176 matches
-
o mulțime de neplăceri și un foarte mic număr de realizări. Ultimele trei zile s-au ținut Consfătuirile... Au fost zile de nesfârșite întârzieri, de necontenită goană și nervozitate, mai cu seamă pentru cei ca de-alde mine, care au colocatari cu o poftă de mâncare sănătoasă și cu o rezervă serioasă de pretenții iraționale, iar pe deasupra - o groază de reproșuri, împunsături și aluzii răutăcioase. Tăticul tău se chinuie la gândul că îi acord mai puțină atenție lui decât lui Ion
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
inițiasem o acțiune de "divorț", reușind, cu eforturi financiare proprii, dar și cu cele ale fraților, surorilor, cumnaților și cumnatelor, să încropesc avansul necesar pentru un apartament de două camere. Așa că în aprilie 1974 m-am despărțit de cei doi colocatari, eu, fără regrete, ei, cu regretul de a pierde "accesul la frigiderul și aragazul meu" și de a fi nevoiți, pe viitor, să se învețe cu mânuirea mopului în părțile comune. Am citit multe cărți și documente despre momentul dobândirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Am ajuns din nou la "loaze" și au catadicsit să-mi schimbe repartiția, cu un post de "referent principal relații" la ONT Carpați București. Era, oricum, altceva să fii la ONT decât la Loto-Prono, cel puțin pentru cunoștințe și pentru colocatarii din bloc! Cu "onoarea" cât de cât aranjată, m-am prezentat la 1 februarie 1983 la ONT. Acolo și mai sus, în Ministerul Turismului, aveam să-mi întâlnesc unii colegi exilați înaintea mea, respectiv trei foști ambasadori, câțiva foști diplomați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
zeghea pe el, cu rămășița unui efort parcă nepământean. Era frig, tare frig în celulă și parcă răceala îți intra în oase când vedeai țurțurii de gheață care atârnau ca niște ciorchini pe sub obloanele țintuite ale fiecărei celule. Părintele Apostu - colocatar și el al celulei - se făcuse și mai mic lângă mine și abia reuși să silabisească: „Este poetul Vasile Voiculescu, să-i facem repede rost de un pat, dacă se poate, la loc mai ferit, că e prăpădit de bolnav
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
nu aud bine !” Informații despre ce a fost acolo au continuat să sosească la familie și mai târziu. Prin 1970, spunea Gabriela, fata scriitorului, le-a bătut la ușă, un preot, Iorgu Ionescu, parohul Bisericii din Cremenicul Mare, județul Teleorman, colocatar cu Voiculescu la Aiud. Se împliniseră șapte ani de când plecase doctorul la cele veșnice. — Promisesem lui Voiculescu când eram închiși împreună că la eliberarea din detenție voi merge la familia lui să duc vești despre scriitor, și-a motivat el
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
puțin. La recepțiile oferite de consul, cu risipă de luminație și tratație, aveam și noi, cei mici, partea noastră - eram destui, căci invitații își aduceau progeniturile, plasați într un salon special, la dispoziția puștimii. Perechea consulară nu întreținea legături cu colocatarii, așa că pe tata nu-l auzeam vorbind franceza decât uneori, cu contesa Nemes, proprietăreasa, care nu știa românește și care de altminteri era o rarisimă apariție, când, pentru a ieși în oraș, trebuia să străbată curtea: o femeie de vreo
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
piciorului un câine necunoscut și mult m-am mirat întotdeauna, apoi, că părinții nu m-au supus tratamentului antirabic: au socotit probabil că turbat din născare eram eu, deci eu cel vinovat, nu bietul animal. De apartamentul nostru și de colocatari nu-mi prea amintesc - mai țin minte doar bucătăria, pentru că mama pregătea acolo des scrumbii la grătar, de-mi lăsau gura apă. Port la Dunăre (cele mai vagi amintiri mi le-a lăsat, de fapt, apa: nici cheiul ei, nici
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sau către public a conținutului convorbirii interceptate, chiar când cel în cauză a luat cunoștință de aceasta din greșeală sau din întâmplare. Unele dintre aceste forme ale infracțiunii de violarea secretului profesional se pot săvârși în blocurile cu mai mulți colocatari, la cutiile pentru primirea corespondenței. 4. Infracțiunea de violare a vieții private, care se poate săvârși prin mai multe activități concrete și constă în atingerea vieții private prin: ascultarea sau înregistrarea cu mijloace tehnice și audio a unei persoane aflate
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
înțeleg: (auto) flagelarea era un mod de a elimina, în primul rînd, dorințele erotice, cele care ne țin în viață. Încătușat de durere, omul nu se mai gîndește la „prostii”. Dar imediat ce durerea dispare, el visează la dragoste. Chiar și „colocatarilor” mei din acest salon de spital, oameni în vîrstă, le surîde ideea de a discuta despre ea. Victor, morarul din Urziceni (o hahaleră simpatică), e îndemnat de cîteva ori pe zi să povestească noi scene din inepuizabilul lui „decameron”: „Victore
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de bîrfele pretinșilor cunoscători ai „vieții literare” care îmi trec prin camera de la redacție, m-am gîndit să lipesc pe peretele din dreptul biroului meu următorul avertisment: „Aci se discută despre cărți, nu și despre autori!” Cum vor reacționa însă „colocatarii” mei? Nici unul nu poate sta jumătate de oră fără să pălăvrăgească. Se vor odihni dincolo, iar eu voi fi unul dintre subiectele de ronțăit. Renunț! *O astenică, T.M. Îmi descrie astfel propria i dramă: „Cînd vreau să scriu n-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
livingul" arăta minunat și mulțumesc și astăzi lui Diogene care m-a învățat că poți fi fericit chiar și într-un butoi! Că fericirea ne era umbrită uneori de faptul că eram singurii posesori de aragaz și frigider din apartament, colocatarii înscriindu-se și ei la "uzufruct" și că fiind singurul posesor de nevastă (unul din colegi era în divorț, celălalt necăsătorit) și doar doamna mea făcea curat în toate spatiile comune, astea le-am trecut cu generozitatea vârstei și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Am ajuns din nou la "loaze" și au catadicsit să-mi schimbe repartiția, cu un post de "referent principal relații" la ONT Carpați București. Era oricum altceva să fii la ONT decât la Loto-Prono, cel puțin pentru cunoștințe și pentru colocatarii din bloc! Cu "onoarea" cât de cât aranjată, m-am prezentat la 1 februarie 1983 la ONT. Acolo și mai sus, în Ministerul Turismului, aveam să-mi întâlnesc unii colegi exilați înaintea mea, respectiv 3 foști ambasadori, câțiva foști diplomați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de texte, vorbea frumos și cunoștea clasicii români pe dinafară. Avea idei de stânga, dar era foarte patriot. În fine, era un minunat coleg de celulă. La vreo două luni după aceea, studentul a dispărut și cel de-al treilea colocatar al celulei mele n-a fost mai puțin interesant. Era un omuleț care fusese general de cavalerie. De felul lui, era din Drăgășani. Făcuse școala militară și o terminase după Primul Război Mondial. În timpul celui de al Doilea, ajunsese cu
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
voi mioare și voi, găini avide de iubit. Ne despărțim și inima mă doare; Adio somn în car cu fân cosit! De-acum în bloc, eu viața-mi voi petrece, Cu grijă ca să nu conturb pe alții și să ascult colocatari ce-or trece Cu pasul apăsat ca dorobanții. La bloc de-acuma, mă conduce drumul, Unde nu poți natura s-o transformi. Voi sta-n odăi, ce n-au de cât parfumul Ieșit din așternutu-n care dormi! 1962 Vasile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
zgîrcit (2); -; acasă; Adriana; alăturare; alcoolic; nu se aleg; amici; amuzant; Ana; apartament; apropiere; babe; băgăreț; Basarabia; bătaie; bătrînețe; bătrînică; bețiv; bîrfe; bogat; bravo; bun la inimă; bună ziua; caise; căldură; calvar; cap; capră; certuri; cetățean; cheie; ciao; cîine; cineva; cîrcotaș; colocatar; comunitate; conex; consătean; conviețuire; a conviețui; copil; cordialitate; Cornel; crăciun; cuminte; cumnat; cunoștințe; curat; curios; curiozitate; degeaba; departe; deranj; dificil; doamnă; drag; enervare; familie; fată; frumușel; furător; geamuri; gelozie; glumă; gospodar; gură mare; hapsîn; ideal; ie; inconvenient; indiferent; indulgență; interesant
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
comportă de o asemenea manieră tocmai pentru că nu are curajul să înfrunte. Pe cine? Ce? Autoritatea, desigur, care îi impune - deși tocmai asta n-ai zice - același respect ca pe vremuri; valorile consacrate împotriva cărora cârtește (în loc să fie). Grobianul român, colocatarul nostru de etaj dintr-o specie care a luat în ultima vreme o extraordinară amploare, mânjește cu noroiul din suflet gura revoltei. Dar nu pentru că e vulgar, ci din inautenticitate. El nu schimbă nimic, are doar voluptatea de a crea
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
de existență, am fost șocat să descopăr cel puțin un nostalgic al lui: Vasile Ernu, autorul cărții cu titlul "Născut în URSS". Am aflat de acolo în ce constau binefacerile "vieții la comun", ce importantă era "socializarea" din bucătărie alături de colocatari cu care nu aveai altceva în comun decât faptul că fuseserăți repartizați în aceeași clădire. O fi și aceasta o filozofie de viață, dar eu, unul, nu sunt prea încântat de ea. Cred că avem dreptul fiecare la ceea ce una
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
de ultimă oră. Cazul Hertei Müller confirmă justețea impresiei, chiar dacă ceea ce se înțelege prin „beletristică" nu se reduce la temele și scriitura laureatei din această toamnă a Nobelului pentru Literatură. Fiindcă, în așa zisul spațiu al beletristicii, există și un colocatar, un intrus , căruia tocmai criza economică i-a creat cele mai prielnice condiții de expansiune: așa numita literatură all age, pentru toate vîrstele. Semnalul, antologicul Harry Potter. Acum literatura de tip „fantasy" domină listele de bestsellers iar în Germania s-
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
seria ....... nr. ...... pentru a-l anunță să prezinte bunurile prevăzute a se rechiziționa, în locul și la termenul înscrise în acestă a) și, negasindu-l, am transmis ordinul ......................, în calitate (numele și prenumele) de ............................................................................ (salariat, părinte, soție, frate, sora, copil major, colocatar, vecin) care s-a obligat să-l comunice titularului în timpul cel mai scurt; b) și, refuzând să semneze, dovadă de încunoștințare s-a afișat pe ușă sediului agentului economic (instituției, locuinței) titularului. Drept pentru care am încheiat prezentul proces-verbal, astăzi
EUR-Lex () [Corola-website/Law/120071_a_121400]
-
acum situația devenise și mai proastă. Toate astea s-au perpetuat până în anii ’60, dar și acum mai bine de o treime din apartamentele moscovite sunt apartamente comune. Un asemenea mod de viață năștea interminabile bârfe, certuri și bătăi între colocatari. Oamenii nu mai puteau să-și tăinuiască unul față de celălalt nici cele mai mici amănunte ale vieții lor și fiecare știa ce fierbe vecinul în oala sa. Orice vorbă scăpată în fața sobei putea fi extrasă din acest război de bucătărie
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
iar prima scenă a țării (sic!) e Roma spre care duc toate drumurile, Patul lui Procust e un roman bucureștean. Imaginea construcțiilor neferite, care prăfuiesc jumătate de stradă, și încurcă cealaltă jumătate, iscînd sudalme de la pieton la automobilist, nemaivorbind de colocatar, n-are cum să nu ne fie familiară. ?iganca vînzînd porumb fiert, "neîndoios" (bucureșteanul nostru știe!), în cazanul de rufe. Străzile frumoase din spatele Bulevardului (în curînd se va întreba, din păcate, care Bulevard...), toropite la mijlocul zilei, cu neorînduirea lor boemă
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
un loc de vociferare a ambiguității funciare a omului postmodern: „părăsesc cotidianul/ în urma mea eu/ viața mea e în ordine/ un plămân inspiră adânc/ îl ascund sub pălărie” (Alcatraz). Lucrurile nu se întâmplă însă atât de liniar între cei doi colocatari ai sinelui poetului. O inversare de roluri face ca realitatea omului exterior să fie expediată ca „cealaltă realitate”, într-un plan secund, substituită fiind mereu de subiectivitatea ce alimentează cu incertitudini tărâmul explorat de simțuri. Este realitatea poeziei, a jocului
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
au locuit scriitori. Aprobarea lor fiind necesară, unii se temeau că o astfel de placă le-ar pune în primejdie proprietatea, în sensul că n-ar mai putea-o vinde sau renova. Alții nu auziseră, pur și simplu, de iluștrii colocatari. Câțiva i-au pus lui Ion Lazu cele mai neașteptate piedici sau i-au ascuns unele nume sub diferite pretexte. Au fost, din fericire, destui care s-au declarat onorați. Poate că lucrul cel mai neplăcut mărturisit de Ion Lazu
Cercul scriitorilor dispăruți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3980_a_5305]
-
va face, în continuare, după edițiile tipărite. S-a vorbit, apoi, despre situația bibliotecarilor tineri, nemotivați, pornind de la datele oferite de Carmen Istrate, consilier în MEC. Impresia că se citește foarte mult a fost corectată, din experiența sa cu tinerii colocatari, de Alex Ștefănescu. Se citește, de fapt, "din interes" și nivelul de cultură scade. Mai trist e că cititul, disprețuit de anumite categorii de tineri, e subevaluat și în instituțiile publice. Teodora Stanciu a prezentat situația de la Radio România Cultural
Gutenberg n-a murit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11923_a_13248]
-
două discursuri aparent concurente despre sfârșit. Al lui Danton, „milioane și milioane de oameni au murit... Milioane și milioane de oameni vor muri. Dar numai moartea mea e moarte adevărată.”, și discursul, mai difuz, din Patul lui Procust, ai cărui colocatari trăiesc sub presiunea catastrofei planetare. Nu e nici o solidaritate demnă de vremuri trecute în această pretinsă uniformitate a sfârșitului, un sfârșit al lumii, deodată cu persoana, ci doar un uriaș orgoliu demonstrativ. O retragere cu făclii. Și poate, cine știe
Despre cometă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5541_a_6866]