5,493 matches
-
dispoziției Sale din momentul jertfei pe cruce pentru noi, retrăire În care este Și o identitate, dar Și o deosebire Între ceea ce s-a săvârșit sau s-a pătimit o dată de către o persoană Și retrăirea prezentă”<footnote Idem, Spiritualitate Și comuniune În Liturghia ortodoxă, Edit. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986, p. 222. footnote>. Logosul Întrupat jertfește Și Se jertfește, dăruindu-ne Și nouă, prin Împărtășirea de Trupul și Sângele Lui, puterea dumnezeiască de jertfă. Astfel, unirea noastră cu Hristos, inhabitarea aceasta reciprocă
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
face asemenea Lui, imprimând Și În noi starea capabilă de jertfă, puterea Învierii Și a slavei veșnice”<footnote Idem, „Teologia Euharistiei”, În Ortodoxia, Anul XXI (1969), Nr. 3, p. 344. footnote>. Sfânta Împărtășanie „este taina care unește iubirea, jertfa Și comuniunea, revărsându-le, desăvârșibil, În cei ce se unesc cu Hristos”<footnote Idem, „Ființa Tainelor În cele trei confesiuni”, În Ortodoxia, Anul VIII (1956), Nr. 1, p. 5. footnote>. Sfântul Grigorie al Nyssei menționează că trupul omenesc poate dobândi nemurirea, aceasta
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
obosiți de grijile acestei vieți, Și pentru aceasta Însetați, El devine vin, care Înveselește inima omului”<footnote Ibidem, p. 465. footnote>. Într un cuvânt, natura noastră umană este Împletită cu Hristos, primind darurile Lui, atât de necesare Îndumnezeirii. Taină a comuniunii, Sfânta Euharistie e aceea care constituie Biserica ca trup extins al lui Hristos, căci unirea deplină În care ne atrage Hristos cu Sine prin prelungirea Sa cu trupul Și sângele Său În noi, Înseamnă Și o unire a noastră cu
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
324 p.; Russell, Norman, The Doctrine of Deification in The Greek Patristic Tradition, Oxford, 2006, 418 p.; Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, „Ființa Tainelor În cele trei confesiuni”, În Ortodoxia, Anul VIII (1956), Nr. 1, p. 3-28; Idem, Spiritualitate Și comuniune În Liturghia ortodoxă, Craiova, Edit. Mitropoliei Olteniei, 1986, 440 p.; Idem, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. al III-lea, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1997, 563 p.; Idem, Teologia Euharistiei, În Ortodoxia, Anul XXI (1969
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
creației, și omul Îl va imita și Îl va urma pentru a se putea întoarce la Tatăl de Care s-a îndepărtat. Acest lucru e posibil cu ajutorul Duhului Sfânt. Slăbiciunea cărnii este întărită de puterea Duhului, iar omul aflat în comuniune cu Duhul nu mai e carnal, ci spiritual, urcând neîncetat spre desăvârșire. Scopul este să devină dumnezeu<footnote Bineînțeles, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin harul Lui. footnote>. Îndumnezeirea nu e limitată de moarte, continuă și dincolo de ea, fiindcă moartea nu e
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
în el întunecat de păcat. Dacă omul, prin Întruparea Cuvântului nu s-ar fi unit cu Dumnezeu, „n-ar fi participat la nestricăciune”, și aceasta pentru că omul nu ar fi putut fi adoptat „dacă Fiul nu ne-ar fi dat comuniunea cu El și dacă Cuvântul nu ne-ar fi făcut să comunicăm cu El făcându-se trup”. Apoi, vorbește și de accesul la viața divină pe care Hristos îl permite credincioșilor, El fiind „Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni” (1 Tim
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
ființă umană se unește cu Logosul și devine locaș al lui Dumnezeu<footnote Ibidem, 3.19.1.; 3.20.2, p. 373, 392-393. footnote>. El redobândește asemănarea cu Dumnezeu, care îi aduce atât libertatea de a face bine, cât și comuniunea cu viața nemuritoare și incoruptibilă a lui Dumnezeu<footnote Ibidem, 3.18.7, în col. cit., p. 365, 367. footnote>. Înfierea ca fii transformă ființele umane în dumnezei, pentru că îi înrudește, prin participare, cu sursa vieții. Natura progresivă a acestei
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Euharistie. Fiind hrănit de Trupul și Sângele Domnului, trupul nu putrezește, ci se împărtășește de Viață (Contra ereziilor, 4.18.5; cf. 5.2.3.). Așa cum pâinea este transformată prin rugăciunile Euharistiei și har, tot așa trupurile noastre, când primesc comuniunea. În ambele cazuri, cele două realități, cerească și pământească, sunt înlănțuite<footnote Contre les heresies, 4.18.5, în col. Sources Chrétiennes, Nș 100, p. 611, 613. footnote>. Sfântul Irineu extinde acest concept când se întoarce la el în Cartea
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
creștinisme la Început. Divergențele liturgice, disciplinare și doctrinare (căci fiecare biserică Își avea propriile tradiții, iar bisericile cele mai Însemnate exercitau o influență asupra altora În aceste domenii) Între diferitele biserici nu rupeau koinonia dacă erau socotite compatibile cu credința. Comuniunea se păstra prin schimbul epistolar și vizite ale creștinilor În alte comunități, formularea simbolurilor de credință, adunări episcopale etc. dar și prin intervenții, În caz de divergențe grave, ale comunităților cu autoritate. Creștinii primelor trei veacuri aveau simțul unității și
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
ale creștinilor În alte comunități, formularea simbolurilor de credință, adunări episcopale etc. dar și prin intervenții, În caz de divergențe grave, ale comunităților cu autoritate. Creștinii primelor trei veacuri aveau simțul unității și pluralității. Cuvinte cheie: diversitate, unitate, Biserică, creștinism, comuniune, primat, părinți, Paul, Hegesip, Abercius. Oare care va fi fost experiența primară a celor dintâi uncenici ai lui Isus imediat după arestarea și moartea sa? Au fugit, s-au Împrăștiat, se simțeau rătăciți, și pentru că se temeau să nu o
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
erau mai credincioși față de tradiția Părinților, alții În schimb erau mai deschiși noului. Din același izvor s-au născut o mulțime de pâraie, dar se căuta - prin intermediul confruntării părerilor și al dialogului - adoptarea unei poziții comune. Se manifesta diversitatea Întru comuniunea exprimată prin gestul Întinderii mâinii. În plus, pentru cei din antichitate și, prin urmare, și pentru creștini, transmiterea prin viu grai era de mare Însemnătate. Un artist arborigen australian, Wandjuk Marika, a scris relativ la tradiția orală a neamului său: „Noi
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
mai Îndepărtați de poziția comună asupra elementelor fundamentale; textele neotestamentare reflectă această situație fluidă. Nu era ușor să se stabilească granițe. Polemicile din generațiile următoare ne arată că a crescut numărul grupărilor care au luat-o pe calea lor, frângând comuniunea cu celelalte comunități. Păgânul Celsus, un observator extern, către sfârșitul secolului al II-lea, remarca felul În care proliferau sectele ce purtau numele de creștine, pentru că se revendicau de la Isus Cristos (Origen, Contra lui Celsus 5,61-62), și felul În
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
fost transmis nimic de acest fel”. Într-o primă etapă Serapion Îngăduise lectura acestei mici lucrări, pe care nu o cunoștea Încă direct, pentru faptul că se afla În posesia unei comunități creștine, aceea din Rhosos, care se afla În comuniune cu aceea din Antiohia; el emite apoi o judecată negativă pornind de la conținutul său și, deci, de la tradiția orală a bisericii sale Întemeiate de unul dintre apostoli. Ba mai mult, tocmai episcopul a fost acela care a hotărât mai devreme
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
veacul al II-lea. Pornind de la criterul acceptării reciproce a textelor și tradițiilor teologice și liturgice, se tindea să se creeze o anumită uniformitate. Lipsea un centru de decizie și se simțea nevoia inventării unor instrumente pentru a rămâne În comuniune Întru dreapta credință, respectiv a excluderii unor Învățături care o puteau compromite. Numai În veacul al IV-lea este complet canonul Noului Testament. Am făcut referire la „criteriul primirii” care cred că este fundamental pentru a Înțelege dezvoltarea canonului, a
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
frecvente Între biserici erau necesare nu numai pentru confruntarea Învățăturilor primite, dar și pentru respingerea celor greșite și Întărirea reciprocă Întru aceeași credință. Astfel de legături se păstrau prin călătoriile creștinilor dintr-o comunitate În alta și prin schimbul epistolar. Comuniunea eclezială nu se identifica cu uniformitatea universală, cerându-se ca fiecare biserică În parte să păstreze legătura cu cele mai Însemnate biserici. Scaunul roman deținea Încă din primele secole rolul istoric de mijlocitor al unității bisericești.<footnote R. Brown/ J.P.
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
forma unei declarații. Formula doctrinară, cu toate că se deosebește la nivel de amănunte de la o biserică la alta, devine și ea o dovadă a credinței desăvârșite și drepte, adică locus-ul În care se regăsesc frații ca frați Între ei și În comuniune cu Dumnezeu, dar totodată și mijloc de excludere.<footnote A. Orbe, Introducción a la Teologia de lo siglos II y III, Roma 1987. footnote> Modul cel mai bun de a păstra unitatea credinței era Însă acela de a favoriza adunările
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
veacului IV atunci când dă În canonul V o prevedere: „asupra necesității ca aceia care sunt excomunicați să nu fie primiți de către alții; asupra oportunității de a se ține sinoade de două ori pe an”. Calea obișnuită de a fi În comuniune cu celelalte biserici și În contact cu marile scaune episcopale era schimbul epistolar<footnote V. numeroasele epistole ale lui Dionis din Corint: Eusebio, Storia ecc. 4,23. footnote> și contactele personale prin intermediul mesagerilor. Acest obicei Își avea obârșia În experiența
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
instituțiilor și a liturgiei și chiar și a controverselor. Era izvor de unitate, dar și măr al discordiei, date fiind diferitele interpretări posibile potrivit diferitelor teologii. Pentru aceasta confruntarea și comunicarea, iar nu impunerea celuilalt, era ceea ce crea cu adevărat comuniunea bisericilor.
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
Ioan Gură de Aur, „Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni”, omilia XXIII, p. 242. footnote>. Încă o cauză importantă a săvârșirii păcatului de către noi ar fi și lipsa de Dumnezeu, lipsa preocupărilor spirituale. Când cineva a gustat din dulceața comuniunii cu Dumnezeu, nu se mai întoarce la dulceața amăgitoare și ieftină a păcatelor, căci păcatul, „întrucât este în lucrare, îți aduce oarecare plăcere - dar după ce s-a sfârșit, atunci mica plăcere zboară și în locul ei intră nemulțumirea și tristețea”<footnote
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
observa că Părinții condamnă păcatul și dau o luptă înverșunată împotriva lui, dar iubesc pe păcătos. Condamnând păcatul și mustrând într-un mod blând și iubitor pe păcătos, ei dovedesc că-l iubesc pe acesta, pentru că-i doresc îndreptarea, binele, comuniunea veșnică în bine. Sfinții Părinți au înțeles că „cel ce a fost în comuniune cu cei păcătoși pe pământ și i-a aprobat, se va descoperi în ziua judecății că a fost în comuniune cu diavolul”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
pe păcătos. Condamnând păcatul și mustrând într-un mod blând și iubitor pe păcătos, ei dovedesc că-l iubesc pe acesta, pentru că-i doresc îndreptarea, binele, comuniunea veșnică în bine. Sfinții Părinți au înțeles că „cel ce a fost în comuniune cu cei păcătoși pe pământ și i-a aprobat, se va descoperi în ziua judecății că a fost în comuniune cu diavolul”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 548, în „Filocalia...”, vol. XII, p. 268. footnote>. Pentru a-l
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
acesta, pentru că-i doresc îndreptarea, binele, comuniunea veșnică în bine. Sfinții Părinți au înțeles că „cel ce a fost în comuniune cu cei păcătoși pe pământ și i-a aprobat, se va descoperi în ziua judecății că a fost în comuniune cu diavolul”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 548, în „Filocalia...”, vol. XII, p. 268. footnote>. Pentru a-l vindeca pe om de această boală a păcatului, pentru a-l scăpa de nebunia și suferințele pe care i le
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
pentru răsplata viitoare, sau pentru dragostea lui Dumnezeu, sau, în sfârșit, pentru mustrarea conștiinței”<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, op. cit., suta a doua, cap. 81, p. 83. footnote>. Pentru a ne dezbrăca de omul vechi care a păcătuit și a restabili comuniunea cu Dumnezeu, alterată de păcat, avem nevoie de multe rugăciuni însoțite de pocăință sinceră și de lacrimi, căci „pot și lacrimile a stinge focul cel aprins al păcatelor...și pe cât de mare este pedeapsa dată râsului și petrecerii, pe atât
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
multe taine ale acestui război nevăzut și îndelungat. Nouă nu ne rămâne decât să medităm la îndemnurile și recomandările lor, să le transpunem în practică și să începem lucrarea despătimirii, pentru ca atunci când vom ieși din această viață, să avem bucuria comuniunii lor în împărăția cea neînserată și să gustăm împreună din belșug bucuriile nespuse pregătite nouă de Bunul Mântuitor. Asist.drd. Liviu Petcu
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
părtaș morții și învierii Lui și actualizând în viața sa moartea și învierea Domnului; botezul este indispensabil înnoirii spirituale, căci prin acesta își împropriază lucrarea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu, moartea prin Botezul cu Hristos fiind „învierea cu El la comuniunea cu Dumnezeu”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, VII, PG XLIV, col. 944B. footnote>. În viziunea Sfântului Grigorie de Nyssa, Botezul se adresează sufletului, iar Euharistia trupului, ceea ce coboară fără îndoială rolul Euharistiei, deși Sfântul Grigorie subliniază importanța
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]