166 matches
-
au reușit să demonstreze contrariul și anume că este „o povestire morală, care dă povețe”617, apărând-o pe Diana. Considerăm că nici Venus, dar nici Diana nu câștigă această dispută în Ninfale fiesolano. Dragostea cunoaște, din nou, două extreme: concupiscența și castitatea. Iubirea pasională a lui Africo și a Mensolei nu a reușit să triumfe, dar nici nimfelor Dianei nu li s-a mai permis să hoinărească prin păduri. Una dintre primele măsuri ale lui Atalante a fost să izgonească
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mult mai intransigent din punct de vedere moral. Venus este descrisă ca fiind obscenă și toți care au crezut în această fiică a lui Zeus sunt considerați nebuni, incapabili să reziste atracțiilor unei femei. Această Venus întruchipează în mod direct concupiscența, în nici un caz compatibilă cu dragostea către Dumnezeu sau iubirea onestă, creștină, pentru o femeie. Scena în care este evocată răpirea Europei de către Zeus, în timp ce se juca nevegheată de nimeni, prilejuiește o meditație împotriva permisiunii acordate femeilor de a se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se transformă în violatori (Tereu abuză de Philomela în mod inexplicabil, nemotivat, poate chiar involuntar, dintr-o dorință brutală; Tarquin o violează pe Lucreția dintr-o pasiune care poate fi cumva explicabilă, aceea a unei competiții masculine, ce îndeamnă la concupiscență și violență 713 ). Pe lângă această imagine, oarecum deplorabilă, pe care ne-o oferă, femeile apar într-o lumină mai avantajoasă, dețin o mai mare putere politică sau financiară: „Tisbe este mult mai agresivă, mai doritoare și chiar mai curajoasă decât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și bogata tradiție medievală, căreia Boccaccio, indiscutabil, trebuia să îi plătească un tribut. Dacă personajul feminin ilustrează un simbol, poemul, în ansamblul lui, se convertește într-o parabolă didactică: „Teseida poate fi interpretată ca o alegorie a trecerii sufletului de la concupiscență și lipsă de armonie la dragostea nobilă, căsnicie și pace.”742 Teseida a fost apreciată de către Geoffrey Chaucer care decide să debuteze în cadrul Povestirilor din Canterbury cu valorificarea acestei povești de dragoste. Emilia din Povestirea cavalerului este un personaj ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
morale la care nu dorește să renunțe, de unde și toate probele dificile pe care trebuie să le treacă, uneori sacrificându-se deplin pentru propovăduirea idealului pe care îl reprezintă. Virginia ilustrează, ca și alte personaje feminine pozitive, obiectul râvnit de concupiscența și lăcomia masculină. Pentru a o avea aproape, conducătorul cetății, Apiu, uneltește un plan macabru: prin vorbele supusului său, Claudiu, o revendică pe fată, ca fiind o sclavă a acestuia, furată în copilărie, și nu fiica lui Virginius. Tatăl îndurerat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care să o ocupe: fie alegând binele, puritatea și virtutea, așadar ceea ce generic am denumit sfera angelicului, fie optând pentru trăirea plenară a vieții, cu toate deliciile ei, chiar dacă se încalcă frecvent normele morale și se cade în profan, în concupiscență și trădare a inocenței, sfera maleficului. Portretizând decăderea unei societăți, atât Giovanni Boccaccio cât și Geoffrey Chaucer, încearcă să-și facă mai scuzabile personajele negative, să le găsească mai puțin înfiorătoare, moral vorbind. Cine sunt aceste donne demonicate? Reprezintă de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
personajului fiind semnificativ pentru virilitatea și lipsa sa de precepte morale) și refuză să se întoarcă la soțul legitim lipsit de apetit, preferându-l pe cel care îi aducea bucurie carnală. Ricciardo aparținea unei alte generații, mai vetuste, pentru care concupiscența era catalogată drept „poftă destrăbălată și murdară” 873 , iar lamentațiile soțului, care nu-și mai poate aduce acasă soția, îl fac să pară și mai ridicol. Pentru Bartolomea, imaginea păcatului nu mai reprezintă ceva înspăimântător, plăcerea proprie vine pe primul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
chiar prostii, și nu ale unei mentalități adânc înrădăcinate, a inferiorității și dominării femeii cu orice preț, cum întâlnisem anterior. În nuvela a patra din prima zi a Decameronului o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare” 920 devine ținta concupiscenței unui tânăr călugăr, dar și a starețului mănăstirii, decădere pe care o acceptă fără împotrivire, dar din toată atitudinea personajului se desprinde mai mult naivitate decât culpabilitate reală, dă impresia de victimă, de obiect folosit pentru satisfacerea plăcerii masculine. Madonna
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
din omenesc și tot ceea ce este omenesc nu mai poate fi blamabil și incriminat, de aceea donna demonicata tinde să triumfe, de cele mai multe ori, în tot ceea ce face. Tinerețea este mereu un apanaj salvator și justificator al tuturor înclinațiilor spre concupiscență. În lumea boccaccescă, iubirea fizică nu este catalogată drept păcat: „de poate fi numit păcat o faptă săvârșită de tineri din iubire”927. Caterina, din nuvela a patra a zilei a cincea, „o frumusețe de fată, mai mândră și mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
infidelă din dorința de a-și însuși o sumă de bani, dar călugărul, cu care își trădează soțul, se dovedește mai viclean decât femeia, deoarece reușește să se sustragă acestei datorii. Dialogul dintre soție și călugărul John trădează șiretenia amândurora, concupiscența, minciuna și ipocrizia. Confesiunile femeii nu sunt sincere, cum nu este onestă nici compasiunea slujitorului Bisericii. Interesant de observat că ceea ce pretinde soția de la negustor seamănă izbitor cu ceea ce proclamase târgoveața din Bath în Prologul ei: „și bine știi că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nu atribuim firii omenești numai ceea ce este rău și stricat”. Cassian învață că libertatea voinței umane nu a fost distrusă prin căderea în păcat. Cassian arată că omul a experimentat pentru prima dată antagonismul constant dintre trup și suflet, numit concupiscență după căderea în păcatul originar. În concepția sa există atât o concupiscență a cărnii cât și a spiritului. În Convorbirea duhovnicească a IV-a, capitolele 11-12, vorbind despre trup, specifică voința cărnii și dorințele cele mai rele, iar când vorbește
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
că libertatea voinței umane nu a fost distrusă prin căderea în păcat. Cassian arată că omul a experimentat pentru prima dată antagonismul constant dintre trup și suflet, numit concupiscență după căderea în păcatul originar. În concepția sa există atât o concupiscență a cărnii cât și a spiritului. În Convorbirea duhovnicească a IV-a, capitolele 11-12, vorbind despre trup, specifică voința cărnii și dorințele cele mai rele, iar când vorbește de cele ale duhului, are în vedere ,,dorințele bune și duhovnicești ale
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ale duhului, are în vedere ,,dorințele bune și duhovnicești ale sufletului”. Fiecare om poartă în sine pe lângă cele două fapte ce luptă una împotriva celeilalte o a treia - voința sufletului - care dorește în mod natural să le mențină în echilibru. Concupiscența nu înseamnă răul în mod obligatoriu, ci este chiar folositoare deoarece tensiunea pe care o creează în fiecare om ajută la mobilizarea sufletului pentru a se desăvârși mai mult. Testarea sufletului prin concupiscență conduce către purificarea lui. Această idee se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mod natural să le mențină în echilibru. Concupiscența nu înseamnă răul în mod obligatoriu, ci este chiar folositoare deoarece tensiunea pe care o creează în fiecare om ajută la mobilizarea sufletului pentru a se desăvârși mai mult. Testarea sufletului prin concupiscență conduce către purificarea lui. Această idee se concretizează la Cassian printr-o formulă interogativă: ,,...ceea ce se constată că este înnăscut și crescut în fiecare om, de ce să nu credem că este sădit de voia Domnului, care nu vatămă, ci sfătuiește
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Această idee se concretizează la Cassian printr-o formulă interogativă: ,,...ceea ce se constată că este înnăscut și crescut în fiecare om, de ce să nu credem că este sădit de voia Domnului, care nu vatămă, ci sfătuiește?”. În concluzie, pentru Cassian concupiscența nu este în sine un păcat ci trebuie privită ca un dar al harului divin ce-l sprijină pe omul căzut și pe care Dumnezeu a sădit-o pentru a ajuta omenirea să se restabilească în urma păcatului originar. Lupta
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Luminii, Arhonții Își dau pe deplin seama de superioritatea lui și hotărăsc să-l facă prizonierul definitiv al materiei, construindu-i acum un trup fizic alcătuit din cele patru elemente materiale (pămînt, apă, foc și vînt) amestecate cu Întunericul și Concupiscența (epithymia): „Privește mormîntul acestui trup de pe urmă! Privește În ce l-au Înveșmîntat acești ticăloși: locul uitării! Privește căderea dintru Început și ruptura dintru Început!”73. Încă un element se mai adaugă acestui ultim și cel mai jalnic dintre actele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din acest motiv Demiurgul Îi interzice lui Adam să guste din fructele sale, În vreme ce un vultur trimis de Pleromă (În locul mai ambivalentului Șarpe) Îl va Îndemna să le guste. Aici, Șarpele este neîndoielnic rău; i se pune În seamă revelația concupiscenței și a nașterii, prin urmare se vădește a fi un instrument al Arhonților 126. Gelos pe Adam, Ialdabaot vrea să-și recapete Spiritul cu care Îl Înzestrase. Trimițînd asupra lui o toropeală (anaisthesia), Încearcă să-i extragă Inteligența-Lumină printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cel cu chip de pisică, stăpînitorul cel drept (dikaios) al focului și al vîntului. În rîndul oamenilor cei doi sînt cunoscuți drept Cain și Abel. Ialdabaot inaugurează unirea (synousia) conjugală (gamos) Într-un fel destul de deprimant, sădind În Adam o concupiscență care Îl Împinge la reproducere (spora), destinată a perpetua spiritul contrafăcut, respectiv zestrea genetică rea a părinților. Arta blestemată a Împerecherii Îi face pe Adam și Eva să-l zămislească pe Seth, care va fi totuși binecuvîntat de Spirit, Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și pe trupurile uriașe li se prelinge sudoarea; este ploaia care cade pe pămînt În timpul furtunilor de vară”64. Descrierea lui Augustin oferă și alte amănunte În privința scopului Întregii acțiuni: În fața acestei priveliști atrăgătoare, Puterile rele Își sporesc ardoarea și concupiscența. Frîiele gîndirii lor dezgustătoare slăbesc și, dintr-o dată, sufletul viu care mai era Încătușat În mădularele lor scapă afară cu totul și se amestecă În aerul cel curat. Aici sufletul se purifică deplin, apoi se Înalță spre corăbiile luminoase gata
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o seduce pe Eva și o fecundează cu coada lui: „De aceea nu sînt numiți oamenii fiii lui Dumnezeu, ci fii ai Diavolului și ai Șarpelui, Îndeplinind planurile diavolești ale părintelui lor pînă la sfîrșitul veacurilor”38. Devenind robi ai concupiscenței diabolice, Adam și Eva dau naștere unui neam satanic, care se propagă potrivit străvechii doctrine a traducianismului: din acuplarea fizică a părinților derivă noi suflete. În cazul nostru, spiritele căzute se multiplică În ceruri și pătrund În trupurile de noroi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Plantele nu sînt intrinsec rele; vița de vie este osîndită cu deosebire, fiindcă „Diavolul și-a introdus pe ascuns (latenter) gustul său În ea”74. Singurul lucru ce poate fi definit, În deplină siguranță, drept rău În viziunea bogomililor este concupiscența, a cărei chintesență e Diavolul. Bogomilii se abțin de la consumul de carne și de la raporturi sexuale pentru a contracara dorința care Împinge la păcat. Concupiscența apare o dată cu trupul fabricat de Diavol. Numai Maria și Isus au putut s-o evite
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Singurul lucru ce poate fi definit, În deplină siguranță, drept rău În viziunea bogomililor este concupiscența, a cărei chintesență e Diavolul. Bogomilii se abțin de la consumul de carne și de la raporturi sexuale pentru a contracara dorința care Împinge la păcat. Concupiscența apare o dată cu trupul fabricat de Diavol. Numai Maria și Isus au putut s-o evite, deoarece ei nu au avut trup fizic; ei au fost Îngeri, cum sînt și sufletele noastre, numai că nu s-au aflat prizonieri ai unor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este și el un Înger. Contrar gnosticismului și maniheismului, Însă din alte motive decît În marcionism, bogomilismul este pesimist. Îngerul inocent a fost păcălit de cel viclean și nu poate evada din condiția blestemată a rasei sale decît renunțînd la concupiscență și la celelalte lucrări ale Arhontelui, adică la credințele și la practicile răilor creștini - „romanii”. NOTE 1. Cea mai bună ediție a scrierii Interrogatio, Însoțită de o traducere În franceză și de un comentariu, aparține Edinei Bozóki, Le Livre secret
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
le deosebește unele de altele este numai proporția variabilă a acestor elemente, care este „calitatea” lor ce decurge din proporțiile și ele variabile ale celor trei părți constitutive ale sufletului 41: „La Îngeri predomină intelectul și focul, la oameni predomină concupiscența și pămîntul, la demoni - mînia și aerul”42. Mai mult, „corpurile și lumile, adică universul vizibil și sensibil, au format obiectul unei a doua creații, deosebită de prima, care avusese drept obiect numai intelectele, naturile pur Inteligibile... Păcatul creaturilor raționale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
simplu pentru că el însuși este, înainte de orice altceva, trup. Pentru că ființa i se reduce la trup. Că uneori se consideră mai degrabă apropiat misticilor? Nu ne va interesa aici faptul că la un moment dat Cioran se declară „ros de concupiscență”, nici că invocă „ispitele”, „chinurile simțurilor” (I, 38). Nu aceste date care l-ar apropia, crede el, de mistici ne preocupă. De altfel, există prea puține date în acest sens. Să le fi mascat Cioran atât de bine?! În alt
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]