376 matches
-
se simte tăișul muchiei de cuțit. Mahalaua cu tot tabloul ei de atunci și de azi își recapătă autenticitatea. Redevine vie, clocotește de patimi, cleveteli, înfruntări. Pe dedesubtul atît de invocatei etichete cu „onoarea de familist”, pe sub fățărnicie și ipocrizie colcăie trădările de toate felurile, minciuna mică sau mare. Fiecare minte pe cineva, fiecare are „double face”. Sordidul și grotescul unei lumi marginale amplifică fiecare situație în parte și felul în care regizorul decupează, extrem de alert, scenele în cîte două personaje
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
se împreunează pe-o creangă". Reîntorcîndu-ne la actantul liric, să remarcăm că acesta caută și găsește mereu puncte de sprijin suplimentare în impactul cu criza thanatică. Nesațiul vieții e atît de puternic încît nu se mulțumește cu viețuirea pură, prezentă, colcăind de dorințe, întorcîndu-se spre trecut, anexîndu-și fragmente afective ale acestuia. Retrospecția se poate vădi la fel de benefică precum exersarea frenetică a actualității. Doctorița care-i face o ecografie pacientului îi vede organele interne tremurînd aidoma elevilor în bănci la examenul de
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
stânga” comunistă. (L.B.) Nikolai GUMILIOV (1886 - 1921) RUGA Soare furios, soare amenințând A Domnului, prin spațiu plutind, Față înnebunită, Soare, arde prezentul În numele viitorului, Dar fii milostiv cu trecutul! (1910) Osip MANDEȘTAM (1891-1938) CONCERT LA GARA Nu poți respira, tăriile colcăie de viermi, Și nicio stea nu vorbește din noaptea sferelor, Dar, vede Domnul, există muzică în înalt, Tremură gara de melodia Aonidelor. Și de iznoavă cu șuier de trenuri sfâșiat Văzduhul viorii se reîntrupează în vremi. Parc enorm. A gării
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
copilărie; la Philip Roth - doar erotomania juvenila; la Mateiu Caragiale - doar arivismul social generat de complexul de paria... și așa mai departe. Punând laolaltă toate aceste constatări de neîmplinire și adaugându-le alte câteva poveri sufletești, putem încerca să întrezărim ce colcăia în subsolul superbei proze a lui John Cheever și în viața de dincolo de imaginea publică a gentleman-ului în pulover de shetland, cu pipa, câine Labrador și maniere impecabile. Blake Bailey n-a omis nici un amănunt. ~n biografia alcătuită de
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
articolul 36). Axa Băsescu - Macovei Pe de altă parte, judecătorii Curții Constituționale au ignorat prezența a 8,5 milioane de români participanți la vot și au anulat cele 7,4 milioane de voturi anti-Băsescu. Așadar, într-un sistem care încă colcăie de personaje obediente și aservite Palatului Cotroceni ne putem aștepta, în aceeași lipsă de logică, ca mai curând să fie anchetați in corpore toți românii participanți la vot. Și evident, nu s-a autosesizat nimeni dintre cei îndreptățiți cu privire la încălcările
Ștefănescu: Ce riscă procurorii DNA după trimiterea lui Dragnea în judecată by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/34872_a_36197]
-
care și-a luat "adio" de la PDL, a răspuns: "Nu, era momentul să ne despărțim, era momentul pentru că se crease acea mare minciună "din cauza lui Băsescu nu crește nimic la umbra lui, se usucă toți liderii care uite așa ar colcăi și ar fi noi lideri naționali". Văd că mai și împrumută între timp, așa au fost de oprimați de perioada când eram într-un parteneriat sau le eram președinte", a mai afirmat președintele.
Ce spune Roberta Anastase despre o colaborare între PDL și MP by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35082_a_36407]
-
cu candoare în secret. Atitudinea cea mai caracteristică a cărții e, dacă tot vorbim în jargonul american, aceea de „love-hate”, de atracție-respingere, iar postura cea mai caracteristică a worker &travellerului poate fi rezumată în expresia de „window-shopper”: un personaj viu, colcăind de aspirații, sufletești și materiale deopotrivă, însă rămas cu nasul lipit de vitrinele colorate. Valoarea volumului - unul dintre cele mai puternice din literatura tânără a ultimilor ani - stă, toată, în această dialectică atracție-respingere, reificare-umanitate, pusă în scenă într-o diversitate
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
știe nimic de ea” (85). Yvonne, secretara de platou, precizează brutal: „O angajez din când în când, din mila” (85). Deși ocupă poziția de putere a voyeurului, Sărina Cassvan nu uită că totul are luciul aparentei în acest univers. Dedesubt colcăie interese, dușmanii, rivalități. Întâlnirea cu marea actriță Elvira Popescu o ajută pe Sărina Cassvan să primească un angajament, iar discuțiile de la restaurantul românesc, un soi de agora a imigranților români din capitală Franței, îi înlesnesc înțelegerea acestei lumi dure în
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
morții-ntre dinți cum altdat gustul de iarbă și palmele mele în jurul cărora creștea ne-ncetat sîngele sîngele ocolind relieful atingerii tale cum răul împresoară și ocolește binele și noaptea cosmică împresoară mărunta noastră zi această zi aruncată-n cazane, fierbînd colcăind cu magma stelară laolaltă, iată toate acestea ar fi trebuit să fie mult mai reale și despre vină se poate vorbi și despre ispășirea mereu amînată cu neputință îți scriu neputința de a iubi, neputința de a mă sinucide brusc
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
a opiniilor, prin bun-gust, prin discreție și eleganță neafișată, în imaginea canonică a aristocratului învăluit cu melancolii crepusculare. Aristocrația lor se dovedește a fi mai curînd un lustru de castă dobîndit prin exercițiul trufiei. Sub el se ascund instinctele vulgare, colcăie pofte devoratoare. Barbaria lor funciară, furiile grobiene ies la suprafață în împrejurările în care le sînt periclitate interesele sau în momentele de derută erotică, cînd morga nu poate dosi primitivismul, lăcomia bestială sau energia criminală dezlănțuită. De fapt, interesul acestei
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
preferă să tamponeze, cu un umor pe care nu știi cum să-l iei (naiv, ca de scriitor care nu știe mai mult decît personajele lui, prostuțe emancipate ,în meserie"? cinic? pur și simplu laissez-faire?), răni abia deschise la suprafață, colcăind, însă, în interior, să scrie un roman nu despre societate și corupătoarele ei artificii, ci despre vîrste și femei. Un an în Paradis (acolo unde timpul n-ar trebui să treacă) e, lăsînd deoparte acțiune și morală (cîtă e...), și
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
romanul lui Sorokin. Nici nu cred că, atunci când l-a scris, a urmărit asta. Mie îmi place, da, și, deși poate părea paradoxal, îmi place tocmai pentru că ne dezvăluie, cu cruzime, desigur, și nouă, nu doar rușilor, ce lume hidoasă colcăie paralel cu lumea pe care o recunoaștem oficial, o lume violentă, autodistructivă și atât de urâtă! Și, tot paradoxal, măcar că am trecut de vârsta întâia, a doua, ba chiar și de a treia - dar câte vârste există? - nu apoteoza violenței
"Fiecare traducere e o provocare" by Denisa Fejes () [Corola-journal/Journalistic/10709_a_12034]
-
pare, Internetul, este cea mai rapidă modalitate de a ne face cunoscuți, ce-i drept, uneori oameni în lume, alteori, un fel de râs al ei. Ultima varianta, categoric, nu ține de tehnologie, ci de propria noastră structura (în care colcăie, de cele mai multe ori, țuicile ingurgitate, iar din ele, evident, nebunia și nesimțirea ce iese pe obraz și în frunte, ca păduchele, tocmai când ne este lumea mai dragă). Cu alte cuvinte, a fi de râsul lumii ține de gramul de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
acum mai bine, fiindcă se apropie. Este el, care încearcă să se nască din miile de sexe ale aceleiași femei. Iubite. Nu se miră. Nu se lasă uluit. Se lasă doar să alunece mai departe, ca pe o clisă moale colcăind de durere înghițită. Ca pe un țesut intern cald și umed, încet, fără grabă, spre pîlnia văii. Care-l aspiră cu migală, cu căldură, dramatic de lent, însă implacabil, în sorbul său însîngerat și zdrențuit pe margini de mii de
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
Sodoma și Gomora capitalismului autohton (e greu să scăpăm de clișeele epocii), iar periferia se înfățișează în toată splendoarea mizeriei sale, într-unele din cele mai plastice versuri ale volumului: "Cum pot să laud oare-n rime/ Puroiul gros ce colcăie în tine?/ Ai cer pătat de oftică și crime,/ Pământ brăzdat de sutele de șine.// Maidanul ca un hoit stă-n soare:/ Rahitici prunci, conserve desfundate,/ În case-i fum, tăcere și strâmtoare,/ Femei în uși, privind desfigurate.// Prin curți
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
difidentă, pradă instinctelor primare, diriguită încă de domnitori fanarioți din dinastiile Șuțu, Kalimah, Moruzi. La sfârșitul veacului XVIII, Orașul focalizat de autor la răscrucea celor trei imperii, și simultan în cadrul celor două Principate Române (prea bogate spre a fi libere), colcăia de etnii (boieri de baștină tip Vârnav, Pisoschi, baronul de Mustață, Pomir), armeni, evrei cu ștetl-ul lor din centru, grecii acaparatori de la Mânăstirea Popăuți, țigani, ruși, turci, ruteni, italieni, polonezi etc.), bref, un amalgam de cutume, înapoiere cvasifeudală și prejudecăți
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
Arkadia e un fagure ciuruit în care personajele încearcă în van să secrete noi certitudini. Iluzii înșelate, limitări angoasante infantilizează periculos omul lumii contemporane. O violentă criză a identității șterge granițe și diferențe, amestecând totul ca într-un purgatoriu degradat colcăind de resentimente, nesiguranțe, planuri mari și izbânzi mărunte. Căci nu e nimic de ispășit, vina e a tuturor și a nimănui, iar paradisul, un vis hărțuit de coșmaruri. În epoca relativismului extrem, crește din nou prețul ficțiunii, al fantasmei, al
Un purgatoriu degradat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4203_a_5528]
-
sticloasa și crudă, pătrunzînd peste tot, în case, în closete, în spitale, în cimitire; desface morminte, spinteca morți, pune în valoare rănile, lacrimile, geamătul, disperarea muta. Lumină radioactivă dezbrăca oamenii, de pretutindeni țîșnesc sexe dînd unele peste altele, mate care colcăie, feti care transmit în direct din pîntecele mamei, guri care lătra, guri care hahaie, buze lipitori, guri care musca, guri care înghit.” (Cristian Tudor Popescu) Vezi cele mai tari Restaurante Nunți în Iași, click pentru detalii
Lansare de carte Cristian Tudor Popescu, 16 martie [Corola-blog/BlogPost/95125_a_96417]
-
trei luni. Vrem să vedem amestecul de popoare și diversitate și avem avantajul că suntem de-ai locului. O să fie o orbecăiala grozavă. În toată regiunea, civilizația e o noțiune care începe înspre Vest de la fiecare persoană chestionata. La Est colcăie întotdeauna barbarii. Și oricare dintre noi este privit ca barbar atunci cand călătorește prin Vest. Oamenii din jurul Mării Negre. Suntem popoare izolate, un amestec de regimuri totalitare și proaspete democrații. Unele încă angrenate în conflicte interminabile. Sufocate de pesimism sau de un
Viziteaza Marea Neagra! Masina ta e deja acolo! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18797_a_20122]
-
o eventuală acuzație că m-am inspirat de acolo. Așa că mă grăbesc să îmi fac și eu publice gândurile, așa necizelate cum sunt ele în acest moment. De peste douăzeci de ani, de când ne-am alăturat lumii occidentale, emisiunile de știri colcăie de crime, violuri, accidente, dezastre de tot felul. După câteva emisiuni de știri, un extraterestru ar ajunge instantaneu la concluzia că în cincizeci de ani Terra va deveni disponibilă pentru că, premeditat sau accidental, pământenii se vor extermina unii pe alții
DESPRE CULTUL DEZASTRELOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349209_a_350538]
-
uman. Îl deșertam în fântâna din curte, motiv pentru care băiatul cu harpa avea mereu degetele de la picioare ude. Bunicul era în chinuri toată ziua. Cel mai rău se simțea chiar înainte de revărsatul zorilor. Gemetele lui, amestecate cu orăcăitul saltelei, colcăiau neîncetat prin adâncurile întunericului. Țineam două rânduri de storuri trase peste geam, dar uneori clienții tot se mai plângeau de zgomotele neplăcute. - Ne cerem scuze, sunt niște pisici în călduri care se adună în curte, noapte de noapte, le răspundea
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
face plinul, Înainte să plece spre târgurile din Nord. Căldura chinuitoare fermenta balega zecilor de cai care se perindau prin pasajul acela Îngust. Roiuri de muște se roteau Înnebunite, strecurându-se chiar și În gurile trecătorilor. În pofida soarelui torid, strada colcăia de oameni cu chipul acoperit, pentru a se proteja. — Nu pentru o dispută pe seama părinților științei noastre ți-am solicitat atenția, messer Alighieri, mai zise Augustino, Îndepărtând cu un gest un nor de insecte. Ci pentru a mă lămuri ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
păsări, broaște evlavioase ridicau ochii spre cer, intonând inutil imnuri imploratoare. Le răspundeau, de peste șapte specii și trestii, pescărușii, îndepărtatelor lor rude care plecaseră în aer cu mult timp înainte și reveneau în apă numai după hrană. Pretutindeni se năștea, colcăia, îmbătrânea și dădea ortul popii viața. Cu excepția lui Covaliov care trăgea la rame de-i ieșeau ochii, toți se simțeau mișcați și în sufletul lor se năștea, firavă, senzația că barca ar putea să se răstoarne. într-un târziu ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nici la dușmanii noștri. Episodul 159 DRAMA SURORILOR ACETOSA — Când adolescența noastră, prăbușindu-se, a luat sfârșit - urmă Amada - am plecat de la Ursuline. Parcă ne văd și acum: ieșeam pe morocănoasa poartă a mănăstirii îmbujorate, tinere, cu acea tinerețe care colcăie de visuri în așteptarea unei realități tangente... — Tangibile se spune - o corectă Fibbia. — Mă rog, ce mi-e tangibil, ce mi-e tangent - zise Amada. Important era că se vestea o zi primăvăratecă; soarele ardea vesel, apa se scurgea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trag plapuma peste cap nu vreau să aud dacă mai sună nu vreau să mai știu mi-e frică cum să-mi vîr mîna În gura ei căscată să mi-o afund În hăul acela pînă la cot să-mi colcăie printre degete balele ei de animal turbat de groază și dacă o Înăbuș de tot dacă o omor și toți ochii ăia pironiți pe mine ca niște cîini speriați așteptînd momentul să se repeadă nu pot nu mă duc n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]