306 matches
-
găsit datorită moderației, fiecare parte făcând concesii, și consensul, privit drept rezultat al unei dezbateri în care pozițiile au fost expuse și discutate, regula rămânând aceea de a ajunge la un acord (De Visscher, Neculau, coord., 2001, p. 214). Mai coezive sunt: - grupurile cu atitudini similare; - grupurile de succes; - grupurile cu obiective precise etc. Sprinthall, Sprinthall și Oja (1994, pp. 496-497) susțin că, în ceea ce privește coeziunea grupului, aceasta poate fi influențată de următoarele cinci elemente: - interacțiunile amicale; - cooperarea, având scopuri supraordonate; - statusul
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
etc. Sprinthall, Sprinthall și Oja (1994, pp. 496-497) susțin că, în ceea ce privește coeziunea grupului, aceasta poate fi influențată de următoarele cinci elemente: - interacțiunile amicale; - cooperarea, având scopuri supraordonate; - statusul grupului (statusul înalt al grupului tinde să-l facă pe acesta mai coeziv decât un status scăzut); - amenințările exterioare (în cazul apariției acestora, coeziunea grupului poate crește în mod dramatic - spre exemplu, dacă un profesor este foarte sever cu un anumit grup de elevi/studenți, interrelaționările dintre aceștia se pot dezvolta mai profund
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
faptul că prima cerință, în ordinea dezvoltării unui grup, este aceea de rezolvare a problemelor interne. Dacă aceste probleme nu se rezolvă, grupul se dizolvă. Vom adăuga aici că, dacă asemenea probleme nu există, grupul nu poate deveni totuși mai coeziv. Iată de ce credem că este rolul cadrului didactic, după ce grupul/echipa de elevi/studenți a fost constituit(ă), să provoace aceste probleme interne; rezolvarea (desigur, nu omitem faptul că este un proces continuu și că astfel de probleme vor apărea
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
că este utilă moderarea activităților de echipă/grup didactic prin nuanțarea poziției deviantului, dacă ea se înscrie sub această coordonată și după prima fază; conștientizarea grupului asupra celor patru etape este o altă acțiune utilă prin care putem dezvolta echipe coezive și eficiente. După Festinger, „o sursă majoră a forțelor ce determină membrii grupului să comunice o reprezintă presiunea spre uniformitate” (în Influența socială - texte alese, 1996, p. 86). Desigur că vom lărgi și nuanța, în contextul didactic la care facem
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o schimbare a comportamentului sau a credințelor ca rezultat al unei presiuni de grup reale sau imaginare” (Myers, 1990, p.203). Conform lui Myers, oamenii se conformează mai ușor atunci când grupul este format din trei sau mai multe persoane, unanim, coeziv și oferă statusuri ridicate, iar răspunsul este public, oferit fără o consultare prealabilă etc. Zanden (Vander Zanden, 1987, p. 233) alcătuiește un inventar al factorilor care converg spre uniformitate: - mărimea grupului; autorul îi citează pe Harold B. Gerard, Roland A
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cu cel care câștigă?” - „Ce se întâmplă cu cel care pierde?” etc. Rezumat 1. Fenomenul de coeziune presupune spiritul de „închidere” în grup; astfel, pentru Festinger, coeziunea reprezintă rezultanta tuturor forțelor care acționează ca membrii să rămână în grup. Mai coezive sunt: grupurile cu atitudini similare; grupurile de succes; grupurile cu obiective precise etc. Într-un grup, unii membri pot să se afle în opoziție cu opinia celorlalți membri ai grupului: ei efectuează o deviere de la cursul discuției pe intervalul a
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
atitudini, scopuri și acțiuni; - Expert și multijucător - pentru a obține expertiză în domenii specifice; pentru a transfera cunoștințele și abilitățile proprii altor elevi/studenți. De altfel, trebuie spus că jucarea anumitor roluri în clasă și, de aici, dezvoltarea unor echipe coezive și înalt eficiente nu sunt ceva nou în teoria și practica educaționale; creionarea pe care dorim să o oferim aici se referă la o anumită viziune sistemică asupra fenomenului, în sensul unei dezvoltări progresive, pe de o parte, a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
metode, observa că o metodă poate deveni foarte ușor un procedeu în cadrul altei metode (Cerghit, 1997, p. 12). Să observăm pentru început care sunt consecințele coeziunii grupului. Astfel, citându-l pe Shaw, ne amintim că „membrii dintr-un grup înalt coeziv se implică mai energic în activitățile de grup, lor le displace să lipsească de la întrunirile sale și sunt fericiți când grupul reușește și triști când grupul ca atare înregistrează un eșec (...), pe când membrii unui grup cu o coeziune redusă se
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
problemelor interpersonale și oferă o bază colaborativă mai importantă pentru a reduce tensiunile” (Schmuck, Schmuck, 1992, p. 157). Autorii, citându-i pe Seashore și Stodgill, vorbesc despre curba în formă de „U” care arată că performanța grupurilor de lucru înalt coezive este sensibil mai bună în comparație cu a celor mai puțin coezive. Totuși, lucrurile nu sunt atât de clare în privința răspunsului la întrebarea „Ce apare mai întâi: coeziunea sau performanța?”. Literatura de specialitate este împărțită atunci când trebuie să aleagă de care parte
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a reduce tensiunile” (Schmuck, Schmuck, 1992, p. 157). Autorii, citându-i pe Seashore și Stodgill, vorbesc despre curba în formă de „U” care arată că performanța grupurilor de lucru înalt coezive este sensibil mai bună în comparație cu a celor mai puțin coezive. Totuși, lucrurile nu sunt atât de clare în privința răspunsului la întrebarea „Ce apare mai întâi: coeziunea sau performanța?”. Literatura de specialitate este împărțită atunci când trebuie să aleagă de care parte a acestei sentenții se situează, existând și opinia (pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
din organzațiile industriale sau diferit? O astfel de interogație ne poate oferi și cadrul de dezvoltare a metodelor de tip team-building și, mai ales, eficiența acestora în spațiulinstructiv-educativ. De altfel, nu trebuie omis nici faptul că formarea unui grup înalt coeziv este un proces laborios ce poate fi înregimentat într-o schemă aparent simplă, care, după Bruce W. Tuckman, a cuprins patru stadii de dezvoltare (apud Forsyth, 1983, p. 20), fiecare dintre acestea fiind, în opinia noastră, situată pe un continuum
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
se întâlnesc pentru prima oară; - când un nou membru se alătură echipei. Referitor la cel de-al doilea caz, identificăm o problematică interesantă pentru specificul educațional; astfel, ne putem pune întrebarea: dacă avem de-a face cu o echipă deja coezivă, care ar fi influențele apariției unui nou membru? Desigur că acesta din urmă va trebui să-și răspundă la anumite interogații (ce costuri și ce beneficii personale va avea integrarea sa, dacă scopurile sale și cele deja formulate ale echipei
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
fel de persoană este, va trebui schimbat ceva în interiorul echipei și, dacă da, ce va fi acest ceva etc.). Iată de ce, atunci când, spre exemplu, pentru a evita fenomenul gândirii de grup vom introduce un membru nou într-o echipă deja coezivă, cadrul didactic va trebui să aibă în vedere posibila apariție a unor astfel de probleme produse de intersecția acestor interogații. În stadiul al doilea apare conflictul; există o polarizare în jurul problemelor personale. Membrii își exprimă individualitatea și încearcă să reziste
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
un anumit drum spre rutină și de aceea procesul (în anumite limite și la o altă scară) poate fi reluat. Iată de ce neasumarea conflictului într-un mod autentic în grupurile constituite la școală de către profesor împiedică formarea unor echipe înalt coezive, activitatea cantonându-se undeva după prima etapă (cea de testare și de formare a dependenței), dar înainte ca a doua să se consume complet pentru a se putea trece la un nivel superior. Tot o perspectivă în patru trepte progresive regăsim
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de testare și de reconfirmare a pozițiilor în interiorul conflictului, în dezvoltarea normelor și apoi în asumarea și jucarea rolurilor, în cadrul echipei fiecare depinde funcțional de celălalt; aici intervine o anumită „criză” a grupului în transformarea sa spre o echipă înalt coezivă. Fiecare trebuie să-și îndeplinească rolul pe care și l-a asumat cu acuratețe și nimeni nu poate să îndeplinească și rolul altui membru deoarece atunci echilibrul interior al echipei se schimbă. Totuși, există o excepție de la aplicabilitatea corectă în
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
politică de relaționări echitabile, pe baza unei tratări corecte a tuturor membrilor implicați; - succesul grupului și amenințarea externă - am mai amintit acest factor: cu cât grupul este perceput ca fiind mai de succes, cu atât el tinde să fie mai coeziv; succesul este de obicei un puternic motivator al nivelului performanței în activitate; în același timp, membrii unui grup tind mai degrabă să coopereze atunci când percep că ceva din exterior îi amenință deopotrivă (cum ar fi competiția unui departament dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o anumită problematică sugerată de conținutul care se intenționează să fie predat în respectiva oră; în același sistem procedural, dar folosind jocurile electronice de strategie (Starcraft, Warcraft, Age of Empire, Theme Hospital etc.), grupuri de elevi/studenți pot să devină coezive fiind în conflict cu celelalte, pentru ca, în același timp, aceste jocuri reprezentând în fapt o realitate virtuală, să se ofere posibilitatea stingerii mult mai rapide a conflictului decât dacă acesta din urmă ar fi avut loc în realitatea propriu-zisă. 12
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
acțiunii” (Myers, 1990, pp. 293-298); apare tendința grupului de a suprima opoziția în interesul armoniei grupului. Forsyth îl preia la rândul său pe Janis, spunând că „se referă la modul de gândire al persoanelor profund implicate într-un grup înalt coeziv (...) definind deteriorarea eficienței mentale, testării realității și judecării morale care rezultă din presiunea din interiorul grupului” (Forsyth, 1983, p. 341). În practică, putem deosebi câteva simptome ale gândirii de grup: - iluzia invulnerabilității, caracterizată de un optimism excesiv; - raționalizarea, în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
unei prea mari directivități în activitățile de echipă. Când aceste reguli sunt respectate, pericolul gândirii de grup tinde să fie îndepărtat. Rezumat 1. Construcția grupului în direcția echipei (team building) presupune dezvoltarea coeziunii în interiorul grupului. Membrii dintr-un grup înalt coeziv se implică mai energic în activitățile de grup, le displace să lipsească de la întrunirile acestuia, sunt fericiți când grupul reușește și triști când grupul ca atare înregistrează un eșec, pe când membrii unui grup cu o coeziune redusă se preocupă mult
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
utilă flexibilitate a grupărilor elevilor: în funcție de numărul de profesori disponibili, cursanții se pot divide în grupuri de diferite mărimi, acordându-se atenție nevoilor acestora în diferite situații. 3. Gândirea de grup (groupthink) este un fenomen negativ întâlnit la echipele înalt coezive. În principiu, el se manifestă prin: iluzia invulnerabilității, raționalizarea, încrederea necondiționată în moralitatea grupului, privirea oponenților dintr-un punct de vedere stereotip, presiunea spre conformitate, autocenzura, iluzia unanimității și apariția așa-numiților gardieni ai minții (mindguards). Exerciții și teme de
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
azi, în secolul XXI, asemenea iubire este cunoscută doar de către bărbații și femeile Occidentului. Se întâmplă așa pentru că doar noi respectăm femeia ca pe o ființă egală nouă. Un alt avantaj al creștinismului l-a constituit capacitatea sa de integrare coezivă a mai multor populații. Dacă există o religie cu adevărat tolerantă, pe fundamentele sale date de învățătura lui Isus Mântuitorul, aceasta este creștinismul. Creștinismul vorbește despre dragostea pe care o datorăm aproapelui nostru, despre fundamentele relațiilor dintre oameni care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de care se bucură omul, oferită de liberul arbitru este o libertate activă religios, nimeni neavând voie, în nici un context să încalce cuvântul divin. Din acest punct de vedere creștinismul este o religie vie, activă și alături de cel credincios. Forța coezivă a creștinismului este unică și prin îndemnurile sale clare, pe tot parcursul tuturor scrierilor, la unitate, coeziune, solidaritate și înțelegere între oameni. Dumnezeu ne-a dat liberal arbitru, dar tot El ne-a dat și chinul conștiinței păcatului. Prin intermediul Fiului
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de care se bucură omul, oferită de liberul arbitru este o libertate activă religios, nimeni neavând voie, în nici un context să încalce cuvântul divin. Din acest punct de vedere creștinismul este o religie vie, activă și alături de cel credincios. Forța coezivă a creștinismului este unică și prin îndemnurile sale clare, pe tot parcursul tuturor scrierilor, la unitate, coeziune, solidaritate și înțelegere între oameni. Nu există o religie care să îndemne omul cu atâta insistență la dragoste între oameni. Ori în acest
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
secolului XXI, Editura Nemira, București, 1998, p. 226. 261 Capacitatea de a distruge și apoi de a construi a religiei este pusă în evidență și de Joachim Wach, care afirmă: ,,Sociologic vorbind influența religiei este așadar dublă: integrare pozitivă sau coezivă și influență negativă, distrugătoare și dezintegrantă. Orice credință nouă creează o lume nouă, în care vechile concepții și vechile instituții își pot pierde semnificația și rațiunea de a fi. Moștenirile naturale și istorice sunt pe punctul de a se vedea
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
întâmplat cu „tranziția” de la dezvoltare economică la dezvoltare socială spre „dezvoltare sustenabilă”; sau de la analiza diferitelor categorii de resurse la analiza capitalului social ca resursă-cheie; sau mutarea discursului de la sărăcie la deprivare și excluziune socială spre incluziune socială și societăți coezive. Indiferent de teoriile folosite și de explicațiile furnizate, obiectivele pe termen lung ale dezvoltării sociale vizează îmbunătățirea calității vieții și bunăstarea socială a tuturor grupurilor sociale cu o componentă importantă referitoare la protecție mediului înconjurător, conservarea biodiversității și a multiculturalismului
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]