258 matches
-
sunt membranele utilizate în dializă. Presiunea propriu-zisă care se exercită asupra membranelor, sau presiunea osmotică, este mult mai mică la coloizii simpli liofobi decât la soluțiile micromoleculare, deoarece cu cât crește mărimea particulelor, cu atât scade numărul acestora. Numai soluțiile coloizilor macromoleculari (liofili) au o presiune osmotică anormală, ceea ce și permite diferențierea lor de coloizii simpli și de soluțiile micromoleculare. Perrin a generalizat teoria cinetico-moleculară și în cazul sistemelor coloidale. El a aplicat relația lui van’t Hoff - π = R·T
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
osmotică, este mult mai mică la coloizii simpli liofobi decât la soluțiile micromoleculare, deoarece cu cât crește mărimea particulelor, cu atât scade numărul acestora. Numai soluțiile coloizilor macromoleculari (liofili) au o presiune osmotică anormală, ceea ce și permite diferențierea lor de coloizii simpli și de soluțiile micromoleculare. Perrin a generalizat teoria cinetico-moleculară și în cazul sistemelor coloidale. El a aplicat relația lui van’t Hoff - π = R·T·C - și pentru calculul presiunii osmotice a sistemelor coloidale. S-a dovedit că această
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
relația lui van’t Hoff - π = R·T·C - și pentru calculul presiunii osmotice a sistemelor coloidale. S-a dovedit că această presiune depinde de gradul de dispersie, existând o anumită proporționalitate între aceste mărimi. 2.5.1.4. Sedimentarea coloizilor În sistemele coloidale propriu-zise (soli), sedimentarea constă în separarea sistemului respectiv în două straturi (sol și dizolvant) și în deplasarea stratului de separație rezultat cu o viteză constantă, numită viteză de sedimentare. 136 Se stabilește un echilibru între atracția gravitațională
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
critică, când fenomenul este vizibil cu ochiul liber. Determinarea opalescenței soluțiilor coloidale se face prin metoda nefelometrică. Măsurarea intensității opalescenței servește la determinarea concentrației fazei disperse a unui sistem. Aparatele folosite se numesc nefelometre. 2.5.2.2. Absorbția. Culoarea coloizilor La trecerea luminii printr-un mediu, o parte din energia luminii incidente rămâne sub diferite forme în mediul respectiv, fiind absorbită de mediu. Absorbția luminii de către coloizi crește cu mărimea particulelor coloidale. Lumina care străbate un mediu transparent cu grosime
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
este întotdeauna roșie. La un grad de dispersie mai mic (particule mai mari, formate prin învechire sau prin tratare cu electroliți coagulanți), maximul absorbției se deplasează spre lungimi de undă mai mari, în domeniul culorii galben (λ = 600 nm), iar coloizii de aur respectivi capătă culoarea albastru - violet, complementară radiației absorbite. Prin centrifugarea solului albastru de aur se depun particulele mari care dau această culoare, iar solul rămas deasupra precipitatului redevine roșu. Anizotropismul complică foarte mult efectele de culoare ale coloizilor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
coloizii de aur respectivi capătă culoarea albastru - violet, complementară radiației absorbite. Prin centrifugarea solului albastru de aur se depun particulele mari care dau această culoare, iar solul rămas deasupra precipitatului redevine roșu. Anizotropismul complică foarte mult efectele de culoare ale coloizilor. Unii coloizi pot prezenta chiar o serie de maxime de absorbție, prin schimbarea unghiului de observare. Culorile coloizilor sunt de obicei foarte intense și persistente, putându-se observa până la o diluție de 1 / 5·106. Exemplu: pentru obținerea sticlei de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
depun particulele mari care dau această culoare, iar solul rămas deasupra precipitatului redevine roșu. Anizotropismul complică foarte mult efectele de culoare ale coloizilor. Unii coloizi pot prezenta chiar o serie de maxime de absorbție, prin schimbarea unghiului de observare. Culorile coloizilor sunt de obicei foarte intense și persistente, putându-se observa până la o diluție de 1 / 5·106. Exemplu: pentru obținerea sticlei de rubin din care se confecționează lanternele de căi ferate, de automobile sau biciclete, sunt suficiente câteva grame de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
sunt suficiente câteva grame de aur coloidal la o tonă de sticlă. Intensitatea culorii este de 400 de ori mai mare decât cea a unei soluții echivalente de fucsină (colorant organic roșu). 2.5.2.3. Efectul Tyndall Este caracteristic coloizilor cu un grad de dispersie mic (r<10-7m). Lungimea de undă a radiației fiind mare față de particulă, are loc un fenomen de difuzie. Definiție. Difracția printr-un mediu care conține neomogenități spațiale mici, care redistribuie destul de uniform lumina în toate
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
cea a dielectricilor și a semiconductorilor. La suprafața de contact dintre cele două faze ale unui sistem coloidal apar spontan sarcini electrice care formează un strat electric dublu și prezintă o diferență de potențial datorită schimbului de ioni. În cazul coloizilor, la care fazele în contact nu sunt fixe, ci se deplasează una față de cealaltă, producerea diferenței de potențial are și alte aspecte, datorită fenomenelor cinetice. Stratul dublu electric care se formează în cazul particulelor coloidale este constituit din ionii stratului
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
strat va produce și el o diferență de potențial numită potențial electrocinetic ξ. El se formează între stratul fix de ioni (SIH) și stratul difuz de ioni. Acest potențial este puternic influențat de natura ionilor din soluție. Proprietățile electrice ale coloizilor sunt determinate de existența stratului dublu electric. 143 2.5.3.2. Electroforeza și efectul Dorn Electroforeza reprezintă fenomenul de migrare a particulelor coloidale sub acțiunea câmpului electric. Pe baza acestui fenomen se determină în mod curent semnul sarcinii coloizilor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
coloizilor sunt determinate de existența stratului dublu electric. 143 2.5.3.2. Electroforeza și efectul Dorn Electroforeza reprezintă fenomenul de migrare a particulelor coloidale sub acțiunea câmpului electric. Pe baza acestui fenomen se determină în mod curent semnul sarcinii coloizilor și valoarea reală a potențialului electrocinetic. Relația cantitativă dintre viteza de migrare electroforetică și potențialul ξ (zeta) depinde de natura electrică și de forma particulelor care se supun fenomenului. Dacă transportul se face spre anod, fenomenul se numește anaforeză, iar
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
formă de U prevăzut cu doi electrozi, e1 și e2. Tubul este legat de o pâlnie P în care se află soluția coloidală de cercetat. Se umple parțial tubul cu apă, până ce se acoperă suprafața electrozilor. Prin deschiderea robinetului R, coloidul pătrunde în dispozitiv și se stratifică sub apă. Aplicând o tensiune de 100 - 200 V se va observa, atunci când coloidul este colorat, o deplasare a suprafeței apă - coloid spre unul din polii sursei, în funcție de încărcarea coloidului. Cunoscând viteza de migrare
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
află soluția coloidală de cercetat. Se umple parțial tubul cu apă, până ce se acoperă suprafața electrozilor. Prin deschiderea robinetului R, coloidul pătrunde în dispozitiv și se stratifică sub apă. Aplicând o tensiune de 100 - 200 V se va observa, atunci când coloidul este colorat, o deplasare a suprafeței apă - coloid spre unul din polii sursei, în funcție de încărcarea coloidului. Cunoscând viteza de migrare a particulelor coloidale în câmpul electric, se poate calcula potențialul electrocinetic cu formula: sVcmve ⋅⋅⋅⋅⋅⋅= − /1094 24 ε ηpiξ Electroforeza poate
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Prin deschiderea robinetului R, coloidul pătrunde în dispozitiv și se stratifică sub apă. Aplicând o tensiune de 100 - 200 V se va observa, atunci când coloidul este colorat, o deplasare a suprafeței apă - coloid spre unul din polii sursei, în funcție de încărcarea coloidului. Cunoscând viteza de migrare a particulelor coloidale în câmpul electric, se poate calcula potențialul electrocinetic cu formula: sVcmve ⋅⋅⋅⋅⋅⋅= − /1094 24 ε ηpiξ Electroforeza poate avea loc pe coloană sau pe hârtie. Metoda electroforezei pe hârtie este folosită în separarea fracțiunilor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
mecanizată, pentru accelerarea procesului de sfărâmare a brazdelor cu pluguri la care se aplică în cuțit un curent electric continuu, în biologie și medicină pentru purificarea acidului silicic medicinal, a serurilor sau antitoxinelor etc. 2.6. Fenomene de descompunere a coloizilor liofobi. Coagularea Particulele coloidale, fiind instabile din punct de vedere termodinamic (din cauza surplusului de energie liberă superficială) și aflându-se într-o continuă mișcare, suferă permanent o transformare manifestată prin două procese diferite: 1) procesul de reunire sau agregare a
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
nu se mai ajunge la coagularea evidentă. Coagularea vizibilă este caracteristică solurilor liofobe, la care perioada lentă este foarte scurtă; cele două faze se separă rapid. Procesul spontan de creștere a dimensiunilor particulelor, fără acțiuni din exterior, se numește îmbătrânirea coloizilor sau autocoagulare. Cauzele sunt multiple: ciocniri intense între particule, scăderea puterii de adsorbție a ionilor din soluție, recristalizarea etc. 2.6.1. Reguli și anomalii ale coagulării 2.6.1.1. Coagularea cu electroliți Regula valenței Dacă se tratează aceeași
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de determinare a pragului de coagulare este măsurarea fotoelectrică a turbidității. Cercetând în acest fel procesul de coagulare, s-a observat că regula valenței este urmată numai la concentrații mari ale soluțiilor coloidale studiate. Regula activității La concentrații mici ale coloidului, pragul de coagulare al cationilor monovalenți variază invers proporțional cu concentrația coloidului; pragul de coagulare al ionilor divalenți, în aceleași condiții, este independent de concentrație, iar cel al ionilor trivalenți crește proporțional cu concentrația coloidului (Burton, 1926). Această regulă este
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
în acest fel procesul de coagulare, s-a observat că regula valenței este urmată numai la concentrații mari ale soluțiilor coloidale studiate. Regula activității La concentrații mici ale coloidului, pragul de coagulare al cationilor monovalenți variază invers proporțional cu concentrația coloidului; pragul de coagulare al ionilor divalenți, în aceleași condiții, este independent de concentrație, iar cel al ionilor trivalenți crește proporțional cu concentrația coloidului (Burton, 1926). Această regulă este urmată, de fapt, doar de activitățile ionilor coagulanți, conform regulii activității a
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
activității La concentrații mici ale coloidului, pragul de coagulare al cationilor monovalenți variază invers proporțional cu concentrația coloidului; pragul de coagulare al ionilor divalenți, în aceleași condiții, este independent de concentrație, iar cel al ionilor trivalenți crește proporțional cu concentrația coloidului (Burton, 1926). Această regulă este urmată, de fapt, doar de activitățile ionilor coagulanți, conform regulii activității a lui Ostwald (1936): Definiție. Curbele pragurilor de coagulare cu electroliți diferiți ale unui coloid se suprapun de la o anumită concentrație în sus, pragurile
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
ionilor coagulanți și independente de natura acestora. Modul de adăugare a electrolitului, în porțiuni sau deodată, are influențe deosebite asupra coagulării. Adăugarea de porțiuni mici duce la o scădere a puterii de coagulare a electrolitului, proces numit adaptarea sau acomodarea coloidului. Acest fenomen s-ar putea explica prin formarea mai multor straturi de solvatare, concentrice, cum sunt și straturile interne ale moleculelor complexe. 148 2.6.1.2. Serii liotrope de coagulare Deși capacitatea de coagulare a diferiților ioni cu același
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de anilină și de 120 de ori la folosirea clorhidratului de morfină. 2.6.1.3. Anomalii de coagulare Seriile neregulate de coagulare sau „dubla coagulare” - constă în redizolvarea precipitatului coagulat prin adăugarea unei cantități suplimentare de electrolit, apoi recoagularea coloidului, dacă adăugarea electrolitului continuă. Această anomalie poate fi explicată pe baza reîncărcării particulelor cu sarcina de semn contrar a ionului coagulant. Antagonismul ionilor coagulanți - constă în creșterea pragului de coagulare la acțiunea unui amestec de electroliți, peste valoarea corespunzătoare sumei
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
amestecuri de electroliți sub limita corespunzătoare aditivității simple. Este și mai rar întâlnit ca sinergismul și se manifestă la concentrații mici de coagulant spre deosebire de sinergism care se manifestă la concentrații mari, în special la coagularea cu neelectroliți. Coagularea reciprocă a coloizilor - se disting pentru această anomalie: a) coagularea coloizilor liofobi între ei - tratată ca un caz particular al coagulării cu electroliți polivalenți (dubla coagulare). Este datorată sarcinii multiple pe care o poartă întotdeauna acești coloizi; b) coagularea coloizilor liofobi cu coloizi
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Este și mai rar întâlnit ca sinergismul și se manifestă la concentrații mici de coagulant spre deosebire de sinergism care se manifestă la concentrații mari, în special la coagularea cu neelectroliți. Coagularea reciprocă a coloizilor - se disting pentru această anomalie: a) coagularea coloizilor liofobi între ei - tratată ca un caz particular al coagulării cu electroliți polivalenți (dubla coagulare). Este datorată sarcinii multiple pe care o poartă întotdeauna acești coloizi; b) coagularea coloizilor liofobi cu coloizi liofili - este cazul invers acțiunii protectoare, manifestându-se
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Coagularea reciprocă a coloizilor - se disting pentru această anomalie: a) coagularea coloizilor liofobi între ei - tratată ca un caz particular al coagulării cu electroliți polivalenți (dubla coagulare). Este datorată sarcinii multiple pe care o poartă întotdeauna acești coloizi; b) coagularea coloizilor liofobi cu coloizi liofili - este cazul invers acțiunii protectoare, manifestându-se numai la concentrații mici ale coloizilor liofili de protecție (gelatină, agar-agar etc.). Ionotropia - ionii coagulanți se pot dirija uneori pe anumite direcții în coloizii în care coagulează, în special
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
un caz particular al coagulării cu electroliți polivalenți (dubla coagulare). Este datorată sarcinii multiple pe care o poartă întotdeauna acești coloizi; b) coagularea coloizilor liofobi cu coloizi liofili - este cazul invers acțiunii protectoare, manifestându-se numai la concentrații mici ale coloizilor liofili de protecție (gelatină, agar-agar etc.). Ionotropia - ionii coagulanți se pot dirija uneori pe anumite direcții în coloizii în care coagulează, în special la cei formați din particule anizometrice (V2O5, FeO(OH) etc.) formând coageluri sau geluri orientate pe direcțiile
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]