125 matches
-
închis la cu loare, cu un gust amărui, cu o aroma specifică, în care dis țin gea culoarea de temperatură, aroma de gust și avea vagă imagine a ceva fierbinte, cu gust și miros specific. Acum însă, după activarea puterii cogitative, X poate recunoaște acest „ceva“ ca fiind „această cafea“, care este buna de băut, tocmai pentru că are în față o cafea, amplasată într-o anumită configurație spațio-temporală, cu anumite calități particulare. În sfârșit, acesta este momentul în care recunoaște cafeaua
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Cum toate simțurile și puterile aparțin unei persoane anume, între ele se stabilesc anumite relații, în lipsa cărora cunoașterea nu ar avea loc sau, în cel mai bun caz, cunoașterea ar fi deficiență. În această logică, senzațiile prove nite de la puterea cogitativa, în cazul oamenilor, sau de la puterea estimativa, dacă vorbim despre animale, sunt sto că te în simțul intern numit memorie. (ÎI.3.14.) Ad apprehendendum autem intentiones quae per sensum non accipiuntur, ordinatur vis aestimativa. Ad conservandum autem eas, vis
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
întâlni, pentru a doua oară în viața sa, un lup. În cazul animalelor, este relativ ușor de urmărit manifestarea memoriei senzoriale, dar cum anume se manifestă această în cazul oamenilor? Pe langă capacitatea de a stoca impresiile provenite de la puterea cogitativa și de a recunoaște experiențele trecute, oamenii mai au și capacitatea re amintirii unor senzații. Această din urmă abilitate umană poartă denumirea de reminiscența și poate fi înțeleasă că un fel de memorie arbitrară. Spre deosebire de memoria animalelor, reminiscența este de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
concluzie. Nimic neclar până acum, doar că, în cazul memoriei, suntem la nivelul simțurilor, iar pentru Toma din Aquino doar la nivelul intelectiv există puteri înzestrate cu capacitatea de a face inferențe. E drept că atunci când am discutat despre puterea cogitativa am adus în discuție silogismul de tip practic în compoziția că ruia intra și un simț intern, dar în respectivul caz intelectul era cel care furniza premisa majoră; ba mai mult, intelectul era cel care ajută puterea cogitativa să se
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
despre puterea cogitativa am adus în discuție silogismul de tip practic în compoziția că ruia intra și un simț intern, dar în respectivul caz intelectul era cel care furniza premisa majoră; ba mai mult, intelectul era cel care ajută puterea cogitativa să se comporte aseme nea unei rațiuni universale. Or, în cazul memoriei, Toma din Aquino pare a afirma că această operație cvasisilogistica este realizată doar de acest simt intern, nefiind implicată nici o putere intelectiva. Cum poate așadar un simț intern
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
putere intelectiva. Cum poate așadar un simț intern să acționeze cvasi-inferential? Cheia de rezolvare a acestei probleme este de găsit în Summa theologiae (I, q. 78, a. 4, ad 5):(ÎI.3.16.) Ad quintum dicendum quod illam eminentiam habet cogitativa et memorativa în homine, non per id quod est proprium sensitivae partis; șed per aliquam affinitatem et propinquitatem ad rationem universalem, secundum quandam refluentiam. Et ideo non sunt aliae vires, șed eaedem, perfectiores quam sînt în aliis animalibus. La a
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
proprium sensitivae partis; șed per aliquam affinitatem et propinquitatem ad rationem universalem, secundum quandam refluentiam. Et ideo non sunt aliae vires, șed eaedem, perfectiores quam sînt în aliis animalibus. La a cincea [obiecție] trebuie spus că excelentă pe care [puterea] cogitativa și memoria o au în om nu se datoreaza celor proprii părții senzitive, ci unei afinități și apropieri de rațiunea universală, în măsura în care aceasta le inundă. Și astfel, ele nu sunt alte puteri, ci aceleași [că în cazul animalelor], dar sunt
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
senzitive, ci unei afinități și apropieri de rațiunea universală, în măsura în care aceasta le inundă. Și astfel, ele nu sunt alte puteri, ci aceleași [că în cazul animalelor], dar sunt mai perfecte decât în cazul altor animale. Așa cum intelectul îi împrumuta puterii cogitative ceva din cadrul lui conceptual pentru că aceasta să poată recunoaște individualele că existând sub o natură comună, la fel putem spune că îi împrumuta și memoriei ceva din capa citatea lui de a realiza inferențe. Dat fiind faptul că Toma din
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
nu una prezenta, este exact felul în care reminiscența funcționează. 3.4. Imaginația sau fantezia Din ansamblul simțurilor interne mai rămâne doar unul de analizat: imaginația (imaginatio) sau fantezia (phantasia). Imaginația este pentru simțul comun ceea ce memoria este pentru puterea cogitativa. Altfel spus, imaginația este sim tul interior înzestrat cu capacitatea de a stoca intențiile furnizate de simțurile externe adunate la un loc de simțul comun: (ÎI.3.17.) [...] est enim phantasia sive imaginatio quasi thesaurus quidem formarum per sensum acceptarum
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
obiectul real, în cazul în care acesta este absent, sau obiectul ireal, în cazul în care este produsul fanteziei. Imaginile produse de imaginație sunt reprezentări în care (în quo) și prin care (id quo) putem cunoaște obiectele. Simțul comun, puterea cogitativa, memoria și imaginația sunt cele patru simțuri interne ale oricărui subiect cunoscător uman. Am văzut până acum care sunt funcțiile și că pacitatile fiecărui simt în parte. Rămâne de discutat statutul entităților intermediare de la acest nivel, respectiv imaginile, dar despre
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
senzoriale referitoare la temperatura, forma, culoarea, textura și gustul lichidului energizant. Simțul comun adună la un loc toate aceste forme sensibile astfel încât X devine conștient de apartenență celor pe care le simte la un singur obiect, pe care, cu ajutorul puterii cogitative, îl recunoaște ca fiind această ceașcă cu cafea. Mai tarziu, după ce va fi băut cafea ua, va putea să-și aducă aminte de ceașcă de cafea, de sen zatiile pe care i le-a stârnit și, eventual, de circumstanțele în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
primă vedere. În repetate rânduri, Toma din Aquino afirmă că înțelegerea noastră nu poate avea loc, nu se poate împlini, în lipsa imaginilor (phantasmata). Afirmația este una foarte tare: fără aceste entități intermediare care populează trei dintre simțurile interne (imaginația, puterea cogitativa și memoria) nu poate exista cunoaștere; fără ele nivelul la care se rămâne este unul pur senzorial. To tuși, de ce anume cunoașterea nu este cu putință în absență imaginilor? Care este rolul pe care acestea îl înde plinesc în procesul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
uman de cunoaștere, iar răspunsul a conturat o analiză fiziologica a acestui nivel cognitiv. Răspunsurile la care am ajuns pot fi rezumate în felul următor. Referitor la prima întrebare, Toma din Aquino discuta despre patru simțuri interne: simțul comun, puterea cogitativa, imaginația și memoria senzitiva. Referitor la a doua întrebare, simțurile interne au menirea de a pune laolaltă informațiile primite de la simțurile externe, pentru a crea o imagine detaliată a atributelor obiectelor extramentale percepute, care să asigure materialul necesar extragerii de către
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
informații, toate aceste forme accidentale care traduc călita tile obiectelor, si le pune laolaltă, acționând asemenea unei pâlnii prin care toate datele senzoriale disparate sunt adunate la un loc. Farfuria în care se scurge tot acest melanj formal este puterea cogitativa, care are capacitatea de a alcătui, împreună cu imaginația, entitățile intermediare care populează acest nivel secund al cunoașterii, si anume imaginile care sunt mai apoi stocate în memoria senzorială. Aceste imagini trebuie înțelese, așa cum spuneam, nu asemenea unor imagini pictografice, ci
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
observa dimensiunea și forma chihlimbarului, sau ceea ce am numit sensibile proprii și sensibile comune, obiecte proprii și obiecte comune ale simțurilor. După ce sim turile externe au primit formele obiectelor (informo), simțurile interne a simțul comun, memoria, imaginația și pu terea cogitativa a aduna toate informațiile primite și formează o imagine a obiectului extramental. Abia acum subiectul poate „vedea“ această bucată particulară de chihlimbar, cu o anumită nuanță de galben, cu o anumită textura, plasată într-un anumit moment din timp și
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
spunem că înțelegem, ci că gândim pentru a înțelege. Un cititor atent ar putea spune ca verbul pe care îl folosește Toma în fragmentul citat mai sus, cogito, se referă la actele rațiunii particulare, ale simțului intern numit pute re cogitativa, si, în consecință, speciile inteligibile nu ar fi apanajul gândirii. Într-adevăr, cogito, cogitare este un verb folosit preponderent în relație cu puterea cogitativa, dar acesta nu este singurul mod în care poate fi utilizat. În Summa theologiae, Toma atribuie
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
citat mai sus, cogito, se referă la actele rațiunii particulare, ale simțului intern numit pute re cogitativa, si, în consecință, speciile inteligibile nu ar fi apanajul gândirii. Într-adevăr, cogito, cogitare este un verb folosit preponderent în relație cu puterea cogitativa, dar acesta nu este singurul mod în care poate fi utilizat. În Summa theologiae, Toma atribuie trei funcții acestei acțiuni desemnate de verbul cogito, cogitare: (ÎI.8.3.) Respondeo dicendum quod cogitare tripliciter sumi potest. Uno modo, communiter pro qualibet
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
partea intelectiva, sau [a sufletului] care deliberează cu privire la intențiile individuale, care ține de partea senzitiva, din acest motiv a cogita, într-un al doilea mod, [se spune despre] actul intelectului deliberativ și, într-un al treilea mod, despre actul puterii cogitative. Așa cum se desprinde din pasajul citat mai sus, verbul cogito, cogitare poate fi folosit fie atunci când se discută despre intelect în genere (primul mod), fie când se discută despre mișcarea minții către cunoaștere, ca o pregătire pentru această (al doilea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
atunci când se discută despre intelect în genere (primul mod), fie când se discută despre mișcarea minții către cunoaștere, ca o pregătire pentru această (al doilea mod), fie când se discută despre mișcarea orientată către obiecte individuale a în legătură cu activitatea puterii cogitative (al treilea mod). Desigur, cel de-al doilea sens este cel folosit în pasajul (ÎI.8.3.). Să explic, totuși, cum anume înțeleg și folosesc termenii de gândire, pe de o parte, și cel de cunoaștere, pe de altă parte
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
klima/ BODYSOUL.HTM KLIMA, Gyula, „Aquinas on the Materiality of the Human Soul and the Immateriality of the Human Intellect“, în Philosophical Investigations, vol. 32, nr. 2, 2009, pp. 163-182 KLUBETRANZ, George, Discursive Power sources and the Doctrine of Vis Cogitativa According to Saint Thomas Aquinas, The Messenger Press, Carthagena, Ohio, 1952 KRETZMANN, Norman și STUMP, Eleonore (eds.), The Cambridge Companion to Aquinas, Cambridge University Press, Cambridge, 1993 KRETZMANN, Norman, „Philosophy of Mind“, în Eleonore STUMP și Norman KRETZMANN (eds.), Cambridge
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Foaie pentru minte, inimă și literatură”, adunate în volumul Flori de scăieți culese pe malul Dâmboviței (1846), sunt întâmpinate de Gh. Asachi cu o scurtă, dar elogioasă, notă în „Albina românească”. Cărțulia cuprinde versuri ușurele, vioaie, unele cu alură forțat cogitativă (Mormântul), de o tristețe simulată, altele (O fată de măritat) cu caracter satiric. Mai cunoscută este Dâmbovița, căreia muzica lui J.A. Wachmann i-a adus o îndelungată popularitate. W. a mai compus fabule, unele imitate din nemțește. SCRIERI: Actorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290678_a_292007]
-
contemplativul descoperă peisajul cu o sensibilitate proaspătă, simțindu-se atras de tot ce i se pare ascuns, misterios. În jurnalul de surghiun, Sovéja, journal d’un exilé politique en 1846, se manifestă, într-o variată gamă de tonuri afective, dispoziția cogitativă, pigmentată de un umor ce glisează de la gluma aparent nevinovată la sarcasm. R. e întotdeauna mare amator să asculte și câte o istorie palpitantă cu haiduci și bandiți. Ar fi scris el însuși un fel de reportaj, Groază, ultimul haiduc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
de critic și critica de poet. în realitate, ele poartă sarcini axiologice eterogene. Pe cînd cea dintîi (atunci cînd e aplicată corect!) este vădit expresia unei insuficiențe, a unei vocații lirice atît de firave încît se lasă copleșită de abstracțiunea cogitativă și de aerul de ,făcătură" epigonică, a doua poate fi omologată în întrariparea-i specifică, în maniera sa imaginativ-metaforizantă. Dar nu e... obligatoriu ca un poet să scrie mereu ca un poet, iar un critic să scrie mereu ca un
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
obiectelor./ Gîndesc că aș putea fi încolțit de cuvînt.// Mîna destinsă./ Starea lichidă./ Nici un motiv de tăcere./ Un val de căldură face/ ca imaginea paharului să tremure" ( Imaginea paharului tremură). Neliniștită, nesatisfăcută cu sine, empiria se eliberează într-o direcție cogitativă: "Ne zvîrcolim, tîrzii și candizi, iubito,/ cînd pe canapeaua aceasta de purpură,/ desfundată ca un drum de țară primăvara,/ cînd pe gheața covorului de-ub alb calm, victorian/ discutînd marile absoluturi,/ urmărind integrarea noastră ca un fluid în natură./ Ghearele bufniței
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
sub povara de lumină, Se-apropie halucinată Că împietrești în cerc albastru, Ca o pădure de Macbeth. Poetul s-a ispitit să facă, după V. Eftimiu, basm dramatizat (Făt-Fru-mos, Păcală), cu vina capitală a limbuției. Poezia lui G. Talaz e cogitativă în aparență și simbolistă în fond, făcîndu-și din câteva imagini: "mugurii", "mlaștina", "spinul", "călătorul", "scorbura", "frunza", "malul", cifruri cu corespondent în universal. UMORIȘTII Caragiale, Teleor, Bacalbașa creară o tradiție a umorului, ce îngădui lui D. Anghel și lui St. O.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]