235 matches
-
decadente”, narațiunile se fac remarcate prin clișeistica tentantă a superacțiunii: urmăriri, quiproquouri, cifruri elucidate, demonstrații ale căror concluzii sunt intuite, însă așteptate cu febrilitate pentru a fi confirmate. Un caz aparte în raport cu seria vastă a policier-urilor îl reprezintă Clubul cocoșaților (I-II, 2000), conglomerat de natură indecisă (fapte reale, extrase din articole publicate în cotidianul „Ziua”, totuși cu „acțiune, personaje, întâmplări fictive”). De această dată rolul de „victimă” este jucat de țara întreagă, rămasă în 1989 fără conducător, în urma comploturilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
Prizonierul speranțelor, Iași, 1983; Agent secret, Iași, 1985; Egreta Brâncovenilor, Craiova, 1986; Ultima sută de metri, București, 1987; Statueta sfântului Leonard, Craiova, 1990; Pădurea cu plopi argintii, Iași, 1991; Capcană pentru asasin, București, 1993; Scară către infern, București, 1997; Clubul cocoșaților, I-II, București, 2000; Prețul tăcerii. Confesiunile criminalistului Andrei Zavera, București, 2002; Agonia. Confesiunile criminalistului Andrei Zavera, București, 2003. Repere bibliografice: Romulus Diaconescu, „Bătrâna domnișoară n-are alibi”, SPM, 1976, 296; M.P., „Bătrâna domnișoară n-are alibi”, R, 1976, 8
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
secret”, RL, 1986, 34; Eugen Teodoru, „Egreta Brâncovenilor”, SPM, 1987, 853; Artur Silvestri, „Egreta Brâncovenilor”, LCF, 1987, 7; Narcis Zărnescu, Romanul interogativ, LCF, 1988, 12; Sorin Roșca Stănescu, Un roman politic de scandal, „Ziua”, 2000, 1 812; Manuela Golea, „Clubul cocoșaților”, un roman în stil jurnalistic, „Ziua”, 2000, 1 962. C. M. B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
serafice din Paradisul. Polemizând cu clasicismul, romantismul reabilitează prin V. Hugo urâtul. Spre deosebire de epocile anterioare, care asociau urâtul cu răutatea, romantismul pune accentul pe antiteza dintre aparența fizică urâtă și admirabilele calități sufletești ale unor personaje: monstruosul Quasimodo, cocoșatul din romanul lui V. Hugo, Notre Dame de Paris, este generos până la sacrificiu. Deci, în asemenea cazuri, relația dintre etic și estetic este mai complexă. În Scrisoarea III, M. Eminescu îngroașă defectele portretului pe care îl realizează printr-un limbaj
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
în fața unor suflete cu geometrie variabilă. Oportunismul împinge acești cosmopoliți de operetă să se considere mai catolici decât Papa și să devină mai vigilenți decât zidul Berlinului. Când există fie și o minimă șansă ca pe dinăuntru să arăți precum cocoșatul de la Notre Dame, e riscant și ridicol să dai lecții de verticalitate. Argumentul-cheie înaintat de susținătorii necondiționați ai dnei Laignel nu reprezintă nici o noutate. El fusese rostit, în condiții mai grele decât cele de azi, de alții: abordarea și asumarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
de teatru; 8. François Delaporta (Florino) - pianist; 9. Valentin Tănăsescu (Vally) - funcționar; 10. Alice Mihăilescu (Alice) - mama lui Radu Prevăzusem și o serie de momente necesare: - Paul în cadrul propriei sale familii; - Descrierea Casei moștenite (asemănătoare cu descrierea vechiului Paris din Cocoșatul de la Notre-Dame); - Popularea Casei cu membrii familiilor; - Solicitarea lui Radu în diplomație; - Vizita Alicei care încearcă să-l convingă pe Radu să pri mească oferta; - Vizita unui personaj de la Ministerul de Externe la Radu („De ce ții neapărat, domnule, să locuiești
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
conjurație, de o trădare, și el nădăjduiește că ne vom pierde puterea. Asta ar fi singura explicație. Nu știu ce are de gând. Poate că e prea târziu, poate că nu. Pleacă neîntârziat! Prefă-te așa cum știi prea bine. Ești un biet cocoșat, pe care nu-l cunoaște nimeni. Vorbește cu unul și cu altul. Trimite-ți oamenii peste tot, cerșetorii tăi care pot intra oriunde fără să-i bage nimeni În seamă. Îți cunosc semenii. Ai mai multă putere decât avem noi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se aplecă și-i sărută poala tânărului cavaler. Apoi ridică cu o mână una dintre crengile alunului și-i făcu loc lui Conrad să treacă. Sub ochii acestuia, statura lui Înaltă se topi și nu mai rămase decât un biet cocoșat care dispăru În ceață. Totul durase doar o clipă. Întors pe același drum la castel, Conrad Își schimbă la iuțeală hainele murdare de la cățărat și ceru să-i fie adusă cina. De-abia Începuse să se Înfrupte din țiparul de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să ridice podul. Oricine poate să intre, nimeni nu poate să iasă! Într-o jumătate de ceas am plecat! Îl chemă apoi pe Haro, care Între timp se Întorsese, și-i șopti la ureche: — Haro, pornește pe dată către Johannes cocoșatul! știi unde! Spune-i că planurile s-au schimbat. Să-și grăbească plecarea, să-și strângă oamenii la iuțeală și să fie la locul de Întâlnire știut Înainte de miezul nopții! Apoi se Întoarse spre părintele Bernhard și-i spuse cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
providența ar fi vrut să-i răspundă, se auziră tropote din pădure și un călăreț trecu ca fulgerul printre cavalerii care așteptau Încordați, cu mâna pe spadă. Se opri scurt În fața tânărului prinț, descălecă și Îngenunche. Era Johannes, dar nu cocoșatul pe care-l știau toți, ci un bărbat zvelt, cu Înfățișare de războinic, așa cum Îl văzuse doar Conrad. Am sosit prea târziu, rosti el cu amărăciune. N-am aflat la timp ce se pune la cale. N-am crezut că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
atâtea fecioare nevinovate? Ai avut trebuință și de această fărădelege? — Cine mi-a pronunțat numele? Cine sunteți voi? Ce căutați aici? În ușă stătea Eglord, cu spada În mână și cu privirea Întunecată. Ochii Îi scânteiau de furie. — Eu, Johannes cocoșatul, răspunse acesta. Te blestem pe tine și, Împreună cu tine toată omenirea! Hai, ridică sabia! Aștept de prea multă vreme să te trimit În iad, acolo unde ți-e locul. Eglord râse disprețuitor: — Nu lupt cu cerșetorii. Nu arăți deloc a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
parcă era un "nomenclaturist cumsecade", dar despre fiul lui, "om de afaceri", n-aș putea să mă pronunț! Dovadă că uneori așchia n-are nimic de a face cu trunchiul!) Un alt "obiectiv" al nostru pentru momentele libere era Corcovado ("cocoșatul"), stânca înaltă de 710 metri pe care se înalță faimoasa statuie "Cristo Redentor". Statuia, care se observă practic în Rio de peste tot, uscat sau ocean, era "vecină cu noi", urcușul pe Corcovado începand chiar din fața Consulatului și de pe terasa noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
metri de sub noi îmi declara fermă că e "pentru ultima oară". Vederea de "sus" merită orice creștere de tensiune Leme, Copacabana, Ipanema, Leblon, Botafogo, Flamengo, Corcovado... Ca și de pe Corcovado, și aici ne străduiam să reperăm Consulatul, aflat la poalele "Cocoșatului". Ajunși în vârf, emoțiile ascensiunii generau o "furie" pentru cumpărături artizanat și tricouri cu reproducerile "Căpățânei de zahăr" pentru prietenii din țară ce o știau doar din fotografii. După cumpărături, cu ce ne mai rămânea prin buzunare, ne cinsteam la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sarcină de serviciu nu numai la Iași, ci în întreg județul, ca și în țară. Munca în instituțiile Statului, stima pentru colegii cu care a avut relatii bune, reliefarea unor colegi din care realizeaza eroi de carte, precum colonelul Stan, cocoșatul, generalul Nicola Tibor, o femeie respectabilă, rezultatele muncii lor, determină interesul celor care citesc. Publicarea volumului vine să învedereze nu doar opera creatoarei, a doamnei Adriana Andreiași- Micu, cât mai ales Instituția care este gazdă pentru asemenea oameni, adevărate valori
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
nu știu, frate. Să cânte-n pielea goală sau știu io. Să dea dân buric, n-am idee. Ce, măă? Vine cu chitarist? Și cu toboșar? Bă, tu ești în urmă rău de tot, mă. Păi să mai plătesc și cocoșați d-ăștia? Ia zi, frate, cât cer ăștia ca să presteze. Aha. Păi înseamnă că ești papagal, mă. Păi e puțin, mă. Dac-aveau valoare se-aruncau la câteva mii, nu la trei sute amărâte. Ia pune tu mâna pă telefon și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de șoareci / ne jucăm de-a eu și tu / tu intrai în catedrala / eu eram Marguerite d'Anjou / îmi dădeai o bicicletă / eu vedeam că n-are arc / și-o puneam să pedaleze / pe vitează Ioana d'Arc / e vreun cocoșat pe-aproape / clopotele-s toate-n port / ies în șiruri împăiate / păsări negre la raport / să nu-ncerci să smulgi vreo pană / că să-mi scrii un madrigal / că te-nchide-ntr-o icoană / cuviosul Cristobal"... Peste câțiva ani, întorcându-mă acasă într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
colțul ochilor Făniței ori agonia care l-a doborât pe când era Barbu Cocoșaru, mort în fața picturii lui Ioniță Zugravu, după ce se apucase să povestească despre cum privea Pampu când privea cerul și era vesel. Și în timp ce se înălța din cadavrul Cocoșatului, pe buzele lui Ioniță Zugravu ieșea un val violet de căldură, ca o boare în miezul verii. Este inexplicabil cum își amintește toate amănuntele, mai repede decât ce-a trăit ieri ori alaltăieri. Și ceea ce este și mai și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se afla încă în clasă. Mara se agită în bancă, întrebându-se ce s-a întâmplat cu prietena ei. Se auzi o lovitură puternică în ușă și în clipa următoare, spre surprinderea tuturor, intră în clasă Moș Crăciun. Prichindel și cocoșat, susținut cu grijă de doamna dirigintă și profesorul de sport, Moșul se așeză la catedră și lepădă, cu un oftat, sacul plin de pachete. Rosti privea și nu-i venea să creadă cu ce idee trăsnită reușea "otrava asta" să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
buricul degetelor e alb și ai urechile destul de curate. Ca dovadă că ești samurai, stai pe rogojină cu picioarele Încrucișate, după obiceiul războinicilor, ca și cum ai mai purta și acum armură. Un cerșetor sau un călugăr și-ar Îndoi spatele, stând cocoșat În față. Simplu, nu? Hm... ai dreptate. Omul se ridică de pe rogojină, fără a-l slăbi din ochi o clipă pe Hiyoshi. — Ai ochi foarte pătrunzători. Am trecut prin multe posturi de frontieră și puncte de control de pe teritoriul dușman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În compania altor copii. Un alt motiv pentru care arăta așa e că, pe vremea când Învățam În chilia rece a Templului Rinzai, citeam cărțile la un birou atât de scund, Încât trebuia să stau aplecat peste ele ca un cocoșat. Ajunsesem aproape obsedat de gândul că, Într-o bună zi, aveam să fiu eliberat din prizonieratul la clanul Imagawa și trupul meu avea să-mi aparțină din nou. Nu puteam să mă joc ca un copil. Ieyasu era incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
2); prea (2); semeț (2); subțire (2); tata (2); teamă (2); vîrf (2); voinic (2); zvelt (2); acum; greu de ajuns; Andrei; apogeu; arătos; arțar; aspect; atlet; atracție; baschetbaliști; bătrîn; bradul; butelie; cal; capacitate; capricios; carte; cît casa; cămilă; celebru; cocoșat; Codrin; confort; copacul; culme; curaj; deal; demn; deosebit; deștept; dimensiune; director; drăguț; drept; elefant; elegant; fain; și fioros; flăcău; frumusețe; fudulie; funcție; geam; gingășie; grad de studiu; grai; gras; gros; haios; handbalist; handbal; ideal; impectuos; impunere; infinit; instituție; intimidare; înalt
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
să rămâi liber în ciuda tuturor presiunilor. În cazul lui Steinhardt problema libertății nu rămâne doar la nivel teoretic, ci e transpusă în practică, înfruntând orice riscuri. Alții însă au ales calea mai ușoară, dar mai umilitoare. Au cedat, au stat cocoșați în fața Securității. Și o spune clar monahul Nicolae: "O singură cedare este suficientă pentru a-l inocula și din acea clipă el rămâne sclav virtual". VII.5. Notele, suport pentru o reconstituire biografică? În secțiunea Ce înseamnă cu adevărat era
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Nora Iuga face să se miște un carusel de euri derizorii și tragice, care își deplâng nefericirile ignorate de toată lumea. Ilustrativ în acest sens este un ciclu de poeme care apare acum pentru prima dată într-un volum, Autobuzul cu cocoșați. Printre personaje se distinge un anume sam, de profesie poet - într-o vreme în care nimeni n-are nevoie de poeți: "ssst faceți liniște/ sam își scrie poemul/ vede cum vaporul/ se apropie de capătul străzii/ vede apa neagră deșirându
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
și nu iubește. O cameră mare, plină cu grinzi, trepte, balustrade și rafturi de lemn vechi, brun închis. O cameră mare, plină de tineri, pe care Pablo îi învață poezia. Le citește poeme traduse în spaniolă din Autobuzul meu cu cocoșați. Le simt atenția, le simt interesul, nu le simt emoția, așa ca în Germania sau în Elveția. Curios. Un domn îmi cere ceremonios permisiunea să-mi publice volumul în Editura "Del Subsuelo". Entuziasmul meu e de-a dreptul impudic pentru
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
povești laudă avantajul de a avea o nașă bună care înlocuiește cu prisosință orice talent. Jocul se manifestă și la nivelul narării; povestea Riquet cel Moțat are un sfîrșit ambiguu: nu se știe prea bine ce anume a pricinuit preschimbarea cocoșatului într-un bărbat frumos, zîna cu darul ei fermecat, sau privirea de îndrăgostită a prințesei și atunci ni se propun mai multe versiuni prin cuvinte ca “Unii susțin că...”, “Alții spun că...”. Aceeași incertitudine marchează și sfîrșitul lui Degețel: după
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]