167 matches
-
nemurirea trupului și desăvârșita armonie dintre trup și suflet, erau perfecțiuni care nu țineau de firea omului, ci-i erau date în dar de Dumnezeu. Adam și Eva posedau trupuri omenești, dar, la început, înainte de păcat, nu erau subiecte la concupiscență, suferință și moarte. Făcând referire la aceasta, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: Adam și Eva trăiau fără căsătorie. Trăiau în rai ca în cer și se desfătau de prietenia lui Dumnezeu. Erau izgonite din sufletul lor dorința de împreunare
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
unul, ci de trei filtre culturale. Primul, aproape evident: Amintirile lui Creangă. Coborârea în trecutul copilăriei e pigmentată și aici de o anecdotică surprinzătoare, dar accesibilă. Fotografii de epocă, ascendențe doar presupuse, lecții de pian asociate cu tot soiul de concupiscențe juvenile, întâiele colecții numismatice, asprimea imprecisă a schimbărilor de regim politic devin tutelare. Acesta din urmă e responsabil pentru un delicios poem turnat în matrița qui pro quo-ului: "Eram la grădiniță și o iubeam pe Ada;/ când apăru în curtea
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
împreună cu "cei patru sergenți dezertori", stă sub semnul lui Eros (iubire înaripată) sau al lui Pteros (iubire care te silește să prinzi aripi), căci scenele erotice în care este angrenată "palida fecioară Jeny" sînt de-a dreptul urmuziene, cu echivocul concupiscenței eșuat în absurd. După ce-și vopseau puștile în liliachiu, cătanele "clătinate de dragoste și ispită / se duceau la Jeny care le dădea voie să-i lingă, / doi cîte doi, talpa stîngă". Dar poate cea mai atipică figură feminină din
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
care iscă stîngăcii și neaderențe, Brumaru își pune o mască. Masca senzualității care corespunde, în chip ostentativ, stadiului viril, mască pe care, în consecință, o diversifică, o accentuează, o arborează pînă la obsesie. Frivolitatea e aci o mască a candorii. Concupiscența adusă mereu în scenă ține mai curînd de joc și de o imatură curiozitate decît de „păcatul” carnal asumat. Uneori această senzualitate emblematică - veritabil antidot al copilăriei funciare - atinge chiar note licențioase, cum se întîmplă în Infernala comedie. Să menționăm
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
pe localnici pentru a degusta o tocana exotică sau de încercările de avort din Patul conjugal soldate cu bătaia unui cui în capul nevestei. Intenția unei analitici existențiale sau a examenului critic al unei umanități contorsionate se dizolvă după primele concupiscențe cu intrarea în scenă a domnului Marcel, acest "formidable bordel" și filmul rămîne neschimbat pînă la capăt livrînd variațiuni pe aceeași temă, în același "stil". În cele din urmă, Mitu dezertează pentru a-și vedea visul cu ochii - deși la
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
Constantin Țoiu ... Se știe, cea mai captivantă epică o pune întotdeauna cu multe efecte în mișcare concupiscența erotică, păcatul dintâi... Bâjbâind pe întuneric, Gorgonie dă peste Gherman, chelarul, care și el râvnea fata, furios îl doboară cu o lovitură, Nichita, fratele Nichita, care venea mutește spre ușă, se izbește cu capul de Iosofat, între timp chelarul se
Rușinoasa poveste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11095_a_12420]
-
lui Nicolae Bălcescu, are merite literare. Este o întrețesere de notații scurte. Aglomerări de imagini, ieșite din urziri și comploturi, din jaf, pustiire, răzbunare, trufie, iscusință, trădare, superstiții, semne, prevestiri. Totul se concentrează pe mișcare, pe spectacolul violenței și al concupiscenței, amestec de instincte și ticluiri, de descătușări individuale culese din documente. Este uimitoare capacitatea lui Nicolae Bălcescu de a însufleți datele documentelor. De exemplu, scena urmăririi lui Sinan-Pașa de către Mihai, la Călugăreni. Cursul descrierii este sustinut pas cu pas de
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
refuzînd să mănînce și să bea. Am ajuns în Germania convins că viața mea nu va mai avea de-acum nici un sens". "Poezia" patetică a situației de viață nu întîrzie însă a trece într-o teorie suficient de banală a concupiscenței: "Cît de ipocriți trebuie să fim, ca să nu recunoaștem că nimic nu este mai devastator în viața noastră psihică - și prin asta înțeleg că nimic nu ne poate bulversa în mai mare măsură - decît imaginația sexuală, neliniștea cărnii". Și cu
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
extrem de culte și extrem de delicate. Ce uimește la genul acesta de curiozitate este că se deschide în toate direcțiile, neavînd predilecție în selectarea faptelor și nici părtinire în tratarea lor. E o dorință de a ști orice, un fel de concupiscență cognitivă al cărei furor se definește prin apetitul pentru peculiarul infim, adică pentru amănuntul infinitezimal cît firul de păr. În al doilea rînd, ce definește spiritul lui Culianu e repulsia față de filosofie, convingerea istoricului religiilor fiind că filosofii, atinși cum
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
sub pragul de exigență impus de morala kantiană, nu-ți rămîne decît să te mărginești la judecarea ei sub unghi estetic. Ce definește o capodoperă e totala sa indecvare la realitate, și cum Metafizica moravurilor e în flagrantă ruptură de concupiscența actuală, incompatibilitatea dintre ea și lume o face redutabilă prin iluzia pe care o întreține asupra omului. Dacă omul ar fi după tiparul înfățișat de Kant, atunci noblețea lui ar fi un adevăr infailibil. Dar cum omul nu e cum
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
după rolul pe care îl joacă cele două laturi ale gustului în viața lor. La unii senzația de gust predomină față de impresia de gust, la alții invers. Primii sunt hedoniști, ceilalți sînt ascetici. Cei din prima clasă sunt înclinați spre concupiscență, preferînd anecdotele și variabilele efemere; ei sunt relativiști și maleabili. Ceilalți sunt austeri, preferă schemele generale, dogmele sau constantele; ei sunt conservatori și statornici. Primii sunt predispuși la excese culminînd în greață, ceilalți sunt înclinați spre cumpătare, fiind amenințați de
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
cele mai puternice cîmpuri de forță magnetică ale spiritului său mediteranean. Felul în care descrie trupul contorsionat, crispat de plăcere al Ledei lui Michelangelo sub îmbrățișarea păsării îl transformă într-un voyeur subtil, estet pînă și în cele mai răspicate concupiscențe. Tabloul s-ar putea reconfigura modern în Lili și densitatea lui Dimov: "Iar Lili saltă (...) / se arcuiește, se contorsionează, / își trece printre coapse brațele a disperare / ca să zboare uliul deasupra a tot ce are. Nu mai știu care-i pasărea
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
orizontul de duh, adică busola dătătoare de iluzii consolatoare, de aceea cinic e un intelect care, știind că se chinuie într-o lume fără perpective, se răzbună alegînd expresia caustică. În schimb, lubric e intelectul exasperat care se înfundă în concupiscență mediatică, spre a-și scoate pîrleala în fața absurdității vieții. Toți sînt rafinați, numai că pe unii (pe cinici și lubrici) îi sufocă absurditatea vieții, iar pe ceilalți îi mîngîie vedenia unui sens. În fine, romanticul nu e moderat, iar cine
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
oglinzi - toate demne de un documentar de pe Discovery - ne conduc înapoi, în timp, pe un traseu fascinant, cu atît mai mult cu cît, încă de la începuturile ei, oglinda a fost acompaniată de un secret, învăluită în mister, hărăzită simulacrelor și concupiscenței, ea a alimentat iluzii și a obnubilat simplitatea realului; ba mai mult, pînă și "rețeta" de fabricație a oglinzilor era păzită cu străjnicie la Saint-Gobain, de pildă, (căci "manufactura alimentează visurile dar își face și socotelile", după cum remarcă ironic autoarea
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
cărei moment explozie nu se lasă nici așteptat prea mult, dar nici intuit prea ușor. De la pasiunile recente pentru consemnarea măruntelor amintiri din comunism până la - aleg un alt exemplu din carte - tendințele vestimentare, nimic nu scapă rodajului. Aflat undeva între concupiscență și sinceritate, un astfel de pasaj mi se pare emblematic pentru intențiile Urban-coliei: "În vara anului 2005 s-au purtat dungile și eu habar n-aveam. Nu vedeam și nu mă interesa nici o altă femeie în afară de șefa mea, care purta
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
din fire din partea puberului și ieșiri din pepeni din partea maturului. Înțelepciunea cu care se învrednicise proaspăta autoare de romane dădu roade. Fagotul se întoarse într-o dimineață jerpelit ca vai de el și declarând că îl macină un sentiment de concupiscență impetuoasă țfagotul mai avea uneori porniri de a se exprima mai pretențios decât era cazul, vârsta, bat-o vina...), cu capul cât o bute și puțind de la o poștă a alcool dublu rafinat și se răstigni exemplar și de bunăvoie
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ca un pled din șase foițe cenușii, străbătute de vinișoare. Dacă aș tăia-o-n bucăți și le-aș lipi între două coperți, ar ieși textul ăsta îngălat de acid lisergic, țesătura asta în care asud de frică și de concupiscență. Sculîndu-mă din pat, mă așez la masa de scris. Apoi mă trântesc la loc în pat, târând după mine, în mintea mea pulverizată, dantelăria literelor formate cu pixul, ca niște pânze de păianjen, care se topesc în rețeaua mai vastă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deodată și brațul îi căzu la loc pe masă, într-un gest de oboseală. Chipul i se întunecase. — Cu bucurie, da, chiar așa! Și pentru mine așa era. Alții sufereau, le venea greu să renunțe la lume, erau încă pradă concupiscenței, înțelegeți? Eu, însă, nu: trăiam în pace, iar regulile severe ale claustrului nu mă împovărau. Era un loc minunat: o veche casă de coloni, înconjurată de pajiști și pâlcuri de stejari. Călugării o transformaseră în mănăstire și cu donațiile fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru generozitatea actorului, ci pentru concurența în... audiență - a plecat, cu suita. Am rămas cei care aveam o pasiune identică - muzica rock - și multe diferențe. Băutura s-a amestecat cu ideile, țigările cu sentimentele, trecutul cu iluziile noastre despre el, concupiscențele cu momentele de glorie, credințele cu dubiile etc., etc. La ce te-ai aștepta de la niște oameni care încearcă să fenteze vremurile, întreținându-și fantasma că sunt altceva decât pământ, fum, vis? Nu știu cum a fost Florian Pittiș cel adevărat. Știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Ca și cum instinctul ar însemna să ejaculeze în trupul sterilizat chimic al unei femei pe care o întâlnise pentru prima oară în viață cu douăzeci de minute în urmă. Iar Wilt reacționase instinctiv, dându-se timid la o parte din calea concupiscenței legate de putere și de aroganță și de un dispreț intolerabil față de persoana lui, pornit de la presupoziția că tot ce era el, tot ce însemna micuțul de el reprezenta o simplă prelungire a penisului său și că expresia definitivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
preocupat și incredul: - Mama spune că a văzut-o cu mulți. - Nu e adevărat, nu e adevărat! negă Felix aprins. Într-o zi însă, Titi, după o lungă ședere nemotivată în apropierea Otiliei, care citea, îndrăzni un gest oarecare de concupiscență, care irită pe fată. - Ești nebun, Titi, țipă ea, pleacă de aici! G. Călinescu Țipătul ei fu auzit indirect de Aglae, care se mânie foc, însă nu pe Titi, ci pe Otilia. Ea își vărsă toată ciuda față de moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aproape toți se căzneau să-l ascundă, să-l facă neauzit. Această pudoare sau poate această trufie îi mutila pe toți: gândirea lor era într-o parte, iar viața lor într-alta. Plângeau pe tăcute, sufereau pe tăcute, aveau extaze, concupiscențe, căderi ― pe tăcute. Se fereau cu toții de etică tocmai pentru că nu știau să-și integreze viața și să-și asume imoralitatea ei funciară. Ce să mai vorbim de sex! Scriind, păreau cu toții asexuați și tăceau în privința singurului lucru care îi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
predilect, simbolic vorbind. ENȚICLOPEDIA ENCARTA Luxura Luiza VASILIU Ar fi, cică, un păcat de moarte. Unul pentru care, dacă te-ncrezi în ce spune Dante, riști să ajungi taman în al doilea cerc al Infernului. I se mai spune, libidinos, „concupiscență“ sau, boieresc, „desfrânare“. Unii își croiesc viața astfel încât să păstreze virginitatea tuturor fecioarelor din lume neatinsă, așa cum fac, de exemplu, scrie Bernanos în La Grande Peur des bien-pensants, „pastorii prezbiterieni sau metodiști, bine îmbrăcați, bine hrăniți, cu contul lor în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
de a doua zi, foamea de normalitate, teama de sine, de alteritate. Deviez? Dar hai să rămânem la Watteau în seara asta... Satir și nimfă adormită... Unele surse traduc Jupiter și Antiope. Din câte știu eu, Antiope a scăpat de concupiscența atotputernicului, căzând însă, după unele surse, în brațele lui Tezeu, devenind unica amazoană care să împartă, în mod oficial, patul cu un bărbat. Deci rămânem la varianta Nimfa adormită și satir, dar păstrăm în minte faptul că, sub carnația moale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
uneori că este Îndrăgostit, și nici, la capătul celălalt al spectrului feminin, cu prostituatele care Îl sâcâiau sistematic În Piccadilly, În primii ani petrecuți la Londra. Unul dintre avantajele anilor tot mai numeroși - poate singurul - era că lipsa Înnăscută a concupiscenței din viața lui era din ce În ce mai puțin interesantă pentru cei din jur. În cele din urmă, probabil presiunea constantă a activității sexuale și obsesiile sexuale din literatura franceză Îl Îndepărtară de Paris și Îl convinseră să se stabilească În Anglia. Flaubert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]