281 matches
-
trecutul, de a colora romantic narațiunea, fără deformări și grandilocvență. Expunerea e concisă, în fraze elegante, care atestă suplețea gândirii și asimilarea procedeelor istoricilor moderni (Aug. Thierry, Fr. Guizot, J. Michelet). Evocarea unor evenimente este adesea întreruptă de scurte aprecieri concluzive, patetice de multe ori, luminând fie semnificațiile mai adânci, cu valoare simbolică, ale unor evenimente, fie eroi. B. a inaugurat la noi genul biografiilor istorice (Ioan Tăutul, mare logofăt al Moldovei, Spătarul Ioan Cantacuzino, Postelnicul Constantin Cantacuzino, Logofătul Miron Costin
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
spus, nu? James a zâmbit cu tristețe. —I-am spus că sunt șocat, ceea ce e adevărat, și că am nevoie de timp ca să mă obișnuiesc cu gândul ăsta. Bărbatul a tăcut și s-a uitat la Julia cu un aer concluziv. — Asta a fost tot? James a ridicat din umeri. În mare, da. Julia și-a dat seama că discuția fusese mult mai lungă, dar, dintr-odată, o altă întrebare i-a răsărit în minte și-a dorit să obțină răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
existențială a comunității, experiența sacrului, cel puțin sub forma nostalgiei Absentului. Vorbind despre filosofie am sfârșit prin a vorbi despre filosof și poate că, insistând pe această personalizare a discursului, se va putea ajunge, cu iscusință, la vreo altă considerație concluzivă. Ține de dispoziția interioară a filosofului să ia distanță, să privească de departe, să deschidă orizontul. Atitudinea contemplativă din antichitate este prezentă și astăzi sub forma capacității de suspendare a capcanelor evenimentelor și prejudecăților și a gândirii realității cu acea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
într-o situație particulară, ce se ivește doar atunci când sunt întrunite anumite condiții particulare. Disponibilitatea de a comunica, voința nelimitată de a comunica, este, pentru Jaspers, însăși esența funcției rațiunii, ca și credință filosofică. Este rațiunea eliberată de orice pretenție concluzivă și care se realizează doar în dialog. Presupune, prin urmare, sinceritate absolută, sărăcie interioară, participare totală la probă în practica vieții. Situația limită a acestei disponibilități la dialog este înțelegerea celuilalt în credința sa (religioasă), fără ca prin aceasta să fie
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
expresie a puterii economice și militare, muzeele acelei perioade exprimă în fapt un sistem de expunere subordonat acestor practici. Firesc, acest angajament a determinat apariția și dezvoltarea primelor muzee militare. Această sumară expunere a condițiilor constituirii și dezvoltării muzeelor argumentează concluziv determinanta economică drept "amprentă" decisivă în evoluția acestora la scară mondială. Dacă la mijlocul secolului al XIX-lea, țările vestice aflate într-un areal economic favorabil își diversificau oferta, zonele central europene sau cele din est prefigurau apariția primelor muzee. Cu excepția
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
cât și ca actanți ai transcenderii tocmai într-un tărâm spiritual: DECI: TĂMÂIE, vin și carne de bou... ă... să / mă prezint: sunt zeu, mare, din cer, coborât, elev / în clasa a treia (acum / în vacanță) la Adjudu-Vechi (...) - prezența conjuncției concluzive, „deci”, la începutul poemului, putând fi o sugestie a combustiei trăite anterior textului, care se constituie într-un corolar al acesteia, cu finalitate cathartică. Adjudu-Vechi devine, astfel, un alter Olimp, iar zeitățile olimpiene se recrutează din spațiul domestic, volatilizând efemerul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-l ai, de la mama și de la tata, e tot de Împrumut, vreau să spun, tot un fel de poreclă, e; Fotograful Bănuit, ca să nu mă exprim, Fotograful Cârpaci. Ha, ha, ha - râseră cu toții, iar Bărbosu, vădit atins la mustață, Întrebă, concluziv: da? Rămâne cum am propus. Din clipa asta, noul șef al grupei, sunt eu! Mai Întreb o dată: da? Se auzi un mormăit confuz, Între da și ba, Însă, el, iute de gură, puse capac ordinii democratice În care avusese loc
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
doi tineri, o lecție de pedagogie. Ca să mai uite de durere, li se adresă: ați văzut, În ce ați intrat, dacă ați vrut să mă hoțiți? Nici un răspuns. Repetă cele spuse prima oară. Li se adresă și a treia oară. Concluziv. Ați văzut? Da, mă, nenorocitule, am văzut. Ei, să țineți minte. Ce să ținem minte? Să nu mai puneți mâna pe ce nu-i al vostru. Și-i porci. Totodată, Îi Întrebă: da? Da. Încă o dată: da? Da! Încă o dată
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
jumătate de viață, dimpreună, cu o jumătate de veac! El o aprobă, din priviri, cu o oarecare tristețe. După care, ea, Întrebă: repetăm? Da. Repetăm, răspunse el, apăsat, cu blândețe și cu o profundă hotărâre În glas! Da, reluă el, concluziv: repetăm! Și au repetat. Așa mi se pare, rosti, ea, pe când ieșea din Încăpere, afară, sub soarele potopitor de vară; așa mi se pare că a fost: la fel, ca și atunci, când a fost,pentru prima oară! Nu? Da
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
unei tinereți apăsate, ci rămăsese încă într-o trăsătură de nespusă naivitate în jurul gurei, lângă fizionomia {EminescuOpVII 113} ovală, rătunzită și albă a ei... chipul unui tânăr demon lângă chipul unui înger ce n-a cunoscut niciodată îndoiala. Două vorbe concluzive. Cine este omul adevărat al acestor întîmplări, Dan ori Dionis? Mulți din lectorii noștri vor fi căutat cheia întîmplărilor lui în lucrurile ce-l încunjurau; ei vor fi găsit elementele constitutive a vieții lui sufletești în realitate: Ruben e Riven
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ioanide și Gaittany întîlnindu-se, acesta din urmă roși ("Nenorocitul!" comentă mental Ioanide) și, înțelegînd că nu poate eluda aluzia la album, zise numai: - Sper că ai primit albumul! Ți l-am trimis! - Evident, răspunse arhitectul. Atunci Gaittany, cu un "perfect" concluziv, schimbă vorba cu energie, grăbindu-se a scurta întrevederea. Ceea ce lui Ioanide i se părea o pură imbecilitate, bănuind de altfel cum se petrecuse lucrurile. Probabil că Gaittany arătase albumul cuiva, vrând a culege adeziuni la interesul său, iar acela
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ei încât este imposibil a mai distinge care anume din ,,vocile’’ celor două ,,regnuri’’ vorbește. Mai extins decât cele anterioare, cel de-al treilea și ultimul episod în care Negoiță încearcă a-și valorifica ,,darul’’ de ,,vrăjitor’’, postulează în chip concluziv ,,silogismul’’ ideatico fantastic al nuvelei. Protagonistă este însăși fiica lui 70 vodă, iar înscenarea este magistrală. ,,Studiul’’ consacrat nevindecabilei stări de ,,pandalie’’ prin care trece apriga domniță beneficiază de inegalabila artă epic-descriptivă a scriitorului. Instructiv este a vedea în ce
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
neorealismul a oferit un mod de a reapropia majoritatea cercetătorilor în spatele unei fațade științifice mai neutre. Acum, odată cu profesionalizarea crescîndă a disciplinei relațiilor internaționale, aceasta s-ar putea afla pe calea reunificării metodologice, dar, așa cum vom vedea în această secțiune concluzivă, cu prețul fragmentării realismului. Mai ales unul dintre scopurile majore ale realismului este dat deoparte, anume cel de a lega practica istorică de viziunea asupra lumii a politicienilor și cercetătorilor din zilele noastre. Discursurile celor care se ocupă de politica
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Reducerea riscului misiunii de asigurare la zero se poate obține foarte rar (aproape imposibil), deoarece practicianul utilizează teste asupra unor eșantioane, controlul exhaustiv fiind costisitor; există limitări inerente ale controalelor interne; majoritatea probelor disponibile practicianului sunt mai degrabă persuasive decât concluzive; practicianul utilizează raționamentul profesional în obținerea și evaluarea probelor și formularea concluziilor bazate pe aceste probe etc. Pentru a răspunde necesităților utilizatorilor vizați și ale părții angajatoare, inclusiv din constrângeri legate de timp și costuri, natura, momentul și aria de
AUDIT FINANCIAR Misiuni de asigurare și servicii conexe by Horia NEAMŢU, Aureliana-Geta ROMAN, Eugeniu ŢURLEA () [Corola-publishinghouse/Science/187_a_181]
-
în componența statului român 363. Memoria istorică interbelică părea aproape cu totul regăsită. Doar eroii unirii Vasile Goldiș, Emil Isac, Nicolae Iorga erau încă destul de diferiți de cei din trecut (regele Ferdinand și regina Maria, Iuliu Maniu), ca și textul concluziv de la sfârșitul lecției, pus acum sub numele președintelui Nicolae Ceaușescu 364. Anii '80 Manualele de "istorie contemporană a României" din ultimul deceniu al Epocii de Aur aduceau informații în plus despre pierderile teritoriale din 1940 și despre suferințele românilor în timpul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
că aceasta constituie un întreg proces. Specializarea în matematică și fizică a lui Soljenițîn își spune cuvântul în definirea nelegiuirii ca "mărime de prag", care depinde, printre altele, de "densitatea faptelor rele". Reflecția naratorului din nuvela Gospodăria Matrionei are caracter concluziv: "Oamenii care trăiesc în acord cu propria lor conștiință au întotdeauna fețe frumoase"312. În economia narațiunii, această meditație marchează sfârșitul discuției dintre narator și Matriona pe tema fotografiilor și surprinde chipul eroinei, așa cum ar face o fotografie adevărată. O
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
peste 3.003 de titluri. Astăzi, după mai multe decenii, desigur lucrurile, pur și simplu, au „scăpat de sub control”. Privind bilanțul, se impune cu prioritate atenției un lucru: decenii la rând, pe măsură ce aniversările se aglomerau, numărul dărilor de seamă voit concluzive și festive sporea, se raportau, de la un an la altul, în mod obligatoriu, noi realizări istoriografice, superioare celor precedente, deși, până acum, încă n-a apărut o lucrare completă și definitorie despre 23 august 1944. Sub raport cantitativ, potrivit istoricului
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
baza reflecției. Nu este un exemplu popular, ci un mod particular de relaționare cu realitatea a profesorului. Nu este o simplă implementare a unor date teoretice, alte experiențe, ci o explorare, descoperire a problemelor și cu soluții noi. Nu este concluzivă, pentru că rezultatul ei este doar o tentativă de soluționare, bazat pe observare, colectare de date. Cere monitorizare pentru depășirea dificultăților, limitelor, nu este goală în conținut, ci arată efectele în învățare, după introducerea soluțiilor noi. • Tipuri: individuală, la nivelul unei
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
durată se referă la intervalul temporal pe care il acoperă un eveniment (evenimente punctuale sau durative), telicitatea ia în considerare punctul final al unui eveniment. Pe baza criteriului telicității se vor distinge între evenimente telice care au un punct final concluziv și evenimente atelice care nu posedă acest punct final. 11 Michel Foucault ([1969] 1999: 107) consideră enunțul "o funcție care intersectează un domeniu de structuri și unități posibile și cărora le determină apariția, cu conținuturi concrete, în timp și în
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
noapte de război de Camil Petrescu, Moromeții de M. Preda). Finalul textelor literare/desinitul (lat. desinit - „termină“) prezintă o diversitate simbolică și compozițională tot atât de accentuată ca și incipitul. - Desinitul tradițional poate fi de tipul închiderii formale cu rol rezumativ sau concluziv (Enigma Otiliei), al închiderii circulare - cu reluarea temei sau remei din incipit (Moromeții, vol. I) -, modelul finalului descriptiv (Ion) ori modelul încheierii conceptuale, cu caracter gnomic sau moralizator (Moara cu noroc). - Modernitatea desinitului vizează comunicarea artistică, pactul narativ, caracterul fictiv
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
la actul demiurgiei. Analogia eu-luna sugerează ideea că actul de creație poetică este iluminare și revelare a tainelor existențiale aflate dincolo de zariștea cunoașterii omenești: așa îmbogățesc și eu întunecata zare / cu largi fiori de sfânt mister. Ultima secvență are valoare concluzivă, motivând prin iubire relația de comuniune a eului lumină cu esența misterioasă a universului. Iubirea devine astfel instrument de cu noaștere, cale de pătrundere în tainele lumii. Această trăire intensă favorizează acordul sufletesc (nu rațional) cu cosmicul, cu ilimitatul și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
fiindcă mărcile subiectivității nu pot fi ignorate. Astfel, eul liric este textualizat prin mărci ale persoanei întâi (Îmi însușesc vestmântul...), prin indici ai subiectivității, pre cum epitetele calificative sau topica afectivă etc. 9. Catrenul final alcătuiește o secvență cu valoare concluzivă (semnalată și prin adverbul astfel), care reunește toate liniile tematice ale poeziei: aspirația spre cunoașterea totală, creația, viața și moartea. Eul liric apare întro dublă ipostază. Ca eu cunoscător, se raportează la Înalta Cumpănă a rațiunii, dar, purtat de elanul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
creatorului. Metafora cu valoare simbolică aduce în context o undă difuză de neliniște și suferință: și plopi foșnind nevăzuți / au schimbat povestea. Secvența a doua are rolul de a sublinia scenariul inițial, întărind de fapt afirmația din incipit. În chip concluziv, se impune laitmotivul schimbării, întrun discurs al alterității (centrat pe a IIIa persoană gramaticală), sugerând înstrăinarea, ruptura de noua realitate în care instanțe nevăzute au schimbat toată / povestea. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Utilitatea/inutilitatea cunoașterii unor texte prime
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
etice, sociale și chiar familiale, pentru a nu lăsa loc decât sentimentelor egoiste în legătură cu necesitățile imediate (alimentație, tutun). Se observă foarte adesea un sentiment de nemulțumire pentru tot ce este nou, stări de anxietate și avariție"141. Chiar în sumarul concluziv al lucrării autorul insistă: "Patogenia demenței senile este aceeași cu a bătrâneții". Ca substrat biologic și anatomopatologic autorul menționează ipoteza unei intoxicații cu produse de dezasimilare. Tiroidele au un aspect hiperfuncțional (atrofia veziculelor, scleroza). Suprarenalele au un aspect hiperfuncțional. Testiculii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nu-s prea mulți / poeții n-au religii și nici zei (...) / poeții n-au familii au iubite". În alt loc, de douăzeci de ori același pentru că, în reiterație retorică excesivă, se constituie într-un pro-domo enunțat într-un singur vers concluziv: Vă rog să revizuiți statutul meu de poet: "pentru că am publicat toate poemele / pentru că deseori gândesc în locul unuia mai bătrân decât mine (...) / pentru că nu apar deghizat și pentru că scena mea e în afara teatrului". Tirade explicative ca acestea se întâlnesc frecvent
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]