405 matches
-
o declarație de recunoaștere a vinei. La 17 februarie 1953 au fost trimise lui Stalin concluziile anchetei, inclusiv propunerea de a-i executa pe Abakumov și 10 din aghiotanții săi. Reacția lui Stalin a fost: „Nu au fost acuzați toți complotiștii.” După moartea survenită curând după aceea a lui Stalin și urcarea la putere a lui Nikita Hrușciov au fost schimbate capetele de acuzare împotriva lui Abakumov. Au fost scoase acuzațiile legate de „sprijinirea sionismului” și de „tărăgănare” a procesului medicilor
Viktor Abakumov () [Corola-website/Science/330828_a_332157]
-
pământ în trupului lui Jorim pentru a lupta împotriva amenințării lui Nelesquin. "Publishers Weekly" descrie românul că „aventură nonstop pentru cei cărora le place genul fantasy măreț și însângerat”, iar SciFi.com apreciază că „Stackpole își manevrează cu mare măiestrie [...] complotiștii, la fel de inteligent că propriile lor urzeli”, caracterizând "" că „un roman de mare forță, care se citește pe nerăsuflate”. La polul opus se află SFSite, care critica românul pentru detaliile excesive, intrigă bazată pe premise false, povestea de fundal mult prea
Hărțile prevestitoare () [Corola-website/Science/331507_a_332836]
-
000 de călăreți, dar asasinarea lui Cezar la mijlocul lunii martie 44 î.Hr., cu doar patru zile înainte de plecarea sa peste Marea Adriatică a dus la anularea acestui atac. Burebista a fost, de asemenea, înlăturat și probabil asasinat, de un grup de complotiști cam în aceași perioadă. Burebista a fost înlăturat și ucis în urma unei revolte, în anul 44 î.Hr., iar regatul dac s-a destramăt în patru și mai apoi în cinci părți. Centrul din jurul Munților Orăștiei, după moartea lui Burebista, a
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
A.D.: Pare foarte consecvent cu sine însuși. Și asta e foarte rău. M.I.: ... această persistență a himerelor, a construcțiilor de tip comunist,... Șt. A.D.: Dar asta e specific pentru psihologia comuniștilor! M.I.: ... înclinația de a vedea peste tot conspirații, răufăcători, complotiști, inși cu apucături subversive, organizatori de lovituri secrete,înclinația asta ține de o anumită mentalitate și este regretabil că omul care, totuși, într-un fel sau în altul, s-a aflat în fruntea României în primii șapte ani de după răsturnarea
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
care au condus la lovitura de stat de la 23 august 1944 și capitularea necondiționată a armatei române, subliniind cinismul aliaților occidentali care nu urmăreau decât să ofere România poftelor cotropitoare ale Uniunii Sovietice. De asemenea, nu uită să sublinieze greșelile complotiștilor din jurul regelui, așa-zișii "democrați" în frunte cu Maniu : Gen. Platon Chirnoagă afirmă cu toată autoritatea militarului care a luptat din prima până în ultima zi a războiului, că existau și alte soluții militare și politice în afara capitulării necondiționate, citând exemplul
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
Complotul de la 20 iulie 1944 a fost o tentativă de asasinare a dictatorului Adolf Hitler, liderul Germaniei naziste, care ar fi trebuit să fie urmată de Operațiunea Walküre, prin care complotiștii urmau să-și asigure controlul asupra țării. Principalul atentator la viață führerului a fost Claus von Stauffenberg, care făcea parte din statul major al Armatei de Rezervă, funcție care îi permitea să aibă acces la sala de raport a lui
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
dus la arestarea a peste 5.000 de oameni și la executarea a aproximativ 200 dintre ei, practic la zdrobirea rezistenței. Grupurile de conspiratori care plănuiau lovitura de stat existau în Wehrmacht și în Abwehr încă din 1938. Primii lideri complotiști au fost generalul de brigadă Hans Oster, șeful serviciului de informații militare, fostul șef al Marelui Stat Major, generalul Ludwig Beck și feldmareșalul Erwin von Witzleben. În 1938 și 1939 au fost concepute planuri pentru răsturnarea de la putere a lui
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
capturat. Eșecurile au demoralizat conspiratorii. În 1943, ei au încercat fără succes să recruteze comandanți de pe front importanți, precum mareșalul Erich von Manstein și mareșalul Gerd von Rundstedt. Până pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a schimbat decisiv în defavoarea Germaniei. Complotiștii din rândurile armatei și aliații lor civili ajunseseră la concluzia că numai asasinarea lui Hitler ar fi putut deschide drumul către formarea unui guvern acceptabil pentru Aliații occidentali, guvern care să fi început tratativele pentru o pace separată. Semanarea unei
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
Gestapoul nu prinsese de veste. Gestapoul știa de fapt încă din februarie 1943 de existența grupurilor de rezistență din Abwehr (protejate de amiralul Wilhelm Canaris) și de rezistența civililor formată în jurul fostului primar al orașului Leipzig, Carl Goerdeler. Dacă toți complotiștii despre care existau informații sigure ar fi fost arestați, Gestapoului i-ar fi fost posibil să descopere și grupul din cadrul Grupului de Armate Centru, iar atentatul din 20 iulie 1944 nu ar mai fi avut loc. Unii cercetători au avansat
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
ar fi fost arestați, Gestapoului i-ar fi fost posibil să descopere și grupul din cadrul Grupului de Armate Centru, iar atentatul din 20 iulie 1944 nu ar mai fi avut loc. Unii cercetători au avansat ipoteza că Himmler a lăsat complotiștii, dintr-un motiv necunoscut, să-și continue încercările de asasinare. Himmler a avutîn august 1943 cel puțin o conversație cu un opozant cunoscut - ministrul de finanțe al Prusiei, Johannes Popitz -, implicat în rețeaua lui Goerdeler. Lui Himmler i s-a
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
dar și Himmler și poate și Göring ar fi trebuit să moară pentru ca operațiunea "Walküre" să aibă șansă de reușită, atentatul a fost amânat de fiecare dată în ultima clipă, deoarece Himmler nu era prezent la conferințele militare. De fapt, complotiștii ar fi trebuit să știe că Himmler de obicei nu participa la conferințele militare ale lui Hitler. La 15 iulie, când Stauffenberg a zburat din nou spre Prusia Răsăriteană, condițiile sus amintite au fost abandonate. Conform noului plan, Stauffenberg urma
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
urma să plaseze bomba în sala de conferințe în care era se afla Hitler cu temporizatorul pornit, și atentatorul să părăsească sala sub un pretext oarecare, să aștepte explozia și moartea dictatorului, să zboare la Berlin și să se alăture complotiștilor din Bendlerblock. Urma apoi să fie declanșată operațiunea "Walküe", iar Armata de rezervă urma să preia controlul asupra Germaniei și să-i aresteze pe principalii lideri naziști. Generalul Beck urma să fie numit șef al statului, fostul primar Goerdeler cancelar
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
Stauffenberg s-a reîntors la Berlin furios și dezamăgit. Plecând de la falsa prezumție că atentatul a avut loc și Hitler murise, la 15 iulie a fost declanșată parțial Operațiunea „Walküre”. Numai după depunerea unor eforturi uriașe și cu mult noroc, complotiștii au reușit să mascheze desfășurarea de forțe denumind-o „exercițiu de mobilizare”. La 18 iulie au apărut zvonuri, auzite și de Stauffenberg, conform cărora Gestapoul ar fi aflat de conspirație și că urmau să aibă loc arestări masive. Se pare
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
Înainte ca avionul lui Stauffenberg să aterizeze la Berlin (pe la ora 15:00), un alt membru al conspirației prezent la Rastenburg, generalul Erich Fellgiebel, a telefonat și a raportat că Hitler a supraviețuit atentatului. Acest telefon a făcut ca majoritatea complotiștilor să-și piardă curajul, judecând, poate pe bună dreptate, că mobilizarea „Walküre” nu mai avea nicio șansă în condițiile în care lumea urma să afle că Hitler supraviețuise. Confuzia a sporit în momentul în care Stauffenberg a aterizat la Berlin
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
că mobilizarea „Walküre” nu mai avea nicio șansă în condițiile în care lumea urma să afle că Hitler supraviețuise. Confuzia a sporit în momentul în care Stauffenberg a aterizat la Berlin și a telefonat de la aeroport anunțând moartea lui Hitler. Complotiștii nu mai știau pe cine să creadă. În cele din urmă, la ora 16:00, Olbricht a dat ordinul de declanșare a Operațiunii „Walküre” și începerea mobilizării. Șovăielnicul general Fromm i-a telefonat mareșalului Wilhelm Keitel pentru a se asigura
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
se opuneau continuării lui. În timpul luptelor, Stauffenberg a fost rănit. Până la 23:00, Fromm a recâștigat controlul asupra garnizoanei, sperând ca prin zelul arătat să-și salveze pielea. Beck s-a sinucis, exemplul lui fiind urmat de mai mulți alți complotiști. Fromm a declarat că a instituit o curte marțială cu un singur membru - chiar el - și i-a condamnat pe Olbricht, Stauffenberg, Haeften și pe Albrecht Mertz von Quirnheim la moarte. La ora 00:10 a zilei de 21 iulie
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
și 1943, ceea ce a dus la o nouă serie de arestări, inclusiv a lui Franz Halder, care a fost trimis într-un lagăr de concentrare. Himmler a proclamat o nouă lege a Sippenhaft (vina a sângelui), prin care toate rudele complotiștilor au fost arestate. Mai mulți complotiști s-au sinucis (Tresckow, Kluge, Erwin Rommel și alții). Lui Erwin Rommel, care fusese acuzat că, deși știa de complot, nu i-a raportat nimic lui Hitler, i s-a dat de ales între
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
o nouă serie de arestări, inclusiv a lui Franz Halder, care a fost trimis într-un lagăr de concentrare. Himmler a proclamat o nouă lege a Sippenhaft (vina a sângelui), prin care toate rudele complotiștilor au fost arestate. Mai mulți complotiști s-au sinucis (Tresckow, Kluge, Erwin Rommel și alții). Lui Erwin Rommel, care fusese acuzat că, deși știa de complot, nu i-a raportat nimic lui Hitler, i s-a dat de ales între sinuciderea cu cianură și procesul intentat
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
fi ales să fie judecat, nu ar fi avut nicio șansă de scăpare, iar familia lui ar fi fost executată odată cu el. Stülpnagel a încercat de asemenea să se sinucidă, dar a supraviețuit și a fost mai târziu spânzurat. Câțiva complotiști au încercat să fugă sau să nege participarea la complot. Celor care au supraviețuit interogatoriilor li s-a organizat procese rapide la Tribunalul Poporului. În total, aproximativ 50000 de oameni au fost arestați, și cam 200 dintre ei au fost
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
fost ucis într-un raid aerian american, nu s-au mai organizat procese, dar la sfârșitul lunii aprilie, când războiul se apropia de sfârșit, a fost găsit jurnalul lui Canaris și o nouă serie de persoane au fost implicate. Execuțiile complotiștilor nou descoperiți au continuat până în ultimele zile ale războiului. Primele procese au avut loc la Tribunalul Poporului la 7-8 august 1944. Hitler ordonase ca cei găsiți vinovați să fie „spânzurați precum vitele”. Procesele și execuțiile au fost filmate și mai
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
tradiție înrădăcinată de brutalitate politică instituțională.. Trupurile neînsuflețite au fost arse cu acid și înhumate în fortul Jilava. "„Suprimarea „Căpitanului” și arestarea principalilor fruntași ai mișcării au dus la dezorganizarea Legiunii și la propulsarea la rangul întâi a unui mediocru complotist, Horia Sima”" (Neagu Djuvara). Legiunea s-a scindat în două tabere inamice, „simiștii”, gruparea majoritară condusă de Horia Sima și „codreniștii”, conduși de Ion Zelea Codreanu (tatăl), care l-a acuzat pe Sima de a fi fost spion al lui
Corneliu Zelea Codreanu () [Corola-website/Science/298726_a_300055]
-
ale Republicii Turcia cum ar fi secularismul și că urmăresc o agendă mai autoritară. Alte elemente care par să susțină că lovitura de stat a fost pus în scenă de regimul lui Erdoğan: nu există nicio listă de cereri a complotiștilor, organizarea și răspunsul poliției, listele lungi de arestări/demiteri care par să fi fost redactate surprinzător de repede (inclusiv arestarea a ; demiterea a 492 de membri ai Președinției Afacerilor Religioase (Diyanet) și a 3.000 de militari) și natura extrem de
Tentativa de lovitură de stat din Turcia din 2016 () [Corola-website/Science/336534_a_337863]
-
putere a lui Malenkov. În prima jumătate a lui 1957, Malenkov, Molotov și Kaganovici au colaborat pentru a aduna susținere în vederea demiterii lui Hrușciov. La o ședință a prezidiului din 18 iunie, de la care lipseau doi susținători ai lui Hrușciov, complotiștii au propus ca Bulganin, care li se alăturase, să prezideze lucrările, precum și alte modificări care ar fi avut efectul de a-l retrograda pe Hrușciov și de a-l pune pe el la comandă. Hrușciov s-a opus, argumentând că
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
Târgoviște. Aceștia s-au apărat, invocând faptul că o acțiune similară a avut loc în noaptea de 11/12 februarie 1866, când a fost înlăturat domnitorul Alexandru Ioan Cuza, act în urma căruia nimeni nu a fost arestat, iar unii dintre complotiști se aflau pe banca ministerială. Avocatul Nicolae Fleva declara: El a amintit că tot „revoluțiune” s-a numit și actul din 11 februarie 1866, acoperit apoi legal prin organizarea plebiscitului privind aducerea domnitorului străin. La 17/29 octombrie 1870, toți
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
regim s-au concretizat într-o mișcare fundamentalistă care a încercat să pună capăt celei de-a doua perioade constituționale și să o înlocuiască cu o guvernare autocratică a sultanlui Abdul Hamid al II-lea. Sultanul se bucura de încrederea complotiștilor după ce promisese restaurarea califatului, eliminarea politicilor seculare și reintroducerea conducerii pe baza legii islamice. Incidentul de pe 31 martie a reprezentat răspunsul Junilor Turci la lovitura de stat fundamentalistă. Pe 13 aprilie 1909, sultanul Abdul Hamid al II-lea a fost
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]