493 matches
-
de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România. referinte. transindex. ro/index. Atestarea documentară - localitatea fiind amintit pentru prima dată într-un document din anul 1252, prin care Capitul bisericii din Alba Iulia arată că fiii comitelui Martin au vândut comitelui Herbord și fratelui său Laurențiu, jumătate din moșia Sâncel („terra Zonchel”). Este de presupus că așezarea exista și înainte de această dată, având în vedere că documentul respectiv mentioneaza că ”pe vremea fericită” acest pământ “hrănea trei
Sâncel, Alba () [Corola-website/Science/300272_a_301601]
-
cu același nume din județul Alba, Transilvania, România. referinte. transindex. ro/index. Atestarea documentară - localitatea fiind amintit pentru prima dată într-un document din anul 1252, prin care Capitul bisericii din Alba Iulia arată că fiii comitelui Martin au vândut comitelui Herbord și fratelui său Laurențiu, jumătate din moșia Sâncel („terra Zonchel”). Este de presupus că așezarea exista și înainte de această dată, având în vedere că documentul respectiv mentioneaza că ”pe vremea fericită” acest pământ “hrănea trei sate”. Ulterior numele satului
Sâncel, Alba () [Corola-website/Science/300272_a_301601]
-
pământ “hrănea trei sate”. Ulterior numele satului reapare în alte documente, care întăresc atestarea din vechime a satului: - contractul din anul 1271 prin care regele Ungariei, Ștefan al V-lea (1270-1272), aprobă vânzarea a două moșii (Sâncelul și Blajul) între comiții Tell din Brașov și Chyel din Câlnic; - două acte de proprietate din 1315 și 1341; - documentul din anul 1347 prin care Petru, vice-voievodul Transilvaniei, cere Capitulului din Alba Iulia să-și trimită omul de mărturie pentru stabilirea hotarului moșiei Sâncel
Sâncel, Alba () [Corola-website/Science/300272_a_301601]
-
așa, secuii au reușit să mențină statutul lor specific în cadrul Regatului Ungariei prin formarea "o comunitate bine organizată de războinici care trăiesc în afara creșterea vitelor" (Pál Engel). Întreaga populație secuiască a fost administrată de un oficial regal, și anume un [[comite al secuilor]] care a fost menționat pentru prima dată într-o cartă regală a lui 1235. Ținutului Secuiesc a fost împărțit în șapte unități teritoriale mai mici, care au fost numite inițial "teren" "(terra)" sau "district" " (Districtus) ", și "scaune" "(Sedes
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
a structurii tribale a secuilor: Ultimele trei scaune au fost unite în secolul al 17-lea, și au fost numite Trei Scaune. Ținutului Secuiesc nu a făcut parte din sistemul maghiar. Ca o singură unitate teritorială, a fost condusă de [[comite al secuilor|comitele secuilor]] (), un reprezentant al regelui. Comitele secuilor era ales de rege, de obicei, din aristocrați maghiari, și niciodată din secui.[[Ioan de Hunedoara]] a fost primul voievod al Transilvaniei care a putut să-și asume această poziție
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
a secuilor: Ultimele trei scaune au fost unite în secolul al 17-lea, și au fost numite Trei Scaune. Ținutului Secuiesc nu a făcut parte din sistemul maghiar. Ca o singură unitate teritorială, a fost condusă de [[comite al secuilor|comitele secuilor]] (), un reprezentant al regelui. Comitele secuilor era ales de rege, de obicei, din aristocrați maghiari, și niciodată din secui.[[Ioan de Hunedoara]] a fost primul voievod al Transilvaniei care a putut să-și asume această poziție. De atunci, voievozii
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
fost unite în secolul al 17-lea, și au fost numite Trei Scaune. Ținutului Secuiesc nu a făcut parte din sistemul maghiar. Ca o singură unitate teritorială, a fost condusă de [[comite al secuilor|comitele secuilor]] (), un reprezentant al regelui. Comitele secuilor era ales de rege, de obicei, din aristocrați maghiari, și niciodată din secui.[[Ioan de Hunedoara]] a fost primul voievod al Transilvaniei care a putut să-și asume această poziție. De atunci, voievozii Transilvaniei (mai târziu principi) au avut
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
ales de rege, de obicei, din aristocrați maghiari, și niciodată din secui.[[Ioan de Hunedoara]] a fost primul voievod al Transilvaniei care a putut să-și asume această poziție. De atunci, voievozii Transilvaniei (mai târziu principi) au avut rangul de comite al secuilor, împreună cu alte titluri. Chestiunile privind Ținutului Secuiesc au fost discutate de către Adunarea de scaune, în cazul în care toți secui liberi aveau dreptul de a participa. Adunarea avea loc, de obicei, în [[Odorheiu Secuiesc]]. Scaunul Odorhei a fost
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
Batory]], voievod al Transilvaniei și rege al Poloniei a comandat cea mai mare parte de mercenari dintre secui împotriva țarului rus [[Ivan cel Groaznic]]. [[File:Gabriel Bethlen.jpg|thumb|230px|Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei, Lord al părților Ungariei și comite al secuilor]] [[Sigismund Bathory]], principe al Transilvaniei, care a avut nevoie de sprijinul secuilor în [[Bătălia de la Călugăreni]] în 1595, le-a promis că drepturile lor vor fii restaurate. Ca rezultat, 23.000 de secui s-au alăturat armatei din
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
și pelerinei Egheria (Etheria, uneori Sylvia) din Galicia, și redactată în jurul anului 380. Ea a notat că Această primă biserică datând aproximativ din anul 352 se presupune că a fost clădită cu sprijinul evreului convertit Iosif din Tiberiada (Yossef Hakomes, „Comitele Iosif”, ca 285-356) în jurul pietrei care se vedea în fața altarului. Se pare că această biserică a fost distrusă de un cutremur de pământ în anul 419. Ea a fost reclădită, apoi mărită în mare măsură pe la anul 480, din inițiativa
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
mare și simplu, din metal. În biserica sunt numai două icoane. În stânga - Madona si copilul, iar în spatele ei se află portretul lui Martyrios, ctitorul celei de-a doua biserici. În dreapta se vede portretul lui Isus, iar in spatele lui, imaginea Comitelui Iosif din Tiberiada, care ,se crede, că a donat pentru zidirea prime biserici. În partea din față a bisericii a fost reconstituit atrium - pridvorul ei. El este pătrat și înconjurat de o colonadă pe toate cele patru laturi. Colonada adiacentă
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
Partea dinspre apus a revenit lui Nicolae de Dârlos. Împărțirea a fost mulțumitoare, cele două părți primind partea de pădure din vecinătatea moșiei pe care o aveau în stăpânire: Alma - în cazul fiilor lui Mihail și Dârlos pentru Nicolae. Un comite care-și spunea Nicolae de Șmig (comitem Nicolaum dictum de Sumugy) zis Wos cel Mare (dictus Wos maior) este menționat în documentul emis la 21 decembrie 1332, la Vișegrad, de voievodul Transilvaniei, Toma Szécsényi. Nicolae amintit în acest document ar
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
Sava din comitatul Dăbâca, confiscată de la Corrard din Geoagiu, punându-l în posesie pe magistrul Ștefan Pagan, castelanul din Târnava. Perioada cât a deținut această demnitate nu este cunoscută. Nu se știe cu certitudine dacă era comite de Alba sau comitele unei cetăți, cum ar fi Teiuș. Ca reprezentant al autorității comitatense, alături de juzii nobiliari, Nicolae de Șmig ar fi avut atribuții judecătorești. Locul de întrunire al scaunului de judecată al comitatului Alba era Sântimbru, întrunirile fiind ținute la octavele (a
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
comitatense, alături de juzii nobiliari, Nicolae de Șmig ar fi avut atribuții judecătorești. Locul de întrunire al scaunului de judecată al comitatului Alba era Sântimbru, întrunirile fiind ținute la octavele (a opta zi) unor sărbători religioase importante. Competența de judecată a comitelui și a juzilor nobiliari se limita la pricinile mărunte, care țineau mai ales de domeniile nobiliare și vizau populația nenobilă. Ei primeau o parte din gloabele (taxele) impuse cu ocazia judecății părților implicate în litigiu. Sentințele pronunțate erau consemnate în
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
pricinile mărunte, care țineau mai ales de domeniile nobiliare și vizau populația nenobilă. Ei primeau o parte din gloabele (taxele) impuse cu ocazia judecății părților implicate în litigiu. Sentințele pronunțate erau consemnate în scris, în documente comitatense întărite cu sigiliului comitelui sau al juzilor nobiliari. Documentul din 1332 arată că scaunul de judecată comitatens, în cazul în care la acea dată comitele era altă persoană și nu voievodul Transilvaniei, nu avea competență în cazurile penale ale nobilimii. Nicolae de Șmig s-
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
cu ocazia judecății părților implicate în litigiu. Sentințele pronunțate erau consemnate în scris, în documente comitatense întărite cu sigiliului comitelui sau al juzilor nobiliari. Documentul din 1332 arată că scaunul de judecată comitatens, în cazul în care la acea dată comitele era altă persoană și nu voievodul Transilvaniei, nu avea competență în cazurile penale ale nobilimii. Nicolae de Șmig s-a plâns mai întâi vicevoievodului Transilvaniei și juzilor nobiliari ai comitatului Alba de o silnicie produsă de Corrard, fiul lui Nicolae
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
vicevoievodului Transilvaniei și juzilor nobiliari ai comitatului Alba de o silnicie produsă de Corrard, fiul lui Nicolae de Geoagiu (care avea un domeniu în Geoagiu de Sus, Stremț, județul Alba). Corrard se face vinovat de încălcarea proprietății din Teiuș a comitelui Nicolae de Șmig, de uciderea unui slujitor și de mutilarea altuia. Pentru că nu s-a prezentat în fața instanței de judecată și nici nu a răspuns în vreun fel somațiilor pe care le-a primit în repetate rânduri, Corrard pierde dreptul
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
Corrard pierde dreptul de proprietate asupra moșiei Sava din comitatul Dăbâca în favoarea lui Ștefan Pagan și este condamnat la moarte de voievodul Transilvaniei . Decizia de condamnare la moarte a lui Corrard din Geoagiu, care a devastat casa din Teiuș a comitelui Nicolae de Șmig și i-a ucis un slujitor, mutilându-l pe cel de-al doilea, a fost luată de voievodul Transilvaniei, Toma Szécsényi, după o Adunare ținută la Turda (17 ianuarie 1332) și după consultarea Capitlului bisericii Transilvaniei din
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
tânăr de „condiție bună” cu studii superioare, i s-au deschis multe uși și pe plan personal, astfel că la 26 octombrie 1745 s-a căsătorit cu "Sofia Katharina", fiica primarului provincial Daniel Klokner von Kloknern, pierzând însă sprijinul familiei comitelui de "Baußnern", care sperase că Brukenthal se va căsători cu fiica sa. Căsătoria a dat un impuls serios carierei lui Brukenthal, mulțumită zestrei de circa 30.000 de guldeni a soției și proprietăților ei imobiliare și funciare, ceea ce a contribuit
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
oricine poate observa colina cu numele Vârful Rău, ce parcă susține bolta cerească, ale cărei poale pornesc chiar din centrul satului. Localitatea Rebra este atestată în anul 1245, în documentul prin care regele ungur Bella al IV-lea însărcina pe comitele secuilor să administreze localitățile din Valea Rodnei, între care și „Rebra” iar din venituri să plătească la tezaur 130 mărci de aur . Primul document istoric cuprinzător cu bogate informații despre Rebra și locuitorii săi, este „Conscripția Fiscală” din 1750, întocmită
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
Dragoș Vodă, care au primit titluri nobiliare și domenii atât în Maramureș, cât și în regiunile vecine din Ungaria medievală. Ei au cumulat titlurile cneziale cu cele nobiliare vestice, iar Balc a fost timp de 30 de ani voievod și comite de Maramureș, făcând trecerea organizarea administrativă de comitat. Fiii lui Dragoș își doreau autonomie religioasă pentru Maramureș și, în acest scop, în vara anului 1381, Balc și Drag s-au deplasat personal la Constantinopol, unde au obținut de la patriarhie titlul
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
destoinici, dar și pentru garda regală. A conferit multor maramureșeni titlul de "baron liber", care însemna că aveau supunere numai față de rege. Titlul se acorda în cazuri rare. Corvin a luat sub protecție mănăstirea românească din Peri și a numit comiți români pentru Maramureș, între care, în 1467, bănățeanul Pavel Chinezul (în ). Maramureșenii din garda regală l-au scăpat pe rege după lupta de la Baia și l-au dus, rănit, la Brașov. După această bătălie, Ștefan cel Mare a întreprins o
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
stăpânirile obținute în Băișoara prin zălogirea acestora în schimbul unor sume de bani luate că împrumut în diferite situații în favoarea unor membri i familiei Lupșa. Tot pe calea unor împrumuturi neachitate familiei Csan își pierde o parte posesiunilor de aici în favoarea comiților sării din Turda. Interesantă este situația din anul 1482 octombrie 8, când un alt membru al aceleași familii se împrumuta cu o sumă de bani și își întocmește testamentul, reglementând o eventuală succesiune în caz că ar muri. Toate măsurile sunt luate
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
armelor, tradiția consemnând mai multe fapte de bravură ale acestuia în numeroasele lupte purtate de regele Matia Corvin. Prima atestare documentară referitoare la participarea lui Pavel Cneazu la campaniile regale și numirea sa, pentru o scurtă perioadă, în funcția de comite de Maramureș datează din 1467, după care a dobândit și un statut social înfloritor, fiind răsplătit cu generozitate de rege pentru faptele sale de arme. În 1478, Pavel Cneazu a fost numit comite de Timiș și căpitan general al armatei
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
din cauza opoziției nobiliare din Neustria și Austrasia, conform "Liber Historiae Francorum", fiind un eveniment omis în scrierile ulterioare prin politică propagandistică carolingiană. Pepin de Herstal și-a început activitatea în timpul domniei lui Dagobert al II-lea. Împreună cu fratele său, Martin, comite de Laon, Pepin s-a implicat în luptele dintre Ebroin, majordomul Neustriei și grupării aristicratice din Burgundia și Austrasia reprezentate de episcopul Leodegar. Leodegar este ucis în 679, Marin și Ebroin l-au propulsat pe Pepin că lider al majorității
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]