307 matches
-
duel învecinat mai degrabă cu asasinatul, Scântee-Finkelstein scapă doar cu șase luni de închisoare corecțională. Asta-i povestea ultimului duel ieșean. Tipic? Atipic? Ce mai contează? * P erceput ca un exponent antidogmatic al radicalismului burghez de stânga și acuzat de colaboraționism cu regimul Dej, strălucitorul Mihail Ralea continuă să surprindă, la aproape jumătate de veac de la dispariție, datorită revelațiilor oferite de scotocirea arhivelor. Raportul "asupra atitudinii intelectualilor față de regim și a calității producției intelectuale"(aflat între documentele publicate de "Nemira") redactat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
francezi. Am arătat la locul cuvenit în ce măsură am fost influențat de lectura lui Charles Maurras, cel mai mare antigerman din Europa (deși a fost condamnat acum două zile la regim celular pe viață - la 77 de ani! - pentru așa-zis „colaboraționism”!), și voi mai aminti aici câteva fapte ce pot dovedi oricând aceasta. În vara anului 1941, încheind în numele Muzeului un contract cu marea editură germană Walter de Gruyter, pentru darea în comision a anuarului „DACIA, recherches et découvertes archéologique en
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cu citate copioase din evocările consacrate acestuia, procedeu utilizat și în abordarea cu delicate implicații a activității sale de gazetar în timpul primului război mondial, care i-a adus condamnarea la închisoare. Exegetul reține și comentează acuza lui N. Iorga de colaboraționism cu autoritățile de ocupație, dar îmbrățișează fără rezerve opiniile lui Slavici din volumul Închisorile mele. Interesul lui M. pentru epoca marilor clasici este vizibil și în studiul „Convorbiri literare” și spiritul critic (1972), o radiografiere a revistei Junimii în prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
recunoștea un protestatar din acele zile incendiare, „a fi victimă nu înseamnă neapărat a fi erou”. Maratonul insurecțional timișorean a constituit, din 20 decembrie, și o bătălie de orgolii între proaspeții lideri ai mulțimii care se suspectau între ei de colaboraționism cu fosta Putere politică sau de ambiția de a accede în vârful posibilei noi Puteri politice. Înainte de 20 decembrie nu a existat doar curaj, ci o stare hibridă de curaj, spaimă, instinct de supraviețuire. Radu Ciobotea trage următoarea concluzie: „Nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
s-a refugiat: a urcat în munți și a organizat o trupă de gherilă formată din pădurari, din soldați pierduți de unitățile lor, din braconieri, din cărbunari, în fruntea căreia fiind, surprindea cu regularitate trupele românești. Cu cei bănuiți de colaboraționism se purta fără milă; mai târziu a activat pentru reocuparea teritoriului. În final a luat parte la campania din Muntenia, alături de trupele germane și austro-ungare reîntoarse. După dezintegrare, a rămas pe una din moșiile sale, revenită României, continuând muncile agricole
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
centrarea asupra aspectului violent, chiar dacă nu insista asupra componentei "buruienoase" a textemelor pițuliene). Dar tocmai această polarizare a personajelor mă face să am îndoieli asupra consistenței (sau chiar a existenței) lor în lumea reală (mediul academic riguros, studios, necompromis de colaboraționism ideologic și rezistent prin cultură (cu jocul ambiguu inevitabil implicat de polisemantismul ambilor termeni). 1. Este clar că Mimosa Academica din text este o (im)pură invenție: o verificare a listei bursierilor de la Angers din intervalul respectiv ne va arăta
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
special după definitivarea ca dascăl, urmată de pregătirile pentru "grade didactice"). Întâlnirile sunt aleatorii. Nu-și aduce aminte dacă s-au suprapus (sau au fost proxime) cu anul 1983, cel al începerii acțiunilor de învăluire (prin amestec de teroare și colaboraționism) țintind "grupul de la Iași". Rescriind textul în ultima fază își amintește că la "pregătirea pentru gradul didactic II" (primăvara lui 1982) au dialogat (în cadrul strict al seminarului) despre poezia unui autor inclus de puțină vreme în programă, asistați de "cadre
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
involuntare (legate de românism, tema progresului prin industrie) dintre "elita veche" și cea formată de partid, găsim lucruri interesante în lucrarea semnată de Stelian Tănase, Elite și societate Guvernarea Gheorghiu-Dej (1948-1965), vezi partea finală, care nu ridică însă vălul asupra colaboraționismului bazat pe o iluzorie acoperire morală (patriotismul). 40 O sursă va menționa că Obiectivul "nu practică sportul", ceea ce înseamnă că: (1) ignora că Elpi era un înotător înrăit; (2) pentru orizontul epocii, practicarea înotului de unul singur, în afara altui spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Biserica Ortodoxă în lupta pentru pace și dezarmare”, „Credința strămoșească pe calea progresului,” „Ortodoxia și propășirea patriei” - și-au pierdut subit popularitatea. Asta nu înseamnă că veți pomeni vreodată o discuție serioasă despre originea și terapia acestui coșmar est-european numit colaboraționism. N-o fac rușii, n-o facem nici noi. Procesul comunismului a rămas în seama eshatonului. În loc să recunoască imediat mucenicia unor mari cărturari din închisorile comuniste - cum ar fi exemplul lui Mircea Vulcănescu -, ierharhii pravoslavnici s-au grăbit să canonizeze
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
astăzi doctorate de Filozofie la Universitatea din Timișoara (minus punctul opt). Reptile de tot soiul, scurse din cadavrul lui Ceaușescu, își extind fără remușcare impostura și dominația. În schimb, cei puțini care au greșit în comunism, asumându-și public păcatele colaboraționismului, n-au drept nici la clemență și nici la iertare. Scuipatul cu venin compromite orice autentică vindecare. Din același buget de stat extragem fonduri pentru pensiile fidelilor colonei ai Securității și chilipirul pentru văduva unui fost deținut politic. Nădușeala ipocriziei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
au regăsit gustul pentru Comuna din Paris (versiunea 1968) și neomarxismul ecologic („Apocalipsa după Al Gore”). La un pol, ierarhiile dispar, în timp ce, la celălalt, intransigenții exclud dialectica iertării. În acest context anomic și arbitrar, cum să mai încadrezi discuția despre colaboraționismul liderilor Bisericii Ortodoxe și - de altfel - ai celorlalte religii recepte din România comunistă? Dacă opera internă de ecarisaj în spațiul eclezial, politic, academic și cultural a eșuat lamentabil, care mai sunt atunci vocile inatacabile ale discernământului moral? Toamna smintelilortc "Toamna
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
capetelor de acuzare. Rabatul de la principii, tergiversările alunecoase, penibilele autovictimizări, baricadarea sub regula excepției, discuțiile pe procedură - totul ne este servit, în afară de mărturisirea adevărului și pledoaria deschisă pentru dreptate. Miniștrii minoritari suspectați de corupție și înaltul cler ortodox acuzat de colaboraționism cu fosta Securitate tolerează cu egală bucurie amestecul de ipocrizie avocățească, minciună comunistă și regresie levantină. Așa se face că studierea detaliilor pare indezirabilă, vocea presei libere le repugnă, iar culpa colectivă impune rapid sentimentul fraternității. Împăcarea cu satrapii este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
presante, poate chiar originea nesănătoasă și antecedentele penale ale unor membri ai familiei, patriotismul solidarității și, eventual, avantajele câștigate prin docilitate. Rațiunile negative (frica sau lașitatea) erau amestecate cu argumentele pozitive (emanciparea socială sau calificarea profesională), așa încât natura malefică a colaboraționismului să fie discret camuflată sub teancul de file și mormanul de vorbe ale Securității. Confuzia riguroasă a termenilor, în zorii unui dincolo de bine și de rău, făta apoi acceptul. Odiseea pârei putea începe, sincopată fiind numai de remușcările neputinței. Fără
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
legiune. Riscul ipocrizieitc "Riscul ipocriziei" În același timp, discursul purgativ al societății civile s-a dovedit adesea vulnerabil la ranchiună și ipocrizie. În decorul mizerabil al dezbaterii noastre publice, acolo unde călăii se amestecă vesel cu victimele, acuzațiile insistente de colaboraționism - nu întodeauna făcute pe baza unor probe irefutabile (vezi alegația lui Mircea Dinescu despre „arderea dosarelor” în decembrie 1989) - au putut să pară niște acrobații stilistice încărcate de resentiment. Generalizări gratuite și portretizări sumare au lăsat loc la nenumărate confuzii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
excepționalism românesc care îndrăznește să concureze pe cel american. De-ar fi să ne gîndim, de pildă, doar la domeniul culturii în care protocronismul susținut cu atîta obstinație strecura ideea unui mic excepționalism, și vom observa cum o formă de colaboraționism dintre intelectuali și putere producea inexorabil o canceroasă exacerbare a orgoliului nemăsurat al totalitarismului. Convingerea noastră este că intelectualii pot să fie azi instanța critică aptă să sancționeze degringolada societății și să schimbe semnul minus al degradării morale. Fisura dintre
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
adevărul despre un om în ele. Am avut ocazia să lucrez, dar mi s-a părut prea frivol. Doar copii de bani gata, cărora, ca să nu se drogheze, le găsește tăticu’ un job. Și mi se părea un soi de colaboraționism. Dacă până în ’89 să ai caracter însemna să reciți poezele cu nea Nicu, să nu scrii lucruri care ți-ar face mâna să putrezeasă, azi o dovadă de caracter ar fi să nu lucrezi la agenții de publicitate sau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de faptul, de acum secundar, nu-i așa?, că nu am fost vreodată și nu sunt deloc nici azi un apărător necondiționat al memoriei lui Mircea Eliade. D.C-E.: Se fac încă auzite, pe scena literară românească, acuze de „colaboraționism” la adresa unor scriitori care au trăit, au scris și, unii, au murit în timpul regimului trecut. Calificativele deloc onorante erau foarte frecvente, în primii ani după Revoluție; acum, s-au mai rărit, și numai dl Gheorghe Grigurcu sau dl Alexandru George
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Zelea Codreanu cu Isus Cristos și se arăta încântat de modelul Hitler? Cum vedeți Dvs. rezistența prin cultură în anii comunismului? Până la ce punct se poate vorbi de o rezistență reală, și de la ce punct încolo - de curată lașitate? D.T.: Colaboraționismul este o temă care va continua să stârnească multe controverse. De la credința potrivit căreia, atâta vreme cât în România nu a avut loc o decomunizare așa cum a avut loc o denazificare în Germania, colaboraționiștii nu vor avea vreo problemă să colaboreze în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Dinu Kivu. Dar o mare parte a „amintirilor deghizate“ ale lui Ov. S. Croh mălniceanu sunt din epoca de infern a primului deceniu postbelic, marcată de terorism ideologic, de ascensiunea im posturii, de persecuții politice, de abdicări nevoite sau de colaboraționism benevol și încântat de sine, dar și de încercări de conservare a moralității, de rezistență în fața răului proliferant sau măcar de limitare a efectelor lui. Evocând acest interval și dramatic, și grotesc, amintindu-și despre acei ani care au fost
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
climatul acela de febrile activități era de-a găsi oamenii cei mai potriviți să slujească interesele scriitorimii în condițiile noului curs. Ei trebuiau să fie neapărat energici și doritori de schimbare, deținători de prestigiu literar și necompromiși politic, nepătați de colaboraționism cu abia doborâtul regim. Prea simplu nu era de găsit astfel de oameni pentru că, din păcate, nu puțini fuseseră aceia care... Astfel stând lucrurile, Mircea Dinescu s-a impus, în acel moment, ca o soluție de la sine înțeleasă: și bun
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Biserica Catolică ? A.M.P. : Evident, foarte mare... V.A. : A fost un element de rezistență ? A.M.P. : Sigur ! Pentru că a fost o zonă în care comunismul nu a putut pătrunde, în timp ce la noi Biserica Ortodoxă a fost un spațiu al colaboraționismului. Și, în plus, comuniștii au fost diabolici în chestiunea transferării conflic‑ tului dintre putere și populație diferitelor categorii sociale. Asta povestesc în cartea Secera și buldozerul, că învrăjbirea a fost și a rămas unul din mecanismele cele mai reușite ale
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ca „Mântuirea”, „Lumea evree”, „Luptătorul”. Între 1920 și 1940 semnătura îi apare în „Flacăra”, „Facla”, „Lumea”, „Universul literar”, „Adam”, „România”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Ecoul” ș.a. În 1929 scoate revista „Hanul samariteanului” (două numere). Biografia sa e punctată de învinuirea de colaboraționism cu armata germană de ocupație, ceea ce îi aduce destituirea din funcția de defensor ecleziastic; ulterior, în 1922, este hirotonit preot, iar în 1926 e numit profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Chișinău. Îi apar mai multe cărți: culegerile de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
inevitabilă? Putem fi atât de siguri că un Ligaciov, sau un Dumitru Popescu nu ar fi fost capabili să prelungească 10-20 de ani agonia regimurior politice de la Moscova și București? În decembrie 1989 o populație profund traumatizată de represiune și colaboraționism a ajuns la limita suportabilității și a exprimat clar refuzul său de a mai tolera un regim politic total discreditat. A fost, fără îndoială, un moment extraordinar în istoria României cu implicații de lungă durată pentru viitorul țării: zăgazurile au
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
uman și apoi ratificarea lui, totuși, în ordine umană. „Da, ăștia suntem și vă iubim așa cum sunteți : nimicuri agitate, nimicuri mișcătoare”. Or, lucrul ăsta nu mi se pare că este, cum să spun, o capitulare, o acomodare, un fel de „colaboraționism” ilicit cu aceste spectre pernicioase. Nu. Dimpotrivă, este acceptarea și recunoașterea unei esențe din care se constituie totuși lumea. Fiindcă aicea mi se pare că este cazul să citez o vorbă extraordinară a lui Hegel (nu știu dacă a luat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
îl aruncă de la fereastră, unei trecătoare (fereastra dădea spre o stradă lăturalnică). Face cunoștință cu un medic indian, care își făcuse studiile în Germania și care, după ce trăise o dramă din cauza invaziei sovietice, fusese condamnat la moarte de către englezi pentru colaboraționism. Vizanty nu se sfiește să vorbească despre "mârșăvia engleză", și se pare că, în urma a ceea ce a trăit în 1945, dar și a ceea ce aflase, a rămas toată viața cu o puternică aversiune față de britanici. În general, în acea închisoare
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]