162 matches
-
în căpițe, să-i vină mai ușor la aruncarea lor în car când îi va duce la batoză. Noaptea era senină și stelele străluceau pe bolta cerului. Carul mare și rarița se distingeau răsfirate ca niște mărgele la gâtul unei codane prinsă în horă satului de pe maidanul din fața lui Safta Toader, zis și chiorul. Zorii spărgeau liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul. Când Victor sa aplecat să ia un nou braț de
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
orzul și grâul. Mătușa Ioana, sau mama Ioana cum o strigau toți nepoții, era o fire șugubeață. Cei bătrâni copilăriseră cu toții pe aceeași stradă. Le povestise odată la o clacă de bătut floarea soarelui, ce i-au făcut când erau codane, unuia Răducanu, tânăr preceptor, venit în comună de nu se știe de unde. El a fost găzduit la părinții viitorului său soț, la unchiul Stoica, care aveau mai multe camere. Ce i-a trăsnit prin cap atât ei, cât și altei
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
la umbră, îți fac repede o cafea. -Gospodina se purta ca o fată mare care are un pețitor în curte. -Aveam poftă să beau o cafea, nu pune mult zahăr, ești tu dulce destul. Lăzărica s-a înroșit ca o codană când aude primul compliment, faptul că deja Corcoduș îi vorbise cu ”tu„ o bucura și mai mult. -Nu mai sunt ”tanti„ Lăzărica? -întrebă femeia alintându-se. -Nu, de astăzi ești iubita mea. -Ce spui tu acolo băiete? -femeia pusese întrebarea
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > DĂRUIRE Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1709 din 05 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului DĂRUIRE Am adunat rubinele din stele, Văpăi de patimi, din ochii de codane, Le-am pus - furiș - în versurile mele, Să vă încânte cu note diafane. Am stors din zâmbet miez de bucurie, Din curcubeie, fior de zări albastre, Le-am zugrăvit, cu suflet, pe hârtie, Să ciupă strune în inimile voastre. Am
DĂRUIRE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377613_a_378942]
-
din această ocupație. Pentru el căzuse cum nu se poate mai rău această naștere. Peste câteva zile trebuiau să meargă la nunta unui consătean, bun prieten al lui care își mărita fata. Văzuse cum îmbobocește pe zi ce trece această codană, că doar a crescut sub ochii săi, fiind vecini și, chiar tătâne-său sperase s-o mărite cu Gligor când o fi mai coaptă, numai că acestuia până atunci îi căzuse cu tronc, Veta lui Vasile Baboi din Pîțîligeni. Venise
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379048_a_380377]
-
fiecăruia; fiecare poezie, fiecare strofă, fiecare vers declanșând o infinitate de miresme. Este tocmai ceea ce-și propune autorul, în chiar poezia ce deschide volumul, ca o ars poetica: Am adunat rubinele din stele, Văpăi de patimi din ochii de codane, Le-am pus furiș în versurile mele Să vă încânte cu note diafane. Am stors din zâmbet miez de bucurie, Din curcubee - fior de zări albastre, Le-am zugrăvit, cu suflet, pe hârtie, S-atingă strune în inimile voastre. Artă
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
DE-ATÂTA VARĂ ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017 Toate Articolele Autorului De-atâta vară s-a pătat cireșul Și plânge picuri smulși din bolta verde, Crestată-n ramuri, rana li se pierde, Codanei când cercei i-atârnă-alesul. Obraji pictează cu sclipiri din roșul Desprins din gura hulpavă, dar fragă, Furată de flăcău de la cea dragă, Când se apleacă să-și ridice coșul. Ea bate-n gene, râde, îl împinge, Pe cale fuge, dar în urmă
DE-ATÂTA VARĂ ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374463_a_375792]
-
ești tot acii, O eternă simfonie, Capricioasă pe vecie! Uneori ,când e furtună, Te înalți, te - agăți de lună, Spumegi, ragi, te-arunci pe mal, Dar te-oprești și te-ntorci iar. Și te duci.... Fată Morgană, Țâfnoasă ca o codană... Apoi iar te stăpânești, Cânt de leagăn atunci ești... Parc -aud întâia oară, Voci de liră, de vioară... Orgi și-o muzică divină... Acum iar te știu senină! Dacă-ai fi Marea Egee Te - aș sorbi în curcubee! Mare Neagră,dar
CÂNTECUL MĂRII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373799_a_375128]
-
și aromat, plăcându-i tare mult lui Sebastian. - Este foarte bun. Cine te-a învățat să faci o asemenea bunătate? - Acesta-i un cozonac moldovenesc, așa cum îl făcea mama mea, Dumnezeu s-o odihnească, că mereu îmi spunea când eram codană: - „Adriana, ia și învață mamă, că nu se știe peste ce dai în viață. De ce să mergi la magazin când poți să-l faci tu așa cum îți place?” - Și avea dreptate mama ta. Nu cred că la supermarket sau la
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
trage că se scutură norii și crește băltoaca, de pe malul dunării, din corabia și-ți pierzi locul la premiera spectacolului lumii-n derivă ce nu se întreabă - „și caii se-mpușcă?” da, se-mpușcă, odată cu tremurul pufului pe obraz de codane, cu susurul apei din izvorul ce-n aval e barat, odată cu salcia-n mugur de sidef și de alb, apasă trăgaciul! eu mă duc iar în colb, ai grijă de tine, stăpâne! ----------------------------- Adina DUMITRESCU Râmnicu Vâlcea 7 ianuarie 2017 Referință
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
tine. Ce mult ai vrea ca să dureze și gingășie și culoare și prospețimea să-și păstreze când dogorește mândrul soare. Iar Crinul crezi că are-o vină doar că există și emană esența de parfum divină, iubire-n suflet de codană ?! El radiază-n jur lumină umplând adâncuri de-mplinire. Și totuși pare prea puțină în timpul scurt de prețuire. Iar vântul sorții care-și bate în timp rafalele răzlețe, venind din nu știu ce regate împrăștie-n polen tristețe. Cules a fost, mult
CRINUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374068_a_375397]
-
în căpițe, să-i vină mai ușor la aruncarea lor în car când îi va duce la batoză. Noaptea era senină și stelele străluceau pe bolta cerului. Carul mare și rarița se distingeau răsfirate ca niște mărgele la gâtul unei codane prinsă în horă satului de pe maidanul din fața lui Safta Toader, zis și chiorul. Zorii spărgeau liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul. Când Victor sa aplecat să ia un nou braț de
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
orzul și grâul. Mătușa Ioana sau mama Ioana cum o strigau toți nepoții, era o fire șugubeață. Cei bătrâni copilărise cu toții pe aceeași stradă. Le povestise odată la o clacă de bătut floarea soarelui, ce i-au făcut când erau codane, unuia Răducanu, tânăr preceptor, venit în comună de nu se știe de unde. El a fost găzduit la părinții viitorului său soț, la unchiul Stoica, care aveau mai multe camere. Ce i-a trăsnit prin cap atât ei cât și altei
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
ani buni, că avea un frumos câștig cu el. Și-au făcut case mari, cum n-avea nimeni, bani...pentru încă două vieți. Dumnezeu i-a binecuvântat cu un fecior...și erau mulțumiți. Când era treaz și netulburat de vreo codană, și el recunoștea că ține la nevasta lui...ca la ochii din cap...dar o mai culca cu fața la podea...în lovituri de bocanc...” Să nu uite ce-i respectul! Să tremure și-n somn de frica rumânului ei!” Măcinat de
O POARTA SPRE CER ... de CORINA-LUCIA COSTEA în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344945_a_346274]
-
serioase cu putință și piticul năzdrăvan, ori Moș Barbălungă ies din când în când la iveală, ne trag de mânecă să ne amintească de vremurile de altădată, de paradisul dintâi, Hiperboreea noastră plină de feerii, de zâne, zmei, Feți-Frumoși, fete codane frumoase coz, vrăjitoare și pirați. Este inocența care-și cere dreptul la viață, chiar dacă pletele ni-s colilii, chiar dacă barba s-a rărit și a devenit precum omătul. Să nu prididim să dăm ascultare acelui pitic care ne vorbește, care
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
ea a propus aceasta. Ajunsă în fața ușii garsonierei, simți cum mici broboane de transpirație îi apărură la rădăcina părului, iar palmele i se umeziră. Scoase o batistă și se șterse repede înainte de a ciocăni. Era emoționată cu adevărat ca o codană care acceptă să-și ofere unui bărbat pentru prima dată ofranda purității trupești. Ușa se deschise și îl descoperi pe acest bărbat de care simțea că s-a îndrăgostit în ciuda faptului că avea un soț pe care totuși îl iubea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Tina, copilule drag! Închipuiește-ți ca stai undeva într-o casă... aproape de marginea unui sat... și că ai auzit odată, cu ani în urmă, când erai codană, un sunet de zurgălău venind, crescând, dar nevăzut din cauza zăpezii care curge din ceruri... îl auzi doar tu, din ce în ce mai tare și de-odată se oprește... parcă încremenit sub povara fulgilor... bucuria sonoră strânsă, se înnegurează pentru o clipă și fugi
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
primului impuls... și iar te-ntrebi: aievea-i sau sunt zăludă sub blestemul Dochiei ?... te-apropii de geam, dar nu-ndrăznești sa miști pânza alba-nflorată, care așteapta parcă și ea să repeți clipa trecută de mult, cănd tu erai codană și ne-mplinită decât în suflet și credință... te-ntrebi: nu trebuia sa spargă vocea albul? nu trebuiau să fornăie caii bătând zăpada de dorul fugii lunecate? și câte mii de alte gânduri care-ți împăienjenesc mintea și privirea, împiedicându-te
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
sfânt a fost să fie. Căci m-am născut din albul pur, Frunze și spini având contur. Și te anunț că sunt dual, Înțep, dar sunt și senzual. Sunt semn al dragostei curate Și sentimentelor furate, Din calde inimi de codane. Dar pot să stau și la icoane! Mă vezi la ceasul înserării Ca simbol al regenerării. Asta mi-a spus minunea albă Și eu l-am prins apoi în salbă Iubitei, plin de gând curat, Azi, trandafirul ce-am furat
CE-I ROZA? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376709_a_378038]
-
o doamnă înaltă, nici subțire dar nici plină, la vreo patruzeci și cinci de ani, brunetă, cu un ten fin, bine proporționată fizic în ciuda vârstei, îmbrăcată într-o rochiță turcoaz, vaporoasă, care îi scotea în relief picioarele zvelte ca de codană și un bust ce electriza imediat privirile oricărui bărbat. Se observa că doamna nu-i străină de sălile de fitness sau de cele de cosmetică. - Bună ziua! Scuzați-mă vă rog! Mi-a spus recepționerul că sunteți domnul Ștefan Dunca. - Da
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
pe fata mea? Câte-odată, răspunsul venea prea târziu, ca o lovitură de satâr: -Am văzut-o, țață Drino! A fugit cu Ghiță a’ lu’ Păduche acum o oră. Cred că pân-acum... Ghiță a făcut-o ferfeniță! Că Ghiță...(chicotea codana) e dat dreacului!.. Respectiva fată murea de invidie că Ghiță a făcut-o ferfeniță pe aia și nu pe ea. Că ea știa ce poate Ghiță...Biata mamă îndurerată alerga la neatentul ei bărbat și, împreună alergau la casa băiatului
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
motanului e întreținută aproape exclusiv cu frișcă: fără frișcă, zice fata, Gipsy s-ar jigări. Ajuns afară, Gipsy se repede glonț la containerul cu gunoi, de-a valma cu alții de teapa lui, răscolind totul cu o poftă absolut nedisimulată. Codană tuciurie, coborîtă din pădurile Bîrnovei, vinde primii ghiocei pe trotuarul de lîngă statuia lui Eminescu. De unde începe unduita paradă a fetelor spre Universitate. Se-apropie de ea un lungan, un fel de Peter O'Toole și, cum apare o fată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și i-i oferă. Cu acea reverență de bal, dispărută de mult, din vremea poetului. Scena se repetă cu fiecare fată care trece-n sus. Cînd parada se stinge, lunganul scoate fîșicul de bancnote din buzunar și-i plătește stupefiatei codane. Parcă ar fi Eugen Andoni, inegalabilul prieten, plecat fără întoarcere în raiurile Bîrnovei. Caii pasc printre albine. Sînt cinci. Doi roșii, grași, unul cenușiu, cu coamă albă, unul alb, pătat cu negru, unul negru, un mînz prostănac și firav. Botul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a mai deschis puțin și prin fanta lăsată fetița i-a făcut smecheros un semn discret cu mâna. Surpriza veni în zilele următoare, când conducerea spitalului primind dispoziție, în conformitate cu indicațiile proletare, a trebuit să facă mixtarea saloanelor. Astfel Nick și codana Maria, au devenit colegi de salon și vecini de pat. Bacilul tuberculozei afectase Mariei coloana vertebrală, dar se putea mișca cu ușurință, lucru pe care Nick nu îl putea face. Suferea enorm, privind cu durere din patul lui de chin
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Craiovei imediat după naționalizare, prin nararea poveștilor unor personaje din diverse categorii sociale, atât din mediul rural cât și din cel urban. Autorul nu ne ține departe nici de amintirile primilor fiori de iubire și gingășia acestor momente. Astfel amintirea codanei Maria din «Pământul făgăduinței» a rămas la fel de vie și la anii senectuții. Idila cu Rodica din «Prima iubire», înfiripată într-o tabără în timpul gimnaziului, uitată și reînsufletiță mai târziu în anii liceului, sunt alte câteva note autografice scrise cu emoție
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]