129 matches
-
nu mai strălucește la fel de tare”(p-55). Mda...CÎți artiști celebri, cîte vedete autentice, nu și-ar dori să mai simtă, la o aparentă consacrare, căldura soarelui?!... Și lucrul acesta este perceput, pînă la urmă, de spectatorii cu vocație : cînd comedienii se prefac că joacă, și publicul se preface că că se uită - zice Dodin. Iar histrionii foarte populari, care alcătuiesc o „echipă națională de televiziune”, Îl mîhnesc teribil pe autorul cărții :”Sunt Îngrozit de puterea de detașare și de răceala
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
seducătoare apoftegmă a lui Flaubert („ Artistul trebuie să existe În operă ca Dumnezeu În creație, invizibil și atotputernic; să-l simți pretutindeni, dar să nu-l vezi”) ca deviză a actorului. După opinia mea, definiția se potrivește ...regizorului, deoarece un comedian invizibil pe scenă, nu ar atrage stima nimănui... O altă interogație, poate de om mai de modă veche, cum mă revendic, din stirpea „vechiului” Caragiale, Îmi stîrnește o justă afirmație a doamnei: „De altfel, măsura, armonia, adecvarea erau criterii fundamentale
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Teodorescu, Victor Ioan Frunză, Tompa Gabor, Alexandru Dabija, Horațiu Mălăele ș.a.). Autorul tezei Îl citează, În treacăt, doar pe Lucian Giurchescu. Bovarismul. Jocurile ficțiunii bovarice În literatură și teatru...... Își intitulează teza de doctorat, actrița clujeană Miriam Cuibus. Pentru un comedian care nu a demonstrat, În timp, apetențe literare, trebuie să mărturisesc, cu sinceră Încîntare, că teza de față este surprinzător de bine scrisă. Este o lucrare care-și propune o temă dificilă, documentată, cu o bibliografie inteligent selectată, și cu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
deci, de la romanul lui Flaubert, dar se fac trimiteri și la marii pictori, apoi la Freud, Nietzsche, Sartre, Jouvet, Barba, Grotowski, Brook, Roland Barthes, George Banu, Monique Borie și mulți alții; se comentează, În paralel, figura bovaricului și cea a comedianului; se caută similitudini („cine, dacă nu actorul, se concepe mereu altfel decît este?”p.9) , dar și diferențieri („ dacă punctul maxim de apropiere dintre bovaric și comediant este puterea imaginației, punctul maxim de diferențiere și Îndepărtare este conștiința ludică”-p
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
prudent, atît de precaut, să fie călcat de o mașină, pe trecerea de pietoni! Fiindcă amicul Candid Stoica e atît de hulit de unii, deoarece s-a apucat să scrie teatru, fac un exercițiu de memorie și reamintesc nume de comedieni români care-au „comis” piese: Radu Stanca, Sorana Țopa, G. Ciprian, Ion Lucian,Dumitru Furdui, Ion Omescu, Mircea Ipate Mareș, Paul Ioachim, George Bănică, Ovidiu Moldovan, Rodica Popescu-Bitănescu, Constantin Popa, Dina Cocea, Mircea Șeptilici, Valentin Avrigeanu, Sorin Lepa, Vasile Nițulescu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
intitulat Acele lucruri aiuritoare...) nu este numai o carte despre Teatrul de Comedie. Dincolo de actori, repetiții, vizionări, premiere, matinee, spectacole omagiale, imprimări la Radio și Televiziune, autorul știe să creioneze obiectiv, fără menajamente, dar și fără fabulațiile atît de dragi comedienilor, „epoca de aur”. Fără să vrei, te gîndești la Romanul teatral al lui Bulgakov, ori la cartea despre actori a lui Horia Gârbea. Jurnalul se deschide cu anul 1971, cînd actorul a primit sarcină să se ocupe de o mini-librărie
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
lui Candid are ceva În plus : acribia consemnării; și hazul dement. Și, mai ales, răbdarea diaristică! Revin la acea reprezentație blestemată cu comedia lui Caragiale : un mare și charismatic actor, vroia să debiteze textul unui alt mare creator, Caragiale. Dar comedianul nostru rata vocale și consoane, fără o regulă stabilită : spectacolul curgea, dar greu. Partenerii lui erau siderați. Poate vă amintiți prima scenă În care apare Chiriac; textul este arhicunoscut. În seara aceea, a fost rostit...pe scurtătură : cînd interpretul lui
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
care au dat samă, și-n scris. Dar În carte m-am trezit pomenit și eu, nu Întîmplător: cu modestie amintesc că Începuturile consacratului actor s-au legat, În fugă, și de Întîlnirea mea cu elevul de-atunci. Îi mulțumesc comedianului pentru că nu m-a uitat, căci gratitudinea e-o floare rară În lumea actorimii. Apoi, pentru mine importante mai rămîn trimiterile la spectacole și interpreți, flashurile profunde ale cărții, nu giubușlucurile copilărosului memorialist. Spre exemplu, un blitz-portret Îi face Teodosiu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
venise la Înregistrare cam...obosit. Și tocmai În ziua aia urma să se Înregistreze monologul său! Sufleur - unul dintre cei mai buni ai Naționalului, bătrînul Nic. Ei bine, printr-o pantomimă de maximă elocvență, acesta a reușit să-i sugereze comedianului, textul, necompromițînd filmarea! Și totuși, există multe instituții de spectacol, care nu au pe ștatul de plată această funcție - teatrele de copii, ori cele de revistă. Se descurcă și fără. La polul opus, sunt unele teatre cu directori-actori, care directori
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
intrat în conștiința colectivităților intuitive ca tipuri veșnice. Pentru că reprezintă un tip general uman, un standard permanent de artă, pe care nu-l clintesc nici teorii estetice, nici revizuirile vremii. Și cel din urmă avatar l-au găsit în cinema — comedienii acrobați”. În termenii lui Bahtin, cinematograful modern apare ca ultim avatar al unei culturi a Carnavalului. Un Carnaval ce regăsește, funcționalist, tipicitatea clasică: „Priviți filmele realiste de aventuri americane, anecdota irumpe ca basmul, actorii nu sînt actori, ci tipuri - Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Harry Greb ( HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1894" \o "1894" 1894HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1926" \o "1926" 1926) a fost campion mondial de box la categoriile mijlocie (între 1923 și 1926) și semigrea (1922-1923). Fred Allen (1894-1956), comedian celebru din epoca de aur a radioului. A fost realizatorul unei emisiuni umoristice care s-a bucurat de mare popularitate între 1934 și 1949. Serie celebră de filme, produsă de Mack Sennett între 1912 și 1917, care prezenta aventurile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
crime care au încrâncenat și cerul. Cei de azi, urmașii celor de ieri, aceiași demoni, de fapt, strâmți la minte, care au săvârșit mulțimi de păcate și crime, maeștrii deghizului, nu au învățat nimic din amurgul droaielor lor de păcate, comedieni, joacă roluri noi sub aura nevinovăției, obrăznicie și nerușinare. Despre suprimarea vieții lui Corneliu Zelea Codreanu, a statului major legionar, a sutelor și miilor de legionari care au înroșit caldarâmurile în toate capitalele de județ, temnițele Râmnicul Sărat, Vaslui, Miercurea Ciuc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
James. — O? — Am spus - și citez din memorie -: „Fă-ne, te rog, un serviciu, glumețule; șterge-o și să nu te mai întorci.“ Și apoi în cameră se auzi ecoul a ceea ce încerca să fie varianta lui de râs de comedian, gâjâit, inimitabil. Se întâmplase la sfârșitul primvăverii lui 1961. Thomas sosise la studiourile Twickenham pe la ora prânzului și își croise drum spre restaurantul unde zărise trei chipuri vag familiare la o masă din colț. Unul din ele îi aparținea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui Candid are ceva în plus: acribia consemnării; și hazul dement; și, mai ales, răbdarea diaristică! Revin la acea reprezentație blestemată cu comedia lui Caragiale: un mare și charismatic actor vroia să debiteze textul unui alt mare creator, Caragiale. Dar comedianul nostru rata vocale și consoane, fără o regulă stabilită: spectacolul curgea, dar greu. Partenerii lui erau siderați. Poate vă amintiți prima scenă în care apare Chiriac; textul este arhicunoscut. În seara aceea, a fost rostit... pe scurtătură: cînd interpretul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
intitulat Acele lucruri aiuritoare...), nu este numai o carte despre Teatrul de Comedie. Dincolo de actori, repetiții, vizionări, premiere, matinee, spectacole omagiale, imprimări la Radio și Televiziune, autorul știe să creioneze obiectiv, fără menajamente, dar și fără fabulațiile atît de dragi comedienilor, "epoca de aur". Fără să vrei, te gîndești la Romanul teatral al lui Bulgakov, ori la cartea despre actori a lui Horia Gîrbea. Jurnalul se deschide cu anul 1971, cînd actorul a primit sarcină să se ocupe de o mini-librărie
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
are "un lucru de mare preț: amintirile". Vînt din pupa!... Chefuri cu artiști de ieri și de azi... Din nou vorbesc despre excepționalul jurnal al actorului Candid Stoica. Îl apreciez pe autor fiindcă e un intelectual autentic, deoarece este un comedian excelent se pare că de roluri mici, dar România s-a mîndrit mereu cu marii actori de roluri mai puțin mari (Ion Manu, Tomazoglu, Mircea Constantinescu, Tudorel Popa, Eugen Racoți, Ovidiu Moldovan, Emil Bîrlădeanu, Laurențiu Lazăr ș.a.); și-l mai
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Și-l trimite la piață, să cumpere o rață, că vroia să gătească rață pe varză. Spăsit, Nuni promite. Și mai promite că-ntr-o oră e acasă, cu rața sub braț. Se prevestea o duminică atipică, pentru conflictu alizantul comedian. N-a fost să fie... Chestia cu rața a mers ușor. După aceea începe burlescul... Căci bietul Nuni trece pe lîngă barul poreclit Acvariu, unde se aduna actorimea între repetiții. Obișnuința-l face să privească cu jind, spre așezămînt. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
se pare, premieră absolută Ionesco!), l-am văzut într-un recital pe scena teatrului din Grein. I-a cucerit și pe cei de-acolo, căci avea charismă și experiență-n recitaluri actoricești. Am amintiri directe și indirecte legate de popularul comedian, a cărui primă calificare fusese aceea de... viticultor (în această calitate spunea că la Recaș, unde a fost repartizat, nu te-mbătai decît o dată pe an: între 1 ianuarie și 31 decembrie!). Voi povesti una, savuroasă. Ani de zile, pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dar greu distribuibil, din motive de completă neseriozitate (cînd intra-n cîrciumă, uita să mai iasă, chiar dacă avea spectacol). Dar nu despre iresponsabilitate vreau să vorbesc acum, ci despre o secvență amuzantă petrecută în autocar, în timpul unei deplasări. Mai tînărul comedian Valentin, ironic, îl tot gratula pe Zeno, mirîndu-se de geniul său actoricesc: Meștere, învață-mă și pe mine secretul meșterelii dumitale! Vreau și eu s-ajung geniu! Cum procedez? Flatat, Zeno-i răspunde, pontifical: Muncă... muncă... și iar muncă, tinere! Din
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
știe de ce, muri. Nu trecu mult și în teatru veni controlul financiar. Milostivul Bernd fu chemat și somat să aducă papagalul. Actorul a declarat că nu are cum pasărea decedase. Inspectorii au cerut o dovadă, ceva gen act de deces. Comedianul s-a enervat, pe bună dreptate, și i-a invitat la el acasă să le arate mormîntul. A săpat, a deshumat: dar nu era sigur, au zis "musafirii", că e acel papagal.... Bernd a făcut o criză de nervi și-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ziua aceea actorii tocmai fuseseră înștiințați că li s-a desfăcut contractul de muncă, urmînd ca teatrul să devină de proiecte (deci, nu mai primeau salariu, fiind plătiți de-acum pe contract de spectacol). Mi-era greu să mă decid: comedienii erau nemulțumiți, îngrijorați, și numai de repetițiile cu mine nu aveau chef... În fine, fac distribuția, prima lectură și întreb unde-s cazat: aflu că în teatru. Care nici nu era teatru, ci o casă de cultură. Cabina nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cei care joacă pe scenă moartea, de mai multe ori, o perioadă lungă de timp, nu au un sfîrșit liniștit. Celebra prezicere "ăsta n-o să moară în patul lui!", aplicabilă în general criminalilor, se pare că rămîne valabilă și pentru comedieni. Să ne reamintim spre exemplu, de Molière: în ziua celei de-a patra reprezentații a Bolnavului închipuit, se simte foarte rău; cu toate acestea, urcă pe scenă. În timpul spectacolului, are un spasm cumplit; termină reprezentația cu greu și, acasă, cere
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
pat, ca laicul; sau o faci prea devreme; ori în chip zbuciumat, neverosimil, neașteptat, înjositor. Sînt oamenii care părăsesc acest tărîm cu zîmbetul pe buze, îmbrăcați curat, cu o lumînare la căpătîi, împărtășiți, conduși din priviri de o familie îndurerată. Comedienii rar au avut parte de un asemenea final. Dacă scena e o viață, și viața e o scenă... Nu vreau să vă mai vorbesc despre mulți actori necunoscuți celor ce nu trăiesc în lumea noastră blestemată. Trec sumar peste sinuciderea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
am fost foarte marcat de viziunea pozitivistă a unei societăți a oamenilor dominată de rațiune: astăzi știu că e o nebunie. În fond, politica speculează mult cuvintele și discursul, iar acum responsabilii politici trebuie să apeleze la ca-litațile lor de comedieni și de actori mai mult decît la cele de administratori. Evident că această di-mensiune îi înfuria pe participanții la Grupul celor Zece. Rămîn fundamental convins că acel cîmp de investigare al politicienilor nu se poate limita la zona simbolicului, teatralului
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
din linia frunții; nu lată, placidă, ci atît cît să-i îngăduie părului să țîșnească în țepi de arici: George Călinescu. Fotografia e una deja celebră. Într-o mînă, bruionul prins nervos, cealaltă prelungind volutele ascendente ale stentorului. Sau ale comedianului antic. Sau doar ale regizorului diletant (care-și tiraniza, superior, ciracii în înscenările de-acasă sau de la Institut). Fețele tinere din amfiteatru, în cunoștință de cauză, încearcă schime perplexe ori respectuos-amuzate. Și nu-s greu de ghicit iambii suitori, troheii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]