609 matches
-
iar Ion Bogdan Ștefănescu reprezintă prezentul și, sperăm, va proiecta viitorul formației, fapt pentru care quasi-improvizatoricul a fost complinit de o dimensiune riguroasă, chiar meticuloasă, precum și de o atmosferă privilegiată, doctă. I-am ascultat în festivalul "Profil" într-un portret componistic dedicat lui Anatol Vieru și am uitat că, de multe ori în peisajul muzicii românești contemporane, voința restitutorului se dezvoltă pe un culoar diferit față de cel al voinței compozitorului. Aidoma celor mai devotate și disponibile ansambluri europene, "Contraste" nu obstrucționează
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
pag. 11), un gust pentru eclectism (pag. 13) și o cerere pentru comunicabilitate (pag. 15). Monografia se prezintă drept o excelentă analiză a fenomenului muzical postmodern, îmbinând într-un mod exemplar prezentarea ideologiei postmoderne, reflectarea diferențiată a spectrului de concepții componistice specifice perioadei și analiză detaliată a unei serii de lucrări representative pentru relația terminologica prezentată în titlul cărții. Diferența concepției noastre rezidă într-o atitudine mai puțin “enciclopedica” și cu o miză mai accentuată pe ideea sfârșitului metanarațiunilor, care în
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
unei sistematizări coerențe în limitele unui ansamblu omogen de parametri (fie că este vorba despre compozitori „convertiți” de la modernismul avangardist la postmodernism - George Rochberg, Luciano Berio, György Ligeti, Mauricio Kagel, Karlheinz Stockhausen, Luigi Nono sau John Adams, fie despre concepția componistica „multifațetată” a lui John Zorn). Altfel spus, nici un compozitor din cei enumerați mai sus nu se conformează decât parțial criteriilor formulate în lista lui Kramer sau în lista lui Mahnkopf. Este vorba aici nu atât despre o simplă diferențiere (tonal-atonal
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
natural, convențional și artificial), sistemele de organizare sonoră (organizare tonala și, respectiv, organizare sintactica), formele și genurile muzicale tradiționale sunt supuse unor procese de hibridizare, definiția stilului muzical nu mai reflectă la modul coerent natură și extremă diversitate a concepțiilor componistice postmoderne, iar canonul însuși este „împrăștiat” într-o multitudine incalculabila de structuri micro-canonice<footnote Jean-François Lyotard nominalizează aceste metanarațiuni musicale în textul lui intitulat “Musique et postmodernité” (în: Revista Surfaces, vol. VI. 203 (v.1.0F - 27/11/1996) - ISSN
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
fi gândită la modul global că un mare discurs despre emanciparea (eliberarea - n.n., O.G.) sunetului. S-ar (putea - O.G.) spune că muzicienii (compozitorii) caută să regăsească ceea ce este în stare materialul sonor, insă prin intermediul regulilor și cutumelor artei componistice pe care ei o moștenesc. «Prin intermediul» înseamnă cu ele și în pofida lor: constrângerile asupra timbrurilor impuse prin orchestrație, asupra duratelor și ritmurilor reglate prin măsură, asupra înălțimilor fiind determinate prin intermediul scărilor și modurilor, asupra asamblării unităților sonore, acestea supuse principiilor
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
muzical, divergență de opinii, conflictul interpretărilor și preponderenta paradoxului într-un context definibil că unul de-doxificator, deoarece fenomenul unei meta-referențialități, generalizată în imaginea unei intertextualități globalizante, amplifica exponențial complexitatea și, în același timp, insolitul situației nu atât în cazul practicilor componistice, cât în ceea ce privește încadrarea acestora în imaginea unei istorii liniare, "metonimice" și progresiste a muzicii contemporane. Ideea conform căreia nu toată muzică practicată în postmodernitate se prezintă drept una postmodernă se impune sub forma unei probleme deschise, departe de a fi
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
curent, a unei orientări sau tendințe conceptuale în plan muzical-artistic, este vorba în primul rând despre o listă repertoriala, ceea ce într-un mod evident semnifică o tipologie de structură canonica, oricare ar fi aplicabilitatea acesteia - canon ideologic (estetic-stilistic), canon structural-conceptual (componistic), canon interpretativ (interpretarea muzicală) sau canon didactic (învățământ muzical). Astfel, oricare tip de polemizare sau de incursiune analitică pe marginea identității și categoriilor postmodernismului artistic determina într-un mod implacabil implicarea problemei canonului. Ceea ce ar rămâne, însă, de facut înaintea
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de fragmente "răcite"ale modernității, suspendate într-un vid conceptual și fără nici o relaționare aparentă între ele. Astfel putem explica sensul și utilitatea celebrei sintagme "anything goes". Nu există nici o specificare impusă, de ordin formal sau stilistic, referitoare la tehnicile componistice "privilegiate" sau de prim-plan (spre exemplu, pan-serialismul în cadrul celei de a treia avangardă). Ne putem aminti că Schoenberg a avut nevoie de o solidă explicitare justificativa de ordin teoretic a propriei sale revoluții pentru a o putea implementa
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
pan-serialismul în cadrul celei de a treia avangardă). Ne putem aminti că Schoenberg a avut nevoie de o solidă explicitare justificativa de ordin teoretic a propriei sale revoluții pentru a o putea implementa la toate cele patru niveluri canonice - ideologic-estetic, componistic, interpretativ și propedeutic-pedagogic. Toate presupun o implicație imaginativ-volitivă de o extremă intensitate sau, altfel spus, o temperatură extremă a combustiei deziderative. Postmodernitatea ar putea să însemne modernism minus temperaturile arderii deziderative sau/și coercitive sau, altfel spus, modernismul minus ansamblul
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
depozitele supraîncărcate ale istoriei muzicale, însă într-un mod ludic și ironic deopotrivă. (2) O a doua idee prin care intenționăm îndepărtarea ambiguității și confuziei ar fi încercarea unei delimitări ceva mai clare între tipologiile modernista și postmodernă a concepțiilor componistice, văzute atât genealogic - că descendentă, și "termic" - prin gradele arderii conceptuale, cât și prin claritatea coagulanta în formularea propriului stil. Drept exemplu invocam aici șapte personalități de compozitori, care într-un număr de scrieri sunt valorizați că și artiști prin
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Cage se concentrează pe expulzarea radicală a controlului procesual, concepția lui culminând în egală măsură în aleatorismul necontrolat (intuitivism sau chance music, principiu bazat și pe "importul" de spiritualitate extra-europeană - spre exemplu, tradiția și practica divinatorie I Ching că strategie componistica)<footnote Formularea propriei concepții estetice-componistice o găsim în: John Cage, "Silence. Conférences et écrits", Edition Héros-Limite, Genève, 2003. footnote>, iar ca reacție la "totalitarismul" pan-serial este reprezentativă celebra și nu mai puțin scandaloasa lucrare "muta" - 4'33'' (1952). Spre
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
se prezintă că o structură metanarativă - totalizatoare, determinanta și coercitiva, deci prin definitie modernista și implicată în postmodernitate doar în calitate de referent și în limitele procedurii de pastișare. Ca si Reich, Cage ori Xenakis, Schnittke nu ezită să-și formuleze concepția componistica în diverse scrieri și interviuri, aici își spun cuvântul atât formația să de muzicolog, cât și cariera de profesor de istoria muzicii la Școala de Muzică "Gnesina" (Moscova). Înainte de a-l atribui pe Schnittke postmodernității, ar trebui să facem o
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
unor "uși" spre viitor. Spre exemplu, orientarea "New Complexity" s-ar putea prezenta ca făcând parte din Modernitatea secundă prin însăși faptul de a încerca și a reuși o recuperare a (1) atitudinii serioase, implicate și asumate estetic față de procedură componistica în sine (principiu negat în postmodernitate), prin (2) atitudinea serioasă față de ideea lucrării muzicale (principiu negat în ultima avangardă), dar și prin (3) autenticitatea materialului muzical implicat în ecuația lucrării muzicale (negata, la rândul ei, în postmodernitate). Această revenire la
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
punctul cel mai apropiat de pământ), VENUS în conjuncție cu LUNA. Prof. VERA TEMPIAN agenda aniversărilor Sâmbătă, 25 octombrie GEORGES BIZET În urmă cu 165 de ani s-a născut compozitorul francez Georges Bizet. A manifestat de la începutul carierei sale componistice o predilecție pentru genul operei, asimilând principalele influențe stilistice ale vremii. Prin articolele sale a încercat să contribuie la formarea unui gust artistic novator. Unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai operei franceze de la sfârșitul perioadei romantice, el a rămas
Agenda2003-43-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281624_a_282953]
-
în Elveția, se realizează în limitele unor conveniente acceptate, quasi imuabile. Acceptate de public, de muzicieni, de organizatorii vieții de concert. Gustul cel mediu nu trebuie șocat. Repertoriul este cel tradițional. Postromantismul, neoclasicismul sunt cele mai avansate redute ale demersului componistic contemporan întâlnit în sălile de concert. Un creator de talia lui György Ligeti, originar din România, dar stabilit actualmente la Hamburg, își găsește, totuși, loc în programele concertelor de la Victoria Hall, la Geneva. Dar și în programele Orchestrei Simfonice a
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
a reconfirmat că este pianista de mare profunzime și sensibilitate pe care o știm cu toții, dintotdeauna. O atare îngemănare de sensibilitate a avut, cu siguranță, puterea de a-i implica și pe ascultători într-un act creator care, dincolo de tehnicile componistice și poetice utilizate rămâne impersonal, misterios, ademenitor.
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
a luat ființă Festivalul "Zilele Muzicii Noi", festival inițiat și organizat de Uniunea Compozitorilor, cu sprijinul Ministerului Culturii. Cu mari dificultăți, an după an, festivalul continua până în zilele noastre. Se realizează o fericită proiecție a creației românești în perspectiva peisajului componistic internațional, o firească poziționare a muzicii zilelor noastre create la noi, în marele concert al valorilor vest-europene, si nu numai. Mai mult, "Zilele Mondiale ale Muzicii", festival internațional recent încheiat, a intenționat a realiza o proiecție semnificativă a preocupărilor mondiale
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
poziționare a muzicii zilelor noastre create la noi, în marele concert al valorilor vest-europene, si nu numai. Mai mult, "Zilele Mondiale ale Muzicii", festival internațional recent încheiat, a intenționat a realiza o proiecție semnificativă a preocupărilor mondiale actuale în domeniul componisticii. Cred că, în importantă măsură, acest lucru a reușit. În afară de București, - forțele muzicale artistice ale Capitalei au fost prezente în mod semnificativ - Festivalul "World Music Days" s-a desfășurat de asemenea la Cluj, Timișoara, Iași, Bacău și la Chișinău. Este
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
a ameliora, în exterior, imaginea țării. Nu în mod special a creației autohtone. Nu era nevoie în mod special. Căci personalitățile acesteia, nu multe dar importante, de aproximativ trei decenii configurează o realitate artistică consistentă, dovedesc originalitate atât în atitudinea componistica, cât și în privința realizării, a mijloacelor, a limbajelor. Rezultatul? Nu mă așteptam să pot observa afirmarea vreunei capodopere. Aceasta se naște rar, se naște greu. Dar ea nu apare niciodată în deșert. Trebuie să existe un nivel mediu care să
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
a președinților secțiunilor SIMC din diferitele țări reprezentate, par să fi coexistat. În mod similar s-a cedat tentației de a găzdui lucrări aparținând directorilor artistici ai diferitelor formații camerale. Ce am putut audia? Distingem o imensă panoramă asupra mișcării componistice a zilelor noastre, a deceniilor din urmă. Dacă aceasta a fost una veridica, este greu de apreciat. Au lipsit marile, foarte marile personalități componistice ale sfârșitului de secol. Cele acreditate. Chiar și dimensiunea, valoarea acestora devine relativă în contextul unor
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
directorilor artistici ai diferitelor formații camerale. Ce am putut audia? Distingem o imensă panoramă asupra mișcării componistice a zilelor noastre, a deceniilor din urmă. Dacă aceasta a fost una veridica, este greu de apreciat. Au lipsit marile, foarte marile personalități componistice ale sfârșitului de secol. Cele acreditate. Chiar și dimensiunea, valoarea acestora devine relativă în contextul unor atitudini, a unor opțiuni stilistice dintre cele mai diferite. Mulți accepta o comoda cantonare în estetici romantice, neoclasice, expresioniste, în formularistici de tip ethno
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
motivații profunde. Există și justificări. Drumul către public se obține pe cai știute, pe cai bătătorite. Puțini, în zilele noastre, își permit luxul - mă exprim astfel! - de a experimenta. M-aș suspectă de subiectivism flagrant dacă aș aprecia că prezentele componistice românești s-au situat deasupra selecțiilor internaționale. Și totuși... A fost o regie a organizatorilor? Aceasta este realitatea? Greu de dat un răspuns. Comit o judecată de gust atunci cand apreciez că setea de comunicare, că spiritul comercial, nevoia de a
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
setea de comunicare, că spiritul comercial, nevoia de a vinde, de a plasa "marfă" sonoră, nu întotdeauna muzicală, precumpănesc? Nu am putut audia multe dintre lucrările festivalului deși apreciez că la București au fost concentrate forțele artistice cele mai importante. Componistice și interpretative. Concertul cel mai captivant? Fără îndoială cel al saxofonistului francez Daniel Kientzy. Înnobilează fiecare frază a partiturii. Este un pasionat iremediabil, un cercetător neobosit al lumilor sonore cărora le conferă dimensiunea atât de umană a creației; de această
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
Agamben și expresia celebră instrumentată conceptual se vor articula cu predilecție ideile lui Angelo Mitchievici. Așa încât citim multe analize memorabile. Voi aminti câteva: în Grand Hotel „Victoria Română”, toate senzațiile ce au în comun disconfortul și supralicitarea nervoasă „se amestecă componistic într-o uvertură a disperării”, rezultând un „cockteil sinestezic” toate acestea în rama unei „viziuni mecanomorfe”. În O făclie de Paște surprinde un „mecanism subreptic al violenței”; în 1 Aprilie „figurile inversiunii și ale crimei rituale în lapidarea unui rege
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
șir cu nostalgia organizării la noi a unei importante manifestări dedicate muzicii contemporane. Am admirat, am privit cu jind la marele festival "Toamna muzicală varșoviană". Ne amintim, acesta a apărut cu decenii în urmă atunci când - în anii '60 - expansiunea școlii componistice poloneze devenea spectaculoasă pe firmamentul muzicii europene postbelice. La sfârșitul anilor '60, și în deceniul următor, mai mulți creatori din România - mă gândesc în primul rând la Ștefan Niculescu, Tiberiu Olah, Anatol Vieru, Aurel Stroe - etalau, în bloc, valori diferențiate
Un festival al rezistenței în zona culturii europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16935_a_18260]