242 matches
-
c. analitic: „În țară începe prin a fi supleant și procuror de tribunal.” (G. Călinescu, C.O., 266) d. complex (rar) „S-a săturat a fi tot ceea ce vor alții; vrea să fie, în sfârșit, el însuși.” e. propozițional (propoziția completivă indirectă): „Se temea să mai intre în casă.” (I. Slavici, Mara, 31) „Nu m-am gândit să supraviețuiesc, aștept în cărți același drum de seară ce cade în răstimpul tuturor.” (A.E. Baconsky, 11) f. multiplu: „Mi-e frică de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trăsnește și bat puhoaiele.” (M.Sadoveanu, X, 514) „Crezi că se vor mulțumi să se răzbune împotriva ta?” (O. Paler, Viața..., 114). De fapt, în asemenea structuri, termeni precum noastră, ta etc. trebuie considerați pronume personale în genitiv. b. Propoziția completivă indirectă se introduce în frază prin elemente relaționale nespecifice: • conjuncții și locuțiuni conjuncționale (cele mai frecvente sunt conjuncții „universale”): că, să, ca... să, dacă, de, cum că: „Înspăimântat apoi de fapta sa și temându-se ca nu cumva să se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pungă și-i dă, din întâmplare, celui ce avusese trei pâni.” (I.Creangă, 110), „Fiece oră mă schimbă și fiece pas mă apropie-n taină de cel ce voi fi totdeauna!” (A.E. Baconsky, 27) • adverbe relative; introduc în frază completive indirecte mai ales când regentul este un verb pronominal sau un verb întrebuințat la diateza reflexivă: „Ca să vadă-un chip se uită / Cum aleargă apa-n cercuri.” (M. Eminescu, I., 72), „Te duci și ani de suferință / N-or să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbal-nominale: „E însă mult mai ușor a deosebi frunzele și roadele decât a le descrie esența, a le reduce la germenul primitiv.” (M. Eminescu, P.L., 55), „Pe acolo e mult mai greu de coborât decât de urcat.” b. propozițional (propoziția completivă comparativă): „Trăsnetul din cer de ar fi căzut nu i-ar fi făcut mai mult rău ca ceea ce i-a făcut citirea acestor vorbe.” (P.Ispirescu,46), „Dar asta ce vă povestesc eu acum nu e nimic față de ce s-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-n jug.” (M. Eminescu, I, 59) „Ajungând seara acasă am fost întâmpinat de ai mei...” ((I.L. Caragiale, II, 151) b. analitic: „... Măgulite toate sunt De-a fi umbra frumuseții cei eterne pe pământ.” (M. Eminescu, I, 162) c. propozițional (propoziția completivă de agent): „Poate că ofițerul a înțeles că e mai bună afacerea pentru el să se facă la noapte că doarme decât să mai meargă așa până la Semlin, hărțuit mereu că se află în țară străină...” (C. Petrescu, Un om
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poți să vorbești cu ai tăi, chiar dacă n-ai pe nimeni...” (O. Paler, Viața..., 210), „Zadarnic se plimbase de la un capăt la altul al digului, așteptând să apară cineva cu care să intre în vorbă.” (M. Eliade, 86) b. propozițional (completiva corelativă sociativă): „Sunt pregătită. Am și vorbit cu cine trebuie.” (M. Preda, Cel mai iubit..., II, 182) c. multiplu: „Trebuie să știi că d-lui îi lunatec și noaptea stă la sfat cu strigoii, cu bufnițele și cu liliecii.” (C.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
povești, proverbe și locuțiuni, adevărate nestimate ale gândirei poporului românesc.” (M.Eminescu, Despre cultură, 64), „A! Dar nu numai d. Costică Petrăchescu, controlorul, are imaginație! și, afară de asta, în fiecare an e câte un 1 aprilie.” (I.L.Caragiale) b. propozițional (completiva cumulativă): „Nu ți-e destul că sunt cinstită, după ce că-ți rabd, ca o nenorocită, toate ticăloșiile și murdăriile dumitale...? (I.L. Caragiale) c. multiplu: „În afară de San Marco și de Palatul dogilor, Veneția e plină de amintirile trecutului și de opere de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
franceză, noi turiștii suntem ținuți să cunoaștem și limbile orientale...” (C. Hogaș, 320), „Numai că de data aceasta descoperisem și altceva dincolo de faptul că-mi doream numerele câștigătoare pentru a mă apăra de o resemnare sălcie.” (O. Paler, Viața..., 38) Completiva cumulativă se introduce în frază prin: • locuțiuni conjuncționale: în afară că, după ce (că), lasă că, plus că, pe lângă că: „Lasă că tatăl său era, în gândul lui, vinovat de toate, dar el se mai și temea, ca nu cumva acesta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sale: „De asemeni în magie, posedând simbolurile, ajutați și de faptul că omul-microcosm e o monadă concordantă în totul Divinității (exceptând o anume obtenebrare de origine materială) (...) putem provoca schimbări de poziții cosmice.” (G. Călinescu, U.P., 236) c. propozițional (completiva de excepție): „Am crezut chiar că reușisem, la un moment dat nu se mai auzea nimic afară de ceea ce era firesc într-o pădure.” (O. Paler, Galilei, 87) d. multiplu: „Eteriștii nu făcură altă vitejie decât să prindă pe Tudor și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Galilei, 94), „Atunci mă gândesc că această lume îmi poate lua totul, mai puțin dreptul de a o regreta.” (O.Paler, Galilei, 148) • adverbul decât (întrebuințat prepozițional): „Nu mai puteam face alte eforturi decât cele minime”. (O. Paler, Viața, 283) Completiva de excepție este introdusă în frază prin: • locuțiunile conjuncționale în afară că și decât să: „Ce să le facem altceva decât să le interzicem să mai crească atâtea vite?” (M.Preda, Cel mai iubit ..., III, 177) • pronume relative precedate de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
implicați subiectul, complementul, complementul sociativ sau circumstanțialul se desfășoară direct, între complementul corelativ și complementul primar (sau subiectul): „Aprinsei, în loc de lampă, fitilul cu benzină al unei mici chibritelnițe de buzunar.” (C. Hogaș, 198) sau se desfășoară prin intermediul verbului-predicat reluat în completiva de opoziție; aceasta din urmă este situația cea mai frecventă: „În loc să mă adresez păianjenului din sala de așteptare, ori vântului care suflă dinspre pădure spre mlaștină, mă adresez unor oameni pe care nu-i văd, nu-i cunosc.” (O. Paler
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Venind acuma rândul să scoată și pe Făt Frumos, el care era năzdrăvan știa că tovarășii lui vreu să-l piardă și, de aceea, în loc să se puie el, puse un bolovan mare în hârzob.” (I. Creangă, 277); subiectul el, din completiva de opoziție, se opune complementului direct un bolovan. Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • substantiv: „Pe cap poartă în loc de coif cizelat un fel de țeastă cu ochi de bufniță. Înțelegi „ideea”. Războiul e nocturn și dement.” (G.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dimineața, el a început să-și facă plimbările lui obișnuite seara. b. analitic: În loc de a ajunge medic, el a devenit un foarte bun pianist. c. complex: În loc de a ajunge ceea ce doriseră părinții lui, el s-a dedicat picturii. d. propozițional (completiva opozițională): „Poezia e ca o margaretă care, în loc să atace cobra, îi cântă.” (O. Paler, Viața..., 58) e. multiplu: Vino, tinere / ia țărnă în pumn și mi-o presură pe cap în loc de apă și vin. / Botează-mă cu pământ.” (L. Blaga
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că e o mâță de soi, măi Tasache! mi se pare că românul dracului te-a legat la ochi și, în loc de iapă, ți-a vândut o mâță.” (C. Hogaș, 143) Locuțiunea prepozițională în loc de este marcă distinctivă absolută pentru complementul opozițional. Completiva opozițională se introduce în frază prin locuțiunile conjuncționale în loc să, pe când40, de unde, care se constituie în mărci distinctive absolute: „În loc să răspundă, Pașadia își sorbi paharul până la picătura cea din urmă.” (M. Caragiale, 83), „Senzația îți dă câte ceva din ce este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trapeză borș de știr, pentru ca apoi în chiliile lor să se înfrupte cu plachie de crap, sunt niște ipocrite.” (G. Călinescu, C.O., 177) Când se introduce prin această din urmă serie de conjuncții și locuțiuni conjuncționale, identitatea specifică a completivei opoziționale rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență: „Preferi tăcerea, așa cum o preferă cei mai mulți, uitând că dacă duce la autoconservare, nici într-un caz ea nu înseamnă viață.” (P. Sălcudeanu, 310) Identitatea sintactică a completivei opoziționale poate fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identitatea specifică a completivei opoziționale rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență: „Preferi tăcerea, așa cum o preferă cei mai mulți, uitând că dacă duce la autoconservare, nici într-un caz ea nu înseamnă viață.” (P. Sălcudeanu, 310) Identitatea sintactică a completivei opoziționale poate fi asigurată atunci de existența unor opoziții semantic-lexicale între componente ale celor două propoziții (regenta și opoziționala): „Totdeauna am fost încredințat că furnica este o ființă harnică, strângând, în vreme ce greierul ușuratec, cântă.” (G. Călinescu, C.O., 43), „Mă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt furnizate de cineva care curând se dovedește a fi fost o lepădătură.” (M. Preda, M. Sg., I, 62) d. complex: Nu l-am bănuit niciodată a fi așa cum mi s-a dezvăluit ieri, un individ fără scrupule. e. propozițional (completiva predicativă nominală): „La versurile nesubliniate Eminescu a renunțat, găsindu-le cu drept cuvânt că nu merită să intre în opera sa definitivă...” (G.Ibrăileanu, Scriitori, 126) f. multiplu: „Așa de spărieți și de nedumeriți mi-nchipui că trebuie s-o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
încetinise pasul, așteptând din clipă în clipă să se audă strigat din spate.” (M. Eliade, 409), „S-a luat după el, așa pe departe ca să-l urmărească nebăgat în seamă, apoi să se apropie...” (I. Slavici, Mara, 219) b. propozițional (completiva predicativă verbală): „... Eu așa am bătut găina și iacătă-o cum se ouă.” (I. Creangă, 144) c. multiplu: „Îl vedeam ridicându-se încet ca o cobră, legănându-și trupul șerpuitor, sprijinindu-se pe coadă, lățindu-și capul și fluturând-o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bine, bunăoară, / Să te socot de scândură și sfoară.” (T. Arghezi, 354) „...Reziduul combustiunii se scutură jos în chip de cenușă, devenind pământ.” (G.Călinescu, U.P., 103), „Ședea și privea locul cu palmele la spate.” (E. Barbu, 7). Propoziția completivă predicativă se introduce în frază prin: • conjuncții și locuțiuni conjuncționale: că, ca să, ca și când, ca și cum: „I-am simțit de la ușă că erau intrigați și curioși.” (O. Paler, Viața..., 60), „... Boierii țării te-au ales ca să urmezi răposatului în domnie...” (Al. Odobescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și adverbul întrebuințat prepozițional drept, în propoziție: „Drept preot toarce-un greier un gând fin și obscur, Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur.” (M. Eminescu, I, 69) sau în frază, când precede pronumele relativ prin care se introduce o completivă predicativă: „Pentru ce, adică, m-aș gâtui cu îmboldirile propriei mele firi (...) și aș trece în ochii... celor proști drept ceea ce nu sunt?” (C. Hogaș, 304) Topica Expresie a celei de a doua direcții în desfășurarea relației de dependență, topica
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce-a zis femeia.” (M. Eminescu, I, 113) $subiect$$ „Câțiva au ucis, Câțiva ispășesc ori un furt ori un vis.” (T. Arghezi, 122) $complement direct$$, „Totuna-i ce faci: Sau culci pe bogați sau scoli pe săraci.” (T. Arghezi, 22) $completive directe, prin relația de apoziție cu pronumele ce, complement direct$$, „Până la soluționarea definitivă a cauzei, mijloacele materiale de probă se păstrează de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată la care se găsește dosarul.” (C.P.P., art. 109) $compl
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apozitivă: S-au întâmplat în dimineața aceea lucruri incredibile, cu mult sub limita umanului, ceea ce nu va putea uita niciodată. • subiect propozițional: Ceea ce s-a întâmplat în dimineața aceea de vineri, cu mult sub limita umanului, nu poate fi uitat. • completivă directă: Nu va putea uita niciodată ceea ce s-a întâmplat în dimineața aceea de vineri; era sub limita de jos a umanului. V. RELAȚIA DE INCIDENȚĂTC "V. RELA}IA DE INCIDEN}|" G.A. discută în partea finală a vol.II
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
baza formei, afirmativă sau negativă, a verbului-predicat și, de aceea, identitatea lor e inversată. 40. În G.A., II, p. 333, pe când și de unde sunt considerate elemente relaționale care introduc circumstanțiale de timp și, de loc, ceea ce ar determina situarea completivelor opoziționale, pe care le introduc, în categoria falselor temporale și, respectiv, locale. De fapt, devenind locuțiuni conjuncționale, adverbele pe când și de unde nu pot introduce decât completive opoziționale, marcându-le astfel identitatea sintactică specifică: „Zdravănă femeie! ce a făcut, ce a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
elemente relaționale care introduc circumstanțiale de timp și, de loc, ceea ce ar determina situarea completivelor opoziționale, pe care le introduc, în categoria falselor temporale și, respectiv, locale. De fapt, devenind locuțiuni conjuncționale, adverbele pe când și de unde nu pot introduce decât completive opoziționale, marcându-le astfel identitatea sintactică specifică: „Zdravănă femeie! ce a făcut, ce a dres, de unde era cât p-aci să le vânză hanul, când trăia bărbatu-său, acuma s-a plătit de datorii, a dres acaretul, și încă spun
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este discurs raportat decât prin sens, în măsura în care constituie un fel de traducere a enunțării citate. Din punct de vedere sintactic, nimic nu diferențiază Paul spune că Jean doarme de Paul vede că Jean doarme: în ambele cazuri, este vorba despre completive directe și doar sensul verbului a spune permite identificarea unui citat. Cum discursul indirect nu propune un simulacru, ci oferă un echivalent semantic integrat în enunțarea care citează, el nu implică decât un singur "locutor", care trebuie să își asume
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]