6,344 matches
-
ascunde”. Inventarul acestor defecte gravitează în jurul neroziei conținînd pretenția de inteligență, din care derivă încăpățînarea, impertinența, înfumurarea, înțepenirea în convențional, întreaga sferă a moralului inautentic, mimat. Savuroasă e cu osebire prostia „inteligentă”: „Hartmann explicitează, dînd ca exemplu prostia și convenționalul. Comică nu este prostia primitivă, ci aceea rafinată, în care apare o doză de inteligență, unde, cu toată chibzuiala, scapă ceva principial și la îndemînă și persoana «cade în capcană»”. Tertipurile mincinosului sau ale șarlatanului, descoperite pînă la urmă, sînt doveditoare
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
cotidiană. Pe când impecabilul ritm al versului racinian cu cenzura în cârcă tot timpul, religia ce l-a aruncat în foc pe Giordano Bruno sau i-a amenințat pe atâția cu rugul, făcându-i să cedeze, se apropie mai mult de comic, decât de tragicul cu regula celor cinci capitole, a unității de timp și de spațiu. (Să nu uităm că și la noi un scriitor important ca Petru Dumitriu de pildă, a trebuit să aleagă exilul când același personaj odios, numit
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
metafore licențioase pentru elemente și scenarii inocente, fie de cuvinte ambigue sau de creații fără sens care (în combinație mai ales cu anumite verbe) par a sugera scenarii obscene, contrazise ipocrit de o soluție banală: cimpoiul, căciula, opinca... Efectul e comic, tocmai prin contrastul dintre o înșiruire plină de aluzii și un răspuns perfect imprevizibil și chiar absurd (“Mic mundur / Se suie pe picitarcă, / Și picitarca / Pe mic mundur / Nu se suie” = Cloșca și motanul; “Titirișca-prișca / Se poate sui pe titirișcoi-priscoi
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
unei vieți Născut la Londra în 1957, Nick Hornby a devenit cunoscut în 1992 cu un roman, Cartonașul galben, povestea unei pasiuni pentru fotbal. Romanul următor, Înaltă fidelitate, apărut în 1995 și ecranizat în 2000 de Stephen Frears, face portretul comic al unui colecționar de discuri muzicale. În ultimul său roman, Bunătatea, mod de folosință, naratorul e o femeie care retrasează parcursul tragi-comic al unui bărbat devenit dintr-un soț bun, unul foarte rău. Cea mai nouă carte a lui Nick
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
are și alte dorințe de împlinit înaintea scadenței fatale: vrea să învețe să fabrice brînză de capră, drept care trio-ul pleacă în Franța, la un specialist. Episoadele franceze sînt întretăiate de flash-back-uri ce se petrec în Israel și Olanda, intriga comică transformîndu-se într-un tur de forță ce atinge puncte dureroase ale lumii de azi. Pentru a-și promova romanul, Arnon Grunberg a făcut un turneu de lecturi și ședințe de autografe, însoțit de o capră pe care o priponea de
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
o combinație de reminiscențe din Caragiale (Păcat), Slavici (tatăl ciudatului popă e un hoț de porci, împușcat de jandarmi) și Sadoveanu (firi pătimașe, nestăpînite, în dragoste și în beție). Lipsa originalității aici mai vădită decît oriunde. Păscălierul e o versiune comică a temei preotului dintr-un sat izolat. Cititorul ia însă la fel de greu în considerare farsa cum o ia preoteasa care se pomenește în patul conjugal al bețivanului ei soț cu un călugăr. Peste Strigoii sau Faraonii plutește, la o lectură
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
antichitate. De Odobescu îl apropie și curiozitatea pentru botanică: listele de denumiri latinești ale plantelor întîlnite în drumurile sale. Acest fel de a scrie sună tot mai desuet astăzi, însă e corectat, spre norocul postum al autorului, de înclinația spre comic și chiar spre grotesc. În Amintiri, povestitorul alcătuiește o pereche clasică împreună cu tovarășul său de drum, un Sancho Panza care se molipsește, ca și modelul lui, de limbajul înflorat al lui Quijote și-i servește vreo două discursuri parodice pe
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
după cinci, pe vară.// Mitică-i e amic fidel/ cu gîndul și cu fapta,/ încît îi zice,-ndată, el:/ „Hai, că te iau în dreapta" ( Caragialeta bis, p. 63). Finalul din La Moși sau urmările unei alimentații proaste își sporește efectul comic printr-o sonoritate care trimite într-un fel cu gîndul al sfîrșitul ceremonios al celebrei balade a lui Ștefan Augustin Doinaș, Mistrețul cu colți de argint: „.../ cînd tòți tac și muzica tace de tot,/ de sub scaunul căruia, oare,/ se-aude-o cadență
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
Ce-ar putea afla în privința esenței de factură estetică a poemului? "Mariana Neț face de fapt considerații savante asupra «rămășițelor pămîntești» ale sonetului eminescian. Noi preferăm să citim considerații, fie și savante, asupra sonetului". În fine relevăm un aspect al comicului literaturii mediocre, se pare nescontat de critic, însă care transpare în mod obiectiv din cartea d-sale. Ne referim la relația dintre productul literar și numele care-l semnează. Se confirmă în felul acesta o veche impresie a noastră că
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
filmele de groază, mai ales cele englezești. Observam că cu cît filmele erau mai "de groază", cu atît lumea din sală rîdea mai cu poftă. Și atunci i-am spus lui Gerard: Hai să facem un film de groază, intenționat comic. Și așa s-a născut "Balul vampirilor". Între 1968 și 1980, Roman Polanski ajunge în centrul scandalurilor, după triumful lui "Rosemary’s Baby"( cu Mia Farrow în distribuție), primul său film american și, mai ales, după asasinarea soției sale, actrița
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
metonimie a unor cuvinte ale limbii comune. Procedeul e prezent și în această formulă, desigur metaforică, ironică și depreciativă; evoluția ei semantică nu e însă tocmai transparentă. Elementele compusului evocă sfere semantice care pot sugera, fără să precizeze, o tratare comică a utilizării armei: a spăla apare în expresia a spăla în sînge, cu sensul "a jefui", sau "a răzui", "a rindelui" ( DLR), iar varza este prototipică pentru ceva hărtănit, distrus, mărunțit, într-o ipostază mai curînd culinară decît naturală ( a
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
Din piesele lui Alecsandri deținem prima înregistrare a lui mucles ( "dar nu spuneți nimărui: mocles", Ion Barză, în Agachi Flutur, 1863; cuvîntul e de origine țigănească) ca și a lui sanchi ( "se încercase a face, sanche... o revoluție", Haimana, cînticel comic, 1871; cuvînt turcesc). Un registru familiar, apropiat de cel de azi, își face simțită prezența de mai multe ori: "Hai, țopîrcă, vin cu mine la masă"; S-a cam fasolit la început" ( Agachi Flutur); "am ofticat cu vorba" ( Gură-cască, om
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
greacă) apare ca epitet depreciativ, nu doar cu sensul de "cîrpă", e tot din Alecsandri, În secolul al XIX-lea, registrul familiar-argotic cuprindea desigur destule multe turcisme și țigănisme, nefiind exclusă influența lor reciprocă. Un alt termen frecvent în teatrul comic al lui Alecsandri, șucada, e considerat turcism, dar are o evoluție semantică în care s-ar putea să fi jucat un rol și apropierea fonică de țigănescul șucar: "serdăreasa are niște ochi... șucada" ( Agachi Flutur).
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
atât pentru partid, cât și pentru țară. În partid, el e un altoi cu totul nereușit. Încercările de-a impune un limbaj mai flexibil într-un loc unde se vorbește cu „am onoarea să vă raportez" au partea lor de comic. Singurul rezultat a fost îndepărtarea lui Năstase de baza de susținere politică. Pentru țară, el întrupează certitudinea că suntem pe drumul cel bun spre prăpastie. Nu cred așa cum încerca să dovedească un reputat psihiatru că premierul a obosit și că
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
prin termenul colocvial: există deja un site (rabla.ro), pus sub genericul - tot de natură militară - "Misiunea Rabla 2006" și conținînd mesaje de tipul: "Renunță la rabla ta și vino să achiziționezi un automobil nou Opel, Chevrolet sau Daewoo!" Efecte comice provin din procedeul de transformare a termenului familiar într-un fel de nume de marcă: "Rabla avans la Maserati" (Ziua, 16.04.2005). Tendința de tratare în cheie parodică e și mai puternică în tiparul care imită titluri de film
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
om la 65-70 de ani, care are de drămuit o pensie și de condus un rablament de Dacie" (weblog.ro) - e interesant procedeul de formare: sufixarea suplimentară, care nu schimbă sensul cuvîntului, ci îi conferă doar o marcă familiar-argotică; efectul comic provine din contrastul între caracterul popular și familiar al bazei și nota de distincție intelectuală a terminației culte, savante.
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
subiectele și nu vor să riște. De-ați ști ce bătălie se dă pentru racolarea celor mai buni profesori din fiecare oraș! Vă dați seama, cu cât subiectele sunt rezolvate mai repede și mai bine, cu atât sumele cresc. Partea comică e că mafioții sunt în genere proști și greșesc subiectele. Așa s-a ajuns la situații când fiul de VIP a luat opt, deși a plătit pentru o notă de zece. Să vezi atunci scandaluri și amenințări! În astfel de
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
Prins și răsprins în off-side, boss-ul învățământului românesc amenință cu groaznice represalii: că va lua măsuri împotriva profesorilor, că va desface contracte de muncă celor care nu vor corecta corect la bacalaureat și alte palavre, care de care mai comice. Adevărul e că problemele învățământului nu-l depășesc doar pe Hărdău. Europa însăși contemplă neputincioasă starea deplorabilă a educației. Arborând mereu steagul "reînnoirii" și lancea boantă a "modernizării" s-a ajuns la o veritabilă catastrofă didactică. Imbecila înțelegere de la Bologna
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
aluzia la Ibsen, nu întîmplătoare. Spun "pivot", pentru că este singura care se adresează direct spectatorului. În paralel, apare și Ismael (Mathieu Amalric, a luat César-ul pentru Cea mai bună interpretare masculină), a cărui odisee printr-un spital psihiatric constituie contraponderea comică a filmului și despre care afli - după ceva timp - că este fostul soț al Norei. Poveștile se desfășoară paralel, cu cei doi intersectîndu-se abia la final. Pelicula, lungă de două ore și jumătate, seamănă cu o panglică dotată cu noduri
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
Tudorel Urian Publicat în colecția Râsul lumii, a foarte serioasei Edituri Humanitas, Ghidul nesimțitului, de Radu Paraschivescu, este, la prima vedere, o carte comică. "Ridendo castigat mores", maxima antică, sugerează logica și metoda perfectă de lucru, necesară elaborării după norme științifice a unui tratat despre viața și opiniile nesimțitului. Radu Paraschivescu este, categoric, un tip cu haz. Traducerile sale din prozatorii englezi contemporani (David
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
deschiși, capabil să transforme în haz de cea mai bună calitate chiar și (sau, tocmai) aspectele cele mai dezagreabile ale existenței. În pofida premiselor sugerate de temă, titlul cărții și background-ul autorului, Ghidul nesimțitului nu este în totalitate o carte comică. Greu de definit ca specie - se situează undeva între proză și (anti)ghid utilitar - cartea lui Radu Paraschivescu este una horror, cel puțin în măsura în care este comică. Citite într-un roman, toate exemplele extrase din decalogul care călăuzește comportamentul social al
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
titlul cărții și background-ul autorului, Ghidul nesimțitului nu este în totalitate o carte comică. Greu de definit ca specie - se situează undeva între proză și (anti)ghid utilitar - cartea lui Radu Paraschivescu este una horror, cel puțin în măsura în care este comică. Citite într-un roman, toate exemplele extrase din decalogul care călăuzește comportamentul social al nesimțitului ar fi mostre de umor de cea mai bună calitate. Paraschivescu simte enorm și vede monstruos, iar naturalețea cu care spune lucrurile pe șleau stârnește
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
să-i privești, Irina Petrescu, cerșetoare ce dă forță și dramatism trecerii ei prin viața celorlalți; Virginia Mirea, sportivă medaliată într-o epocă revolută, cu codițe învârtejate, plutind pe ape imaginare și scoțând țipete sălbatice, apariție laborios construită, de-un comic ce frizează demența posibilă într-o existență închistată; Mihai Constantin, fără privire aproape (căciula imensă i-o ascunde) dar totul un zâmbet, mustață întoarsă și voce gravă, timbrată; un rol greu, pe care efortul descifrării îl face cu atât mai
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
în vise, mă întorc în Sibiul de altădată, a doua zi dimineața mă simt ca Adam în ziua în care a primit acel șut biblic ce l-a trimis în istorie și agricultură. Două cuvinte, "istorie" și "agricultură" fac sinteza comică între două feluri incongruente de cădere. Se prefăcea vesel când, în 1984 (coincidență!), îi scria lui Virgil Nemoianu, iar acesta, răspunzându-i, din America, se prefăcea și el că-i gustă umorul, încurajându-l astfel să existe. "Ești un geniu
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
plânsul sunt de aceeași esență. Iar în jurul lor, molipsite de tema dialogului, râdeau toate obiectele, râdeau și ei, "nu știam de ce râdem, râdeam ca să râdem cu lacrimi: Istoria ca un buldozer...mergea înainte". Și merge până azi, acum de un comic autentic, încât Andrei Pleșu, considerat de Sîrbu, un "reprezentant al elitei Balcaniei", să poată scrie liber, cu har, la lumina zilei și a tiparului, Comedii la porțile orientului. Dar râsul lui e mai aproape, dacă nu cumva repetă, la modul
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]