224 matches
-
cu toții că hoțul ăla și-a însușit banii publici - nu degeaba a pus Galba să fie judecat pentru delapidare. E atât de avid de bani, încât se lasă cumpărat de oricine. Are suflet de trădător. — Dar să nu uităm - spuse cocoșatul presărând coriandru și piper pe sturzi -, să nu uităm că în toamnă, când Galba a intrat în Roma ca împărat... Știți câte prevestiri funeste au fost? Augurii au vrut să suspende sărbătorile, pentru că ziua s-a anunțat nefastă. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spre paharnic: îl detesta de când aflase că Vitellius îl plătea mai bine decât pe el. Punem pariu că îl va alege pe Otho? Ce motiv ar fi avut Otho să-l susțină pe Galba, dacă nu să devină urmașul lui? Cocoșatul lăsă sturzii și se duse lângă bucătarul-șef, care curățase iepurele, iar acum îi scotea măruntaiele. — Așteaptă - cu degetul mâinii drepte scoase inima și ficatul. Să vedem dacă Galba îl va numi pe Otho urmașul lui... — Acum ești și prezicător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sturzii și se duse lângă bucătarul-șef, care curățase iepurele, iar acum îi scotea măruntaiele. — Așteaptă - cu degetul mâinii drepte scoase inima și ficatul. Să vedem dacă Galba îl va numi pe Otho urmașul lui... — Acum ești și prezicător? — Câteodată - cocoșatul examină ficatul iepurelui, întorcându-l pe o parte și pe alta. Ar fi de bun augur dacă ar fi mare, rotund, dar, vedeți, e atât de mic, încât aproape că nu se vede. E de rău augur, prieteni! Zeii îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atât de mic, încât aproape că nu se vede. E de rău augur, prieteni! Zeii îmi spun că Galba nu-l va numi pe Otho urmașul lui - aruncă ficatul în foc. Și totuși, peste puțin timp Otho va ajunge împărat. Cocoșatul se întoarse la sturzii lui. — Ne păcălești ca să ne lași cu gura căscată de mirare. Vrei să ne uimești inventând profeții după ce l-ai uimit pe Vitellius cu păsările tale - în glasul ascuțit al bucătarului-șef se simțea invidia. — Otho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atenția bucătarului-șef, care de obicei nu-l învrednicea cu vreo privire. Eram la Roma când poporul a dărâmat statuile Poppei, pe care le ridicase Nero, ca să-și demonstreze solidaritatea față de Octavia... Eram acolo! Poporul știe ce face! — Și Sporus? - cocoșatul presăra sare pe sturzi. Sporus, băiatul pe care Nero l-a castrat ca să-l prefacă în femeie? Nero îl adora, am auzit cu urechile mele ce cuvinte dulci îi șoptea... Ba chiar îi spunea Poppaea. Acum, că Nero a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
când ajunseră la un acord, bucătarul cel cocoșat, care între timp devenise al doilea ajutor al bucătarului-șef, se duse la fereastră. Printre pini se zărea templul lui Apollo, cu statui și coloane de o frumusețe nemaivăzută. — Roma! exclamă teatral cocoșatul. Duhoarea ta ajunge până la noi. N-am mai văzut un oraș atât de murdar, unde poporul plătește ca să-și facă nevoile în latrinele publice. Nu te mai plânge, îi spuse primul ajutor de bucătar, singurul care nu locuia împreună cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe următorul, ca să se bucure apoi când acesta din urmă este ucis... În mai puțin de un an, i-a aclamat pe Nero, apoi pe Galba, pe Otho... Toți au fost uciși. Iar acum îl aclamă pe Vitellius. — Vitellius, șopti cocoșatul, după ce aruncase o privire peste umăr. Vă spun eu că n-o să rămână multă vreme la putere. Luă ficatul fazanului pe care tocmai îl curățase și începu să-l întoarcă pe o parte și pe alta. Toți se adunară în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vor mai trimite provizii... Fără grâul din Aegyptus murim de foame! Lucilius continua să taie un iepure după altul, de parcă l-ar fi avut pe masă pe Vitellius. — Din câte am înțeles, Vitellius are în Vespasianus un rival teribil, spuse cocoșatul, alungându-l pe sclavul care îi pusese în față o grămadă de ficăței de sturz; se întoarse apoi spre bucătarul-șef: Îmi pare bine, pentru că Vitellius e crud, desfrânat și hoț. Ești de acord cu mine? — Dar mama lui Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ghimpe în coastă? Cică Vitellius vrea să-l vadă murind în luptă... Ar vrea să-l omoare Skorpius, care l-ar învinge cu siguranță, dar un prezicător a interzis lupta dintre ei doi, nu știu din ce motiv. — Ssst! făcu cocoșatul. Despre anumite lucruri nu se vorbește. — Și de ce adică? întrebă paharnicul. Doar până acum am vorbit despre unele lucruri care... — Nu știți... Cocoșatul privi în jur, apoi puse încet cuțitul pe masă. — Nu știți că destinul lui Orpheus și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
siguranță, dar un prezicător a interzis lupta dintre ei doi, nu știu din ce motiv. — Ssst! făcu cocoșatul. Despre anumite lucruri nu se vorbește. — Și de ce adică? întrebă paharnicul. Doar până acum am vorbit despre unele lucruri care... — Nu știți... Cocoșatul privi în jur, apoi puse încet cuțitul pe masă. — Nu știți că destinul lui Orpheus și cel al lui Vitellius se împletesc? Asupra anumitor lucruri veghează spiritele, zise amenințător. Spiritele... sau zeii. Din clipa aceea, nimeni nu mai scoase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în care prinde modelul cu mâinile și-l aranjează să stea nemișcat în fața aparatului. Măsurătorile. Lățimea unui pelvis. Unghiul unui piept. Dimensiunile sunt calibrate apoi notate într-un caiet de însemnări. În timp ce Macfarlane privește prin aparatul de fotografiat, trupul lui cocoșat, de om bătrân, pare un mai degrabă un vehicol mare, cărunt, care transportă un ochi. O singură linie de forță, trasă prin lentila aparatului, ca o sârmă. Întotdeauna, chipul îi este încordat când îl ridică. Odată, o fată s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Cred, Însă, că traseul acelei declarații a fost mult mai Întortocheat până ce prietenul meu Ion, zis Vieru, să mi-l arate, pe ascuns, după ce-i promisesem c-o să-i dau și lui să citească aventurile unui spadasin ce făcea pe cocoșatul. Nu-ți voi reproduce fidel cele spuse În acel document oficial, că au trecut zece ani de când am dat ochii cu el. Însă mă voi păstra În spiritul lui. Sus, ca titlu, cu un D plin de cârligele și Întorsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în compania altor copii. Un alt motiv pentru care arăta așa e că, pe vremea când învățam în chilia rece a Templului Rinzai, citeam cărțile la un birou atât de scund, încât trebuia să stau aplecat peste ele ca un cocoșat. Ajunsesem aproape obsedat de gândul că, într-o bună zi, aveam să fiu eliberat din prizonieratul la clanul Imagawa și trupul meu avea să-mi aparțină din nou. Nu puteam să mă joc ca un copil. Ieyasu era incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
v-ați mai plânge“. Eram ofensată de acuzația că aș fi dependentă de droguri, pentru că nu era nici pe departe adevărat. Adevărații dependenți de droguri aveau, pe lângă urmele de înțepături de pe brațe, părul slinos, tot timpul le era frig, stăteau cocoșați, purtau adidași din plastic, își făceau veacul pe lângă blocuri și erau, așa cum am mai spus, foarte slabi. Eu nu eram slabă. Nu că nu m-aș fi străduit. Petreceam o groază de timp la sala de gimnastică, pe aparatul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am mai simțit așa de ocrotită. Și uite cum am ajuns! Cei mai buni dușmani! Unde-am greșit? Duminică, au venit să mă viziteze diverși membri ai familiei. Pe mama și pe tata i-am întâmpinat cu ochii îngustați. Mergeau cocoșați din cauza greutății dulciurilor pe care mi le aduseseră. Uită-te la ei, ticăloșii, m-am gândit eu. încearcă să mă cumpere cu ciocolată. Deci sunt tâmpită, da? Sunt prea înaltă, da? Ai mei n-au părut să simtă energia negativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cap spre Rafael, într-o strâmbătură mută. Vezi bine că iarăși lasă să treacă de la ea: ăsta-i taică-său, deh, știe ea cu cine are de-a face. Mă rog, Rafael l-a văzut bine intenționat după cum a venit cocoșat de sacoșe cu brânză, ouă, găini tăiate, o pulpă de țap, și peste trei săptămâni cel mult, o să le aducă și rachiu, păi, ie-ncărcați prunii, la care Rafael, stai liniștit, taicule, că nu ne dăm noi în vânt, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Liniștit și plăcut, mic și plăcut. Alex îl privi pe John Robert, care nu se uita la ea, și simți cum i se strânge inima. Capul lui mare, înfundat în gulerul larg al hainei, îi dădea aproape un aspect de cocoșat. Îi văzu pielea feței, îngroșată, cu pori mari, nasul puternic de pasăre de pradă și buza cărnoasă, umedă, care-i cădea peste bărbie. Simți impulsul de a întinde mâna și a atinge, nu genunchiul lui, ci materialul lustruit, murdar, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Până când, mă rog? Până cînd? Ajunsesem la a 15-a scrisoare respinsă și totodată la capătul răbdării. Nu m-am dat învins, nu ― în ruptul capului! Înainte! Mereu înainte! Perseverență până în pânzele albe! Încă zece scrisori avură aceeași soartă. Drace cocoșat; vom scrie pe a 26-a! Același destin: Ce importanță are? Vom expedia pe cea următoare... Și chiar pe a 50-a, a suta scrisoare! Și așa mai departe: la infinit! N-a mai fost nevoie! Minunea s-a întîmplat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
amintea o gravură de epocă, englezească din casa soacră-sii... Femeia beată, nepieptănată cu jupoanele rupte și murdare zace înăbușită peste masă. În spate se văd pălării înalte. Hangiul, de o veselie agresivă, o arată cu degetul conducătorului diligentei. Un cocoșat râde, vânzătoarea de castane privește în gol... "O gravură de domnul Hogarth, dacă memoria nu te înșală. Ceva absolut deprimant... Cred că Florence trece prin momente extrem de grele. Întâmplarea asta a declanșat în ea o dramă puternică. N-a doborît-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ci și semnul condiției feminine degradate a fetelor irlandeze ce populează subteranele marinei engleze, spre a procura plăceri ieftine și erotism încărcat cu miasme de alcool. Din aceste bolgii engleze se naște și asocierea unor destine, ce aduce împreună pe cocoșatul Matthew și pe irlandeza Molly. Încă o dată, Pratt este atras de potențialul dramatic al melodramei, melodramă din a cărei plămadă se nutrește și această dragoste imposibilă dintre cel însemnat de destin și cocota ce visează la o Argentină a tututor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care se Întindea pe toți pereții. Au frunzărit sute de cărți căutând documente ascunse Între file; s-au uitat peste cărțile lui preferate, de la Florile Răului de Baudelaire la Himerele de Gerard de Nerval, Nopțile de Alfred Musset, Mizerabilii și Cocoșatul de la Notre-Dame de Hugo. În timp ce un soldat oacheș, cu niște ochi ca două mărgele cerceta bănuitor Contractul Social de Rousseau, Hovhannes Stamboulian nu s-a putut abține să nu mediteze la pasajele la care se holba omul fără să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la index după moartea subită, în 1922, survenită grotesc, în timpul unei convorbiri telefonice. Acest personaj cu o biografie senzațională, erou al cîtorva romane (Adam Gună din Venin de mai și Lunatecii de Ion Vinea, boierul Alexandru Lăpușneanu din Don Juan cocoșatul de Ion Călugăru) și al cîtorva jurnale (Gala Galaction, Mateiu Caragiale - aici, cu un portret curios de „ingrat”: „om de un gust îndoielnic”), așteaptă încă să fie recuperat. Numeroasele mărturii adiacente ale celor care l-au cunoscut (T. Arghezi, O.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stabilirea textului și aparatul critic de Mircea Coloșenco, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1997 Călugăru, Ion, Paradisul statistic, cu desene de M.H. Maxy, tipografia „reforma socială”, București, 1926 Călugăru, Ion, Abecedar de povestiri populare, Editura Unu, București, 1930 Călugăru, Ion, Don Juan cocoșatul, Oameni cari se pregătesc de moarte din cea dintîi zi a vieții, Editura Naționala Ciornei S.A., București, 1934 Chimet, Iordan, Cică niște cronicari/ Duceau lipsă de șalvari, Selecție și cuvînt-înainte de Iordan Chimet, Editura Universal Dalsi, București, 1999 Cioran, Emil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
colțul ochilor Făniței ori agonia care l-a doborât pe când era Barbu Cocoșaru, mort în fața picturii lui Ioniță Zugravu, după ce se apucase să povestească despre cum privea Pampu când privea cerul și era vesel. Și în timp ce se înălța din cadavrul Cocoșatului, pe buzele lui Ioniță Zugravu ieșea un val violet de căldură, ca o boare în miezul verii. Este inexplicabil cum își amintește toate amănuntele, mai repede decât ce-a trăit ieri ori alaltăieri. Și ceea ce este și mai și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era Dan, cu părul negru și spumos ca al mamei lui, cu fața încă neridată și cu ochii liniștiți ca ai Bilhei. Pe Naphtali și pe Issachar nu mai era greu să-i separi, pentru că Tali era șchiop, iar Issachar, cocoșat. Zabulon încă semăna cu Iuda, deși arăta mult mai puțin uzat de viață. Câțiva dintre bărbații mai tineri, probabil nepoții mei, îmi aminteau de Iacob, așa cum fusese în tinerețe. Dar nu mi-am putut da seama ai cui fii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]