390 matches
-
praxiologic al politicii internaționale. Nu este vorba decât de destructurarea și de restructurarea ordinii geopolitice izomoderne și, implicit, de mutații profunde la nivelul politicilor internaționale. Alteori, destructurarea presupune acordul consensual (tacit sau implicit) al părților, prin ceea ce putem numi destructurare concesivă. Am insistat (cap. 5) asupra aspectelor rescrierii teoriei contractului social în epoca izomodernă. Să reamintesc aici doar concluzia potrivit căreia drepturile naturale, ale căror descriere și promovare au stat la baza contractualismului clasic și a democrațiilor occidentale, tind să devină
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
expresie a viziunii geniale, ceea ce nu e adevărat. Talentul există separat de geniu și e mult mai frecvent decât acesta. El acceptă lumea cum este, iar lumea, la rândul ei, îl acceptă la fel. Nu se poate spune că e concesiv față de ea, fiindcă n-are de unde coborî și n-are la ce renunța pentru a face concesii. Dimpotrivă, talentul e adesea mai prejos de gustul și mentalitatea societății, ale cărei înclinări pătimașe le speculează în vederea succesului. Nu e nevoie să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
celeilalte femei În viața amoroasă a lui Nae: „NAE (Încet Didinii): Mâine seară la cinci. DIDINA (asemenea): Bine! NAE (asemenea): Nu bine, negreșit!”. El, frizerul, e Bibicul, un Don Juan de mahala bucureșteană, ingenios, previzibil, cu gust de aventură și concesiv: nu are curajul să rupă relația cu vulcanica Mița. E mult prea aprigă și răzbunătoare În raport cu viața tihnită de culise pe care și- o construiește. Fante de suburbie cu ambiții de alcov, Nae e doar abil și bun
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
citi de frig.”, final: „Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec,/ Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec.” (M. Eminescu, I, p. 116), condițional (rar): În caz de urgență, se iese pe ușa a doua., concesiv (rar): Împotriva voinței lui, l-au propus pentru premiu., limitativ (referențial): „Străin la vorbă și la port,/Lucești fără de viață.” (M. Eminescu, I, p. 171); • complement corelativ, sociativ: „Cu sfetnici vechi de zile mă-ntâmpinași în cale.” (Idem, p. 91
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Se petrifică unul în sclav, altu-mpărat.” (M. Eminescu, I, p. 69); • pronume cu conținut separativ (sau partitiv) și pronume cu conținut generalizator sau totalizator: careva-fiecare, oricare, cineva-fiecine, oricine, ceva-fiece, orice, vreunul; • pronume de precizare: anumiți; • pronume exprimând și o nuanță concesivă: oricare, oricine, orice; • pronume marcate de trăsătura + uman și pronume cu trăsătura semantică - uman; fiecare, fiecine-fiece, oricare, oricine, cineva, careva-ceva, altcineva-altceva. Opoziția este neutralizată la pronumele unul, altul, vreunul, anumiți. MORFOLOGIA PRONUMELUI NEHOTĂRÂTTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI NEHOT|RÎT" Sub aspectul structurii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conjunctivul perfect, ca predicat al unei propoziții condiționale ipotetice sau al unei alte propoziții cu înțeles ipotetic: „Da, mult mai bine ar fi fost / Să fi rămas în sat la noi...” (St. O. Iosif) • concesia; ca predicat al unor circumstanțiale concesive, reale, conjunctivul prezent, ipotetice, conjunctivul perfect: „...âți făgăduiesc dinainte că o dată pornit din casa dumitale, înapoi nu m-oi întoarce, să știu bine că m-oi întâlni și cu moartea în cale.” (I. Creangă) „Război mare să fi fost de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
casa dumitale, înapoi nu m-oi întoarce, să știu bine că m-oi întâlni și cu moartea în cale.” (I. Creangă) „Război mare să fi fost de făcut și până acum îl puneați la cale...” (I.L. Caragiale) Întrebuințat cu sens concesiv, conjunctivul prezent apare adesea fără conjuncția-morfem să, la persoana a III-a: „Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el bătrânul dascăl?” (M. Eminescu) În afara unor valori modale relativ „definibile”, conjunctivul poate prezenta multiple nuanțe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Eminescu) • circumstanțial de condiție: „Dându-mi din ochiul tău senin O rază dinadins În calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins.” (M. Eminescu) Precedat de adverbul chiar sau și, gerunziul poate realiza și funcția de circumstanțial concesiv: „Chiar plecând imediat, tot nu mai poți prinde trenul.” În mod frecvent, planul semantic al gerunziului cu funcție de circumstanțial asociază circumstanțele temporală și cauzală: „Boierul, văzând că n-are ce-i mai face, i-azvârle punguța.” (I. Creangă) Exprimând, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
loc în loc, pe ici pe colo, unde și unde, împrejur, în jur, unde, undeva, altele, ca termeni intermediari într-o organizare devenind ternară: peste tot, pretutindeni, pe alocuri-nicăieri, deasupra-la mijloc-dedesubt, sus-la mijloc-jos; • adverbe de cauză: de aceea, de asta; • adverbe concesive: totuși, tot, cu toate acestea, oricum; • adverbe limitative: istoricește, calitativ, cantitativ, procentual, în exclusivitate, exclusiv, în general etc. • adverbe condiționale: altfel, altminteri. Observații: Unele adverbe au caracter polisemantic; aceleași adverbe exprimă două sau mai multe coordonate ale situației de comunicare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
regulă numai în enunțuri negative: „N-am avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face/Și Apusul își împinse toate neamurile-ncoace.” (M. Eminescu, I, p. 146); • restrâng sfera semantică a unui component concomitent cu dezvoltarea unui sens concesiv: cel puțin, barem, măcar, încaltea: „De nu m-ai uita încalte,/ Sufletul vieții mele.” (Ibidem, p. 54), „Dar cel puțin nu spuneți că aveți simțăminte” (Ibidem, p. 25), „Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici.” (Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 42), • de loc: „Orizontu-ntunecându-l vin săgeți de pretutindeni.” (M. Eminescu, I, p. 148), „Se întreabă trist izvorul:/ Unde mi-i crăiasa oare?” (Ibidem, p. 122), • condițional: „Am plecat, altfel, cine știe ce mai auzeam.”, • referențial (limitativ): „Procentual e foarte bine, dar...”, • concesiv: „Am cedat, totuși, și rău am făcut.” Adverbele circumstanțiale realizează și funcția de atribut: „Era tatăl său, când fusese în vârsta lui de acum.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 30), „De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii” (Idem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mea/noastră. în spatele meu/nostru. În afara acestei „variabilități” la nivelul de ansamblu al clasei, există și un termen prepozițional variabil: locuțiunea cu tot; adjectivul nehotărât tot variază în funcție de genul și numărul substantivului prin care se realizează funcția sintactică de circumstanțial concesiv: Cu tot efortul făcut de el, situația nu s-a schimbat. Cu toate eforturile depuse, situația nu s-a schimbat. Sub aspect funcțional, prepoziția se înscrie în sistemul sintactic al limbii prin rolul său de element de relație, condiționat, în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai abstract, prepozițiile se impun ca mărci ale unei funcții sintactice sau rămân doar mijloace de realizare a relației de dependență. Sunt mărci absolute unele locuțiuni prepoziționale: în ceea ce privește, în privința, cât privește, pentru circumstanțialul referinței, cu tot (totul, toate), pentru circumstanțialul concesiv. În interiorul funcției de circumstanțial, prepozițiile și locuțiunile prepoziționale derivate de la adverbe și locuțiuni adverbiale de loc și timp sunt mărci ale unor circumstanțiale spațiale și/sau temporale: în jurul, în jur de, în susul, în josul, înaintea, înapoia, de jur împrejurul etc. Prin caracterul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
introduc în frază orice (sau aproape) tip funcțional de propoziție: că, să. În cea de a doua categorie se înscriu conjuncțiile (mai ales locuțiuni conjuncționale) care introduc câte un singur tip funcțional de propoziție: • de cauzalitate: din cauză că, fiindcă, pentru că etc. • concesive: deși, cu toate că, măcar că • consecutive: încât, așa că • de modalitate: ca și cum, de parcă • de progresie: pe măsură ce, cu cât... cu atât, de ce... de ce • opoziționale: în loc să, de unde • cumulative: pe lângă că Între aceste două categorii se situează celelalte conjuncții (și locuțiuni conjuncționale), care pot introduce două
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
stupi.” (L. Blaga), niciodată - adverb de timp ®: circumstanțial temporal: „Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri Și niciodată n-or să vie iară.” (M. Eminescu) Se poate vorbi în acest caz de „mărci” semantice. Când se realizează propozițional, circumstanțialul concesiv se dispensează de elementul joncțional, mai ales dacă marca identității sale specifice este fixată, la nivelul predicatului, de prezența unui semiauxiliar de modalitate; în versurile eminesciene: „Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi, orice-ai spune Peste toate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în versurile eminesciene: „Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi, orice-ai spune Peste toate o lopată de țărână se depune.” (M. Eminescu) propozițiile Poți zidi o lume-ntreagă și poți s-o sfarămi realizează funcția de circumstanțial concesiv. UNITĂȚI SINTACTICEtc " UNIT|}I SINTACTICE" Primele două ediții (1954 și 1963 ) ale Gramatica Academiei identifică, în interpretarea sintaxei limbii române : propoziția, ca „unitatea de bază a sintaxei” (G.A., II, p. 7) și fraza - „unitatea sintactică superioară propoziției (...), constituită din
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
marcat cel mai adesea de elementul relațional, funcția de circumstanțial dezvoltă mai multe variante concrete, expresie sintactică a raportului care predomină în interpretarea realității extralingvistice: • de spațialitate • de temporalitate • de modalitate • consecutiv • de progresie • instrumental • de cauzalitate • de finalitate • condițional • concesiv • referențial Observații: Mai ales în dezvoltarea unor variante ale funcției de circumstanțial, relația de dependență nu implică un regent identificabil într-o unitate lexico-gramaticală; acesta poate fi întreg predicatul analitic, predicatul sintactic și alt determinant (complement predicativ, circumstanțial modal etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o unitate lexico-gramaticală; acesta poate fi întreg predicatul analitic, predicatul sintactic și alt determinant (complement predicativ, circumstanțial modal etc.), întreaga propoziție. În enunțul „Moș Leu îi hrănise mai mult cu răbdări, oricât de vrednici se dovediseră.” (E. Barbu, 113), circumstanțiala concesivă „oricât de vrednici se dovediseră” se raportează la întreg conținutul semantic al propoziției regente. Manifestarea relației de dependențtc "Manifestarea rela]iei de dependen]\" de la baza circumstanțialelor în planul expresieitc "de la baza circumstan]ialelor în planul expresiei" În dezvoltarea funcțiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui și, de aceea, toți căutau să împingă cât mai departe granițele țării prin lupte și prin activitatea procreatoare a mamelor.” (G. Călinescu, C.O., 47) Observații: Și unele dintre adverbele relative provenind din adverbe nehotărâte, pot introduce, uneori circumstanțiale concesive: „Iar tu Hyperion rămâi,/Oriunde ai apune...” (M. Eminescu, I, 178) De altfel, componenta „concesie” caracterizează în mod frecvent planul semantic al circumstanțialelor introduse prin această categorie de adverbe relative, mai ales dacă verbul regent este la potențial optativ: „Oriunde
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de condiție este marcată în aceste enunțuri prin topică; propoziția care ocupă primul loc, reliefată și prin intonație, actualizează funcția de circumstanțial de condiție: „Ai carte, ai parte.” „Banul trebuie să meargă; îl strângi, îl furi.” (N. Iorga, 56) CIRCUMSTANȚIALUL CONCESIV (DE CONCESIE)TC "CIRCUMSTAN}IALUL CONCESIV (DE CONCESIE)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Determinismul psihologic e atât de mare, încât cu toată iluzia deosebirilor de structuri, sunt incidente de asemănare, amănunte, care te-ngheață.” (C. Petrescu, Procust, 319), • expresii impersonale: Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunțuri prin topică; propoziția care ocupă primul loc, reliefată și prin intonație, actualizează funcția de circumstanțial de condiție: „Ai carte, ai parte.” „Banul trebuie să meargă; îl strângi, îl furi.” (N. Iorga, 56) CIRCUMSTANȚIALUL CONCESIV (DE CONCESIE)TC "CIRCUMSTAN}IALUL CONCESIV (DE CONCESIE)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Determinismul psihologic e atât de mare, încât cu toată iluzia deosebirilor de structuri, sunt incidente de asemănare, amănunte, care te-ngheață.” (C. Petrescu, Procust, 319), • expresii impersonale: Îi era foarte frig în continuare, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
făcuse cine știe ce., • adverbe: Mergea foarte repede, cu toate că piciorul continua să-l doară. Observații: Când determină adjective sau adverbe, în sfera regentului se cuprinde și verbul-predicat (s-a întors obosit, mergea foarte repede). Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, circumstanțialul concesiv este expresia sintactică a unui factor care ar putea (sau ar fi putut) determina sau împiedica desfășurarea acțiunii verbului-predicat sau existența (manifestarea) unei însușiri a subiectului dar nu reușește. Caracterul acestui factor, real sau ipotetic, determină constituirea a două tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a unui factor care ar putea (sau ar fi putut) determina sau împiedica desfășurarea acțiunii verbului-predicat sau existența (manifestarea) unei însușiri a subiectului dar nu reușește. Caracterul acestui factor, real sau ipotetic, determină constituirea a două tipuri semantice de circumstanțiale concesive, atunci când funcția are dezvoltare propozițională: • concesive reale; factorul intervine în mod real, dar nu determină sau nu împiedică desfășurarea acțiunii: „Nu caut vorbe pe ales, / Nici știu cum aș începe - Deși vorbești pe înțeles, / Eu nu te pot pricepe;” (M.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau ar fi putut) determina sau împiedica desfășurarea acțiunii verbului-predicat sau existența (manifestarea) unei însușiri a subiectului dar nu reușește. Caracterul acestui factor, real sau ipotetic, determină constituirea a două tipuri semantice de circumstanțiale concesive, atunci când funcția are dezvoltare propozițională: • concesive reale; factorul intervine în mod real, dar nu determină sau nu împiedică desfășurarea acțiunii: „Nu caut vorbe pe ales, / Nici știu cum aș începe - Deși vorbești pe înțeles, / Eu nu te pot pricepe;” (M. Eminescu, I, 173) • concesive ipotetice; intervenția
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezvoltare propozițională: • concesive reale; factorul intervine în mod real, dar nu determină sau nu împiedică desfășurarea acțiunii: „Nu caut vorbe pe ales, / Nici știu cum aș începe - Deși vorbești pe înțeles, / Eu nu te pot pricepe;” (M. Eminescu, I, 173) • concesive ipotetice; intervenția factorului care ar putea declanșa sau împiedica acțiunea verbului-predicat este ipotetică iar, dacă ar deveni reală, ar rămâne fără consecințe asupra desfășurării acțiunii verbale: „- Bădie, zise ea cu un fel de durere în glas și cu o deznădejde
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]