187,656 matches
-
viața ternă și sufoca(n)tă zi de zi. Fără a avea excepționale abilități de a discuta principii de morală și filosofie perorând artificial la infinit ca niște intelectuali cel puțin geniali, eroii acestor proze gustă eșecul la nivelul lor comun, într-o societate mutantă în care comunicarea firească, relațiile sociale și de cuplu sunt viciate până la otrăvire. Istoria cotidiană postbelică trăită de majoritatea oamenilor aici este, în paginile de tensiune reală a prozei Gabrielei Adameșteanu pe care nu o interesează
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]
-
aici este, în paginile de tensiune reală a prozei Gabrielei Adameșteanu pe care nu o interesează evenimente mari, istorice, simbolistici morale, parabole politice, filozofii umaniste etc., ci realitatea exactă a reverberațiilor acelei lumi în gândurile, gesturile și sentimentele palpabilului om comun. De aici tot dramatismul latent din povestiri, căci mișcările interioare și comportamentul cotidian al personajelor sunt incoerente și mecanice, nu țin de o rațiune umană ușor de înțeles tocmai pentru că se află permanent pe linia extrem de fragilă a supraviețuirii morale
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]
-
continuând turul de forță din Dimineața pierdută în proze precum Scurta internare, Ora de navetă sau vara neliniștită, bijuterii textuale perfect intraductibile. De altfel, o mare parte din trăsăturile optzecismului sunt anticipate cu brio: oralitatea, subiecte banale, situațiile mărunte, personajele comune, toposul navetei ș.a., iar Testul, de pildă, e o povestire care ar putea fi foarte bine scrisă de tinerii cenacliștii de azi. Cu alte cuvinte, o proză perfect lizibilă care are toate șansele să placă și cititorilor tineri care vor
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]
-
atît de mult s-a vorbit și pe care tîrgoviștenii au transformat-o în-tr-un fenomen fără precedent în cultura română, ar merita cîndva comparată cu aceea propusă de Școala de la Păltiniș, de epistolarul recuperat de Gabriel Liiceanu. Deși multe lucruri comune se pot găsi, printre care cel mai important probabil ar fi antrenamentul cultural continuu, o mare deosebire se poate bănui: tîrgoviștenii posedă un firesc al prieteniei lor, un firesc al întîlnirilor, al lecturilor reciproce, o lipsă de încrîncenare, o seninătate
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
prin oraș. În prima noapte când Dulapul a participat la visele noastre, n-am putut adormi multă vreme. Mâna lui R. tot rătăcea fără somn peste abdomenul meu. Apoi am avut un vis. De atunci am început să avem vise comune. Am visat o liniște desăvârșită și totul era în ea asemeni ornamentelor din vitrinele magazinelor, și în liniștea asta eram fericiți, deoarece eram peste tot absenți. Dimineața n-a fost nevoie să ne povestim visul, a fost de ajuns un
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
de cei doi în timpul vieții), ceea ce revine, într-o primă instanță, la a semnala deosebirile dintre două perspective fundamentale ale timpului nostru (fără a le nivela cu scopul unei armonizări forțate) și a decanta ulterior, cu atât mai profitabil, punctele comune ale acestora, către o perspectivă pe cât posibil integratoare, sau oricum sinoptică. Ca un folos secundar, din pasionanta confruntare a ideilor celor doi un cititor perspicace, dar poate mai puțin familiarizat cu psihologia analitică sau / și cu antroposofia va obține schițe
Jung sau Steiner? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14920_a_16245]
-
a fost autentică. Excesul este limita presimțită de grecii care recunoșteau în Dyonisos "zeul nebun" așa cum au știut-o Hölderlin și Nietzsche. Și credem a nu greși dacă vedem în Eminescu un frate mai tânăr al lor, în martiriul lor comun. Lupta "de nesusținut" care s-a petrecut la profunzimi nemaiauzite, necunoscute oamenilor și nici vreunei "psihanalize posibile", cum spune Maurice Clavel despre Nietzsche, e asemănătaore lui Dyonisos cel sfâșiat de titani. Căci eterna debordare și fecunditate a Zeului sunt cauza
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
eșecurile cu bărbații și copiii și chinuitoarea întrebare, dacă a meritat. Nostalgia după viața care s-a dus, zădărnicia vieții care este, permanenta iritare stârnită de semnele de decrepitudine ale partenerelor de azil, oglindă a propriei decăderi, sunt liantul acțiunii comune. Meritul principal al regiei mi se pare a fi construcția și dinamica acestui grup alcătuit din individualități, armonia corului și felul cum cântă în surdină când trebuie să se audă soliștii, minuția elaborării pentru partiturile solo, strădania, de-abia acoperită
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
e limitată, dar nu trebuie să lase să se vadă; Cesonia Postelnicu înfățișează nu doar alternativa tinereții, ci și pe cea a neputinței comunicării. Personaje menite să explice prin contrast sau prin simetrie evoluția tramei interpretează cu devotament pentru cauza comună Silvia Năstase, Raluca Petra, Ecaterina Nazare. Se poate spune că alături de adaptatorii și autorii versiunii scenice, regia și actorii au făcut mult pentru Noel Coward. Nu l-au transformat într-un geniu, dar i-au demonstrat talentul. întrebarea e dacă
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
slujba partidului de guvernămînt. În treacăt fie spus, la început, partidul de guvernămînt n-a strîmbat din nas. Dacă nu se apucau ziariștii să facă haz și să reamintească diverse întîmplări din viața fostului top model și deținut de drept comun, rămînea PSD-ul cu VIP-ul în ogradă. N-a fost să fie... Vigilent cu Botezatu, partidul de guvernămînt moțăie toropit în schimb cînd un N. Mischie îi amenință cu schilodirea pe ziariști. Dl Cosmâncă nu pare deranjat afară din
Nudismul în PSD by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14941_a_16266]
-
meditații, reflecții poetice, aforisme, scurte fragmente de proză. Expresie a unei continue căutări la limita nesigură dintre truism și silogismul cel mai profund, scrisul lui Iustin Panța vine din efortul - vizibil în toate cărțile sale - de a extrage din locul comun și din mundanul anost reguli și adevăruri absolute sau doar de perspectivă, convins că numai experiența proprie are valoarea revelației. Dar această experiență personală presupune, aproape întotdeauna, și un permanent dialog amoros plin de nimicuri, superficialități, amabilități și convenționalisme care
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
un bărbat precum un pește de o bicicletă"). De asemenea, are afinități mai clare cu feminismul academic francez, poate ceva mai creditabil și mai puțin politizat gen Helene Cixous sau Luce Irigaray. Exegeza biblică în spirit feminist are multe puncte comune cu interpretările sacralității din Powers of horror a Juliei Kristeva, fără a spune prin aceasta că ideile Mihaelei Miroiu sunt lipsite de originalitate, ci că se integrează foarte bine în sistemul destul de complex actualmente al gândirii feministe europene și americane
Despre femei și morală by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14994_a_16319]
-
motive să credem că s-ar fi operat modificări esențiale în text. Senzația de la primele pagini, puse sub un titlu grațios oriental (Căderea frunzelor), este că de fapt nu citim un jurnal. Sau cel puțin nu un jurnal în sensul comun, cu întîmplări imediate, cu notații scurte. Bineînțeles că se pot face o mulțime de comparații cu alte jurnale de acest tip, unele celebre și poate revolta de specie nu-și are rostul. Și totuși. Insist să cred că jurnalul Tiei
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
disprețul fățiș pentru Ťfripturiștiť și ŤPurtătorii de vorbeť". Cît despre o altă față a personalității sale, aceea legată de DSR și de luptele pentru apariția acestei cărți, Gelu Ionescu îi face o descriere precisă, pentru că este vorba despre o expresie comună a intelectualului român în general, intelectualul "învins": "Istoria Dicționarului este istoria unor umilințe și a unor concesii, a unei lupte surde pentru calitatea acestei cărți nedorite și de aceea nepublicate - așa cum s-a dovedit a fi. Paharul acestei încercări e
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
reflectă teoria lui Boorstin, sumar expusă în nota către cititor. Au existat în cultura occidentală, potrivit lui Boorstin, trei epoci de căutare. Prima e cea eroică, a profeților evrei și a filosofilor atenieni, căreia îi va urma o perioadă de căutări comune, marcată de întoarcerea către experiență, de revenirea Căutătorilor în mijlocul comunităților. O a treia perioadă e cea a științelor sociale, a privirilor îndreptate către viitor. S-ar putea înțelege că e și epoca noastră, deși Boorstin evită să afirme direct lucrul
O istorie a căutării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15291_a_16616]
-
cîștigătorului: cine cîștigă pînă la urmă, Nash, schizofrenic și premiat cu Nobel, sau celălalt matematician (i-am uitat numele!), echilibrat, profesor la Princeton, integru și corect, prietenul, adversarul de Go. * Și iată povestea transpusă pentru omul de rînd, pentru intelectualul comun, matematicianul și literatul. Cel care a terminat facultatea, și masteratul și doctoratul și tot ce se putea academicește termina. Și care se întreabă, în intervalul dureros dintre tinerețe și maturitate: unde e "the big brother", care e lumea pe care
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
orașul străin/ să-ți împroaște cu un jet/ ceasul de la mînă" (Odăile). Asistăm la un proces invers al remitizării. Pe ruinele limbajului demis din autoritatea sa filosofantă sau de o factice solemnitate, se reface o mitologie spontană, izvorînd din percepția comună, din capriciul clipei, din imprevizibilul său latent. Restrîngerii îi urmează dilatarea, austerității sensurilor o beatitudine a lor. Partea aspiră la întregul din care s-a desprins prin fatalitatea existențială. E o sinecdocă vizionară. Dacă poetul s-a complăcut în spațiul
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
Füllöp-Miller. Paginile despre Sacher-Masoch, Hașek, Krleza, Kis, Konrád, Magris, Kundera, autori în legătură cu care s-au spus multe, urmăresc pe de o parte modul subtil de relaționare a lor cu lumea căreia îi aparțin, iar pe de altă parte temele lor comune legate de identitate, ruptură, istorie, memorie, (anti)politică, în ultimă instanță - de dispariția unei civilizații și afirmarea unor națiuni. Capitolul rezervat scriitorilor ardeleni - Slavici, Blaga, Rebreanu, Cioran, Petre Stoica - îi pune în discuție ca parte (ruptă) din imperiul agonizînd, nepregătiți
Scurt popas în lumea de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15314_a_16639]
-
ofere un răspuns. Cu deosebire merită amintit capitolul despre semnificațiile construcției labirintice în Istoria ieroglifică, capitol în care autorul ne propune un interesant excurs comparatist. Pornind de la distincția între diferitele trepte de semnificație ale imaginii labirintului (de la aceea de loc comun sau simplă figură, trecînd prin cea care echivalează, alegoric, traiectul existențial cu traiectul labirintic și ajungînd la treapta pe care s-ar situa operele care, "deși nu folosesc referirea la construcția labirintică, prilejuiesc alegoriei interpretative această referire"), Mihai Moraru constată
Farmecul discret al erudiției by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15316_a_16641]
-
încă în urechi urletele militarilor nemți (ca și sunetele însoțitoare ale muzicii lui Wagner, de unde proscrierea lui în Israel), mai văd în continuare cu ochii minții marșurile forțate, călătoriile în necunoscut în trenuri pentru animale, trupurile secerate de molimă, gropile comune pe care erau siliți să și le sape singuri, mai simt încă în nări mirosul de carne încinsă, în stomac leșinul foamei și în suflete SPAIMA, OROAREA, DUREREA. Comparațiile tale academice sînt pentru ei o blasfemie, le ajunge pentru o
Dialog despre erori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15287_a_16612]
-
misticului, care constă în contactul strict personal cu divinitatea, nu găsește cuvinte pe măsura particularității sale, se izbește de o frontieră a comunicării. Toți misticii au declarat că oricât ar încerca să spună prin cuvinte obișnuite ceea ce au simțit, limbajul comun nu le poate fi de folos: acest raport adânc al omului cu Dumnezeu nu-și află nici un echivalent verbal. Inefabilul poetic mi se pare a fi cu totul altceva. În loc de a denunța o insuficiență a limbajului de a surprinde în
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
țipetele romanticului îndrăgostit, sclav al patimei sale, se nasc, trăiesc și se decantează în punga de cangur a unui clasicism înțelept: o înțelepciune care, ca aici, implică o anumită trecere spre stoicism. Orice cuvânt, extras din stratul "geologic" al limbii comune este un cărbune inform și impur. Atelierul poetic are rolul de a-l trece prin retorta unui proces purificator. După care, rămâne în sarcina poetului autentic misiunea de a-l șlefui, de a-i pune în evidență, de a-i
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
intensifică sensul cuvântului." În această concepție se află germenii unui nou mod de receptare a fenomenelor și o metamorfoză a scrisului. Jünger schițează la începutul secolului trecut tendința ce se profila tot mai pregnant spre colectivizarea vieții, spre mobilizarea forțelor comune sub o zodie a muncitorului, subliniază estomparea fizionomiei individuale în marea masă. În acest sens vocea își pierde la rândul ei legătura cu individualitatea "purtătorilor" și devine mijlocul de exprimare al forțelor ce-l transcend pe individ. Prin limba sonoră
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
în raport cu poezia sa, umplu un gol, dar oarecum cu zgîrcenie. Textele aparțin mai multor critici (Marin Mincu, Mircea Iorgulescu, C. Stănescu, Eugen Simion, Cornel Regman, Ovid S. Crohmălniceanu), dar sînt în general fragmente foarte scurte și urmează cumva o linie comună de apreciere. Lipsește, de pildă, referirea la cronica din 1989 a lui Nicolae Manolescu, cronică foarte importantă în exegeza acestui autor. Fie că sîntem sau nu de acord cu ce scria criticul în urmă cu 13 ani, abordarea lui era
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
auzit până la această Utopia Blues) este poate mult mai puțin pretențioasă, dar, cu siguranță, mai sinceră și mai atașantă, chiar dacă vădește uneori influențe eclectice, forțat sau stângaci asimilate (vezi Mr. Jones, Portocala mecanică etc) și recurge, uneori, la rezolvări & locuri comune: un tânăr, abia ieșit din adolescență, iubește muzica, crede că viața e frumoasă și vrea să cucerească lumea cu creațiile lui sincopate. Vitalitatea aceasta, care-i dă farmec, este diagnosticată, curând, ca fiind exaltarea unui maniaco-depresiv, drept pentru care familia
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]