196 matches
-
încapă într-un singur cuvânt. — Auzi, bă Coltucule, se răsti la el șchiopul, trecându-și cârjele dintr-o parte în alta, căci de pe un picior pe altul ar fi fost prea mult pentru el. Ce nume mai e și ăsta ? Coltuc ridică din umeri, asta putea să facă. — Un nume... răspunse. Să ai la ce să-ntorci capul, dacă strigă cineva după tine. — O fi vreo poreclă ? — Poreclă e când mai ai și alt nume, socoti Coltuc. Eu n-am alt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai e și ăsta ? Coltuc ridică din umeri, asta putea să facă. — Un nume... răspunse. Să ai la ce să-ntorci capul, dacă strigă cineva după tine. — O fi vreo poreclă ? — Poreclă e când mai ai și alt nume, socoti Coltuc. Eu n-am alt nume, așa că... Se opri brusc, cineva se apropiase, azi băiatul încă nu dăduse chipuri oamenilor, așa că putea fi un stârc sau un linx sau orice altceva, acela se aplecă și-i puse un măr în punga
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
face noaptea. Are și nume de scenă, suntem artiști amândoi, doar să ne dai o scenă adevărată și-ai să vezi ! Așa deci ! Popa ne-a dat nume frumoase, creștinești. Care o fi fost popa ăla țâcnit să te boteze Coltuc ? Costică Ologu aruncă întrebarea în jur, c-un aer mulțumit. Trecătorii nu-i împărtășeau însă frământările ; se lăsase frigul, se grăbeau, ca mânați din spate. Chipuri domestice, lânoase și cu ochi blânzi, din zilele cu animale. — Pe mine nu m-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de patriarh. Crede lumea c-am venit aici la taclale... — Oricum, e o zi proastă, bodogăni Costică Ologu. Te și miri, unde-or fi alergând toți ăștia ? — Cât vezi cu ochii, adăugă Fane Chioru. Fiecare cu ce n-are. El, Coltuc, ce să mai zică... Ședea între ei, bine proptit pe scândurile care alcătuiau un fel de căruț cu rotile. În locul de unde ar fi trebuit să pornească picioarele, cracii pantalonilor erau făcuți sul și prinși cu cârlige, ca lemnul să nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alt folos decât să strângă marginile umerilor, ca niște capete de sârmă lăsate să atârne după ce gura sacului fusese strâns legată. Neputând să mai crească în lung și-n lat, corpul se îndesase în trunchi. Încât, judecând după mărimea pieptului, Coltuc ar fi trebuit să fie un flăcău înalt și vânjos. Așa însă abia dacă măsura, cu glugă cu tot, vreo doi coți, dacă socotim și căruțul, cu rulmenții de dedesubt. Scund, dar cu chip de- acum bărbătesc, cu nas încovoiat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
abia dacă măsura, cu glugă cu tot, vreo doi coți, dacă socotim și căruțul, cu rulmenții de dedesubt. Scund, dar cu chip de- acum bărbătesc, cu nas încovoiat, tot așa, bărbătește, și cu tuleiele mijite ca niște cârcei de viță, Coltuc arăta ca un copil bătrân. Iar ochii tocmai de aceea se încăpățânau să rămână copilăroși. Alerga de-a lungul străzilor cu privirile, se strecura printre oameni, țopăia printre mașini, se agăța de firele de înaltă tensiune, ca de bara trapezului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oară, să se convingă că nu se înșelase. Mai bine două nefăcute decât una făcută. Își înșfăcă de pe trotuar farfuria de tablă, pe care o îndesă la piept, încheindu-se peste ea. Orbul apucă, pe bâjbâite, frânghia de la căruțul lui Coltuc. Știau încotro să se îndrepte, dibuiseră locul din zori, nimeni nu i-ar fi căutat acolo. Atâta că trebuiau să ajungă la colțul celălalt, dinspre Moșilor Vechi, și apoi printre gangurile clădirilor părăsite. — Mai repede, gâfâi Costică Ologu, dar știa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
În față mergea orbul, cu pas măsurat și fruntea ridicată de parcă adulmeca aerul pâclos. Cu o mână ținea măciulia bastonului cu care își vestea pașii, lovind în caldarâm, cu cealaltă trăgea de frânghia căruțului. În urma orbului venea așadar trupul lui Coltuc, lipsit de alte încheieturi decât a gâtului, pe care-l răsucea, privind speriat într-o parte și în alta. Iar în urmă, Ologu, înfigându-și talpa în caldarâm, pentru a trage cârjele după el și din nou trupul care se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
caldarâm, pentru a trage cârjele după el și din nou trupul care se legăna proptit în cârje, ca într-un scrânciob. Orbul țintea doar înainte, își întorcea capul nu ca să privească mai bine, ci ca să audă mai bine, ca lupii. Coltuc, neputându-și răsuci decât gâtul, vedea doar spre dreapta și stânga, și nu înapoi, iar Ologu nu privea îndărăt, ca nu cumva frica să-l sleiască deodată. — Bordură, peste trei pași ! strigă, din spate, Coltuc și Fane Chioru ridică bastonul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
audă mai bine, ca lupii. Coltuc, neputându-și răsuci decât gâtul, vedea doar spre dreapta și stânga, și nu înapoi, iar Ologu nu privea îndărăt, ca nu cumva frica să-l sleiască deodată. — Bordură, peste trei pași ! strigă, din spate, Coltuc și Fane Chioru ridică bastonul în semn că auzise. Cinci pași dreapta, strigă iarăși, după câteva clipe, și orbul apropie bastonul de zid până când vârful sări din muchia zidului. Acuma numără zece pași... Se opriră, gâfâind. Respirația orbului șuieră subțire
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu toate simțurile încordate, se înfăptuia cu ochii închiși. Astfel că acum, odihnindu-se, își deschise larg ochii, pentru ca și pleoapele, la rândul lor, să se odihnească. — Nema... spuse Ologu. Ne-au pierdut... — Poate ți s-a părut doar, spuse Coltuc. Sau poate veneau, dar nu după noi... — Ba după noi veneau, chirtocule ! i-o tăie Costică. I-am văzut bine, ce-s chior ? Dar, văzând tresărirea bătrânului, tăcu. Înseamnă că voiau numa’ să ne pună pe fugă... adăugă Coltuc. De ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuse Coltuc. Sau poate veneau, dar nu după noi... — Ba după noi veneau, chirtocule ! i-o tăie Costică. I-am văzut bine, ce-s chior ? Dar, văzând tresărirea bătrânului, tăcu. Înseamnă că voiau numa’ să ne pună pe fugă... adăugă Coltuc. De ce să se încurce cu unii ca noi... ? — Om fi și noi buni la ceva... cugetă Costică. Tu ești mai nou pe-aici, habar n-ai ce înseamnă să te ducă la secție... — Sunt și ei oameni, insistă Coltuc. — Păi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adăugă Coltuc. De ce să se încurce cu unii ca noi... ? — Om fi și noi buni la ceva... cugetă Costică. Tu ești mai nou pe-aici, habar n-ai ce înseamnă să te ducă la secție... — Sunt și ei oameni, insistă Coltuc. — Păi, tocmai că sunt oameni... Cui, pana mea, îi place să spele veceuri și dușumele ? — Nimeni nu freacă dușumelele mai bine decât un orb, proclamă Fane, cu aerul lui grav. — Iar mandea e regele veceurilor, se făli Costică. Nu mă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
veceuri și dușumele ? — Nimeni nu freacă dușumelele mai bine decât un orb, proclamă Fane, cu aerul lui grav. — Iar mandea e regele veceurilor, se făli Costică. Nu mă-ntreba cum arată sceptrul... — Cu mine nu prea au ce face... medită Coltuc. — Orice om e bun la ceva, spuse rar orbul, atunci când vrei să-ți bați joc de el. — Că bine zici, aprobă Costică. De pildă, băiatul ăsta ar fi bun pe post de șomoiog... Orbul se lăsă să alunece pe lângă zid
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe lângă zid și-și strânse genunchii cu brațele. Ologu terminase de frecat genunchiul și acum se căznea, încercând să-și păstreze echilibrul pe buturugă, să-și oblojească glezna. — La urma urmei, poate li se face milă... reluă, într-un târziu, Coltuc, care, spre deosebire de ceilalți doi, neputându-se rezema, rămăsese neclintit. — Milă, ai zis ? ! se stropși Ologu. Pe ce lume trăiești tu, pulică ? Crezi că de milă îți dau ăștia, în scârbă, câte un ban sau îți aruncă un colț de pâine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai chiori decât boșorogul ăsta de Fane. — Eu văd umbre... se apără orbul. — Umbrele seamănă între ele, hotărî Ologu. Poate o să văd într-o zi că, în loc de vreo fufă, iei în brațe un tramvai. Se aplecă și-l bătu pe Coltuc pe umăr : Așa că bucură- te, nu-i e nimănui milă de tine. Cerșetoria e o afacere. Ei ne dau bani sau te miri ce, am primit odată un bec de lanternă, iar noi le dăm, la schimb, liniște. — Cum se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de lanternă, iar noi le dăm, la schimb, liniște. — Cum se cumpărau, pe vremuri, indulgențele, încheie Fane Chioru. Ologu încuviință, deși nu știa prea bine ce-s alea. — Eu tot zic că nu voiau să pună mâna pe noi, reluă Coltuc. Altfel, cum să ne piardă urma ? — Cu orbul în frunte și cu Ologu la coadă, vrei să zici ? — N-am vrut să spun chiar așa... se apără Coltuc. Dar oricum, suntem altfel decât restul lumii... Costică nu păru supărat. Privi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Eu tot zic că nu voiau să pună mâna pe noi, reluă Coltuc. Altfel, cum să ne piardă urma ? — Cu orbul în frunte și cu Ologu la coadă, vrei să zici ? — N-am vrut să spun chiar așa... se apără Coltuc. Dar oricum, suntem altfel decât restul lumii... Costică nu păru supărat. Privi, pentru prima oară cu atenție, în jur. Erau într-un fel de curte interioară. Clădirea din spate, un bloc cu două etaje, privea strâmb, cu găvanele ferestrelor sparte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
om am scoate ! Da’ suntem cam mulți și cam neisprăviți pentru ce mai avem... Și-atunci am da și noi câte ceva la cerșetori, încuviință Fane Chioru. — Ba nu le-am da nimic, nenorociții dracului, râse Costică Ologu. — Eu, spuse și Coltuc, văd mereu așa. Adică văd lumea întreagă... Cum ar fi fost ea dacă nu s-ar fi betegit și dacă nimeni n-ar fi betegit-o în vreun fel... — Ți-am zis eu, se întoarse Costică spre Fane Chioru, că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Țopăi până la ieșirea din gang și privi în stradă, spre curtea bisericii Sfântul Gheorghe, apoi făcu semn : — Liber ! Hai înapoi, la treabă... De data asta alene, cu orbul ceva mai hotărât, căci acum știa drumul, chiar dacă îl citea de-a-ndoaselea, cu Coltuc privind spre pridvorul bisericii și spre ceasul cel mare din stația de tramvai și cu Ologu țopăind voios pe cârjele sale și fredonând un cântec lipsit de vreo noimă. Lumea se ducea la ora asta mai degrabă spre Piața Universității
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
degrabă spre Piața Universității. Ghirlandele se întinseseră deja de-a latul bulevardului ; odată cu căderea serii, începeau să pâlpâie, fără să aibă un aer de sărbătoare, mai degrabă sugerând o sărbătoare ratată, la care oaspeții nu mai ajunseseră. Printre trecătorii răriți, Coltuc zări căciula albă, agitându-se în căutarea lui. — E soră-mea, Melania, le explică celorlalți. Vine să mă ia acasă... Nu mă iei și pe mine, soru-meo ? se interesă Ologu, râzând galeș, dar tocmai de aceea, din păcate, mai știrb
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tocmai de aceea, din păcate, mai știrb și mai vânăt. — Întreab-o întâi dacă are bărbat, sugeră Fane Chioru. — Ai bărbat ? întrebă Costică Ologu, de parcă asta ar fi rămas singura problemă nerezolvată. — Eu zic că mai bine să nu știi, răspunse Coltuc în locul soru- sii, care se vedea bine că nu se simțea în largul ei. Ologu își scoase căciula și o flutură deasupra capului, ca la gară, privind în urma lor : Treaba ta ! strigă. Nici nu știi ce pierzi... Coltuc se lăsă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
știi, răspunse Coltuc în locul soru- sii, care se vedea bine că nu se simțea în largul ei. Ologu își scoase căciula și o flutură deasupra capului, ca la gară, privind în urma lor : Treaba ta ! strigă. Nici nu știi ce pierzi... Coltuc se lăsă dus în brațe până la perete. O privise pe soră-sa cum se opintește în frânghia legată de rulmenții în chip de roți. Drumul pe Moșilor Vechi, apoi pe Vasile Lascăr până la Piața Galați și, de acolo, pe străduțele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe soră-sa cum se opintește în frânghia legată de rulmenții în chip de roți. Drumul pe Moșilor Vechi, apoi pe Vasile Lascăr până la Piața Galați și, de acolo, pe străduțele Precupeților Vechi le luă mai bine de o oră. Coltuc se simțea rușinat, văzând umerii aduși ai Melaniei, chipul ei frumos și trudit întorcându-se ca să-l întrebe dacă i-e bine. Iar el, deși șoldurile, atât cât le avea, îl făceau să urle de durere la fiecare muchie a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de lucruri despre fiecare, asculta, lămurea și nu ducea vorba. „Sunt un popă dintre duminici“, râdea și-și pocnea palmele. Uneori se duceau amândoi în parc, la statuie, atunci povestea și poșta șul, care, altfel, era menit să asculte. Dar Coltuc nu îi spusese niciodată Melaniei ce îi mărturisea poștașul. Poate că făcuse rău, se gândea, privind-o cum se căznește cu surcelele pentru a înteți focul în sobă. Melania își întoarse fața spre el, avea obrajii înroșiți de dogoare. Cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]