391 matches
-
25 noiembrie 2005. După două zile de meditație (27 noiembrie 2005) reiau legătura cu Constantin Clisu prin internet și aflu că inflamatele mele notițe despre cartea lui „Restul e... tăcere” nu le primise. Și o fac pe un registru mai concesiv: „Dragul meu, drag (că de aceea îți scriu pe șleau) În mesajul „cald” ce ți l-am trimis imediat după ce am închis cartea ta ultimă, notam câteva impresii. Nu prea suport morala! O respect, pe aceea fundamentală, dar nu și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
întorc imediat un răspuns scuză: Răspunsul tău ce se vrea dialectic, că din discuții răsare adevărul, mie îmi seamănă cu un îndemn biblic: „Poftim și obrazul celălalt! Lovește-l ca să vezi cât de răbdător sunt cu tine, pacifist, delicat și concesiv”. Eu în locul tău mi-ași apăra filosofia lucrării spunându-mi: „Ateule, rascolnicule, nonconformistule, anarhistule, nonconvenționalule, unde ai văzut tu o societate fără reguli sacre? Nu ne plângem noi astăzi că ni se pierd tradițiile, credințele, morala strămoșească; prin cartea mea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
aveam decât pe noi. Regina nopții, scăpând dintr-un nor, ne-a inundat cu un val de argint. Mihaela deveni ireală ca o făptură descinsă din vis. ― În noaptea asta luna oficiază numai pentru noi. Nu crezi? Ea a înclinat concesiv din cap. N-o interesa banalitatea ce-i debitasem, altfel ar fi găsit o replică. După un timp mi-a spus: ― Dor, nu vreau să aud din gura ta decât două, numai două cuvinte... Știi care sînt? ― Cum să nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
astea le făcuse corect, rece, dintr-un anumit caicul. Poate (știu eu?) sarcina o făcea capricioasă, iritabilă, plină de ciudățenii. Trebuia s-o cruț, să trec cu vederea aceste neajunsuri și chiar așa făceam. Niciodată nu m-am purtat mai concesiv și curtenitor cu ea ca în timpul sarcinii. Într-o zi, când m-am întors acasă, după ce colindasem un cartier întreg căutând o căsuță după spusele tatei, Mihaela avu o amețeală puternică. Se prăbuși jos, albă ca varul, apucată de dureri
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lui Simon Marmion, Mielul mistic al lui Van Eyck și altele ase menea. Nu. Ce ne obseda era (ca și la Praga) normalitatea. Cuvântul ce revine înnebunitor, ca dureroasă utopie, în toate relatările de călătorie ale românilor. Confortul urban, pragmatismul concesiv, suplețea integratoare a vieții sociale, eficiența administrativă. Civilitatea, amenitatea, core grafia plină de amenitate (chit că adeseori ipocrită, în esență) a relațiilor interumane. Faptul că trenurile, autobu zele și tramvaiele vin nesmintit la ora anunțată pe tabelele din stație. Că
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
aici? m-a chestionat el, de parcă venise în inspecție. Am simțit că văd negru și m-am stăpânit greu. ― Sânt bolnav de stomac, i-am răspuns printre dinți. Am nevoie între mese să mai înghit ceva. ― Mă rog, admise el concesiv. Numai că aș vrea să nu mă afumați. Mă deranjează. M-am întors cu fața la perete ca să nu-l înjur. Avea un mers de pisică, încît nici nu-l simțeai când umbla prin cameră și mi se părea că-l mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aici? m-a chestionat el, de parcă venise în inspecție. Am simțit că văd negru și m-am stăpânit greu. — Sunt bolnav de stomac, i-am răspuns printre dinți. Am nevoie între mese să mai înghit ceva. Mă rog, admise el concesiv. Numai că aș vrea să nu mă afumați. Mă deranjează. M-am întors cu fața la perete ca să nu-l înjur. Avea un mers de pisică, încât nici nu-l simțeai când umbla prin cameră și mi se părea că-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mintea ta, toată planeta, dar uite că Pămîntul se Învîrtește Înainte cu stricați ca noi, cu toți spurcații, e loc pentru toată lumea, Antonia, să ți spună Sfînta Helga... Thomas a zîmbit. Helga, care tăcuse de o vreme, i-a zis, concesivă: „Știam că nu mai ești atent... O să mă rog pentru tine, Thomas, oricine poate fi salvat... Și ultimul om are ceva bun...“ Era limpede, Antonia putea fi liniștită, acolo, În cer. Sfînta Helga! De ce nu ar fi fost, peste ani
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
autorul Istoriei literaturii române... - este un impresionism ordonat În punctul inițial, dar sfărîmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat pînă la deplina, uneori, anulare a oricărui sens și a oricărei emoții”. Judecata de valoare rămîne reticentă și abia concesivă: „În limitele acestui imagism nu se poate tăgădui lui Ilarie Voronca o voluptuoasă receptivitate senzorială, un simț al plasticei cuvîntului excelent și o aptitudine de a ridica la rang poetic orice percepție”. Citit astăzi dintr-o altă perspectivă, În favoarea căreia
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
să i se ghicească gândurile. Smărăndache era, în altă generație, un fel de alter ego al lui Pomponescu, însă fără șansă. - Las', c-am să vorbesc eu cu Jean, se oferi Pomponeasca. Și într-adevăr vorbi. Dar Pomponescu, așa de concesiv cu alții, de data asta încruntă ușor din sprâncene. - Ce-i trebuie lui Smărăndache post? Pomponescu se lăsa călăuzit de soția sa, totuși erau cazuri când rezista printr-o moliciune decisă și o schimbare politicoasă a problemei. Acesta fu cazul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
construite, de refuzuri, exasperări și pierderi trecătoare ale speranței. Așadar, fiul meu a sosit în cele din urmă. Distant, precaut, mefient. M-am grăbit să-l duc la Knoblauch. În fața valurilor de jucării a rezistat arborând o indiferență mândră și concesivă. A acceptat într-un târziu, și mai mult ca să-mi facă plăcere, Carrera. Apoi câteva cutii de Lego. Apoi trenulețul. Mă dădusem oricum de gol, vorbeam prea mult și dorința mea vădită de a-l capta l-a pus în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ar pierde autoritatea; ci, din contra, aceste reforme să fie o emanațiune a autorității statului turcesc și să reîntărească în fața supușilor demnitatea ei. În orice caz, comparate cu răspunsurile evazive de până acum ale Porții, aceste propuneri făcute în ton concesiv și îmblînzit ar forma desigur baza unei acțiuni diplomatice clare și temeinice - dacă toate puterile ar dori într-adevăr pacea precum o dorește bietul turc. Aceste propuneri mai au avantajul că sunt echitabile, căci ne-am înșela dacă am crede
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
-a, a VIII-a și a XII-a. Aceeași structură narativă a fost extinsă cantitativ de la o lecție la un capitol întreg și apoi chiar la trei capitole, dominate de un discurs aproape exclusiv politico-instituțional, la care s-au adăugat, concesiv abia în ultimul an de studiu! informații despre viața cotidiană, despre evoluția social-economică sau culturală. În toate manualele, istoria rămânea o poveste a statului, indiferentă la minoritari, la periferii, la detaliile foarte omenești sau, dimpotrivă, la "durata lungă". Ideea de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de elevi, cu un succes deosebit" (Ibidem, p. 9). 7 Ibidem, p. 62. Observăm că din galeria eroilor utili unirii, enumerați aici, lipsesc exact cei care contribuiseră efectiv la realizarea unității statale românești: Alexandru Ioan Cuza și Ferdinand I. Includerea concesivă a monarhiei, prin Carol I, nu a șters ponderea legendară a revoluționarilor de la 1848, foarte agreați în anii propagandei național-comuniste. 8 Ibidem, p. 8. 9 Sorina Trofin, Vrancea. Oameni și locuri. Manual opțional pentru clasa a III-a, Editura Terra
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cineva, că protagonistul episodului ar fi un partizan al ereziei montaniste pentru simplul fapt că își justifică comportamentul spunând că este creștin. În acest text întâlnim indignarea profundă a autorului împotriva soldaților creștini care, din prudență ori din frică, deveniseră concesivi față de imperiu, riscând scandalizarea ori absența mărturiei creștine, sau, și mai grav, alunecarea personală într-o indolență morală. Spre deosebire de Tertulian care îi acuză pe acești soldați de respingerea martiriului și a profețiilor Duhului Sfânt, atitudinea soldatului martirizat este total diferite
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
automobilul, totuși au putut să existe vreme de 200-300 de ani. Nu știu care le va fi viitorul, dar au putut să existe și pentru moment îi vedem că mai există. Ăsta e un aspect. Iar altul este totuși un anumit spirit concesiv. Să luăm grupul afro-american, minoritatea cea mai vizibilă, cea mai pregnantă. Dacă vom compara situația lor de acum 50 de ani cu cea actuală, vedem că este total diferită. Era foarte greu de imaginat la 1955 că doi miniștri de
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
atât în istoria României, cât și în opera Monicăi Lovinescu: primul volum din Unde scurte, care se termină imediat după iulie 1971, este diferit din punct de vedere compozițional, tematic și axiologic, de celelalte cinci volume. Dacă înainte răspunde provocărilor concesiv și conciliator, după 1971 nu mai tolerează și devine un lector aspru și ferm. Monica Lovinescu susține ideea că "Tezele" sunt întâmpinate cu neliniște de către toată lumea: și de anticomuniști și de demagogi. Din freamătul general, se ridică și osanalele celor
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
încetează a fi semne arbitrare pentru a deveni sau redeveni, în termeni de mentalitate primitivă, semnale, mecanism inductor a ceea ce ele chiar semnifică..." (Les Bâtisseurs d'empire, 1959). Împărțindu-se între solar și nocturn, între cuvânt și tăcere, între râsul concesiv și tragism, și între mii de alte repere opozitive (cu accente pe o pantă ori pe alta), creatorul de excepție, căutător înverșunat, acționează într-un mobilism continuu. Numai moartea, începând cu momentul Marii Treceri, e imobilism definitiv; moartea-finitudine (la Platon
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mentalități și cutume. Cimitirul (numit "La Lilieci") e vestit pentru ospețele in memoriam: "Nicăieri nu mănânci o varză cu carne / Mai gustoasă ca-n cimitir / De ziua morților, când se face pomană". În alte situații, se manifestă interlocutori răstiți ori concesivi, o lume frământată cu miturile și filozofia ei practică motive de minuțioasă evocare veristă. Până și clipele de duioșie par aspre. Față de taciturnii sadovenieni, jeluitori și misterioși, ruralii lui Sorescu, volubili, de o mobilitate fără tihnă, se agită neîmpăcați ca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
criteriu de explicare a realității, iar adeseori au doar o idee fixă, pe care încearcă să o impună tuturor. E cu atît mai greu de înțeles cînd e vorba despre niște liberali care, prin definiție, ar trebui să fie mai concesivi și mai puțin încrîncenați, mai deschiși către dialog. Stilul lor este unul opac, specializat în exces. Eu sunt mai curind o vulpe heterodoxă, deși, cu vîrsta, credințele și ideile s-au așezat într-un anumit sistem, dar e unul deschis
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
rezolvarea plecării dumneavoastră? Vecin 1: Are, are. Uitați-vă: eu cînt mai departe, vecinul cu păcate o invită pe vecina Irina la dans... așa, ca un îndrăgostit... și dacă... Maria: Mă mir că nu vă e rușine! Mihai: (autoritar) Maria! (concesiv) Spune, vecine, spune mai departe... Și dacă...? Vecin 1: Și dacă va exista... stăpînire de sine... înțelegeți? Maria: E nemaipomenit! Da' întreceți orice măsură! Mihai: Tăcere! (după ce toată lumea a tăcut) Tăcere am spus! Irina, e necesar... crede-mă... Maria: Ești
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
hamei, / De la fetele de joc, / De la strat cu busuioc; Unde-au șezut florile, / Or să steie grijile!"210 "Petrecerea" din lumea aceasta înstrăinează și frânge destinul celor rămași, natura însăși devenind potrivnică. Sciziunea lăuntrică este dezvăluită de repetițiile și de concesivele care prezintă gradat părăsirea, înstrăinarea în fața destinului implacabil: "Strugurel bătut de brumă, / Rău îi, Doamne, fără mumă, / Strugurel bătut de piatră, / Rău e, Doamne, fără tată. / De-i călca din urmă-n urmă, / Din străin nu-i face mumă, De
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
detaliată imagistic, explicată într-un cuvânt, dezvoltată la modul baroc, după care urmează o adversativă, introdusa printr-un dar... caracteristic și care deține rolul principalului element opozițional în dialectica poemei; pot urma apoi fie explicații (introduse prin poante), fie o concesivă (deși... cu toate că...), fie o altă afirmativă care urmează să fie cumpănită printr-o opoziție sau explicată 10. Manierismul semnalat de critică, în tratarea unor teme pe care și le impune, există, dar Geo Dumitrescu este un poet liric și timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fie având puteri ieșite din comun; altele au ca subiect o casă sau o clădire bântuită; altele sunt variații ale legendei vampirilor" (Seigneuret, 1988: I, 633). 14 În acest punct, trebuie notat că există două opinii distincte, chiar opuse: una concesivă, aparținându-i lui H.P. Lovecraft, potrivit căreia ar trebui să savurăm insulele de virtuozitate în marea de platitudini scrise, alta radicală, aparținându-le lui Philip Van Doren Stern și L.P. Hartley, potrivit căreia povestirea terifiantă (cu referință la proza cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mai cerea și „...scoaterea din munca de răspundere a lui Tov. Vojniver pe timp limitat”. e. Sfârșitul carierei politice la Vaslui a lui Iancu Vojniver, neglijentu’ de serviciu pe UTM Dacă Pavlov, Petrov și Iancu Dumitru au fost ceva mai concesivi, atunci următorii doi activiști ai biroului județean, Gheorghe Chitic și Cornel Petruță, propun ca, pe lângă „votul de blam”, Iancu Vojniver să fie mutat disciplinar în altă „județeană”. Iată cum și-a motivat sentința tov. Petruță: „...ținând cont că Tov. Vojniver
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]