712 matches
-
mare. Eforii au consultat Oracolul Pythia care a decretat că Sparta nu trebuie să participe la război pe timpul festivalului religios Carneea. După ce Leonida pleacă, apar doi trimiși ai regelui Xerxes (unul fiind Theron, un spartan) și mituiesc eforii oferindu-le concubine și bani. Regele își continuă însă planul marșând spre Termopile însoțit de numai 300 de soldați de elită pe care i-a numit garda sa personală pentru a se eschiva permisiunii consiliului. Deși conștient că era o misiune cert sinucigașă
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
-lea și ultimul împărat al dinastiei Ming în China. A domnit din 1627 până în 1644, sub era care înseamnă "onorabil și de bun augur". Născut Zhu Youjian, Chongzhen a fost al cincilea fiu al împăratului Taichang și Liu Shunu, o concubină de rang inferior. Când avea patru ani, mama lui a fost ucisă de împărat din motive rămase necunoscute. Zhu Youjian a fost adoptat inițial de consoarta Kang; câțiva ani mai târziu a fost transferat consoartei Zhuang, după ce consoarta Kang a
Împăratul Chongzhen () [Corola-website/Science/331891_a_333220]
-
1511 find înmormântată la Mănăstirea Putna. Din căsătoria lor au rezultat doi copii, un băiat, viitorul domn Bogdan al III-lea și o fată, "Maria", decedată în 1518 și înmormântată la Mănăstirea Putna. Ștefan a avut și un număr de concubine, cea mai cunoscută fiind Maria Rareș din Hârlău, mama viitorului domn Petru Rareș. Un alt posibil fiu nelegitim, a cărui mamă nu este cunoscută, a fost viitorul domn Ștefan Lăcustă. Ștefan cel Mare a murit la 2 iulie 1504 în urma
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
de stat militare din 1943, primind mai multe posturi în cadrul guvernului militar din 1943, de la postul de subsecretar în cadrul Ministerului Apărării la cel de vicepreședinte al Argentinei și Ministru al Războiului. În 1945 este înlăturat și închis, fiind eliberat cu ajutorul concubinei sale, viitoarea Eva Peron, care a organizat proteste populare masive. În 1946 este ales ca președinte al Argentinei. La 24 februarie 1946 este ales ca președinte al Argentinei. În cadrul discursului său, Peron a declarat că dorește independența economică a Argentinei
Juan Perón () [Corola-website/Science/314255_a_315584]
-
șefi de bordeluri și comecianți bancheri implicați într-un sistem premodern de schimb valutar. Practic, fiecare oraș avea un bordel unde puteau exista femei și bărbați angajați în prostituație. Baieții ținuți pentru acte homosexuale aveau un preț mai mare decât concubinele de sex feminin întrucât pederastia cu un adolescent era văzută ca un semn al statutului de elită, chiar dacă sodomia era inadmisibilă, conform normelor sexuale. Baia publică era mult mai frecventată decât în perioadele anterioare. Magazinele urbane și comercianții cu amănuntul
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
împăratului Franz Joseph I din 28 februarie 1863, Julius Haynau a fost inclus în lista celor mai demni războinici și celebri comandanți ai Imperiului Austriac. Haynau a fost fiul natural al principelui Wilhelm I de Hessen din legătură acestuia cu concubină să, Roșa Dorothea Ritter, înnobilata pe 17 martie 1783 cu predicatul "Freifrau von Lindenthal" și care era fiica unui farmacist din Hanau. Perechea a avut cinci băieți și trei fete. Unul din frații săi, Wilhelm Karl (n. 24 decembrie 1779
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]
-
împotriva lui Géza I încetând abia în 1074. Béla a fost fiul ducelui Vazul, unul dintre verii lui Ștefan I, primul rege al Ungariei. Despre mama sa se ști că făcea parte din clanul Tátony și a fost soția sau concubina lui Vazul, care urma încă tradițiile păgâne maghiare. Vazul s-a implicat într-o tentativă eșuată de asasinare a regelui Ștefan. Pentru trădarea sa a fost executat în 1037, după ce fusese mai întâi orbit, prin turnarea de plumb topit în
Béla I al Ungariei () [Corola-website/Science/329814_a_331143]
-
de la Gizeh, care poartă inscripția „regele dual Sened“. Desenatorul italian L. Vassali (în a doua jumătate a secolului al XIX-lea) a reușit să redea și prin urmare să pastreze posterității imaginea și inscripția unui sarcofag(astăzi pierdut) aparținând unei concubine a lui *Iahmes I. Textul conține și o scurtă listă regală, începând cu Sened și terminând cu fondatorul dinastiei a XVIII-a. Lista regală de la Abydos(Nr.13) a păstrat numele faraonului sub varianta Senedi, în timp ce Lista regală de la Saqqara
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
seducerea unei femei căsătorite era o infracțiune foarte gravă, căci acest fapt putea induce dubii asupra calității de viitori cetățeni ai descendenților respectivei femei. În ciuda acestei interdicții formale, era însă moralmente acceptabil pentru un bărbat să aibă relații sexuale cu concubine, prostituate, rezidente străine sau sclave, în timp ce soțiile erau constrânse la fidelitate absolută. proclama în secolul al patrulea înaintea erei noastre în fața cetățenilor adunați într-o instanță de judecată: "avem curtezane pentru a ne satisface plăcerile, concubine care să ne ofere
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
aibă relații sexuale cu concubine, prostituate, rezidente străine sau sclave, în timp ce soțiile erau constrânse la fidelitate absolută. proclama în secolul al patrulea înaintea erei noastre în fața cetățenilor adunați într-o instanță de judecată: "avem curtezane pentru a ne satisface plăcerile, concubine care să ne ofere îngrijirea zilnică și soții care să ne dea copiii legitimi și să fie gardieni credincioși ai căminelor noastre." Realitatea era probabil mai puțin caricaturală, citatul menționat neînsemnând că grecii nu aveau scrupule morale, și de aici
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
de a sublinia accesibilitatea acestor servicii în epoca respectivă. O treaptă mai sus decât „pornai” erau situate acele prostituate care fuseseră sclave dar care își obținuseră statutul de persoane libere. Statutul lor era foarte apropiat de cel al hetairelor sau concubinelor. Pe lângă etalare în direct a șarmului lor potențialilor clienți, acestea recurgeau și la o serie de artificii publicitare: astfel, ele purtau sandale cu tălpi speciale concepute să imprime pe sol inscripția "ΑΚΟΛΟΥΘΙ" ("AKOLOUTHI - URMEAZĂ-MĂ!)". Totodată, ele utilizau machiajul, după cum
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
în general o educație înaltă și erau capabile să ia parte la conversații între indivizi cultivați, de exemplu pe timpul banchetelor. Singura excepție dintre femeile elene erau femeile din Sparta, care erau independente și puteau să își poarte singure de grijă. Concubinele primeau daruri de la câțiva „companioni” ("hetairoi") sau „prieteni” ("philoi"), care le asigurau întreținerea și cărora le acordau favorurile lor. Este vorba cel mai adesea de rezidente străine, cum a fost cazul "Aspaziei", originară din Milet, sau Neera, originară din Corint
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
iar conform lui Plutarh, „ea domina bărbații politici cei mai proeminenți și inspira filosofilor un interes care nu era nici mic, nici de neglijat”. Ne sunt cunoscute câteva nume ale unor astfel de hetaire. Din epoca clasică sunt menționate: "Teodota", concubina lui Alcibiade și Cebes din Teba, cu care Socrate dialoghează în "Memorabile"; "Neera", subiect al unui celebru discurs din Pseudo-Demonestene; "Phryne", modelul Afroditei din Cnidos, capodopera sculptorului Praxitele a cărui amantă era, dar și concubina oratorului Hiperide, care a apărat
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
epoca clasică sunt menționate: "Teodota", concubina lui Alcibiade și Cebes din Teba, cu care Socrate dialoghează în "Memorabile"; "Neera", subiect al unui celebru discurs din Pseudo-Demonestene; "Phryne", modelul Afroditei din Cnidos, capodopera sculptorului Praxitele a cărui amantă era, dar și concubina oratorului Hiperide, care a apărat-o într-un proces de infidelitate; "Leontion", concubina lui Epicur, ea însăși o filosoafă; dar și "Lais din Hyccara", amanta obișnuită a sculptorului Miron și proverbiala "Lais din Corint" o „femeie de o frumusețe răvășitoare
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
care Socrate dialoghează în "Memorabile"; "Neera", subiect al unui celebru discurs din Pseudo-Demonestene; "Phryne", modelul Afroditei din Cnidos, capodopera sculptorului Praxitele a cărui amantă era, dar și concubina oratorului Hiperide, care a apărat-o într-un proces de infidelitate; "Leontion", concubina lui Epicur, ea însăși o filosoafă; dar și "Lais din Hyccara", amanta obișnuită a sculptorului Miron și proverbiala "Lais din Corint" o „femeie de o frumusețe răvășitoare care-și vindea favorurile la un preț exorbitant”, pentru care Aristip a făcut
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
un concubin stabil: cea mai cunoscută dintre acestea, Neera, a cărei carieră este descrisă într-un celebru proces judiciar, a reușit să crească trei copii până să fie descoperit trecutul său de hetairă. La fel, Aspazia a fost aleasă drept concubină, de fapt soție după cum spun unele surse, de însuși Pericle. Athenaios menționa că „târfele care se transformă în femei onorabile sunt în general mai de încredere decât acele doamne care își glorifică propria respectabilitate”, și citează mai mulți oameni de
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
a fost forțată să se căsătorească cu Paul pentru a legitimă urcarea să pe tronul imperial. Sperând că va putea avea un moștenitor Corrino ea a acceptat. Însă când a văzut că toată dragostea lui Paul se îndrepta spre Chani, concubină să, a înțeles adevărul. Geloasa și plină de resentimente, a început să-i dea contraceptive periculoase Chaniei, pentru a o opri să dea naștere la un moștenitor. După moartea Chaniei la naștere, i-a părut rău și aceasta combinată cu
Prințesa Irulan () [Corola-website/Science/325154_a_326483]
-
Odată cu moartea sa, s-a instaurat o nouă tradiție de a da fostului împărat numele postum al erei în care a domnit, deci în cazul lui, . , pe numele său Mutsuhito, a fost fiul Împăratului Kōmei și a unei dintre concubinele oficiale, Yoshiko Nakayama, devenind prinț moștenitor pe data de 11 iulie 1860, când a fost adoptat oficial de Împărăteasa Shōken. Deoarece la încoronare avea doar 14 ani, Nariyuki Nijō a servit drept regent ("sesshō"). A fost căsătorit cu Masako (după
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
de "Gosho". La acel timp, nașterea era considerată a fi poluantă, așa că prinții imperiale nu se nășteau la Palat, ci, de obicei, într-o structură de multe ori temporară, aproape de casa tatălui femeii însărcinate. Mama băiatului, Nakayama Yoshiko, a fost concubina ("gon no tenji") împăratului Kōmei și fiica importantului consilier Nakayama Tadayasu. Tânărul prinț a fost numit Sachinomiya, sau Prințul Sachi. Tânărul prinț s-a născut într-un moment de schimbare pentru Japonia. Această schimbare a fost simbolizată în mod dramatic
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
gembuku" (ceremonia de masculinitate). Cei doi s-au căsătorit la 11 ianuarie 1869. Deși a fost prima împărăteasă consort japoneză care a jucat un rol public, ea nu a avut copii. Totuși, împăratul Meiji a avut 15 copii cu cinci concubine oficiale. Numai cinci dintre acești copii au atins vârsta adultă. La 19 septembrie 1868, împăratul a anunțat că numele orașului Edo a fost schimbat în Tokyo, sau "capitala de est". A fost încoronat oficial la Kyoto la 15 octombrie (o
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
se știe că avea ochii mici, picioare subțiri, vorba cepeleagă, însă avea îmbrăcăminte plăcută, tunsoare minunat de îngrijită și inele cu pietre scumpe de o rară frumusețe. Referitor la viața sa personală se afirmă că s-a îndrăgostit de amanta (concubina) prietenului său, s-a căsătorit cu ea, și-i aducea daruri care se aduceau doar divinităților. În 340 î.Hr. s-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de Macedonia cetăților grecești i-a dat prilejul să
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
cunoscuți mai ales iranienii, dar mai târziu și alții (de exemplu turcii, care sunt cei care constituiau ”gărzile pretoriene” în perioada de sfârșit a dinastiei abbaside). Said Boustany (1967) ne aduce aminte că majoritatea califilor abbasizi erau fiii unor sclave concubine nearabe: persane, bizantine, anatoliene, turce, berbere și slave. De la bun început, mawali au fost considerați „clienți” ai vreunui clan arab, reluându-se un vechi obicei din timpurile preislamice, când anumite persoane cu statut social modest căutau protecția unui clan mai
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
Carloman a fost capturat și privat de prefectura sa, care i-a fost acordată lui Gundachar. Când Carloman s-a reconciliat cu tatăl său și a fost numit rege al Bavariei, el a conferit Carintia fiului său, avut cu o concubină carintiană, Arnulf de Carintia. Arnulf și-a menținut reședința la Moosburg (Mosapurc), iar carintienii l-au reținut drept ducele lor nativ. După ce Carloman a fost lovit de un trăznet care l-a paralizat în 879, Ludovic cel Tânăr a moștenit
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
imperial cuprinde patru camere în care sunt prezentate numeroase articole vestimentare (aprox.2.500) ce au aparținut sultanilor, bijuterii dar și cadouri primite de la ambasadorii europeni. O altă clădire importantă este celebrul Harem. Aceasta era zona interzisă bărbaților unde locuiau concubinele sultanului, numărul lor variind de-a lungul peroadelor între 300-800 de femei. Aceastea erau fie scalve făcute cadou sultanului fie pradă de război. Odată intrate în palat erau educate de către îngrijitoarele haremului și de către eunuci, singurii bărbați în afară de sultan ce
Palatul Topkapî () [Corola-website/Science/303097_a_304426]
-
pe el. Prin urmare, el este atrăgător pentru „fecioarele” sau „tinerele femei”, conform celor mai multe traduceri. Femeia care este obiectul acestui poem de dragoste este comparată în mod favorabil cu un harem de 60 de regine (soții ale regelui), 80 de concubine și "alamot" fără număr, indicând că aceste alamot nu erau nici neveste nici concubine ale regelui. În plus față de traducerile ca „fată”, „virgină” și „tânără femeie”, o diferență între textele ebraice și Septuaginta conduce unele traduceri de a schimba radical
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]