1,198 matches
-
o baghetă, dintr-o creangă înfășurată în tull mov și negru, a cusut pe o bentiță o chestie dintr-o pălărie în formă de coif, iar eu am cumpărat niște steluțe-oglindă, pe care le-am pus pe rochie și pe coif. A doua oară când a fost vrăjitoare, a fost una mai nonconformistă. S-a îmbrăcat cu o rochie neagră pe care o avea și și-a pus niște cizme de lac negre, pe care le avea acasă”. (Lili, mamă de
Al tău ce-a fost la serbare? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19146_a_20471]
-
fiind de 3 lei/mp). Celor care doresc să pregătească un cadou deosebit copilului pentru sărbătorirea zilei de naștere, o amintire plăcută și distracție pe cinste, firma le oferă spre închiriere clown, care aduce cu el buna dispoziție, jocuri, baloane, coifuri și alte accesorii speciale pentru astfel de momente (tariful este de 80-100 de lei/oră, pentru showbiz - 150 de lei/oră). Și pentru că se apropie Crăciunul, societatea oferă celor interesați și Moș Crăciun Service, tariful fiind de 50 de lei
Agenda2005-49-05-comert servicii () [Corola-journal/Journalistic/284443_a_285772]
-
imobilului, atrași de reputația ilustrului dascăl, de erudiția sa și de farmecul expozeurilor sale. În săptămâna ce urmează, profesorul Pfaff (Hereford/Germania) va susține la Casa „A. M.G. “ următoarele conferințe: marți, 17 mai, de la ora 15, în limba germană, „Pălării, coifuri, coroane, lucruri amuzante și mai puțin amuzante în legătură cu acoperământul capului“; ora 17, în limba română, „Între Montigny și Lausanne, de-a lungul lacului Leman“; miercuri, 18 mai, ora 15, prezentare de filme documentare; 19 mai, ora 15, în limba germană
Agenda2005-20-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283681_a_285010]
-
prințesa nu a fost pedepsită, ca ei. - Hai, Norocel, să mergem să-i cerem iertare împăratului! Când ajunse în sala tronului, împăratul a tresărit de uimire văzând cum arată Mărțișor. Sigur l-a subestimat. Cu armura strălucitoare de culoarea nisipului, coiful argintiu cu încrustații sidefate, albăstrii, cingătoarea sclipitoare și cizmele cu reflexe sidefate, părea un luptător coborât din stele. Înfățișarea lui semeață îl descumpăni pe Soare-Împărat și era cât p-aci să-l trăsnească, dar se stăpâni. Îl fixă cu privirea
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
sau de ape limpezi. Le voi prinde una câte una apoi voi scrie iar un șirag de cuvinte din care numai tu mai înțelegi câte ceva. Au mai trecut câteva zile de când nu am mai așternut ceea ce faci, ceea ce învârți pe coiful tău ascuțit. Mi-ai lipsit. - Femeie, lasă-mă să termin dansul. Știu că îți face bine să prinzi ritmul meu. După toate câte s-au întâmplat, relaxează-te. Te văd, Victore, cum alergi de colo căutându-mi odihna dar uite
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382361_a_383690]
-
scund și bondoc, cu o cămașă din zale de fier care Îi cobora până sub genunchi. În locul obișnuitei tunici cu Însemnul crinului, purta o a doua armură din plăci metalice unite prin legături din piele, cu capul ascuns de un coif de luptă cilindric, după uzul cruciaților. O spadă se odihnea În teaca legată de umăr printr-o curea și două pumnale Îi străluceau la brâu. — E interzis umblatul prin oraș după stingere. Numai bandiții și hoții de buzunare se hazardează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rămase fără cuvinte. Nu părea un individ primejdios, În pofida aerului său marțial. În timp ce Îi vorbea, Dante nu pierduse din vedere mâinile acestuia, una ocupată cu un opaiț, iar cealaltă dezarmată, pe lângă trup. Ar fi fost ușor de atacat. Între marginea coifului și cămașa de zale era o crăpătură de un deget. Iar deschiderea frontală a vizierei, deși mai greu de atins, oferea un spațiu prin care se putea administra o lovitură mortală, Împlântându-i lama În ochi. — Sunt Bargello. Mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ales prior și, pentru două luni, vom depinde cu toții de domnia ta. Glasul omului căpătase un ton plângăreț, În timp ce căuta să se ițească În toată modesta sa statură. Dante se aplecă spre el, Încercând să Îi citească trăsăturile chipului, ascunse sub coif. Prin crăpătura În formă de cruce se Întrezăreau un nas pronunțat și doi ochi mici și apropiați, ca de șobolan. Acum Îl recunoștea. Era, Într-adevăr, Bargello, șeful forțelor de poliție ale Comunei. Un tâlhar În fruntea altor tâlhari. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cele noi, s-a consumat o crimă. Dintr-o dată, bărbatul se arătă șovăielnic, dinaintea priorului. — O crimă care... probabil că reclamă prezența autorității Comunei, bâigui el. — Cine a fost ucis? În loc de răspuns, Bargello Își deznodă anevoie legăturile din piele de la coif. În cele din urmă, izbuti să-și smulgă de pe cap greoiul acoperământ, de sub care se ivi jilav de sudoare. — Nu știm Încă. Dar e mai bine să vezi cu ochii dumitale. Vii? — Povestește-mi ce s-a petrecut. — Păi, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În urmă, În chilie. — Ce... șopti deconcertat, În timp ce o lumină strălucea În jurul lui. Simți cum o mână Îl Înșfacă de braț. — Oprește-te, aici e moartea! Cel care Îl ținea era un tânăr Înarmat, cu plete blonde care ieșeau de sub coif. În mână ținea o torță, de unde provenea nimbul de lumină care Îl Învăluise. Părea ieșit din neant. Continuând să-l strângă de braț, coborî flacăra, făcând lumină dinaintea picioarelor. Pentru o clipă, Dante surprinse reflexul albastru al privirii lui, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și de mireasma pâinii abia coapte, omul acela, cu echipamentul său de război, părea Încă și mai grotesc. Totuși, ceva din privirea lui Îl ferea de ridicol. Era frica. Ochii apăreau injectați de sânge, iar partea de chip vizibilă sub coif era de o paloare spectrală. — Vino repede. Încă un cadavru. — De cine e vorba? exclamă Dante. — Lângă Porta Romana, prăvălia meșterului Teofilo, spițerul. Poate că el e mortul. — Poate? Ce Înseamnă asta? — Trebuie să vezi cu ochii dumitale, Îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tavernă: trebuie că ieșise Îndată după aceea și ajunsese Într-un fel sau altul pe malul râului. Dar pe unde? Cu siguranță, nu putea cunoaște Florența mai bine ca dânsul. Cecco era acoperit cu o platoșă din piele, purta un coif cu panaș și ținea În mână o spadă scurtă de cavalerie. Părea că una din statuile romane răsturnate din Piazza di Santa Maria prinsese viață. Și de data asta, undeva Între ridicol și cumplit, Își zise Dante În sinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
om Înarmat, care ieșise din umbră. Iuțeala cu care alergase Îl aruncă la pământ, tocmai la timp ca să vadă cu groază cum omul trăsese spada și se pregătea să Îl lovească. Zări capul de lup pe care Îl purta pe coif, Înainte să Își Închidă instinctiv ochii. Fu salvat de un glas cunoscut. - Messer Durante, ai venit să asiști la lucrarea justiției? croncăni bargello, pe un ton ironic, reținând brațul soldatului. Îți face cinste: credincios datoriei până În ultimul ceas. Dar Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trăsăturile strâmbate de spaimă și cu fața plină de sânge, se afla Cecco Angiolieri. Încă tremurând de surescitare, Dante se rezemă de o coloană. Lăsă arma jos, fixându-l și nevenindu-i să-și creadă ochilor. Prietenul său purta un coif cu panaș, demn de un Împărat roman, și o platoșă groasă din piele. Însă, pe dedesubt, se zăreau vesta bufantă și obișnuiții săi ciorapi violeți. Jumătate zeu al războiului, jumătate satir. Măscărici, ca Întotdeauna. Celălalt părea fericit să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
timp Își agita brațele, hăcuind În dreapta și În stânga cu pumnalul pe care și-l scosese de la brâu. Părea adâncit Într-o bătălie cu umbrele, În timp ce masca lui grotescă devenea din ce În ce mai tragică. Și fața i se Întunecase, sub panașul fluturând de pe coif. Continua să tremure, pradă unei furii neînfrânate. Împunse cu degetul arătător de mai multe ori În pieptul poetului. - Mi s-a făcut lehamite de tovărășia Mizeriei. Când o să vină și vremea noastră, prietene? Apropo, ce-i Înăuntru? zise el, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de casă sau că o catedrală e o sală de conferințe. Școala lui Himmler era în realitate un castel de mărime decentă, cu tot cu turnurile sub formă de dom, dintre care unul se înălța peste esplanadă precum capul acoperit de un coif al vreunui imens soldat prusac. Am oprit lângă o bisericuță aflată la mică distanță de câteva camioane militare și mașini de ofițeri, care erau parcate în fața a ceea ce părea să fie ghereta de pază a castelului de pe latura estică. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
armura, și vechea ta mândrie Se-nalță spre uitatul regat, ce te îmbie, Statura ta turnată în luminos argint. Vei trece... Marii codri fremătători de plângeri, Înfiorați de cîte-un romantic hallalí, Își vor bolti frunzișul; o clipă vor cocli Și coif și scut, în jocul virilelor răsfrângeri; Zori neasemuite, apusuri de castele Aprinse, sub metalul curat s-or oglindi Iar străvezia noapte va crește și rodi Prin apele armurii răsade-ntregi de stele. Fugarnic sfânt, tu lasă ca fluviul să te poarte
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
întâlnească sensurile profunde într-un punct aflat anume între piatra de lună strânsă în pumnul sufletului și piatra filosofală strânsă în pumnii spiritului. Și aici îl voi întreba pe Victor, clovnul din mine, când vor răsări dintre ramurile copacilor vieții coiful lui ascuțit și ochii aceia cu nuanțele albastrului și verdelui existenței mele infinită chemare spre a-mi fi iubire, uitare, iertare, înțelepciune a păsărilor când își desprind ghearele de stânca înaltului și pornesc nevăzute spre alt și alt infinit lăsând
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
Cruci, cu-o oaste mică-a câștigat ! O Cruce stălucitoare, cu steluțe ca de nor Îi dădeau vestea din Ceruri : "Sub ea vei fi învingător !" Iar noaptea-n vis S-A arătat DOMNUL IISUS EMANUEL : Așează Crucea pe scuturi, pe coifuri și pe Drapel ! Iar Împăratul Constantin, de IISUS a ascultat Și la Podul Milvius, DOMNU' victoria i-A dat ! A dat Edictul la Milano : libertate la creștini ; Iar prin multă bunătate câștigat-a mulți păgâni ! Constantinopolul zidit-a, durabil dar
SF.M.ÎMPĂRAȚI ÎNTOCMAI CU APOSTOLII, CONSTANTIN ȘI MAMA SA ELENA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362976_a_364305]
-
coridoarelor. Gogoloiul se lovea de ziduri și ricoșa dintr-un perete în altul, ca bilele de biliard. Când bila de foc încetinea viteza, Mărțișor din nou o plesnea, lovind-o din perete în perete. Într-un târziu obosi. Ridică viziera coifului și zise: - Îți mulțumesc, împărate al Nisipurilor! Vă mulțumesc, dragi prieteni! Numai cu ajutorul vostru am învins! - Rămâi sănătos, Mărțișor ! Și vârtejurile de nisip fierbinte dispărură ca prin farmec. Apoi, Mărțișor alergă după gogoloiul de flăcări care gemea. Și îi mai
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
era aceea care nu o auzea? Dintre copaci apăru un bărbat atletic care parcă semăna cu Sebastian, numai că era într-o ținută de cavaler medieval. Era îmbrăcat ca un războinic, cu platoșă și haine din zale metalice, purtând un coif pe cap. Viziera era ridicată și reușise să-i vadă ochii întunecați, care inspira mânie și dorința de răzbunare pentru ceva rău, ce i se făcuse. La un moment dat în fața sa apăru alt războinic, mai firav ca fizic, dar
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
ruinele castrului roman, fiecare dintre cărămizile folosite la construirea turnurilor de observație, după distrugerea cetății dace. Ciutele și cerbii vin să pască în fostele sanctuare de sacrificiu ale dacilor. De-a lungul potecilor se pot descoperi cuie romane, resturi de coif și fragmente din scuturile dacice. Toate acestea ne-au dat senzația că suntem în inima trecutului milenar. De altfel cărările sunt așa fel croite, că exursioniștii nu se pot rătăcii niciodată, toate duc spre Sarmizegetusa Regia, capitala strămoșilor daci. Când
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
fascinatoare”. Spre deosebire de pălării, care acoperă sau protejează într-o anumită măsură capul, fascinatoarele sunt pur decorative și au tendința de a folosi penele drept material principal. Penele au fost întâlnite încă din antichitate, grecii și românii obișnuiau să iși împodobească coifuri ceremoniale cu pene de diferite culori sau mărimi, chiar și în ziua de astăzi, în timpurile moderne întâlnim penele la pălăriile celor cu funcții înalte în orice parada militară mai impozanta sau în prezența unor înalți demnitari sau șefi de
FASCINANTA ISTORIE A...FASCINATOARELOR de MARA CIRCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366872_a_368201]
-
care se vedea binișul stacojiu, lung, cu mânecile largi și despicate strâns pe bust și larg în poale, căptușit cu blană de capră. Șalvarii îi erau verzi, ca semn distinct al înaltei sale funcții, iar cizmulițele ușor încovoiate erau galbene. Coiful, înconjurat cu un turban alb, strălucitor, din mătase pufoasă de Berares, se înălța sfidător. Pe șase stâlpi flutura baldachinul din mătase roșie, ce îi ferea de razele soarelui, având deasupra stindarul verde al imperiului, cu semilună. Se produse un freamăt
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
curte de soldați și curteni înarmați dar mai ales în interiorul “amplasamentului”, unde pe partea stânga, ședea pe un tron aurit însuși “cezarul” Romei, firește că totul era o simulare, înconjurat de consilieri divanului său și de garda personală, îmbrăcați cu coifuri, zale și dotați cu platoșe, săbii, pumnale sau suliți, iar noi, ca niște “neisprăviți” de la care se storseseră ultimii bănuți, puși să ne înșiruim obligatoriu separați pe sexe, femeile în față și bărbații în spate, nesprijiniți de ceva, într-o
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]