KorAP: Find »[drukola/base=codoș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...10 >

234 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

un fum gros se răspândi împrejur. Pungașii se apucaseră iar de barbut. Oacă, cel mai mic, ședea deoparte, că se curățase, și ronțăia semințe. Lângă flăcări, bătătoriră pământul cu palmele, și Bozoncea scoase zarurile. De data aceasta, meșter se dovedi codoșul. Scuipă și-și făcu semnul crucii, că era bisericos. Babaroasele cădeau clănțănind în praf. Hoții priveau cu ochii aprinși norocul. - Șanu-Brăila! spuse unul. - Perechi! mârâi alături Piele. Bozoncea strânse oasele, râse cu toată gura lui frumoasă de i se văzură

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cerului. Priviră într-acolo. Parcă se destrăma. Dungi subțiri se împleteau în brațele pomilor. Iarba albise. Pe deasupra plutiră aburii fundului. Niște dini lătrară în depărtare. Un zgomot surd de căruțe zdroncăni pe drumul plin de praf. Veneau. Paraschiv simți cotul codoșului în mușchi. - Acum. Șinele de fier ale roților răsunară aproape. - Ho, tată, ho! opri primul. - Aici e, bă? - Aici. - Na, boală, stai, Lolica! 56 Glasurile se amestecară. Cel care cunoștea strigă spre bordeie: - Mă, moșule, măăă! Mai ieși, măăă, afară

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
se făcu mort lângă roți. Gheorghe trăgea perechea dezlegată spre câmp, la adăpost. Cel tânăr mai încercă o dată. Animalele seliniștiseră. Mâna hoțului le pipăia dibaci boturile calde și ochii lăcrămoși. De jos nu se simțea nimic. De patru ori tîrî codoșul perechile, legîndu-le căpăstru ungă căpăstru. A cincea oară, Paraschiv dădu peste un cârlan sătul, care se lăsa greu. Simțind mână străină pe el, încercă să muște și lovi cu copitele. Caramangiul îi apucă zăbala rece și-o răsuci. Fierul intră

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
azi! spuse, și Paraschiv îi văzu dinții galbeni și rari. 60 Caii se înghesuiră speriați. Nu cunoșteau locul și nechezau. Mânzul încercă s-o ia înapoi. Omul le așternu goroveală dinainte și se îmbrăcă grăbit. - Bună treabă făcuși! u spuse codoșului. - Ce zici, câte bătrâne luăm pe ei? Celălalt se scarpină în cap. - De... Stai să-i vedem. Bozoncea unde-i? - Pică și el acum. Aduce de băutură, își aminti de Paraschiv: - Da ăsta cine mai e? - Ucenicul nostru. -La adus

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Târgul boilor se întețea la urmă. Gheorghe se dădu lângă geambași și bouari și întrebă ce prețuri erau în ziua aia. Unii îl cunoșteau și strigau: - Ai ieșit la treabă, bă, păzea buzunarele! Glasurile se pierdeau în larma tocmelilor și codoșul ocolea pe departe. Sandu-Mînă-mică, Oacă și Nicu-Piele pipăiau locul. Stăpânul cu Florea trăseseră la hanul Oborului, să nu stea la vedere, că erau cunoscuți. Cel tânăr se uluise. Bani, gârlă. Numai hârtii de cinci sute și o mie, numărate de

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
poliție, nenișorule... 66 67 Starostele scosese suriul său cu prăsele de sidef și scobea gardul iute-iute. Sandu îi ședea în cârcă și omul băgă de seamă. Aruncă repede: - Vă dau patru sute. Îi luați? Hoții râseră ușurați. - Al nostru ești! zise codoșul, bătîndu-l pe umeri. Ce te-apucașeși să spui vorbele alea urâte... Schimbul se făcu la repezeală și plecară mulțumiți. Era la spartul târgului. Deasupra câmpului plutea un nor gros de praf. Oborul se pustia. Pe jos, rămăseseră numai paiele tocate de

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
o momită acolo și-o ciorbă de burtă dreasă cu oțet și cu usturoi stors. Gheorghe nădușise alergând când la bucătărie, când înapoi în prăvălie. Negustorului tocmai îi picaseră câteva târnuri cu ficăței și mațe de miel de la zahana și codoșul a pus ochii pe ce era mai bun. A, dat femeile la o parte, a deschis o fereastră și a ales. - P-asta să mi-o pui, p-asta și p-asta. Să n-avem vorbe! Cu mine nu se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
peste Nicu-Piele, 1-a tras afară, pe prispa de lut a casei. 113 Era o noapte limpede. Deasupra foșneau frunzele zorelelor cățărate pe pereții scunzi. Mahalalele Bucureștiului se zăreau într-o parte, cu luminile lor pierdute. - Îți place, Paraschive? întrebă codoșul. - Ce să-mi placă? făcu ăl tânăr pe prostul. - Didina! Celălalt tăcu. Din casă se auzea glasul guristului: Foaie verde untdelemn, Neică, ce dragoste-avem! Numai din ochi ne vedem, Altă putere n-avem. Dac-aș avea eu putere, Te-aș

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
că tot o mai are la inimă. Didina, uite așa-l fierbe! Nici nu se uită. Muierea se duce cu ăl de are mai multă putere, ține minte de la mine. Când să pătrundă în casă, s-a auzit poarta scârțâind. Codoșul s-a uitat. În curte intrase cineva. Când s-a apropiat mai bine, Gheorghe se dumeri. Era Titi Aripă, vărul ibovnicei. - Cum v-am mirosit eu, puișorule! zise acesta, urcând scările de lemn. Îmi spunea ea mie, inima, că o să

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Didinei, întinzîndu-i mâna celui tânăr, sânt Titi Aripă, beau și pup! Era vorba lui... Paraschiv îi strânse palma umedă și moale. Până să se ridice, celălalt intrase în casă. Rămas singur cu Gheorghe, ucenicul întrebă: - Da ăsta cine mai e? Codoșul mormăi ceva neînțeles. După un timp mîrîi: - Un pleșcar. Zice că-i neam de-al Didinei, da mare minune dacă nu-i turnător sau... Se opri, speriat puțin, privind înjur. Să-l fi auzit Bozoncea, acolo-l lăsa, lat. - ...Cât

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
are treabă cu a lui... Ieșiseră pe prispa joasă a casei. O lumină subțire învelise orașul. Peste mahalale, se ridicau fumuri albe și drepte. Se auzeau câinii Mandravelei hămăind gros și rar ca o bătaie de tobă. Paraschiv se întristase. Codoșul scosese de sub șuba lui o sticlă: - Ia, ucenicule. Linge niște vin să-ți treacă... Celălalt nu spuse nimic. Privea numai curțile pustii. - Ce-ai nenică, nu ți-e bine? Cel tânăr, nimic. - N-ai potolit destul? Din casă se auzea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Celălalt nu spuse nimic. Privea numai curțile pustii. - Ce-ai nenică, nu ți-e bine? Cel tânăr, nimic. - N-ai potolit destul? Din casă se auzea zgomotul pantofilor Didinei. Gagica juca de dragul Stăpânului. - E vesel Bozoncea, are de ce... mai adăugă codoșul. Pe Paraschiv îl scoteau din sărite cântecul repede și tocurile muierii, care loveau dușumelele. Țiganca avea o voce groasă, puternică. Starostele îi însoțea jocul cu bătăi din palme. - Auzi, auzi... Îl ațâța Gheorghe. Paraschiv nu se mai gândi la nimic

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
aripile. În urma lor rămâneau urme subțiri, două câte două, rășchirate, perechi. Scormoneau praful și-l spulberau. Bătură din aripi și cântară. În casă se stinse lampa. Tăceau. Deodată se auzi strigătul țigăncii. I se opri inima lui Paraschiv. - St! spuse codoșul. Țipătul se auzi din nou. Era un geamăt adânc și dulce. Creștea prin pereții subțiri. 118 Ăl bătrân simți unghiile ucenicului în păunele lui. Tremura tot. Didina fl chema pe nume pe Bozoncea cu același glas tulburat și cald. Strigătul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nu-i mai cunoștea. Pe ei îi trimiseseră ceilalți să curețe cuibul. Mirosea a veșted și carnea li se strângea sub cămășile subțiri. - Nu mai merge, Paraschive! Cel tânăr umbla alături. Peste locurile pustii atârna sabia lunii, covrigată și rece. Codoșul oftă: - Cum vine amărâta asta de iarnă, mă apucă dracii. Îmi vine să mă las de meserie. - Cum adică? - Să mă fac om la casa lui. M-am săturat de atâta hîrțuială, mi-ajunge. Se opri punând jos păturile: Mai

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Credeam că-mi retează mâinile. Am dat în ea. Pe urmă, n-a avut ce-mi mai face. A murit de oftică, săraca, și-am rămas cu Florea. Cu el am furat în mahalale... - Zi, te-ai făcut stăpîn? -Stăpân. Codoșul rumega. - Băga-mi-aș rafa-n ea de viață! Bă, să am un copil, om cinstit -la$ face. - De ce? - Așa. Să nu știe ce-i aia frica. Să doarmă neîntors! - Păi că nu ți-o fi frică?! Gheorghe se gândi puțin

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
era înainte de război. Ce mai bătăi am mâncat ca să mărturisim, dar ne jurasem. Nu ne-au dovedit. Uuuu, parcă aud vaietul muierilor! Ridicam coada toporului și nu mă uitam. Na! Na! făceam... Pielea lui Paraschiv se încrețise. Privi cruciș la codoș. Era adus de șale, și sub ochi avea pungi de carne care-l îmbătrîneau și mai mult. - ...pe când acu, altfel se face meseria. Mină ușoară să ai, că restul... Ce mai hoți! Tremura Bucureștiul! Cunoștea multe Cataroiul, de pe vremea lui

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Până să plecați, ascultați la mine. - Ce e? întrebase Oacă. - O să dăm gaură la o biserică, s-avem și noi de ciugulit până una-alta. O dată s-a-ngălbenit Gheorghe, că el era credincios. Nicu 1-a văzut. - Ce-ți veni, Treanță? Codoșul nu spuse nimic. ' Lunganul le povesti cum pusese geana pe un lăcaș de la Sfântul Gheorghe, făcut de rege, biserică arătoasă, așezată într-un cartier de pricopsiți. - Adică să punem cazmaua pe aurul ăla? întrebă Paraschiv. Da unde-o să-l

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
adăpost. Gheorghe și-a făcut o cruce mare: - Doamne, iartă-mă! Oacă a aprins o luminare, luminând pereții. În biserică era o răceală de ziduri și mirosea a untdelemn. Au pășit spre altar. Viscolul zgflțîia cercevelele. Bolțile de piatră gemeau. Codoșul s-a mai închinat o dată. Au urcat niște trepte scunde și au dat la o parte o perdea de catifea. Pe o măsuță ședeau cărțile sfinte cu pecețile lor de argint și odoarele. S-a uitat Paraschiv. Nicu-Piele le aduna

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
sîntem! se mira singur Oacă. Au stins focul și-au plecat pe furiș înapoi la gazda lor. După o săptămână picară și ceilalți doi: Gheorghe cu ucenicul. Trebuiau să stea ascunși, să nu scoată nasul afară, că umblau poterele primprejur. Codoșul se uita pe geam și ofta: - O, nu mai vine ea vremea aia bună, să trecem pe la simigii, să le luăm cîful! Ce zici, Paraschive? Ăl tânăr privea salcâmii despuiați din curtea gazdei și căsca. În crengi țipau ciorile și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de-o săptămână și-a început ramazanul cel mare. Cu trei puni în traistă n-au dus-o nici două zile. - S-au pus pe capul nostru, vor să ne dibuie! se căina Sandu, într-o seară -la podidit pe codoș. A dat un plâns în el de nu se mai potolea. ; - Ce-ai, mă curcă? -la luat Piele în râs. - Nu știu. Mi s-a urât. M-a făcut mama inimă slabă, n-ar mai ajunge-o țarina! Că la

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mai spună câte ceva, dar își înghiți vorbele. Pentru că și pe staroste ar fi trebuit să-l întrebe de ce face totdeauna prăduiala în două: jumătate și-o oprește lui și jumătate le-o aruncă celorlalți, ca unor dini. În noaptea aia, codoșul s-a dat lângă el. Era frig, frig. -La acoperit cu un strat de baligă: - Miroase, dar ține de cald, i-a spus. Ăștia fac pe oamenii subțiri, dar tremură bine... Gheorghe fuma întins pe spate, cu coatele în grămada

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nemîncati, nebăuți. O zi, două, a mers. Pe urmă a început să-i scurme și mai rău foamea. Vai de mama lor ce-au pățit! Era și-un frig de nu te mai sculai. Nicu-Piele privea cu jind la bălegarul codoșului. Slăbiseră, le crescuseră bărbile, erau palizi de vedeai prin ei. A șasea zi, Ciupitul a avut un vis grozav. Era într-un leșin lung, abia se ridicase în coate. Ochii i se măriseră și se adânciseră în fundul capului. Se acoperise

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mă fierbe, mînca-ti-aș ochii... - De, că-ti spusei, la Tarapana stau. Caută-mă, numai să mă găsești, și să nu te simtă mătuși-mea, că e dată dracului, te bagă-n gura lumii! Și plecă, mișcîndu-și șoldurile lungi și coadele. Codoșul își puse palma la gură. - Ce-ai de zis? Piele dădu din umeri. - Asta întoarce un cartier și mai dă și p-alături! - N-aș crede! E crudă, miroase a lapte. - Ce lapte, huiduma dracului, nu vezi ce-i iese

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
birjarii. În urmă, pășea liniștit mușteriul, lovind pietrele peronului cu bastonul. Mergea ușure-lușurel. Hoții au mărit pasul. Barosanul abia se ținea după ei. - Mai încet, că vă pierd! gâfâia. Ei, de unde... Când să treacă piața gării, o dată s-a uitat codoșul la Nicu-Piele. -Acu! Au zbughit-o amândoi, unul într-o parte, altul în cealaltă. În urma lor, boierul s-a dumerit greu și-a început să strige: - Hoții! Până să alerge păgubașul, ia-i de unde nu-s! Se adunaseră sergenții, fluierau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
două costume de haine, o pereche de pantofi, așezați pe șanuri, batiste și izmene, o perie de cap și niște sticluțe cu parfumuri. Negustorul trăgea cu coada ochiului spre intrare, să nu dea cineva peste ei. - Ce dai, jupîne? întrebase codoșul. Domnul Goldenberg se mai strâmbase, zisese ca totdeauna că ei or să-l bage în pușcărie și, în cele din urmă, le făcuse prețul. S-au mai tocmit. Nicu-Piele se uita la lucrători. Ăștia nu scoteau capul din lucrul lor

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]