198 matches
-
și altele. Activitatea concertistică academică este asigurată de trei instituții concertistice: Filarmonica Națională ”Serghei Lunchevici” (2 săli de concert, orchestră simfonică, capelă corală, ansamblu de muzică populară); Sala cu Orgă (orchestră de cameră și cor de cameră); Palatul Național (Organizația Concertistică și de Impresariat „Moldova-Concert”: formații artistice de muzică și dansuri populare, de muzică ușoară). Folclorul în Republica Moldova are o puternică bază de origine daco-latină și cuprinde un sistem de credințe și obiceiuri populare, concretizate în muzică și dans, în poezia
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
debutează la Ateneul Român în compania Orchestrei Filarmonice din București, sub baghetă lui George Georgescu, ca solist al concertului Nr. 1 în Do-major pentru pian și orchestră de Ludwig van Beethoven și devine solist al Filarmonicii în 1950. În afara activității concertistice în țară, Valentin Gheorghiu a întreprins turnee de răsunet în țările europene, Anglia, Franța, Spania, Germania, Uniunea Sovietică, Austria etc. precum și în Statele Unite ale Americii|UȘA, Israel, Japonia. A colaborat cu orchestre de prestigiu că: ""Société des Concerts du Conservatoire
Valentin Gheorghiu () [Corola-website/Science/299966_a_301295]
-
a interpretat la Operă din Paris. Programul a inclus lucrările lui Gershwin "Rhapsody în Blue" și premieră europeană a "Concertului pentru pian în Fă major". Însuși Gershwin a fost în public. După întoarcerea în Statele Unite Tiomkin a lansat un turneu concertistic național, interpretând lucrări impresioniste franceze plus câteva numere de jazz. Acesta avea să fie ultimul său turneu deoarece în 1929 a avut loc căderea Bursei de pe Wall Street ceea ce a limitat posibilitățile de lucru pentru Albertina și Dimitri. O invitație
Dimitri Tiomkin () [Corola-website/Science/314361_a_315690]
-
Muriel Draper, salon frecventat printre alții de către Igor Stravinski, Jacques Thibaud, Pablo Casals sau Pierre Monteux. Între 1916 și 1917 Rubinstein a efectuat turnee în Spania și America de Sud iar în 1921 două turnee în SUA. Între 1932-1937 își întrerupe cariera concertistică pentru a-și perfecționa tehnica relansându-se apoi ca un gigant al pianisticii secolului al XX-lea. Pe parcursul celui de al doilea război mondial cariera lui s-a desfășurat doar în Statele Unite unde primește cetățenia în 1946. Pe lângă activitatea solistică
Arthur Rubinstein () [Corola-website/Science/311746_a_313075]
-
Ateneul Român, Sala Radio, Sala Palatului, Palatul Patriarhiei, etc., spectacolele sale eveniment devenind tot mai cunoscute și apreciate. Ca o urmare firească, în 2015 este numit dirijor principal al Orchestrei Simfonice „Muntenia” din Târgoviște și începe o revigorare a activității concertistice a acestui ansamblu, aducând alături de el o pleiadă de instrumentiști foarte valoroși și experimentați din Capitală. Aici gândește o linie repertorială potrivită publicului local, alternând concertele elitiste cu spectacolele dedicate atragerii publicului larg. A absolvit Seminarul Teologic din București în
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți ). A apărut în peste 16 de videoclipuri muzicale, a imprimat și colaborat că și compozitor-textier-orchestrator și interpret pentru foarte multe producții audio ( albume de studio, muzică de film, spoturi publicitare ) și are la activ o carieră concertistica de aproape 30 de ani în țară și peste hotare, alături de nume grele din showbizul național și internațional. A debutat pe scenele mari ca si chitarist principal în formația rock brașoveana Conexiuni, a fost membru fondator și chitaristul trupei Bosquito
Victor Solomon () [Corola-website/Science/317676_a_319005]
-
de Victor Solomon, a fost propusă pentru imnul UNICEF. În 2005 trupa Bosquito pleacă în SUA. Pentru o perioadă de 4 luni trupa va locui în Hollywood, California, în căutarea succesului internațional. Pe toată această perioadă trupa are o activitate concertistica de invidiat, sub numele de Acoustic Bullet : Hardrock Caffe, Viper Room ( pe celebrul Sunset boulevard ), House of Blues ( tot pe Sunset), Knitting Factory ( Hollywood boulevard) și altele. În iulie 2005, după întoarcerea în țară, mai participă alături de Bosquito la câteva
Victor Solomon () [Corola-website/Science/317676_a_319005]
-
care se integrează Cristi „Porta” Marinescu. Astfel, Doru „M.S.” devine liderul formației. Din repertoriu, alături de cele circa 5 compoziții proprii, fac parte mai multe preluări după Judas Priest, dar și câteva după AC/DC, Thin Lizzy, Aerosmith și Rainbow. Activitatea concertistică crește, Harap-Alb apărând pe scenă alături de marile grupuri rock din Capitală din acea perioadă: Iris, Roșu și Negru, Domino, Flux ș.a. La finalul lui 1981 și începutul lui 1982, Harap-Alb se scindează în două formații cu oarecare succes și de
Doru Istudor () [Corola-website/Science/318437_a_319766]
-
susține primul concert cu Florian din Transilvania la Casa de Cultură „Înfrățirea între popoare”. Alături de Florian, Istudor și Rad, din formație mai făceau parte Valentin Andronescu (clape, flaut) și Dan Cimpoeru (chitară). În perioada următoare, bateristul are o susținută activitate concertistică cu Florian din Transilvania. Astfel, pe 28 aprilie 1984 participă la Festivalul „Rock, Folk, Jazz” de la Craiova, iar o lună mai târziu la Festivalul „Tim Rock” de la Timișoara. De asemenea, colaborează la spectacolul sincretic de teatru-rock „Tainicul vârtej”, ce include
Doru Istudor () [Corola-website/Science/318437_a_319766]
-
(Κοτσιώλης Κώστας în greacă; cunoscut uneori sub numele "Constantine Cotsiolis" sau "Kostas Kotsiolis") (n. 1957) este un compozitor și chitarist clasic din Grecia. Cotsiolis are o activitate concertistica extensiva, concertând solo sau împreună cu artiști precum John Williams, John Mc Laughlin, Maria Farantouri, Milva, Jose Antonio Rodriguez, Patrice Fontanarosa etc. Pe lângă faptul că compozitori precum Leo Brouwer, Ernesto Cordero sau Sergio Assad i-au dedicat compoziții, Cotsiolis a avut
Costas Cotsiolis () [Corola-website/Science/315490_a_316819]
-
ca dirijor și înființează Corul de copii al Palatului Copiilor din București, pe care îl conduce până în 1966, activând cu acest cor și în cadrul Filarmonicii „George Enescu”, în concertele vocal-simfonice și cele corale. Cu acest cor a desfășurat o activitate concertistică amplă la București, dar și în alte orașe ale țării: Iași, Cluj, Timișoara, Craiova, Sibiu, Brașov, Târgu-Mureș, Bacău, Constanța. Repertoriul foarte bogat (preclasic, clasic, romantic, contemporan) din creația națională și internațională, colaborările corului cu Filarmonica “George Enescu” pentru lucrări în
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
24 de game minore și majore cum a făcut și Bach. Frédéric Chopin a compus un set de 24 de preludii, Op. 28, care a eliberat preludiul de caracterul său introductiv și a permis ca preludiul să devină o piesă concertistică independentă. Numeroși compozitori ulteriori au compus preludii cu același scop, cum ar fi Claude Debussy prin cele două colecții de preludii impresioniste pentru pian, și acestea influențând numeroși compozitori ulteriori.
Preludiu (muzică) () [Corola-website/Science/329985_a_331314]
-
vârsta de 7 ani cu profesoară Magdalena Toma. În toamna anului 1999 se stabilește la Brașov pentru a studia pianul în cadrul Universității Transilvania -Facultatea de Muzică la clasa renumitei profesoare Stela Drăgulin. Sub îndrumarea acesteia Alină a debutat pe scena concertistica la vârsta de 9 ani. În 2006, la numai 16 ani, a fost admisă la Universitatea de Muzică „Franz Liszt” din Weimar (Germania) la clasa profesorului Grigory Gruzman. A urmat în paralel pregătirea învățământului liceal la Colegiul Național Andrei Șaguna
Alina Bercu () [Corola-website/Science/316144_a_317473]
-
cele două părți au fost pur și simplu cuplate împreună, deci coda este auzită de două ori. Fără repetare piesa are o durată de 7:58. Prima parte a cântecului "Oh Well" a rămas până în ziua de astăzi în repertoriul concertistic standard al formației. Alte modificări includ cele două piese "Madge" puse una după alta. Ediția de pe CD urmărește în linii mari ordinea pieselor de pe versiunea americană revizuită dar reintroduce cele două cântece eliminate ("My Dream" și "When You Say") în
Then Play On () [Corola-website/Science/334244_a_335573]
-
cel de al doilea disc cu "Electrecord". În 1969 pleacă prin demisie de la "Ansamblul folcloric Ciocârlia". Între anii 1968-1970 întreprinde primele turnee în Germania de Vest, Elveția, URSS, China, unde obține un succes impresionant. În 1970 înființează propriul său "Taraf" concertistic, cu care susține, în 1971, 45 de reprezentații la teatrul de la "Gaîté - Montparnasse" din Paris, folosind pentru prima oară cele patru naiuri (soprano, alto, tenor și bas) create de el însuși în 1968. Reprezentațiile se bucură de un succes fulminant
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
Korngold din copilărie, Gustav Mahler. Concertul a avut premiera la data de 15 februarie 1947 în interpretarea lui Jascha Heifetz și a Orchestrei Simfonice din Saint Louis, sub bagheta lui Vladimir Golschmann. A primit cea mai entuziastă ovație din istoria concertistică a orașului Saint Louis. La 30 martie 1947 Heifetz a interpretat concertul la Carnegie Hall cu Orchestra Filarmonică din New York sub bagheta lui Efrem Kurtz. Interpretarea lui Heifetz a lansat lucrarea în repertoriul standard iar în scurt timp a devenit
Concertul pentru vioară (Korngold) () [Corola-website/Science/326583_a_327912]
-
lui Heifetz a lansat lucrarea în repertoriul standard iar în scurt timp a devenit cea mai celebră lucrare a lui Korngold. Totuși, faima concertului, combinată cu asocierea lui Korngold cu muzica de film de la Hollyood, i-au acoperit faima lucrărilor concertistice pe care Korngold le-a compus înainte de venirea sa în Statele Unite. Deși Korngold este creditat pentru introducerea limbajului muzical sofisticat în peisajul muzical de la Hollywood, s-a întâmplat și un aspect invers. Ca și în celelalte lucrări compuse pentru sala
Concertul pentru vioară (Korngold) () [Corola-website/Science/326583_a_327912]
-
a înregistrat, de-a lungul carierei sale, nu mai puțin de 50 de albume, pe discuri de vinil și CD. A fost un interpret cu o discografie semnificativă, cu numeroase înregistrări la radio și televiziune și cu o bogată activitate concertistică. Multe melodii le-a interpretat în duet cu Ionuț Dolănescu și cu Maria Ciobanu, atât mai demult, cât și în ultimul timp, în care se împăcase și el cu ea. A mai colaborat și cu Ionela Prodan și Elena Merișoreanu
Ion Dolănescu () [Corola-website/Science/305505_a_306834]
-
Constantinescu.<footnote Răzvan, Horia, articolul Concertele lui Pablo Casals și George Enescu, în ziarul „Vremea”, ăn XI, nr 565, 27.11.1938, p. 4. footnote> La rândul său, Emanoil Ciomac, făcând retrospectivă anului muzical 1938, referindu-se la prodigioasa activitate concertistica a lui Enescu, afirmă: [...]Cel putin concertele lui de vioară (șase), date cu concursul doamnelor Madeleine Cocorăscu, Muză Ghermani-Ciomac și al d-lor Radu Mihail, C. Silveștri și I. Filionescu, au fost manifestări splendide de mare artă clasică, romantică și
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
lui Adrian Ilie. Aceste trei creații rock sunt înregistrate în studioul muzical TVR în martie-aprilie 1986, în componența: Vali Sterian (voce, chitară), Adrian Ilie (chitară solo), Jerry Schwartz (bas) și Doru Istudor (baterie). Sterian se orientează mai mult către activitatea concertistică. Astfel, urmează o perioadă plină de spectacole alături de Mircea Vintilă, Vasile Șeicaru, Ștefan Hrușcă sau Doru Stănculescu, ultimul cântând de multe ori în deschiderea lui Sterian și a Companiei de Sunet. În același timp, participă la marile festivaluri și gale
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
concerteze în străinătate. În 1979 devine Solist al Filarmonicii "George Enescu" din București, ca urmare a unor emisiuni ale postului de radio Europa Liberă, în care era blamată marginalizarea sa de către regim. După căderea regimului Ceaușescu, are o bogată activitate concertistică, susținând concerte la Tokio, Kyoto, Osaka, Anvers, Berlin, München, Budapesta, Birmingham, Cardiff, Paris, Roma, Ierusalim, Tel Aviv, Madrid, Barcelona, Copenhaga etc. În 1996 susține trei concerte împreuna cu Orchestra Filarmonică din München, sub bagheta dirijorului Sergiu Celibidache, la München. Acestea
Dan Grigore () [Corola-website/Science/305531_a_306860]
-
ciclul complet al sonatelor lui Ludwig van Beethoven și toate concertele ale lui Johann Sebastian Bach. Repertoriul sau diversificat cuprinde mai mult de treizeci de concerte. Printre operele muzicale ale compozitorilor contemporani pe care Totenberg le-a introdus în circuitul concertistic se pot enumeră " Concertul numărul 2" pentru vioară de Darius Milhaud, un concert de William Schuman și un "Capriccio" de Krzysztof Penderecki. Totenberg a cântat de asemenea în premieră "Sonata în sol" de Paul Hindemith, în 1935, "Concerto" de Samuel
Roman Totenberg () [Corola-website/Science/310045_a_311374]
-
cele mai importante festivale muzicale din lume, cu precădere la din Salzburg la , Tanglewood Festival, Kneisel Hall Chamber Music Festival și la din Santa Barbara, California, unde a funcționat ca șef al departamentului de coarde în 1947. În afara activității sale concertistice, Român Totenberg este "Professor of Music" la Boston University, unde a fost decanul "Departamentului de instrumente cu coarde" (conform originalului, [The] String Department) între 1961 - 1978. Violonistul a predat, de asemenea la Peabody Conservatory of Music, Music Academy of the
Roman Totenberg () [Corola-website/Science/310045_a_311374]
-
și în prima jumătate a anilor ’90. Albumul, echilibrat din punct de vedere muzical, include piese ce au devenit foarte repede cunoscute în rândul intelectualilor și care acoperă o plajă destul de largă, de la baladă la hard rock, sintetizând bogata activitate concertistică a muzicianului, alături de formația sa, în a doua jumătate a anilor ’80. Melodia care dă titlul albumului este o lucrare simfonic-progresivă atipică în creația lui Sterian. Cântecele „Axioma copiilor”, „Fericire” și „Zori de zi” datează de la mijlocul anilor ’80, însă
Nimic fără oameni () [Corola-website/Science/319090_a_320419]
-
ținut la arest timp de trei ani, fără a fi judecat pentru vreo vină și fără a fi condamnat. Peste 400 de zile și le-a petrecut în celule situate sub pământ. La 30 ianuarie 1954 și-a reluat activitatea concertistică, sub bagheta lui Sergiu Comissiona. La sfârșitul aceluiași an a cântat pentru prima oară în România lucrări de George Gershwin. Dan Mizrahy a fost membru de onoare al Uniunii Interpreților, Coregrafilor si Criticilor Muzicali, iar în 1997 deținător al Premiului
Dan Mizrahi () [Corola-website/Science/321578_a_322907]