723 matches
-
de foame stau cu gura căscată la învățătoarea lor care îi învață să cânte “imnul cartofilor” și, cocoțată pe o grămadă de barabule, le ține discursuri viforoase despre importanța zarzavaturilor și datoria de a le culege, în numele Tătucului și al colhozului, amin. Realitatea însă, nu se rezumă numai la astfel de episoade descurajante. Spre deosebire de personaje din cărți precum O zi din viața lui Ivan Denisovici a lui Soljenițîn, cei din Oranki par că încearcă - și reușesc adesea - să-și păstreze omenia
PĂRINTELE DIMITRIE BEJAN – MUCENICUL, MARTIRUL ŞI MĂRTURISITORUL (1909 – 1995)… FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI IMPRESII ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/365601_a_366930]
-
și prooroc...” Tatăl său, om citit, absolvent al Școlii de Filozofie de la Leningrad, cunoștea Biblia sau Sfânta Scriptură mai bine decât mulți dintre preoții din acea vreme, pentru că așa cerea statutul lui de propagandist al ateismului. Mergea pe la brigăzi, prin colhozuri ca să combată cu argumente darwiniste, ideologice sau lumești credința în Dumnezeu și adevărurile creștine. Îl lua uneori și pe Ștefan, căruia îi inocula convingerile sale ateiste, astfel încât copilul creștea meditând la cât de „mincinoși”, „perfizi”, „fanatici” și „criminali” pot fi
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
în care castelana își pusese întreaga pasiune ,,Marin Preda era brutal în discuții, dar numai cu cei pe care-i dispretuia, adică majoritatea ,, creatorilor” aflați la vremea aceea în solda scriitorimii care mișunau pe la Palat.” - zice tot Sânziana Pop. În colhozul literar al Mogoșoaei erau multe figuri abjecte care i-ar fi putut face rău lui Marin Preda. Oameni simpli din interiorul Palatului, nea Duminică si nea Răsărit, îngrijitori, au declarat: Marin Preda știa că o să moară. Se simțea urmărit, îi
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” I de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356209_a_357538]
-
unchi de-ai ei. Și iată că un alt război, pierderea pe front a soțului, chiar spre sfârșitul măcelului, și viața de văduvă la nici treizeci de ani împliniți pe fundal de foamete cumplită, tifos exantematic și munca silnică în colhoz. Pentru vreo două spice culese ori o normă neîndeplinită la câmp te păștea pericolul să faci 14 ani de pușcărie. Îmi amintesc cum plecam la culcare, dar mama continua să lucreze prin casă. Dimineața mă trezeam, mama era în picioare
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
la care s-au întors bărbații de la război. Vântul în schimb, nu înceta să aducă și bocetele disperate a femeilor rămase fără bărbați, devenite văduve, chiar în floarea vârstei lor. Ooo, câte greutăți a suferit biata mamă. Ea muncea la colhoz din noapte în noapte, fiindcă normele erau foarte mari și neîmplinirea lor putea să o pună la pușcărie. Și au mai venit apoi în părțile noastre și foamea, tifoza, represiunile, umilința... Totuși, chiar prin această grea încercare a sorților, mama
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
ca până la urmă să uităm de rând la timpul sosirii trăsurii plină cu pâine... Niște pâini mari și grele, pătrate, negre, coapte din orz cu ovăz, mazăre pe care o numeam «hrușciovschii hleb»*. Pâinea o împărțea un împuternicit al conducerii colhozului, care purta numele «Stalin», (fost conducător al statului sovietic, unul dintre cei mai sângeroși conducători de stat din lume) care o împărțea în dependență de prezența părinților la locul de muncă: dacă ieșiau la lucru ambii părinți, primeam o «buhancă
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]
-
după care fiind legate câte două «în cruce» erau atârnate într-o coardă de sub streșina stânii să se scurgă zărul până ce rămânea doar cașul întărit în strecători. După ce era scos din strecători , nanu Gheorghe îl ducea cu căruța la depozitul colhozului, unde se tăia felii care erau sărate și așezate rânduri în putine de stejar ca peste un timp să devină brânză de oi. Ce amintiri plăcute... Ți-aduci prietene aminte de noaptea ceea din octombrie 1956? Eu abia începusei a
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]
-
plan cincinal, este declanșată de „minciuna cu decorația raională“ și de „batjocurile“ sistematice la care este supus primul personaj (Ilarion), «brigadierul de câmp, de două ori fruntaș pe raion» (p. 21), de către secundul (Gavrea), „conducătorul ales al C. A. P.-ului (al „colhozului“ / „colectivului“): «Ilarion Bujdea a fost decorat. Adică, așa i-a spus Gavrea, aseară, când se întorcea de la câmp. - Cioroiule, ți-a pus Dumnezeu mâna în cap. Decorație ! Mâine ți-o lipește președintele raionului pe frunte ! - Gavrea, tu râzi de mine
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
șatră; și-a pus haine zdrențuite, iar Ilarion îi mânjea fața cu funingine în fiecare dimineață, să pară țigan, și-l sfătuia să-și pună paie în opinci, ca să-i fie cald» (p. 20 sq.). Nebănuind sadismul minciunii președintelui de colhoz, Gavrea - în primul rând, pentru că îl considera „vechi tovarăș de șatră“, în al doilea rând, pentru că-l credea prieten «mai dezghețat la cap» (p. 21) decât el și pentru că fusese dintotdeauna „susținător-alegător“ în „notabila funcție colhoznică“ a „tovarășului“ său de
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
dintr-un somn adânc...M-am agățat de coama calului și am trecut înot Donul...Când am ajuns dincolo și am privit acel infern, m-am închinat la Dumnezeu și am căzut în neștire pe niște paie, la marginea unui colhoz. De acolo m-am trezit în casă la o rusoaică, îmi mângâia fața cu mâna ei catifelată și repeta: bolnoi, bolnoi...voda ...voda... Moșul se opri din citit și-și pironi privirea în cer. Începu să plângă și mai tare
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
acțiune” (cum le numește autorul în “Incheierea” volumului), după cum urmează: răscoalele țăranilor din stânga Nistrului, deportarea țăranilor înstăriți în Siberia și în nordul URSS, colonizarea satelor de moldoveni cu demobilizați ruși și ucraineni ai armatei roșii, cuprinderea forțată a țăranilor în colhozuri și exodul colhoznicilor, înfometarea organizată, măcelul de la Nistru (pentru RASSM); represiunile comuniștilor în stânga Nistrului, excluderea din partid a comuniștilor aflați sub administrație românescă în timpul războiului, politica de cadre a partidului comunist, foametea organizată în 1945-1948 (pentru RSSM). Cartea lui Alexei
O CARTE CÂT (ŞI CA) O BIBLIE: “TEROAREA COMUNISTĂ ÎN RASSM (1924-1940) ŞI ÎN RSSM (1940-1947)” DE ALEXEI MEMEI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354383_a_355712]
-
o statistică ulterioară altor acțiunii de această natură) din 1932. Acest tabel cuprinde situația unui număr de 791 de familii din respectiva categorie, cu toate facilitățile materiale și financiare de trai aferente. Acestora li se atribuiau funcții de conducere în colhozuri și li se construiau case noi din contribuțiile fiscale ale localnicilor sărăciți și exploatați. În problema “moldovenismului” transnistrean, autorul ne oferă dovezi interesante, amuzante chiar, observând preocupările acelor alchimiști care, evident, n-au putut să schimbe natura unei limbi milenare
O CARTE CÂT (ŞI CA) O BIBLIE: “TEROAREA COMUNISTĂ ÎN RASSM (1924-1940) ŞI ÎN RSSM (1940-1947)” DE ALEXEI MEMEI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354383_a_355712]
-
trag în țeapă toți păduchii, fie ei nemțești sau rusești sau de-ai noștri care ne-au adus tifosul. Păduchi aveam chiar prea mulți, țepe pentru ei nu găseam! Și i-am iertat pentru că am citit că e bine la colhoz pentru omul sărac. 4. Aș fi vrut să-i trag în țeapă pe țăranii din satele unde am ajuns cu trenul foametei și care nu m-au găzduit fiindcă eram slăbănog și urâțel. La șapte ani am venit de unul
CÂND AŞ FI VRUT SĂ FIU ŢEPEŞ? de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354561_a_355890]
-
după ce se încingeau bine, aruncau în focul din cămin câte o sticlă; și nu era ieftin, cam 30 de dolari plăteau pe sticlă, însă nu conta, acesta devenise deja un ritual și ei îl respectau.” „Nea Mitică vrea să facă colhoz cu noi!” În Long Beach, întâlnirile cu Mike și prietenii lui îl apropiaseră pe nea Mitică din ce în ce mai mult de ei; începuse să-i cunoască și de multe ori își spunea în sinea lui: „Cine e bun de muncă, e bun
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
pe Mihai Colceru”, unul dintre ei care se dovedise a fi mai econom, mai zgârcit, cum le plăcea lor să-i zică, ei însă nu se lăsau înduplecați. Pe deasupra mai și glumeau pe seama acestei propuneri: Nea Mitică vrea să facă colhoz cu noi! Odată cu trecerea anilor au regretat ignoranța de-atunci; când au venit să-l viziteze pe Dumitru Sinu la Phoenix, în Arizona, i-au spus cu părere de rău: Dacă te-am fi ascultat atunci... câte apartamente am fi
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 542 din 25 iunie 2012 Toate Articolele Autorului MADELAINA OTRĂVITĂ Trista aventură a hegelienei mele conștiințe de sine a început într-o târzie după-amiază de vară. Mă aflam la marginea răsăriteană, în curtea colhozului de tip sovietic, ce aparținea satului în care venisem pe lume. De undeva, din clădirea aflată-n spatele fostului conac, acum transformat în birourile gospodăriei agricole, se auzeau loviturile de baros ale bătrânului fierar Mihăiescu Dumitru, același de pe vremea boierului
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
mijloc de la data naționalizării și clădirea aceasta nu-și schimbase deloc aspectul ei impunător. Aceiași lei împietriți, așezați cu capul pe labe, străjuiau lângă treptele clădirii, păzind parcă intrarea. Deși-mi petrecusem copilăria în curtea lagărului de concentrare, cum fusese colhozul acela, ce te întâmpina încă de la intrare cu o afecțiune tovărășească: BINE AȚI VENIT! COOPERATIVA AGRICOLĂ DE PRODUCȚIE 7 NOIEMBRIE, aș comite o gravă minciună dacă aș spune că la anii aceia simțeam teroarea regimului concentraționar. Dimpotrivă! Copil inocent, ce
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
milioane de victime pe care aceasta era clădită. Cu toate că s-a scurs aproape o jumătate de secol de atunci, așa de tare mi-au rămas imprimate-n memorie fizionomiile telurice ale acelor țărani, ce se vânzoleau de colo-colo prin curtea colhozului, încât, chiar și acum, aș putea să-i descriu pe fiecare-n parte. Țin minte că în după-amiaza acelei zile de vară eram îmbrăcat într-o pereche de pantaloni din doc albastru, cu bretele-n formă de X, prinse-n
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
grămezi de semințe pe arii, anevoie pun capăt fierbintei dorinți de-a le atinge cu fața. Zelică era un coleg de-al meu din clasele primare. Neputând să facă copii, și dorindu-și unul, părinții lui adoptivi, care lucrau în cadrul colhozului, l-au luat de crescut la o vârstă pe care abia și-o mai aducea aminte. Fiind cel mai bun prieten a lui, stăteam toată ziua împreună, mai ales în vacanțele de vară, când ne petreceam timpul pe la coliba tatălui
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
ne lăsam pantaloni în vine și ne făceam nevoile-n mijlocul drumului, minându-l, asemenea mujahedinilor din Kandahar (din șoimii patriei am devenit talibani), urmărind, din lanurile de ricin, sau rapiță, unde stăteam ascunși, momentu-n care urma să treacă primarul colhozului cu șareta pe acolo. După samavolnicia colectivizării, tata și ceilalți frați ai săi, rămăseseră tot la țară, continuând să lucreze pământul, trecut cu forța la C.A.P., cu excepția unchiului Vasile, care fugise de acasă în '47, celebrul an al foametei
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
desfăcea asemenea unui acordeon, umflându-l și dezumflându-l, de parcă prinsese de ceafă un balaur ce scotea flăcări pe gură și acum se chinuia să-l omoare. N-am să uit niciodată după-amiaza aceea. Însoțit de tatăl meu, părăsisem curtea colhozului printr-o gaură făcută-n gardul de ciment cu care aceasta era împrejmuită, tăind drumul de-a dreptul printr-un lan de lucernă, pe deasupra căruia fluturii zburau, așezându-se pe canaful mov în care-și înfigeau trompa lor subțire ca
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
după anul 1944, când sovieticii au revenit, pentru colectivizarea forțată a fost provocată foametea din anul 1946. Oamenii mureau de foame, își vindeau bunurile pentru un pumn de grâu și tăiau animalele din curte, încât ajungeau să ceară intrarea în colhoz. Și parcă nu era îndeajuns pentru asupritor. Cei care refuzau colectivizarea erau deportați. Familii întregi, inclusiv copii de toate vârstele și bătrâni, erau luate de acasă, obligate să-și lase tot avutul, încărcate în vagoane de animale și transportate în
„SĂ NU NE RĂZBUNAŢI! – MĂRTURII DESPRE SUFERINŢELE ROMÂNILOR DIN BASARABIA”, CULESE, ADUNATE ŞI ADNOTATE DE MONAHUL MOISE, EDITURA REÎNTREGIREA, ALBA IULIA, 2012, 355 PAGINI? de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/360261_a_361590]
-
în practică cele învățate în cei cinci ani de studii, în cadrul Facultății de Agronomie „Nicolae Bălcescu” din București și anume la Cooperativa Agricolă de Producție „Gheorghe Doja” din comuna dobrogeană Pecineaga. Cooperativa era înființată încă de prin 1949-1950, după modelul colhozurilor sovietice, imediat după alungarea regelui Mihai I din țară și preluarea puterii administrative de către Petru Groza ca prim-ministru și a celei politice de către comuniști, în frunte cu Gheorghe Gheorghiu Dej. Viorel era inginer agronom, iar tânăra și frumoasa sa
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. I TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360330_a_361659]
-
duce ea într-un loc să ia cărămidă de la o casă părăsită, bombardată de când au trecut nemții pe acolo!” Femeia, rămasă văduvă cu doi copii, era româncă venită prin măritiș, din apropiere de Nistru. Bărbatu-su, Vania, fusese tractorist la colhoz și murise de gripă japoneză când copilul al mic nici nu se născuse. Tatăl lui Vania, fusese cântăreț la biserică, dar acum, fiindcă de mult nu se mai făceau slujbe în biserici, din ele se făcuseră magazii și staule, s-
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
japoneză când copilul al mic nici nu se născuse. Tatăl lui Vania, fusese cântăreț la biserică, dar acum, fiindcă de mult nu se mai făceau slujbe în biserici, din ele se făcuseră magazii și staule, s-a angajat grăjdar la colhoz. Sub noul guvernământ, oile nu le mai țineau închise în biserică și se luaseră măsuri de curățenie. Cu nevasta lui, tatăl lui Tanea, acum oameni bătrâni, locuiau în casa lor cu fata mai mare și bărbatul ei, ciung de-o
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]