1,296 matches
-
aude pe ceilalți spunându-și părerea, ca și cum le-ar folosi la ceva, ca și cum n-ar ști că interlocutorul abia așteaptă s-o transmită subiectului, care, beneficiind de suficiente atribute, poate trece la atâtea predicate, încât să te pomenești cu niște complimente de să nu le poți duce! Așa-i când îți bați singur cuie-n talpă! Și uite-așa, din aproape în aproape, se poate ajunge uneori prea departe!... Dar nu dincolo de miraculosul birou al lui Beșleagă, unde, în fine! trebuia
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
oratorul de ocazie rostește doar cuvântări la solemnitățile de botez sau de căsătorie, cu ocazia vreunui deces sau a vreunei nașteri, sau pentru a face jurăminte la încheierea vreunui tratat, iată în ce triumfă ei. S-au născut doar pentru complimente și nu au plăcerea, dar nici nu își dau osteneala de a se implica serios în afaceri". Aceasta era părerea acelor funcționari de stat care, în timpul vechiului regim, făceau ca "mașina diplomatică" să meargă. Chiar Saint-Simon susține acest punct de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în vremea lui Carol al III-lea103, cortegiul care îl conduce la palat pe noul ambasador. Regele îl primește în sala tronului, înconjurat de membrii guvernului și de toată Curtea, plină de strălucire. Are loc apoi un schimb de discursuri și complimente, amabil, dar solemn, totodată. S-a ăntâmplat pe vremuri ca un ambasador distrat și-și fi uitat scrisorile acasă. El i-a remis atunci regelui doar o foaie de hârtie, împăturită cu grijă, ceremonia nu a fost mai puțin impozantă
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
EMMA: Zău? Atunci, am nevoie de sabie! MEFISTO: Ți-o las. A fost a ta de la început, de cînd eu eram un simplu actor distribuit în rolul prințului. EMMA: Ai jucat formidabil toate rolurile alea. Cred că nu te supără complimentele? MEFISTO: Deloc. EMMA: Ei bine, am fost impresionată. MEFISTO: Mulțumesc (Îi sărută mîna.) La revedere, doamnă Bovary! Ai fost și tu fantastica! Intuneric. Lumini de stroboscop. Cînd se aprinde lumina Mefisto a dispărut; în schimb, în locul lui, se află în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cu dezosarea, prin care Puiu Nistea, după cum Îl știm de mult, a Încercat să te Încurajeze... — Ha! Ha! a râs de lângă el Siboiu, pe care Ionela l-a privit cu scârbă. Ceilalți doar au zâmbit, știau că zâmbetul aduce un compliment mai discret, mai elegant, mai potrivit cu statura culturală a tovarășului Rogoz, care pândea orice reacție, orice gest. — Vă mulțumesc, tovarășul Rogoz, sper să nu vă dezamăgesc, a Îngăimat și Vasile, iar Tronaru l-a privit cu ochii cât cepele și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de confesional, chelnerul și-a frânt mâinile și i-a prezentat lui Odette un zâmbet la fel de larg ca al ei: — Pot să îndrăznesc să-i cer domnișoarei cartea de identitate? — Ha? a făcut, brusc închizându-i-se figura. Mulțumesc pentru compliment, dar credeam că se vede că sunt majoră, nu? Zâmbetul odiosului personaj s-a făcut și mai prietenesc. — E că... în realitate... politica stabilimentului este să verificăm ziua de naștere. Știți, oricine poate să se așeze și să spună „azi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
rău că nu ți-a reușit. — Sunt dezamăgită. Nu mi-ai spus tu odată că am gât alb și frumos și că n-ar trebui să-l ascund? Nu? — Ți-oi fi spus. Nu uit niciodată nici cel mai mic compliment care mi se face. Îmi pare bine că-ți amintești. Te-o fi lăudat domnul care a venit deunăzi. — Da, așa e. De aceea nu vreau să-l las să-mi scape printre degete. Mi-a mărturisit că e plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
nu ezită să-și etaleze silueta așa că a postat o imagine incediară pe Facebook Mădălina Pamfile a postat o imagine în care apare la plajă, în bikini. Imaginea strâns peste 840 de like-uri, iar prietenii virtuali au umplut-o de complimente.
Cum arată Mădăline Pamfile în costum de baie - Imagine incendiară by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72005_a_73330]
-
uz în perioada care a urmat, fiind evocat astăzi doar cu explicațiile de rigoare: "Cu niște ani în urmă (...), vorbeam la toate colțurile de stradă și pe toate posturile TV de bulgarizarea României. (...) Bulgarizarea s-a metamorfozat din insultă în compliment și din risc în elan utopic" (R. Paraschivescu, în Gazeta sporturilor, 24.10.2005). Tiparul este prezent în mai multe limbi, producând termeni internaționali, asemănători ca formă, dar adesea diferiți semantic (în măsura în care diferite sunt perspectivele asupra evenimentelor și a națiunilor
Balcanizarea si europenizarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9995_a_11320]
-
mag întunecat și-un secondant prea credul, Florescu ratează încheierea acestui roman. (Același gen de tandem își găsea o rezolvare excelentă la - să spunem - Bogdan Popescu, în al său Cine adoarme ultimul.) Și totuși, Maseurul orb e o carte, fără complimente gratuite, bună.
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
în modul cel mai clar de formarea pluralului mersici: "Ioana mi-a spus 'mersici'. NU i-am răspuns "cu plă'" (alexedi.blogspot.com); "mersici pentru intenție..." (forum.softpedia.com), "mersici fetelor" (culinar.ro); "bebelică îți transmite mii de mersici pt complimente" (forum.desprecopii.com). Mania diminutivală pare să creeze - cu mămici, pupici dulcici, mersici ș.a.m.d. - o subvariantă destul de stranie a românei actuale....
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
Scriitorilor. Îmi amintesc că au mai citit-o, la ora respectivă, Alexandru Paleologu și Mihai Șora. Filosoful Mihai Șora mi-a și spus, la restaurantul Uniunii Scriitorilor, unde-l întîlneam foarte des la prînz, că a rîs citind-o. Un compliment extraordinar. "Am rîs, am rîs", spunea Mihai Șora și mi-l imaginam pe distinsul filosof singur în apartamentul său ticsit de cărți citindu-mi piesa și rîzînd... Rîsul lui Șora mai răsună și acum pentru mine ca o judecată supremă
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
a doua moarte“ sau „îți doresc să mori de a doua moarte“. Prima formulă este un fel de înjurătură religioasă: ești astfel condamnat să reiei ciclul chinurilor terestre, să nu te contopești cu duhul ființei supreme. A doua formulă este complimentul sublim care i se poate aduce cuiva pe pământ. Evreii au nuanțat și mai înspăimântător lucrurile: a doua moarte poate fi eliberatoare, prin ea poți renaște în înalt, dar și pe de-a-ntregul distrugătoare: pentru cine nu se poate desprinde
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
totuși de natură nu sintactică, ci semantico-pragmatică. Mi se pare că în normele politeții lingvistice românești marca suplimentară de insistență (vă rog) însoțește în mod prototipic oferte favorabile interlocutorului, materiale ("vă rog să primiți aceste flori") sau verbale (urare, salut, compliment: "vă rog să primiți expresia stimei mele celei mai profunde"), care pot fi acceptate sau refuzate; nu e însă uzuală în oferta de informație, de acte justificative etc. Acestea din urmă se trimit pur și simplu, semnalîndu-li-se prezența. Probabil că
"Vă rog găsiți atașat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9496_a_10821]
-
dat a vizat omul important care vei deveni peste timp. Va a fost adus la realitate de micul discurs care i s-a părut unul elaborat și a răspuns cu oarecare demnitate de bărbat: Să Înțeleg că acesta este un compliment? Constat că ești nu numai foarte frumoasă, că...arăți bine dar știi să și vorbești frumos!, spuse Va mirându-se și el de tupeul cu care vorbise. Este o constatare pertinentă, am vorbit cinstit și mă bucură faptul că ești
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu sinceritatea celui care nu avea ce pierde și cu certitudinea că după ce i-a reparat aparatul, ea nu-l va pârî șefului său: Am pierdut ocazia de a admira pe cea mai frumoasă ființă ... până acum! Știi să faci complimente chiar dacă adevărul este altul! Chiar așa frumoasă mă găsești? Cărui femeie nu-i place să i se spună că e ...frumoasă, nu? Ca să fiu foarte sincer, cred că am greșit când am spus că sunteți cea mai frumoasă pentru că am
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mă împotrivesc, o să se ntâmple cum a zis Esmé. Până la urmă, o să trebuiască să ți-o și trag. Ce mai aștepți? îi pune Liliane o întrebare plină de bun-simț. — Nu pot să profit, ești beată. — Ești manierat, îi întoarce ea complimentul. Lionel se uită la sticla de șampanie în lumina lămpii. Constată c-a mai rămas de-o înghițitură. O înghite. — Plec, am de lucru. — La ora asta? Ce? — O să vezi. De fapt, o să citești. Noapte bună, Liliane. — Noapte bună, Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
prin a spune că tu, la fel ca noi toți, faci parte dintr-un sistem social, și dacă am contribui un pic la această societate, lumea ar fi Într-adevăr mai bună. Îți urez o lectură plăcută. Cele mai sincere complimente, declarând public că pentru orice inițiativă socială, de recuperare sau de sprijin, voi acorda susținerea mea autoarei acestei cărți și celor care Îmi vor cere ajutorul. Luca Ceccotti Master Life Coach, Italia Pentru că eu sunt cea dintâi și cea din
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
făcuse o obișnuință din a se privi în oglindă, și asta doar pentru că îi plăcea ceea ce vedea. Și totul era întemeiat. Întrecea cu mult pe cei mai frumoși reprezentanți ai sexului său. Iar el cunoștea lucrul acesta bine și primea complimentele fără mândrie de om prost, dar și fără falsă modestie. Nu îi plăceau extremele și, tocmai de aceea, nu se apropia deloc de ele; aurea mediocritas 1 era deviza lui. Nici caracterul său nu era unul banal, sau așa îi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
am auzit vorbindu-se despre aborigeni cum vorbim noi despre țiganii noștri. Apropo, azi dimineață, într-o stație de autobuz, o australiancă m-a făcut țigancă când a auzit că sunt din România, și avea aerul că îmi face un compliment". Da, așa suntem considerați noi românii aproape oriunde în lume, un fel de țigani. Acest lucru îl datorăm ungurilor, spune Mihai, ei răspândesc asemenea zvonuri despre noi și o fac foarte eficient". Deja mă aflu pe un teren mlăștinos, mă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bine, Îmbrăcând maieuri mulate pe corp, etalându-și bicepșii și tricepșii. Îi trimiteau pe ascuns bomboane, flori ori poeme copiate stângaci de prin cărți, o invitau la plimbare În parc, la teatru ori la film, copleșind-o cu valuri de complimente. Ba chiar se mai și băteau până la sânge În Încercarea lor de a o impresiona, de a obține mai mult decât un salut colegial, un surâs de complezență sau o vorbă politicoasă din partea ei. Blonda Înaltă și cu gropițe În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
jean-cote, la tot momentu'!", își spuse Relu. Zise cu glas tare: "Sunteți dumneavoastră prea drăguță...". Ea râse șăgalnic, dându-și ușor capul pe spate. Revenind în poziția inițială, îi zâmbi subtil: "Zăăău tu? Îmm, ești și cavaler, care va să zică. Mersi de compliment!". "Asta să dă la mine sau ce? Hm! De tras, se trage, asta-i clar. Da' parcă-l are acuma pă unu' dă la o televiziune, un analist tânăr. O fi și ăla plecat dân țară? He, He, poate o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la cărniță tînără poftește 'mneaei! Ia mai bine să fiu io atent, că apa-i mică și pietrele lunecoase", își zise Relu precaut. Adoptă la repezeală un zâmbet cât mai simpatic, dar făcu plin de respect: "Aaa! Nu-i niciun compliment. E puru' adevăr. Mai rar o doamnă ca dumneavoastră!". "Hai, măăă...", făcu ea mai ceva ca o porumbiță. Domnul Ciucurel se cam blocase și căuta cu disperare o replică. Norocul lui fu că în clipa următoare apăru în restaurant Pârvuleasca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Kafka femeile sunt mesagerele dintre ceea ce este bine în absurditatea înghețată a lumii și narator. Cel mai evident este în Castelul, femeia rămâne singura pâlpâire de speranță. În fond ceea ce numiți cu gentilețe "noirceur", pentru că o iau că pe un compliment, este felul meu de a scrie tragedii sub forma unor române. Pentru mine această "noirceur" este cerul implacabil al strămoșilor. Un alt critic remarcă aproape în aceeași termeni că și Dvs. lipsa de speranță. Cu riscul de a ma repeta
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
-o într-o librărie, a recunoscut numele, a cumpărat-o, a citit-o și a scris fără să fie montat de cronicile elogioase care au apărut mai tarziu. A făcut-o natural. Trebuie spus că, în genul acesta de familie, complimentele nu intră în tradiția bunelor maniere. Totuși când Court serpent a primit premiul pentru român al Academiei Franceze, atunci bunele maniere familiale ar fi cerut să mi se scrie un mic bilet drăguț. Nu o spun cu supărare, am primit
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]