263 matches
-
lor. „Vodă Ghica primi pe străini cu multă amabilitate, îi pofti pe italienește să șadă și dădu ordine să li se aducă dulcețuri, cafele și lulele [= ciubuce]. Danezului îi pare cam ciudat să fumeze în fața unui principe înconjurat de atâtea cocoane elegante” (227, p. 96). O narghilea din cristal și metal argintat, din primele decenii ale secolului al XIX-lea, care a aparținut familiei Ghica, se află în colecția Muzeului de Istorie a Moldovei (256, p. 21). Ienăchiță Văcărescu Șade-n
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a Mircii vodă și cu fie-său Petru vodă au fugit peste Dunăre”; „Atuncea Șerban vodă [...] de-abia au scăpat cu o seamă de oameni pân la Suciavă, că acolo era și doamnă-sa și acolo au născut și o cocoană, botezând-o părintele vlădică Crimca, numind-o Elena”; „Iar doamna Elena a lui Matei vodă [Basarab] venit-au în scaun în București, marți, dechemvrie 18 dni”; „că acolo era doamna lui Vasilie vodă [Lupu] închisă cu fie-său Ștefăniță și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că Ștefan „are proastă politie” - [Cronica Bălenilor]; amândoi cronicarii vorbeau despre acea tentativă a lui Șerban Cantacuzino de a stinge conflictul dintre Cantacuzini și Băleni - „Iar când au fost la ghenar 24 deni 7196, făcut-au Șerban vodă căsătorie unii cocoane a lui, anume doamna Alexandra, după feciorul lui Ivașco Băleanul, ce au fost mare logofăt, anume Gligorașcu postelnicul” [L.C.], „întru acest an Șărban vodă au făcut nuntă mare și cinstită, măritând pă fie-sa Smaragda după Gligorie postelnic Băleanul...” [C.B.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui, cât și neamului, den dumnezeiasca orânduială, lucrul așa s-au purtat ca fiind aici în țară un beizade fecior de domnu al lui Antonie-vodă, Chiriță Donea, anume Iordache, carele ținuse o fată a lui Gligorie-vodă, și el având o cocoană, măcar că să can rudea cu coconul lui Șerban-vodă dăspre tată-său, însă scriind la Patrierșie la țarigrad, i-au adus blagoslovenie ca să o poată lua”. Soția lui Matei Basarab a fost învățată Doamnă Elena, soră a lui Udriște Năsturel și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Moldova. Iar când au fost la Lunca Mare, iau ajuns tătari gonaci fără véste. Atuncea Șărban-vodă de-abia au scăpat cu o seamă de oameni pân’ la Suceavă, că acolo era și doamnă-sa și acolo au născut și o cocoană, botezând-o părintele Vlădică Crimca, numind-o Elena”25. „Și de acolo [din Moldova - nota mea, D.H.M.] - notează Letopisețul Cantacuzinesc - s-au rădicat cu totul de au trecut în țara Leșască. Și de acolo s-au dus în țara Nemțească
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Că de vei face pre Iunona stăpână mărului, ia te va face împărat mai mare preste toți împărații pământești. Iară de vei face pre Palada, preaînțelepciune vei lua de la dânsa. Iară de vei face pre Afroditei, îți va aduce o cocoană prea frumoasă din Grețiia și de mare neamț. Atuncea am zis lui Mercurie: «La aceasta eu nu pociu să-i fac judecată adevărată, de nu să vor despuia câte tréle înaintea meaț. Deci dezbrăcându-și hainele sale, să hotărî judecata
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
consolidarea solidarităților], avea grijă de conservarea numelui său în memoria celor vii [cum zice Vodă Miron Barnovschi în actul ultim pe care îl scrie la Istanbul, în 1633, înainte de 22 iunie; „Și pentru ce s-au crescut în casa noastră - «cocoana (fiica - un fel de „copil adoptiv”) lui Ionașa Stroviciț -, să-i facă ceva pe din haine și den argint, să-mi fie pomană] și de îndeplinirea slujbelor la înmormântare și după aceea: pogribanie, comândare, sărindare 25; uneori, cei ce se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a „ales den toate moșiile [...] niște sate întregi, care sântu scrise la altă carte a mia, și li-am potrivit să fie tocma cu ce i-arǔ fi venit partea lui [Șerban Cantacuzino] despre toate satele, să aibă a le da cocoanelor lui și mie nepoate, zéstre, să le moștenească iale cu bună parte; iar într-alte sate, moșii să n-aibă treabă”331 (știm acest lucru de la cel care a pus-o pe hârtie - un „zapis întregitor”, Ștefan ieromonahul, un apropiat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
refuzată. Căci Elina se născuse în 1611, în pribegie (Letopisețul Cantacuzinesc: „Atuncea Șărban vodă [Radu Șerban] de-abia au scăpat cu o seamă de oameni păn’ la Suciava, că acolo era și doamnă-sa și acolo au născut și o cocoană botezând-o părintele Vlădica Crimca, numind-o Elina”535), iar testamentul din care am citat este din anul 1681. Elina avea deci 70 de ani. Va mai trăi șase ani și se va stinge în casa ei de pe Podul Cilibiului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
concretizări”, să se acomodeze la niște situații precis definite. Dintre aceste „concretizări” nu lipsesc femeile - cu felurite „stări civile” („VI. Când moare fata de boiariu”;„VII. Când moare muiarea de cinste și înțeleaptă”; „Când moare de bun neam și cinstită cocoană”) și nici „oamenii singuri”, „bărbatul văduv” sau femeia rămasă fără soț („VIII. Când moare cineva care iaste singur, de i-au murit toată făméia lui” - predicatorul profitând de ocazie și dăscălindu-i pe cei vii în întâia și A doua
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
localizare” se va dovedi corectă, înseamnă că transformarea omiliei în „text repetabil” („Și așa zic eu [...] cătră dumneata [cutarele] și cătră célialalte iubite rudenii”) în circumstanțe potrivite - cum ar fi zis Ioan Zoba: „Când moare de bun neam și cinstită cocoană” - a fost făcută de un copist familiarizat cu practica unor asemenea compuneri. Moartea ca „dulce adormire” (stare din care „trezirea - înviere” se produce firesc) - și nu ca drastică „ruptură” - era o „încheiere” cu destule încorporări în meditațiile asupra omenescului sfârșit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
n-au credință, jidovii, că n-au botez, ereticii că sânt despărțiț din brațele biséricii”, toți „vrédnici de plâns”. Sufletul creștinului, al omului care a trăit cu frica lui Dumnezeu, cinstind preceptele (și acesta este cazul în speță: „Iar o cocoană creștinească, ca aceasta, ce s-au născut în baia sfântului botez, ce au supt laptele credinței, ce s-au hrănit în casa învățăturii dumnezeescului dar, ce s-au întemeiat cu putérea cinstitelor taini, ce era îngrădită cu bunătăți, cu faceri
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1933. Proprietar și redactor-răspunzător este I. Popa, urmat de I. Țepeluș. În articolul Programul, din fruntea primului număr, se arată că publicația se va ocupa și de „întâmplările locale, din toate părțile locuite de români”. Rubrici mai importante: „Urzică Scandalgrafescu”, „Cocoana Gurădulce”, „Sus, Marcule”, „Stan Pățitul”, „Din filosofia lui Amnariu”, „Știri telegrafice”, „Baba Hârca”, „Umblând printre oameni”, „Vuța și Chiva”, „Poșta Calicului”. Sunt publicate versuri, proză, scenete de profil, dar și sentințe morale sau articole politice pe ton grav, precum și lirică sentimentală
CALICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286033_a_287362]
-
facă pielea fină. Să nu credeți că- i minciună, Am să spun adevărat Și cu care cremă-au dat : «Maria», de nouă lei, Să le placă la flăcăi !” - Just ! aprobă Soltana. Ambalată, fina chiui din nou : „Toate se țin de cocoane Iar acasă mor de foame ; Ies în sat pe înserate, Zici că-s malagambiste toate Când le vezi așa drotate. Zulufat își fac și părul Cu suvacul, ori cu fierul... Cu șoșoni și cu rochiță, Pantaloni și căciuliță, își mai
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
să mănâce ceva, în timp ce o întreba pe unde își petrece timpul. Odată i-a făcut propunerea să o ducă la azil, unde, ar fi avut condiții mai umane de trai. Răspunsul dat de Catarina a fost surprinzător:Nu mă duc cocoană acolo, deoarece am auzit că acolo te îngroapă în pielea goală. Degeaba a încercat mama să o convingă că nu este așa și chiar dacă ar fi, ce mai contează! A trecut o perioadă destul de lungă fără să mai fim vizitați
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
În anul 1900 a fost construită în satul Toxof o biserică ortodoxă având hramul "Sf. Paraschiva". De asemenea, în satele Toxof și Kirișlic exista câte o geamie. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, în satele Râmnicul de Jos și Moara Cocoanei exista câte o școală, în timp ce, în satul Toxof existau două școli. Una dintre acestea era românească, iar cealaltă era pentru copiii turci. În anul 1882 a fost construită în satul Toxof o clădire nouă ca sediu al primăriei comunei. Populația
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
sus și să termine coborând scara muzicală: co-lo-sa-lă! Sau: ― În ta-be-la a-lă-tu-ra-tă puteți dum-nea-voa-stră ob-ser-va pa-să-rea... Și aci vorbea ceva mai repede, ca finalul să aibă un efect mai strălucit: de statură uriașă, pasărea, cu ale cărei pene își împodobesc cocoanele extravagantele lor pălării, pasărea de baștină din A-fri-ca, pasărea numită struț, urmărită de-un-vînă-tor! Iar altă dată, la o lecție de Geologie, dar ce zic eu la o lecție, la toate lecțiile lui, când voia ca să termine clasa fraza începută de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fericit că mi se dă prilejul să stau ceva mai mult de vorbă asupra acestui interesant subiect filologic. Și mai cu seamă nu este bine și nici frumos să întrebuințăm în vorbire cuvinte franțuzești în loc de românești, cum au obiceiul unele cocoane din ziua de azi! ― Ei, făcu el amuzat, asta cam așa e! Dar eu nu terminasem. Încurajat de zâmbetul lui Crăcănel și de uimirea provocată de curajosul meu fel de a vorbi cu profesorul, care ne era și diriginte, continuai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și de garsoniera asta de la întreprinderea unde lucra el, iar tocmai el a trebuit să plece din casă dacă ea n-a fost în stare de bărbatu-său și-a lăsat-o pe ea aici să-și facă de cap, cocoană la bloc și bucureșteancă, ce mai, o țărancă de doi lei, care se mai dă și mare că cine mai e ca ea, că dă să mănânce la tot cartieru’ din ce fură din cantina aia... Aia e, Mirelo, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
plăcere, a mers într-o după-amiază cu ea, să-și găsească tâmplarul. Undeva pe lângă Piața Mare, pe lângă Bărăție. Muti nu-și mai amintea exact unde avusese tâmplarul ei atelierul, așa că au orbecăit amândouă de braț o bună bucată de vreme. — Cocoane cu pălărie ! Cocoane cu pălărie ! strigau după ele niște haimanale. Pierduseră aproape speranța, se și întunecase, când, în sfârșit, au nimerit strada din întâmplare. Au intrat într-un gang, o mizerie, un miros îngrozitor, au bătut la tot felul de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
într-o după-amiază cu ea, să-și găsească tâmplarul. Undeva pe lângă Piața Mare, pe lângă Bărăție. Muti nu-și mai amintea exact unde avusese tâmplarul ei atelierul, așa că au orbecăit amândouă de braț o bună bucată de vreme. — Cocoane cu pălărie ! Cocoane cu pălărie ! strigau după ele niște haimanale. Pierduseră aproape speranța, se și întunecase, când, în sfârșit, au nimerit strada din întâmplare. Au intrat într-un gang, o mizerie, un miros îngrozitor, au bătut la tot felul de uși... Ca să afle
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a sta în București? - Am să viu să te văd. - Numa nu acum, până nu mă voi muta, că nu am unde te primi. - Atunci după ce te vei muta. Tu știi că la mine acasă e foarte ușor a spune: "Cocoana nu-i acasă", și nu-i nici o suparare. El mi-a promis că mă va susține în Cameră. Zoe îți mulțumește de mii // de ori, era și ea dezesperată, căci eu am primit îndărăt un plic trimis mie de Roșiu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
i-am dat naibi[i] și, cu inima îngrijită, vin acasă; m-am // liniștit văzând că vine 624 {EminescuOpXVI 625} Valerie voioasă întru întîmpinarea mea; ce era însă?; în acel moment preoții ce-i văzusem să duceau să îngroape pe cocoana Marghioala, soția părintelui Ionescu, tu știi că eu eram în de aproape relații cu dânsa, poți să-ți închipui regretul ce l-am simțit la această tristă noutate, m-ași fi dus la înmormîntare dar n-am putut. Nu lua
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
din nărav rău și din speranța de a găsi ceva de la Lică. Rim părea mereu radios și tainic și fredona mereu pe alt ton: Oyral Ieșise din faza auto-intoxicației și a nostalgiei sentimentale și apucase calea îndatoririlor. Sia, plictisită de "cocoana Lina", haină pe Lică trădătorul, fără nuanțe în firea ei primitivă, neglijând tranziția, tocmai se arătase accesibilă. Rim, mai rafinat, savura aceste promisiuni, totuși nu până la măsura unor întîrzieri exagerate. Nu mai era acum 210 sclavul fericit sau chinuit; era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Sunt. Sănătoasă? Tun! Ei, de-acum, gata - cu hoinăreala! Gata cu risipa de viață! De-acuma, Capule Alb, o trântim pe copii! Copii! Măcar cinci, dacă nu zece, ani! Să-mi fie casa ticsită cu gâgâlici, cu mogâldețe, coconei și coconele, care să-mi facă să huiască, tot timpul, capul, de glasuri, de cerințe și scânceli, de cântecele și țipete, și de mai știu eu ce, încât, să nici nu am unde mă întoarce, de satisfacere a tot ce, viața, îmi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]