349 matches
-
începând cu Originile romantismului românesc (1972), includ și un discurs asupra metodei (nu e întâmplător că teoreticianul a întocmit și prefațat cu un solid studiu volumul Conceptul de istorie literară în cultura românească, 1978). „Tehnica” nu e însă fetișizată, ci complinită cu aplicarea la text și cu o seamă de însușiri ce țin de simțul critic, de gust și de stil. Întrebările teoreticianului privesc domeniul, virtuțile și servituțile disciplinei, șansele reale și iluziile ei, perspectivele ivite la orizont prin fluidizarea granițelor
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
întreolaltă, toate acestea n-au fost dezlegate definitiv nici teoretic, nici practic, nici prin tradiție, ci țineau țara în turburare și-n penibilă nesiguranță la orice schimbare de domnie, dădeau pas arbitrarului și nemăsuratei pofte de domnie, favorizau politica faptelor complinite la toți pretendenții tronului și atrăgeau amestecul interesat al puternicilor principi vecini. Ci în epoca întîia a vieții statului succesiunea ereditară pare a fi fost aproape esclusiv hotărâtoare și avea preferență înaintea alegerii de cătră boieri. Având conștiința modestă a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e de datorința lui ca tipurile ce n-au primit de dotă decât adevăr natural (naturaleță) și fidelitate să le ridice și să le insufle un (coprins) conținut mai general, care să le țină asupra valului vieței ordinare. Și aci complinește actorul pe poet, numai într-un mod opus, căci înnobilează tipurile și le predă unei lumi ideale. Se-nțelege de sine că această lege (dezvoltată) scoasă din noțiune prinde diferite margini și se modifică prin caracterul care ni se pune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și esperia într-un singur moment efectul cel mai mare. Intensitatea victoriei momentane asupra sufletului îl dezdăunează oarecum de lipsa estensităței în timp. Cucerirea simțirei a mase întregi sub starea sufletului reprezintate de el, pe care un artist mare o complinește în momentul acțiunei sale, trebuie să-i fie o despăgubire pentru siguranța dureroasă că nu poate să testeze nimica posterității decât numai numele unui actor mare. Zace însă în natura acestei arte de-a grămădi efectele cele mai gigantice într-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
anevoioasă pentru pronunție, e aceea în care consonantul începe și sfârșește (rup, fort, lob, bad). Aicea începe mișcarea cu o sforță a organului și prin vocal trece la o nouă ridicare a organului. Toate astea mișcarea se-nțelege că le complinește deodată și într-o unitate pe care noi n-o putem desface decât artificios. Daca pronunțarea celor două silabe din început prezintă ondolarea trohaică și iambică a organului, silaba asta corespunde {EminescuOpXIV 296} ondolărei criticului, care, începînd de la arsis, urmând
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de influență”. Cum era și firesc, e prezentă și o secvență consacrată literaturii exilului românesc, văzută ca fiind nu concurențială, ci complementară literaturii din țară. Poate din această cauză, pentru a se lămuri pe sine însuși, dar și spre a complini o lacună a culturii românești, M. a realizat Enciclopedia exilului literar românesc. Florin Manolescu pune problema talentului său critic în relație de sinonimie cu inteligența [...]. Sub aparența unui excurs într-un teritoriu istorico-literar, se formulează, de fapt, un program critic
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
de critică, nu este de natură să infirme principala calitate a poeziei sale, și anume transpunerea cu rafinament și sensibilitate a unui filon liric autentic, de esență elegiacă. Începuturile poetului trădează o puternică influență eminesciană. Viziunea romantică asupra lumii este complinită de un anumit descriptivism care pe alocuri denunță inconsistența imaginativă și imperfecțiunile formale. În această primă fază, ilustrată de volumele Lumini și Yodler (1935), M. urmărește să comunice idei bine definite, în detrimentul emoției estetice, diluată până la dispariție. Intrarea în pădure
MARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288029_a_289358]
-
Vera Călin, Ion Mihăileanu, Radu Popescu, întreținând o atmosferă intransigentă și înghețată, bântuită de ipocrizie și delațiune. Tehnica de supraveghere a manifestărilor literare prin critici aliniați, având menirea de a sancționa prompt „deviaționismul”, oricare ar fi fost natura acestuia, este complinită prin organizarea de „discuții”, „mese rotunde”, „dezbateri” pe teme de aparentă actualitate, cum ar fi plenarele diverselor secții ale Uniunii Scriitorilor (în 1954 are ecou una a dramaturgiei) ori congresele unionale ale scriitorilor sovietici (1955). Astfel, în cadrul unei discuții despre
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
roșii” multilateral dezvoltați. Ansamblul are un pronunțat accent de critică socială și politică. Un volum de nuvele, Vinul de piatră (1997), consolidează profilul scriitorului, venind dinspre tradiția prozei realiste, dar abordând subiectele și cu instrumentele epicii metaforice. Învestigația socială este complinită de proiecții baladești, prezentând o lume de deasupra realității, iluminată de irizări fantastice. SCRIERI: Altarul de nisip, Cluj-Napoca, 1993; Patul de zăpadă, Cluj-Napoca, 1995; Vinul de piatră, Cluj-Napoca, 1997; Zodia Țârului, București, 1998; Popescu E. Napoleon, Cluj-Napoca, 1999; Teatru, Cluj-Napoca
GOANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287302_a_288631]
-
doar primele două volume, cuprinzând eșafodajul teoretic și o parte din descrierea operei. Instrumentarul terminologic cu care operează G. aici este de inspirație heideggeriană și jungiană, cu unele adaosuri personale: conceptul de proiect (scris „pro-iect” = „aruncarea de sine înainte”) este complinit de epiect („epi-iect” = „aruncare deasupra”) prin care s-ar defini imaginea eminesciană despre trecut, „transfigurat” până la „invenție”. Demersul interpretativ, deși nelipsit de intuiții fertile, este pe alocuri fastidios. SCRIERI: Nesomnul capodoperelor, București, 1977; Structură și mit în proza contemporană. Eseu
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
formă devastatoare de agresiune a istoriei asupra individului. Prin proiectarea în fabulos, tema scapă șabloanelor. Un alt roman, Sâmbure înflorit (1990), continuă căutările din Defonia, asociindu-și dimensiuni ale unui poem geologic, iar nuvelele din Agent TFP: Omul nopții (1997) complinesc tematic și ca tehnică epică („arta învierii”) univesul din Ispita mării verzi (1986). G. se vădește în Celălalt (2000) și Brofft-Moft (2003) un eseist pătrunzător. SCRIERI: Începutul verii astronomice, București, 1978; Defonia, București, 1981; Ispita mării verzi, București, 1986; Sâmbure
GURAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287386_a_288715]
-
ș.a. A tradus din scrierile lui Vl. Korolenko, Lev Tolstoi, N. Dobroliubov, Kuprin ș.a. Memoriile lui H., intitulate Basarabia pe drumul Unirii, au apărut postum, în 1995. Participant la evenimente, autorul scrie pagini în care informația, detaliul sunt concurate și complinite de semnele unei implicări febrile. SCRIERI: Mesianismul rusesc din sec. XV-XVI, Iași, 1927; Românii de peste Nistru, București, 1943; Filosofia lui Tolstoi, București, 1944; Basarabia pe drumul Unirii. Amintiri și comentarii, îngr. și pref. Vlad Bejan, Iași, 1995; Amintiri din primăvara
HAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287413_a_288742]
-
a polarizației” în istorie și încearcă o temerară periodizare. Există mult eclectism în gândirea lui, dar, consacrându-se filosofiei istoriei, H. face pionierat în domeniu, prefigurând și aici opera lui B.P. Hasdeu. Tot de la istorie pleacă în încercările literare, care complinesc, ca la toți reprezentanții familiei, cercetările în știință. I-au fost atribuite multă vreme câteva scrieri în proză care îi aparțin lui Boleslav Hâjdeu, fratele său. H. a publicat, în rusește, o singură narațiune, Duca („Vestnik Evropî”, 1830), păstrată și
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
luat drumul pribegiei înainte de a intra armatele străine în capitală. Au plecat cei cu dare de mână; în locul acelora însă au răsărit alții”. Justificând necesitatea de a continua viața culturală chiar și în teritoriul ocupat de inamic, articolul lui Rebreanu complinește cele afirmate în articolul-program, nesemnat, intitulat Scena, apărut în același număr, unde se vorbește însă cu precădere de rațiunea noii publicații de a fi o oglindă a vieții teatrale: „Nu lipsea teatrelor decât un ziar, care să țină publicul zilnic
SCENA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289545_a_290874]
-
Vianu, Emil Cioran), culturii și literaturii unor țări de pe toate continentele, precum și unor curente literare (expresionismul, de pildă) sau unor subiecte de largă dezbatere, cuprinzător și original tratate sub titluri precum Vitalitatea romanului, În universul mitului, Limbajul, Fantasticul. Exegeza este complinită de exemplificări semnificative, în vederea realizării unei perspective de morfologie și axiologie culturală. Sunt traduse opere fundamentale ale marilor scriitori moderni și contemporani, laureați ai premiilor internaționale pentru literatură, dar și texte de referință din literatura clasică, adesea în cadrul unor numere
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
autorului de a se sustrage capcanelor din „tratatele” serioase. Astfel, bibliografia enormă, ce tinde spre exhaustivitate, depășește bilanțul simplificator de opinii și pare uneori articulată și exhibată ironic, parodic, în acest „tratat” de comicologie, cel dintâi la noi. Aceluiași domeniu, complinit cu un exercițiu de factură foarte personală, mereu în răspăr față de pretențiile și limbajul unei discipline ce se vrea „științifică”, i se integrează și volumele Modele și exemple (1971), Forma ca deformare (1975) și Competență și performanță (1982). Conținutul eterogen
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
își revendica astfel generoasa temă. Lucrarea investighează gândirea socială a lui Teodor Diamant, N. Bălcescu, C. A. Rosetti, Ion Ionescu de la Brad și izvoarele ei (de la Biblie și Sf. Augustin la socialiștii francezi), ca premise ale ideologiei romanticilor români, și complinește Ideologia..., aprofundând una dintre coordonatele gândirii lui Heliade - acest „jidov rătăcitor al spiritualității române” -, al cărui tip de personalitate e definit astfel: „Cu structura lui sufletească, Heliade, pelerin al ideii de mai bine, nu-și putea manevra veleitățile sale revoluționare
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
dramei lui Furtună Veteranul. Prozatorul se apropie cu o caldă simpatie de o umanitate în fond tragică, proiectându-i chinurile, izvorâte din sărăcie, boală și mizerie, pe un ecran de epocă de un crud realism. Alte pagini vor tinde să complinească și să nuanțeze aria tematică predilectă, aducând în prim-plan psihologia celor sortiți să facă, neștiuți de nimeni, istorie. Semnificative rămân povestirile Căprarul Gheorghiță sau Unul dintre necunoscuți, inspirate de primul război mondial, în care scriitorul fusese el însuși angrenat
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
de cercetare; le voi lua în considerare ori de câte ori voi avea în vedere destinul uman de pe toată întinderea Europei. Șeful noii școli istorice franceze, acest „constructor de imperiu” cum îl numește unul dintre discipolii săi de frunte, Emmanuel Le Roy Ladurie, complinește opera mentorului său, Lucien Febvre, pentru ca propriile-i scrieri să-i fie întregite în ultimele decenii prin evidențierea structurilor mentale (adică a celui de-al patrulea etaj al studiilor istoriografice) în lucrările lui Robert Mandrou, Jean Délumeau, Piere Chaunu, Jacques
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de studiile și eseurile interpretative realizate până în momentul de față, lucrarea mea va urmări, după o trecere în listă a genezei Secolului Luminilor în etapa care marchează amurgul Evului Mediu, criza conștiințelor în Europa Centrală și de Sud-Est, dorind să complinească imaginea sugerată de istoricul francez Paul Hazard. Propun demersul în cauză știind prea bine că, pentru aceste popoare și pentru țările lor, Europa nu reprezintă doar un fenomen geografic, ci un concept politic de care nu numai că nu vor
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
timp, participarea obligatorie la hramuri, lungi pelerinaje la lăcașuri de închinăciune, posturi interminabile, ridicarea de biserici și mănăstiri prin eforturile credincioșilor, aducerea de moaște de sfinți, în fine, redarea intuitivă a învățăturii creștine și a istoriei biblice. Teoria isihastă era complinită de nenumărate cugetări, așa-zis „ascetice”, care îndemnau la un refuz categoric al gândirii înțelepților antici, sistemul mergând până la a populariza formula: „... fericit este acela care își omoară voința, ajungând la o stare de indiferență sau de ataraxie”. Operele prin
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
care s-au prăbușit din Cer, urmându-și Starostele și Instigatorul. O fi sosit momentul ăla? Pe ce se cunoaște? Poate că tocmai voi, visătorilor, patru spirite și patru minți, sunteți restul de stele făgăduit și trebuincios, pentru a se complini numărul sfânt. Quien sabe? Adâncă e Fântâna Sufletelor... Mai multe detalii decât v-am zis, nu cunosc nici eu, se scuză Îngerul. V-am expus predicțiile cu probabilitatea cea mai ridicată de obiectivizare, în timpul vostru pământesc. Aceasta este misiunea mea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Uniunii Europene. Fără a se pune în discuție sau contesta rolul normelor comunitare în armonizarea legislațiilor naționale, legislația națională este cea aplicabilă, confirmându-se astfel, încă o dată, caracterul acestora (a normelor comunitare, respectiv a directivelor) stabilit prin tratate, de a complini și de a orienta legislațiile naționale în domeniile în care Uniunea Europeană are competențe partajate cu statele membre. De altfel, mai multe răspunsuri din partea angajatorilor au reamintit limitările competențelor Uniunii Europene și au cerut, în mod semnificativ, ca reforma dreptului muncii
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Ioanide într-un stil pe jumătate himeric, pe jumătate pozitiv, că va fi vreun scandal. Nudul nu va avea nici cap, nici mâini, ca și Venera romană, va fi pur și simplu portretul unui trup splendid ("al unui "animal" semizeiesc", complini Ioanide mental, foarte conștient de valoarea limitată a frumuseții Indolentei). - Și, dădu Ioana fumul de țigară pe nas, evident încîntată, deși cu calm, de omagiile lui Ioanide, irezistibile prin siguranța cu care acela le debita, și ce să facem cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
realități și exprimarea unor raporturi. Comunicarea (funcția comunicativă) Realitatea exterioară devine proprie individului vorbitor prin faptul că acesta o păstrează în conștiința sa prin numele pe care le aplică diferitelor segmente sau aspecte ale ei. Această relație eu realitate este complinită de relația eu alt eu prin actul comunicării, care reprezintă transferul informativ de la un individ la altul, și are o însemnată latură pragmatică, deoarece produce o transformare a interlocutorului, schimbîndu-i cuantumul sau tipul cunoștințelor, determinîndu-l să acționeze într-un anumit
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]