288 matches
-
categoriile conexe (absurdul, grotescul, sublimul ș.a.). Cel mai reușit text rămâne însă Despre calitatea umană (2000): având în centru figura lui Ulise, împletește analiza textelor homerice cu „filarea” posterității personajului (la James Joyce, Jean Giraudoux sau Eyvind Johnson, de pildă), comparatismul cu problematizarea etică și erudiția cu decolările ficționale (capitolul final imaginează chiar un ipotetic solilocviu al lui Odiseu). Fascinația homerică se observă și în Orbul și dintele de aur (2002; Premiul Asociației Scriitorilor din Arad), un „roman” compus din douăsprezece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
operei evagriene, nu putem ignora profunzimile exegezei monastice întreprinsă timp de aproape trei decenii de un eremit benedictin cum este părintele Gabriel Bunge. Rezultatele exegetice ale școlii benedictine sunt neprețuite în comparație cu toate celelalte contribuții venite din școala istorico-filologică sau a comparatismului literar. Ne place sau nu ne place, „știința” (perfect stăpânită, de altfel, de exegeții monastici citați mai sus), nu este decât un instrument auxiliar în procesul de interpretare a operei evagriene. Soluția nu poate fi decât cea rezumată în formula
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
profesor al Universității din Foggia, fapt pentru care noi îi mulțumim cordial. Publicarea acestui volum este un act de cultură și, totodată, un omagiu adus unui învățat român, trecut în lumea de dincolo, în urmă cu trei decenii. PRECUVÎNTARE Tradițional, comparatismul, redus la evenimente, era, cel mai adesea, irelevant. Cînd a fost făcut să "slujească", așa zicînd, cauze pierdute, ca difuzionismul și filiaționismul, a fost deja compromis. Comparatismul, ca metodă, în hermeneutica aplicată filozofiei, literaturii și, în genere, artelor, chiar și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
român, trecut în lumea de dincolo, în urmă cu trei decenii. PRECUVÎNTARE Tradițional, comparatismul, redus la evenimente, era, cel mai adesea, irelevant. Cînd a fost făcut să "slujească", așa zicînd, cauze pierdute, ca difuzionismul și filiaționismul, a fost deja compromis. Comparatismul, ca metodă, în hermeneutica aplicată filozofiei, literaturii și, în genere, artelor, chiar și religiilor, este de însemnătate fundamentală și rodnic peste așteptări, dar cu condiția să ia în seamă faptul că într-o istorie a ideilor sau într-o istorie
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
difuzionismul care oculteaza termenii, ori se predă unui nihilism devastator, cu reazem, în versul, de altfel frumos, al lui Kipling: "Orientu-i Orient, Occidentu-i Occident, nu li-e dat să se înțeleagă" Demetrio Marin, om cu solidă cultură clasică, fără de care comparatismul în filosofie și literatură, cel puțin, n-ar putea merge prea departe, în căutarea paradigmelor de întemeiere, dar mai ales cu simțul nuanței, a trudit mult, cu folos mare pe un cîmp încă neașezat, clădind astfel "gloria" sa. Demetrio Marin
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
istoria limbii franceze până la literatura comparată, cercetată mai ales sub unghiul relațiilor culturale româno-franceze, în toate perioadele de dezvoltare ale literaturii franceze, cu ale cărei coordonate C. era deosebit de familiarizat. În afara tezei de doctorat, apreciată drept „o capodoperă a metodei comparatismului” (Marin Bucur), pe aceeași linie se cuvine menționat studiul despre „Istoria lui Alțidalis și a Zelidiei” de Vincent Voiture (1931), român important pentru istoria literară din perspectiva receptării literaturilor occidentale de către spiritualitatea românească de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286356_a_287685]
-
transformare a altui text"2. Un alt dicționar de semiotică (Greimas, Courtés et all. : 1979, 190) apreciază impactul puternic înregistrat de intertextualitate în Occident și îl pune pe seama speranțelor de revigorare metodologică a teoriei "surselor". Receptarea noii noțiuni în proximitatea comparatismului se produce din cauza spune dicționarul ambiguității accepțiunii asupra termenului: imprecizia conceptului a lăsat loc pentru diverse extrapolări. În termenii lui Roland Barthes, "ceea ce constituie textul nu este o structură internă, închisă, contabilizabilă, ci deschiderea lui spre alte texte, alte coduri
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intertextualitate ca despre o poetică a textului (2002). La începuturile kristeviene și barthesiene ale noțiunii, se simțea teama de o ruptură drastică de critica surselor și de influențele care ajutau, până atunci, la studiul relațiilor dintre texte. Vechile instrumente ale comparatismului nu urmăreau întâlnirea textelor, nici traiectoria "sursei" până la textul de sosire, ci ele erau aplicate textului rezultat, solicitate numai să deceleze ideea străină din pagină (ca și cum am vorbi despre zmeul care simțea miros de om). Imaginea este justificată de "vânătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nici traiectoria "sursei" până la textul de sosire, ci ele erau aplicate textului rezultat, solicitate numai să deceleze ideea străină din pagină (ca și cum am vorbi despre zmeul care simțea miros de om). Imaginea este justificată de "vânătoare de intertexte", pe care comparatismul o practica avant la lettre. Intertextualitatea joacă o dublă funcție: de definire (a literaturii) și de operare (analiza procedeelor literare) se precizează în deschiderea manualului intertextualității. Cartea prezintă extrase din lucrările cercetătorilor care s-au ocupat de intertextualitate, în ordonare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de reduse ? Considerând lexia unitate-reper (cum este secunda în cronotehnologie), ne interesează submultiplii și multiplii ei. În spațiul mitului, unitatea-reper ar fi mitema, care descrie cele mai mici componente ale mitului, prezentări pe scurt ale succesiunii evenimentelor în narațiune. În comparatism, motivul literar este cea mai mică particulă a materialului tematic (Tomașevski apud De Grève: 1995, 20). Segmentul minim al repetării intertex tuale... submultiplii lexiei... Un cuvânt ? Se poate. De pildă, un titlu, un autor, vocabula producătoare (painjiniș). Dar ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pete albe în biografia poetului, nu s-au tras încă ultimele concluzii nici asupra modului în care Eminescu se impregna de cultura timpului său" (1990, 19). Merită subliniată atenția la meca nismul intertextual, ca punct ce marchează dife rența dintre comparatism și domeniul inter textualității: "teoreticienii intertextualității insistă, însă, ceea ce comparatiștii nu fac întotdeauna, asupra impactului structural al textelor angrenate în jocul intertextual, asupra activității de asimilare și de transformare a unui text prin altul (altele)" (ibidem, 20). În ceea ce privește opera eminesciană
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
und Welt, unde ideea treptelor, gândite, nu-i vorbă, mai mult logic decât naturalistic, se exprimă prin imaginea cercului"(ibidem, 306). Demersul călinescian ar fi putut determina orientarea discursului critic către hermeneutica intertextului, dar se menține mai degrabă în sfera comparatismului. Acest subcapitol ca și întreg capitolul "Cultura. Eminescu în timp și spațiu" se remarcă prin numărul mare de autori din literatura germană identificați în opera eminesciană, fie că este vorba despre nume cunoscute sau obscure, la scara istoriei "fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
2013) Le genre littéraire, Paris: Éditions Flammarion, Collection "GF" (aceleași date pentru prima ediție). * genul literar. MAINGUENEAU Dominique (1996) Les termes clés de l'analyse du discours, Paris : Éditions du Seuil, Collection MÉMO. * intertext vs intertextualitate. MARINO Adrian [1988] (1998) Comparatism și teoria literaturii, traducere de Mihai UNGUREAN, Iași: Polirom, Colecția "Collegium" (Comparatisme et théorie de la littérature, Paris : Presses Universitaires de France, Collection "Écriture"). * critica surselor vs intertext; * invarianții; * entropia. MAURON Charles [1962] (2001) De la metaforele obsedante la mitul personal, traducere
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ceea ce am numit reîntoarcerea, constatabilă empiric, a acestor "lucruri" arhaice, a (re)purcede la drum. Adică a elabora o metodă care să fie pertinentă în raport cu ceea ce se vede. A repera redundanțele, "rezonanțele semantice" (G. Durand). Pe scurt, a face un comparatism ce ia în serios aceste curioase consonanțe. A pune în funcțiune o investigație metaforică, analogică, toate lucrurile permițând a-i reda titlul de noblețe a ceea ce Gabriel Tarde numea "o înțelegere alegorică"97. Durata lungă a mitului, în ceea ce are
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
George Muntean, Versurile lui Eminescu traduse în limba lui Pușkin, CNT, 1987, 41; Monica Spiridon, După Babel, R, 1988, 7; Sorina Bălănescu, „Eminescu în limba lui Pușkin”, „Synthesis”, 1988; Mihai Cimpoi, Dialog cu Elena Loghinovski, „Columna”, 1990, 1; Constantin Crișan, Comparatismul textologic, ST, 1990, 2; Cornelia Cârstea, Pagini noi în hermeneutică, ALA, 1999, 559; Carmen Brăgaru, „Pușkin i literatura vecinâh voprosov bâtia”, „Synthesis”, 1999; Ioan Holban, Miracolul traducerii reușite, „Kitej-grad”, 2001, 1-2; Irina Marin, Roman „postdostoievskian”, RL, 2003, 33. E.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
în interiorul spațiilor central și sud-oriental ale Europei, pentru ca într-un volum următor să stărui asupra diasporei armenilor. Un salt calitativ în literatura de specialitate a fost înregistrat prin reconstituirile care înglobează caracteristicile istoriei culturale neogrecești, lucrări de istorie literară și comparatism literar semnate de Constantin Th. Dimaras, Alkis Anghelon, Leandros Vranoussis, Panaiotis Pistas ș.a. M-am folosit cu precădere de sinteza Histoire de la littérature neohellénique a lui C. Th. Dimaras, care reconstituie principalele direcții de dezvoltare ale spiritualității moderne, lărgind mult
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de a desprinde concluzii, subliniind, dar și integrând diferențele. Comentariul este ascuțit și subtil, pe linia unei descripții exacte și a unei continue raportări a textelor de aceeași factură unele la altele, pentru a se evidenția și fixa schema generatoare. Comparatismul este și „extern”, cu texte din clase apropiate sau chiar suprapuse (demonismul din proza lui Gala Galaction, fantasticul lui Mircea Eliade, drama simbolică din Undine, nuvela romanticului german Friedrich de la Motte-Fouqué). Retorică și semnificație (1993) grupează minuțioase studii asupra unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290686_a_292015]
-
în „Tribuna”. Prima carte, Ion Budai-Deleanu și eposul comic, consacră un istoric literar cu o solidă formație teoretică și comparatistă, interesat de dinamica formelor literare, capabil să însuflețească erudiția și să problematizeze dosare de creație ce păreau ireversibil clasate. Utilizând comparatismul pe scară largă și morfologia genurilor, lucrarea vizează recontextualizarea Țiganiadei în plan european, scoțând în relief originalitatea scriitorului român. Primită entuziast de critică, monografia a devenit un reper în domeniu. În 1978 P. publică studiul Eminescu. Modele cosmologice și viziune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
poate decât să profite de pe urma acestui material imens și de pe urma acestor metode care investighează imaginea mentală"142. Hugo Dyserinck, unul dintre cei mai importanți cercetători în domeniul imagologiei, preia termenul patru ani mai târziu și pune bazele Aachen Programme of Comparatism 143 pentru a studia la nivel academic imaginile pe care națiunile le au în textele literare, folosind instrumentele literaturii comparate. Încă de la începuturi, preocupările în domeniul imagologiei au fost, în principal, bazate pe investigarea autoimaginii și a heteroimaginii popoarelor. De
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
people", 1962, nr. 3, pp. 341-349. 140 Oliver Brachfeld face referire în principal la Walter Lippmann și la celebra lui cartea Public Opinion, apărută în 1922. 141 Oliver Brachfeld, op. cit., p. 345. 142 Ibidem, p. 346. 143 Aachen Programme of Comparatism este un centru de cercetare coordonat de Hugo Dyserinck la Universitatea din Aachen în cadrul căruia imagologia este considerată ca fiind studiul imaginilor naționale prin intermediul textelor literare. 144 Joep Leerssen, op. cit., p. 23. 145 Hugo Dyserinck, Imagologia comparată, în Alexandru Duțu
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Bineînțeles, dar istoricul de profesie și virtutea lui e chiar modestia sa discerne singularitățile fără a ține seama de invarianții transmisiei simbolice (care este sinonimul concret al "culturii"). Adică întocmai ceea ce mediologul cercetează, sistematizînd, cu încăpățînare, variațiile empirice printr-un comparatism ferm, în istorie și în geografie. Își trasează diagonalele între epoci și situații, rubrici. Nu este oare ceea ce recomandase Rousseau, părintele antropologiei? " Cînd vrem să studiem oamenii, trebuie să privim în apropierea noastră; dar pentru a studia omul, trebuie să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
arhitectural sau muzical, însă nu cu unul simplu sau simplist, ci cu variantele cele mai complexe care presupun dimensiuni vaste, planuri tematice largi, conflicte ascuțite, cu îmbinarea polifonică a diverselor linii melodice. Analiza pe care o întreprindem, realizată din perspectiva comparatismului estetic, presupune o lectură din interiorul căreia romanul nu mai este înțeles numai ca formă și cu atât mai puțin ca o simplă expresie tematică a dramei pământului, ci este privit în primul rând drept fenomen expresiv, drept act existențial
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
Rădulescu, editată în același an. Din 1936 până la moarte este profesor la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, urmându-i la catedră lui G. Bogdan-Duică, dar venind cu o viziune total diferită, formată la școala franceză a comparatismului modern. În 1928 publică articole de istorie literară în revista „Oltul” din Slatina, însă adevăratul său început ca specialist trebuie considerat studiul Poezia lui Cezar Bolliac, apărut în 1929 în „Viața românească”. În 1935 contribuie la întemeierea revistei „de ideologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
a se ocupa de operă ca rezultat al unei „elaborări spirituale care se cere urmărită în toate etapele sale și în toate elementele puse la contribuție”, autorul cursului ajunge să o integreze firesc în sfera literaturii comparate. El preconizează un comparatism modern, în consonanță cu ultimele achiziții teoretice occidentale, care mutau accentul de pe factorul extern pe metabolizarea influenței și originalitate, evidențiind rolul personalității: „istoria literară va căuta să determine cu toată preciziunea posibilă materialul exterior: izvoare, influențe, dar ea va trebui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
bună tradiție nu numai universitară. Investigația la obiect combină posibilitățile oferite de critica, teoria și istoria literara, literatura universală și comparată, lingvistică, sociologie și istorie. Consistentă îndeosebi este a doua secțiune - Relații culturale și literare -, cercetarea trimițând aici exclusiv spre comparatismul binar, româno-polon. Demersul istorico-literar are drept scop principal completarea unor date referitoare la personalități reprezentative ale culturii și literaturii române (Gh. Asachi, M. Kogălniceanu, B.P. Hasdeu, I. Bianu ș.a.) în relație cu spațiul polonez. Nu o dată informațiile comunicate corectează fizionomia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288189_a_289518]