952 matches
-
cam săturase de ea. De aceea se apucase de poze. El auzise că "înainte", la țară, fierarii, brutarii, de lăutari nu mai vorbim, erau țigani. Dacă n-aveau pămînt, trebuia să trăiască și ei din ceva. "Mă, nea Fănică, te complaci prea ușor. De-aia zic, să facem o istorie a comunei și s-o tipărim la București! Și un album de fotografii!" Primăria, biserica, școala, monumentul și notabilitățile. Într-o săptămînă,dl Ștefan Theodorescu, artist-fotograf, Slobozia a pozat tot, chiar
Istoria abandonată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8224_a_9549]
-
cuvintele lui. La o ipotetică masă, acoperiți de o foiță care le reține profilul feței și numele, stau toți: Breton, Eluard, Tanguy, Péret, Ray, Picasso, Dali, Ernst, Crevel, Hugnet, Dominguez, Jean, Henri, Herold, Malet, Brauner. Pomelnicul trucajului, în care se complac cîți scriu nu despre "un anume subiect", ci despre "culoarea din acele clipe a subconștientului". În fine, înainte de Scrisori de răspuns și Extemporale, Cuvinte fără fard, sub mărturisirea-denunț că "într'o țară eminamente agricolă, am cîștigat derbyul poemului. Nu l
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
o transă depersonalizatoare, autorul nu știe cine se pronunță în numele său: "Întinsă, gust placid de peștioaică moartă azi iubirea. Îmi place / să mă uit la privirea mortului, acolo se mișcă nimicul / și secretele lui festinuri, / acolo e prădătorul ce se complace în a fi victimă, e un scandal, azi / iubirea mea a venit la mine și s-a plîns că va muri, niciodată n-a fost / pradă, a fost violatorul. Mi-e scîrbă să pun la lucru limbajul, / scriu, eu, acum
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
au de-zamăgit profund. Câștigul material obținut imediat și pe căi cât mai fulguinde, rigiditatea față de tot ceea ce e frumos și sensibil, o anumită agresivitate și lipsa de educație sunt numai câteva coordonate în spațiul cărora mai toți concitadinii mei se complac. Am certitudinea că de fapt, în realitate, toată viața mi-am trăit-o într-o libertate aparentă. Practic, toată viața mi-a fost subjugată de soiul acesta de libertate, în spațiul căreia marja foarte scurtă de mișcare, traiul mizer și
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
ceea ce anunțam mai anterior drept textura profetică a volumului său. Minimalismul se naște, asemenea lumii înseși, prin alternanțe calorice. Numai că, deși faptul e deja destul de vechi din același contingent cu optzecismul românesc, autorul Ultimelor zile din viața literaturii se complace într-un ingenios efect al surprizei. Avem, în câteva rânduri, o autentică geneză: " Lucrurile se află pe făgașul lor. Azi e cald, mâine poate fi mai cald, poate și poimâine. Dar, cu o siguranță statistică, relativă adică, dar totuși foarte
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
au ascuns umerii, șoldurile, sânii captivi în bluza de vară/de acum o mie de ierni și mai bine?" Odată ofilită aura tinereții cu întreaga mitologie a eternei mirese-poete (la chair est triste, hélas, nu-i așa?), Ioana.Dinulescu se complace acum sub acoperirea metaforei de "văduva trandafirie a nimănui" "exilată între blocuri, cu ochii pe istoria municipală" care "își dă poalele peste cap" rânjind mânzește. Noroc cu punctul absolut de referință al poetei, alias Cititorul, "fulger globular", "tu, cel cu
Noile aventuri ale văduvei trandafirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8124_a_9449]
-
o viață ușoară, lipsită de griji și plină de veselie. Și el a plăcut-o pe Marusea: era bine făcută, veselă și ușuratică. între ei a survenit ceva în genul căsătoriei civile. Razudalov pleca deseori în turnee, iar Marusea se complăcea să-l însoțească. Serile asista la concertele lui; ziua, cutreiera consignațiile. Lui Razudalov îi plăcea să stea de vorbă cu spectatorii, mai ales în provincie. Așa, de pildă, înainte de a-și începe programul, spunea: - Unii cântăreți au o voce frumoasă
Serghei Dovlatov - O tânără de familie by George IARU () [Corola-journal/Journalistic/7049_a_8374]
-
Welle îl acuză pe președintele Traian Băsescu, în contextul scandalului declanșat după publicarea înregistrărilor cu Mircea Băsescu și Florin Sandu, fiul lui Bercea Mondial, că s-a delimitat de fratele său mult prea târziu, iar tăcerea în care s-a complăcut până acum este "uneori vinovată". Deutsche Welle scrie astăzi într-un articol intitulat " A spus președintele Traian Băsescu tot adevărul?" că "Viața statului pare un iceberg: la suprafață, discurs corect despre lupta împotriva corupției, în adâncimile vaste, tot felul de
DW: Traian Băsescu a tăcut și s-a complăcut. Iar tăcerea este uneori vinovată by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81015_a_82340]
-
fratele său, joi, "într-un fel sau altul, delimitarea aceasta ar fi trebuit să aibă loc cu mult timp înainte. Președintele știa că fratele lui este șantajat de multă vreme, după cum însuși a mărturisit. Dar a tăcut și s-a complăcut. Iar tăcerea este uneori vinovată. De fapt nu era cazul ca președintele să participe la o chermeză electorală cu fațadă de sărbătoare etno și cu dedesubturi alunecoase. Dacă atunci se juca cu focul, acum poate a înțeles că "anturajul" e
DW: Traian Băsescu a tăcut și s-a complăcut. Iar tăcerea este uneori vinovată by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81015_a_82340]
-
departe atunci când am avut momente de slăbiciune. Care este opinia ta cu privire la gradul de promovare al culturii în România? Nastasia: Este o mare rușine faptul că nu se apreciază cultura la nivelul la care ar trebui. Lumea preferă să se complacă în mediocritatea zilelor noastre. Este păcat că nu se mai promovează arta așa cum trebuie și nu mă miră faptul că multi oameni foarte talentați care ar putea ajunge figuri emblematice pentru România aleg să părăsească țara. Când te-ai apucat
Nastasia Iacob, o tânără pianistă de succes. Vezi interviul și video by Stroe Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/81022_a_82347]
-
când șofează sau chiar când merg pe stradă. Tonul ridicat și gesticulația sălbatică sunt obișnuite aici și un străin ar putea crede că nimeni nu-și suportă aproapele. Adevărul este că molvanienii sunt un popor foarte sincer și nu se complac în dulcegării când e vorba de raporturi inter-umane. Să-l ameninți cu pumnul pe alt șofer sau să-l scuipi în față pe un membru al familiei sunt lucruri de zi cu zi pentru acest popor degajat. Desigur, unui nou
Santo Cilauro, Tom Gleisner and Rob Sitch Molvanîa by Silvia Colfescu () [Corola-journal/Journalistic/8105_a_9430]
-
competent exeget al ontologiei lui Constantin Noica. Am trăit din plin seducția polemicii în articolul ŤArta de a arunca cu piatra în Noicať". Și tot din acest articol aflăm de una dintre laturile ludice ale filozofului de la Păltiniș, care se complăcea uneori să compună versulețe de tip popular: "Sus la munte, sus la munte / Gândul are-o altă frunte". Nu ratați! ...interviul din Dilemateca pe august luat lui Filip Florian de Marius Chivu, intitulat Literatura e o boală în sensul cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6985_a_8310]
-
personalitatea lui iese în relief prin (ghicim, în fiecare rând al interlocutorilor) atașament, tandrețe, solicitudine, generozitate, și... o anumită ingenuitate sufletească. O ingenuitate care provine, măcar parțial, din tinerețe și mai ales din acceptarea statutului de discipol. Fără a se complace în postura de învățăcel cuminte (aproape toți prietenii săi ceva mai vârstnici îl tratează ca pe un egal), urmuzianul din Câmpina le ia în serios cam toate sfaturile. Volumul cuprinde pasajele - adevă- rate documente de istorie literară - de negociere a
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
nedreaptă, încurajînd lenea de gîndire, Schopenhauer nu lasă loc de consolări: cui n-are geniu nu-i rămîne decît să fie pedant, suplinind prin erudiție lipsa unei viziuni proprii. Viziunea aceasta a făcut ravagii în lumea literaților, care s-au complăcut în ignoranță așteptînd aripile geniului. Ca arta să-și împlinească rostul, ea trebuie să tindă numai spre sesizarea esențelor atemporale, cu neglijarea răspicată a prezentului. De aceea artistul autentic nu are ochi pentru contemporani și nu-i pasă de judecata
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
facultate, un om care, când își ia concediu, nu se duce la Isaccea, ci pleacă în Occident, un om care iubește atât de mult limba engleză încât ține s-o vorbească chiar dacă n-o știe, n-ar trebui să se complacă în retorica lui Jirinovski". a mai adăugat fostul ministru de externe.
Andrei Pleșu: Ponta e blocat în ultimele faze ale pubertăţii by Braga Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/42525_a_43850]
-
sunt, la drept vorbind, cu nimic mai puțin tragice decât destinele pline de promisiuni neonorate de la Mateiu. Și existența lui Lefter, și cea a lui Anghelache sunt parazitate de detalii care nu-i privesc, care-i îndepărtează de esențial. Se complac, apoi dintr-o dată văd ceva. Nu e numaidecât promisiunea unei izbăviri, pe care o caută amândoi - prin câștig brusc, sau prin degrevarea de răspundere. Nu știm cu siguranță ce e. La urma urmei, ce-l dereglează pe călătorul care-l
Ceva secret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4269_a_5594]
-
luat În calcul un lucru: proștii nu sunt cei pe care-i călcați În picioare, ci foarte mulți dintre onorabilii noștri reprezentanți: deputați, senatori, chiar miniștrii, cu toate că aceștia ar trebui să fie foarte buni specialiști și organizatori, nu să se complacă În expresii de genul: "așa vreau eu..." etc. Știți, omul simplu vă vede "imaginea" (de care nu vă puteți dezlipi o să muriți cu "imaginea" În brațe) la televizor sau direct; mai citește un ziar, mai ascultă o veste; Îl mai
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
fi... Am să strig iar: „Asta-i viața”! E și mâine o zi. Epilog Crezusem că am terminat, dar m-am Înșelat. Mai am câteva ceva să vă spun: nu prea multe, dar esențiale. Stagnarea În care pământenii s-au complăcut milenii de-a rândul a dus la destinul tragic al pământului și al pământenilor, spunea un mare spirit nu demult. Este adevărat că lenea, comoditatea, inactivitatea duc la suferință și mizerie, la cădere. Dar, oameni buni, așa cum degetele unei mâini
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
dar mai ales inima. Cine era străinul în care crezuse? Nu-l recunoștea! De ce se supunea ea, de bunăvoie, atâtor umilințe? De dragul unui trecut care nu putea fi reînviat? N-o forța nimeni. Și atunci? Își dădea seama că se complăcea într-o situație mizerabilă, degradantă. De ce? Simplu: pentru că nu reușea să se desprindă de acel miraculos „a fost odată”... Hotărât, trebuia să o facă. Neapărat, cu orice preț. Să-și vadă de drum. Viața ce îi fusese dăruită este unică
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
prim-plan a polisemiei.59). Am arătat că Emil Botta este un poet al absențelor multiple, pe care le încarcă sistematic cu o energie magică, dătătoare de... nonsens. Pentru că este vorba de magia scenei, hiperconștientă de iluzia în care se complace și pe care crede că doar o mimează, dar constată că nu o poate depăși. Absența este fundamental polisemantică, populată de viziuni. Prin implozia naturii (absență dusă la paroxism) se videază scena. Actorul lipsit de scenă (spațiu sacru!), ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nu se înșală. În fine, acest „nu știu” ar putea urmări să-i atragă atenția asupra răspunderii pe care și-a asumat-o (conștient sau nu) din momentul în care „a intrat în viața ei”. Până la a-l întâlni se complăcea în automatismul obligațiilor cotidiene, într-un cenușiu ce îi asigura liniștea dată de gândul trist că nimic nu se mai poate schimba... Așteptări, dorințe, visuri de împlinire personală - totul era adunat într-o cămară a sufletului cu obloanele trase complet
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
personală - totul era adunat într-o cămară a sufletului cu obloanele trase complet. Sau aproape complet... Până a apărut acest Domn R., care a scos-o dintr un fel de autoliniștire spirituală, ca și din amorțeala simțurilor în care se complăcea de atâta timp! La început l-a privit cu indiferență, apoi cu oarecare interes și multă neîncredere, pentru a ajunge să-i admire momentele de efervescență spirituală, stimulată (la început nu și-a dat seama) chiar de prezența ei. I
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
care aproape se răcise, imaginându-se căutând indicii care să o ducă aproape de bărbatul a cărui voce îi rămăsese imprimată în memorie. Dar, pentru a dezlega această taină, trebuia să-și schimbe obiceiurile, stilul de viață, comoditatea în care se complăcea deși nu-i plăcea și se plângea mereu de ea. Apariția acestui personaj îi dăduse peste cap universul în care trăise atâția ani fără să se întâmple nimic deosebit. Închise caietul cu toate intimitățile imprimate pe filele albe, lăsând un
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
scurt, atât timp cât nu sunt vindecate sechele din copilărie, când ești format așa, cu „nu pot” în brațe. „- Ce-ți mai place să te plângi! - Nu mă plâng, asta e realitatea. - Ai încercat ceva și nu ai reușit? Nu. Te-ai complăcut în această situație. Sechelele se pot vindeca, cu voință, dar tu nu ai vrut. Nici măcar n-ai încercat. De ce? Pentru că îți place postura de victimă. Sărăcuța... - Taci!” Știa asta, nu era nevoie să-i reamintească mereu, dar părinții, din dorința
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Da, așa. Poate că doar așa reușesc. - Poate că mesajul te va ajuta mai mult decât incertitudinea.” În sfârșit își aruncă privirea pe cuvintele scrise în scrisoare. „- Nu te-ai săturat să-ți tot plângi de milă și să te complaci în situația în care te afli? Adică aceea de a nu realiza nimic în viață? Poți mai mult de atât! Încearcă! Curaj!” Avea dreptate. Deși erau multe care nu-i plăceau la ea, în care nu se regăsea, nu schimba
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]