172 matches
-
cu cirezi de vite, altele cu oi. Pe altele creșteau grâul și alte cereale. Dar acum era noapte și lanurile stăteau nemișcate. Fermele împânzeau câmpia, strălucind ca licuricii într-o grădină. Deasupra orașului, pe o stâncă ieșind din munte, stătea cocoțată o singură casă. Pereții ei, în contrast cu varul alb, uniform, în care era zugrăvit restul orașului, erau negrii ca tăciunele. Acum nici nu se vedea, căci nu era luminată; dar Virgil Jones știa că era acolo. Era casa lui Liv. Deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Altele Îl surprindeau abordând o figură marțială. La cimitirul Sfântul Vasile, Noimann purta mustăți În formă de furculiță, fapt care-l făcea să semene cu Salvador Dali. Mai erau și statui În care medicul semăna cu Bonaparte (un Bonaparte deșirat, cocoțat parcă pe catalige), altele cu Mussolini. O singură statuie Îl prezenta Într-o ținută sobră. Atât Noimann-Dali, cât și Noimann-Bonaparte, chiar și Noimann-Mussolini aveau o figură bonomă, vie, extrem de expresivă; privindu-i, erai pătruns de senzația că statuile ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Bosfor, chiar la granița Între Europa și Asia, iar clientela noastră reflectă categoric acest aer internațional. Veniți cu mine, vă rog, și pregătiți-vă să vă bucurați de tot ceea ce oferă Bella. Ne-a condus la o masă rotundă, masivă, cocoțată chiar pe apă, Într-o parte Îngrădită cu cordoane a clubului, pe care se vedea de la o poștă că e VIP. Doar o poartă foarte fragilă, din tek, ne despărțea de fluviu și chiar și aceea nu avea decât șaptezeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
câtelea țoi de rachiu mucalitul despre care spuneam. La o vreme, îl aud: „Mă fraților. Hai să vă spun una gogonată. Ia mai astă vară, cam pe vremea seceratului, într-o duminică, mergeam cu niște treburi în satul Buhai, sat cocoțat tocmai pe muchea unui deal. Era așa cam pe la prânzul cel mare. Și o căldură de se cocea oul la soare. Când ajung la jumătate de cale, mă întâlnesc cu o bătrână de la mine din sat, însoțită de o fată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fără să călcăm de două ori în același loc, pentru a vedea cum au curs veacurile peste cele șapte coline... --Sper să nu mă las furat... --De cine, dacă nu-i cu supărare, “boierule’? --Păi cine știe ce ochi focoși de căprioară cocoțată colo între pernele butcii cu un cârd de pierde-vară în jurul ei pot să-mi ație calea? Nu știi vorba? Ochii văd... inima cere... --Dacă n-aș ști sigur că șăguiești, ți-aș găsi repede leacul! - mi-a arătat el durda
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
o șansă, dar ai ratat-o.“ După care el va Începe să mă implore „Emma, ce să fac ca să te răzgândești ?“ Iar eu Îi voi spune... Când ajung la birou, Paul se târăște În patru labe În fața mea, care stau cocoțată nonșalant pe biroul lui, cu mâinile pe genunchi (se pare că am un taior nou cu pantaloni și pantofi Prada) și tocmai zic „Știi, Paul, tot ce trebuia să faci era să mă tratezi cu puțin respect...“ Shit. Privirea mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ministerului pot fi, de asemenea, invocate... De ce să te expui de bunăvoie pericolelor...? Autostrada fără sfârșit, tăiată În două de gărdulețul de leandri, Încărcați cu flori albe, roz, roșii. Culmile Împădurite urcând spre cer cu petele albe ale satelor medievale, cocoțate acum sute și sute de ani, lângă izvoare. * — Pericole au fost, nu le neg, dar acum situația este radical schimbată. Vreau să spun că e schimbată În ceea ce mă privește... Sunt cetățean străin, mă bucur de protecția țării mele adoptive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
viața mea un câine mai jucăuș ca ăsta. Da, adu-ți aminte cum se juca de unul singur când l-am urmărit pe fereastra bucătăriei. Zet, înfoiat tot peste sacoșa de cumpărături a lui Gabriel, avea expresia lui de pasăre cocoțată sau ceea ce Gabriel numea expresia lui de „cuceritor“, cu botul negru întredeschis, lăsând să se vadă o fulgerare a dinților albi, și cu ochii negri-albăstrui, ca mătasea șanjantă, privind cu cochetărie la admiratorii săi. Atinse cu o lăbuță albă mânerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se pretinde genial în ,,Nevoia de Agora”, când înțelepții și cărturarii sunt puși în lanțuri și uciși, iar poporul este înfometat. Lingușitori și lichele salută ambițiile paiaței, dar nevoia de Agora scoate mulțimea pe străzi cerând să fie alungată paiața cocoțată în spinarea unui neam întreg. Îndeamnă vântul - aici e ,,Vântul istoriei” - să-și sloboadă tăria și să arunce în țărână pocitania această scârnavă și beteagă la minte. În ,,Poem fără titlu” afirmă răspicat că nu avem destule lacrimi să plângem
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
trecut. Își ridică ochii de pe pagină și se frânge. N-a mai rămas mare lucru de protejat, nimic mai solid decât niște celule împletite și scăpărătoare. El văzuse de aproape acolo, pe câmp, ceea ce tomograful sugerează: o rudă mai bătrână cocoțată încă pe creierul lui, rotindu-se mereu înapoi, de-a lungul apei șerpuitoare. Se împleticește spre acest adevăr, singurul suficient de mare ca să-l aducă acasă, întorcându-se spre incomunicabil, spre nemărturisit, spre trecutul pe care l-a vătămat ireparabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
izbindu-se dureros de scrinul greoi din capătul încăperii. Fusese cândva o piesă elegantă cu linii trufașe. Anii ciuntiseră ciucurii stemei heraldice, așternuseră o crustă groasă de praf în pliurile florilor scobite în lemn. Pe placa de marmură plesnită, stăteau cocoțate două borcane uriașe cu gogoșari, legături de leuștean și pătrunjel erau puse la uscat. Cutia cu otravă pentru gândaci emana un miros pătrunzător. Panaitescu strivi între dinți o înjurătură și intră în odaia lui masîndu-și piciorul lovit. Se dezbrăcă așezând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
doi trăim o aventură... Pe amândoi ne așteaptă necunoscutul. Motanul miorlăi. ― Știu, dragul meu, te plictisești. Erai obișnuit să te amuzi la ora asta. Îl duse în odaia ei și dădu dramul la televizor. Stinse apoi lumina și părăsi apartamentul. Cocoțat pe fotoliul Melaniei Lupu, motanul urmări un film unde Raf Valone suferea pentru o brună superbă cu pomeți înalți. Ioana Dogaru ținea buzele strânse. ― Nu cred că e bine ce faceți, oftă Cristescu. În imobilul din Strada Crăiței s-au
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Gerard urmări apropierea umbrelor întunecate. Se mișcau în salturi și scoteau sunete ca niște pufnituri sau mârâituri, iar uneori ca niște mieunături. Aveau corpurile la nivel jos. Spinările lor abia se vedeau peste pelin. Îi încercuiseră crenguța pe care stătea cocoțat, apropindu-se și apoi retrăgându-se. Dar era clar că îl mirosiseră, pentru că se apropiau din ce în ce mai mult. Erau șase animale, în total. Gerard își înfoie penele, parțial într-o încercare de a-și încălzi corpul. Animalele aveau boturi lungi. Ochi verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
trei acum. Dar stau cu lumina stinsă și mi-e greu să citesc cadranul ceasului. Reflectez, uitându-mă pe fereastră. Văd un fel de licurici, stele căzătoare pe pantele dealurilor. Mașini rare care trec, coboară la vale, urcă spre sătucuri cocoțate mai sus. Când Belbo era copil, probabil că priveliștile nu erau aceleași. Nu existau mașinile, nu existau șoselele de acum, noaptea era camuflaj. Am deschis dulapul unde se găseau juvenilia, imediat ce am sosit. Rafturi Întregi pline cu hârtii, de la temele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nimic aici din ce nu i-am spune și ei, În față, zice ea cu toată sinceritatea, după care izbucnim amîndouă În rîs. — De ce rîdeți voi acolo? Lisa se apleacă spre noi de pe celălalt rînd de scaune, unde Amy stă cocoțată delicat În poala ei. — Tocmai ziceam că ne-am dori să știm tot atîtea despre haine ca și tine, Îi răspund, gîndindu-mă că formularea asta e cea mai potrivită și mai aproape de adevăr. De Îndată ce pășim din avion, ne lovește căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
discutăm și despre nenumăratele chestiuni care-i despart pe creștini. Iată-ne ajunși la o cocioabă de lemn, un sfert de milă mai departe de biserică. În bătătura plină de murdărie și de felurite excremente, un cocoș își controla găinile cocoțat în vârful unui falus mare de piatră, rămas de la romanii păgâni, care prin astfel de simboluri îl înduplecau pe zeul Pan să le dea recolte îmbelșugate. Am auzit o voce stridentă de femeie spunând: - Era în spatele templului, înainte ca nebunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
direcția grotei care se umplea deja de apă. CÎt putu mai repede, Împinsă de curentul care o purta, trecu pe sub ogiva stîncilor și dispăru Înăuntru. Grota făcea un cot pe care-l depăși, Îl desluși În sfîrșit pe Fersen care, cocoțat tocmai În fundul grotei, cerceta tavanul cu o lanternă, aparent fără să pară conștient de primejdie. - Marea urcă, trebuie să ieșim! Repede! Ai Înnebunit sau ce se petrece? Ajunse lîngă el, udă și Înfuriată că el nu părea să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o șansă, dar ai ratat-o.“ După care el va Începe să mă implore „Emma, ce să fac ca să te răzgîndești ?“ Iar eu Îi voi spune... CÎnd ajung la birou, Paul se tîrăște În patru labe În fața mea, care stau cocoțată nonșalant pe biroul lui, cu mîinile pe genunchi (se pare că am un taior nou cu pantaloni și pantofi Prada) și tocmai zic „Știi, Paul, tot ce trebuia să faci era să mă tratezi cu puțin respect...“ Shit. Privirea mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la profesorul Egherte la două săptămâni și ce-i face, cum îl tratează, că zece zile, da zece zile numărate, e pe bune. Apoi în a unșpicea, iar îl apucă. Are o chestie, așa, că vrea să stea numa’ sus, cocoțat, la înălțime, ca să fiu mai explicit. Pe șifonier, pe dulapul din bucătărie, unde-i vine. Șo pă balcon, că au un dulap și acolo. Și țipă, că ăla a venit să semneze. Vă dați seama, câte mistere mai sunt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe o scară de doi metri ale cărei picioare, Îmbrăcate În carton, reprezentau picioarele uriașe ale poeziei-păpușă din carte, pe sub care trebuiau să treacă invitații. Toată lumea a Șaman 85 felicitat-o pentru curajul și răbdarea de care dăduse dovadă, stând cocoțată acolo patru ore În șir. Așa ne-am Împrietenit. la litere nu era cine știe ce În seara aceea, așa că am plecat relativ devreme la Catinca acasă. locuia Într-o mansardă de vreo zece metri pătrați, Într-un bloc cu bulină roșie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
buze, cocoțată pe o scară de doi metri ale cărei picioare, îmbrăcate în carton, reprezentau picioarele uriașe ale poeziei-păpușă din carte, pe sub care trebuiau să treacă invitații. Toată lumea a felicitat-o pentru curajul și răbdarea de care dăduse dovadă, stând cocoțată acolo patru ore în șir. Așa ne-am împrietenit. La Litere nu era cine știe ce în seara aceea, așa că am plecat relativ devreme la Catinca acasă. Locuia într-o mansardă de vreo zece metri pătrați, într-un bloc cu bulină roșie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
existențial; dar ce mai Însemna o existență, a mea, de pildă, sînt producătorul propriului meu film, nu, am doar rolul principal, scenaristul e mort, regizorii, mai mulți, vor să mă ducă pe scaunul electric, iar publicul vrea să mă vadă cocoțat acolo, de parcă hidra asta cu miliarde de capete ar fi imaculată, ce mi se Întîmplă, Doamne? Nu i se mai Întîmpla nimic, totul se petrecuse. În Danemarca, la ora aceea era dis-de-dimineață, Ingrid avea probabil un vis erotic matinal, bine
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fierbinte și-i plăcea la câine să răscolească cu fălcile prin ea... - Auzea și Chiose - îl imită și cataroiul - cât era fermecătoarea de ordinară! O dată n-o mai lăsa să i se atingă de eugenie... completă omul cu țol putrezit, cocoțat, în urmărirea noastră, pe-un pinten de zidărie, lămuri Gabi cel Norocos. De pe care pinten, pe lumină, i s-ar fi etalat, câțiva metri în jur, întregul plan al etajului. Nu-i vorbă că, și așa, pe orbecăială, sperietoarea izbutea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai multor funcționari și oameni politici: Teodor Ioan, N. Neștian, Dimitrie Constandache, Ioan Bontaș, Nicolae N. Simionescu, Emil Juvara, Grigore D. Vasiliu. „... Trenuri peste trenuri soseau și plecau într‐una, toate încărcate de materiale peste care stătea ghemui tă și cocoțată o 292 lume întreagă care cuprinsă de groază și deznăd ejde nu știa de unde vine și unde se duce...” - măcina amintirile refugiului V.C. Nicolau, directorul Prefecturii Tutova... M. Lupescu, directorul orfelinatului de la Zorleni, în al său „Din vremuri grele”, arăta
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
sau nedeclarați printre scriitori, mai ales că într-un timp a fost destul de profitabil să te numești disident sau opozant. Majoritatea confraților noștri jură că au opus rezistență comunismului, că 1-au subminat - politic sau estetic - din interior sau chiar cocoțați (strategic) în vârfurile piramidei nomenclaturiste, iar căderea lui (a comunismului) nu s-a produs fără concursul lor. Prin spectaculoase acrobații sofistice mulți dintre ei încearcă să demonstreze acest fapt, uneori chiar destul de convingător, însă cărțile - singura mărturie credibilă - lipsesc. Așa
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]