1,607 matches
-
Tatăl nostru (Orationes dominicae breuis expositio). În volumul III, apărut În 1948, au fost traduse și comentate Întrebări către Thalasie (Quaestiones ad Thalassium). Aici, ca și pentru Pseudo-Dionisie, tânărul profesor din Sibiu folosește fără nici o ezitare și fără nici un parti pris confesional cunoștințele patristicii moderne. Lista de nume pe care le citează respectuos este revelatoare: V. Grumel, cu articolul despre Maxim din Dictionnaire de Théologie Catholique și un studiu din Échos d’Orient; R. Devreesse, cu două texte apărute În colecția Analecta
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
explic... Dacă Încep una dintre acele anchete, de exemplu, cu un vinișor alb, pentru că mă aflu Într-un bar și acest vin e specialitatea casei, am tendința să continuu cu el... — CÎte pe zi? Asta Îi amintea de copilărie, de confesionalul din sat, mirosind a lemn vechi mucegăit, și de preotul care trăgea tutun pe nas. — Mult? — Veți spune probabil că mult... — Durează mult timp? — CÎnd trei zile, cînd opt sau zece, dacă nu mai mult. Cum e norocul. Aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
din lume, se ascundeau În locurile cele mai ciudate, uneori cele mai sordide. Dar chiar și aceștia păstrau Întotdeauna o legătură oarecare cu viața exterioară. De exemplu, În cazul bătrînelor, o bancă În parc, unde Întîlneau altă bătrînă, sau biserica, confesionalul, preotul. Bătrînii se atașau de o cafenea, unde toți Îi recunoșteau și Îi primeau cu familiaritate. Aici Însă, Maigret Întîlnea pentru prima dată singurătatea În stare pură. O singurătate care nici măcar nu era agresivă. Domnișoara Lange nu avea un comportament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Nici, dacă ar fi putut, nu ar fi fost În stare să convingă sau să convertească pe cineva. Putea lăsa șaua Shulei prin testament. Ea putea destăinui rabinului Ipsheimer că se află În posesia ei. Putea șopti părintelui Robles În confesional că o are. Care putea fi lucrul principal? Conștientul și durerile lui? Fuga din conștient spre primitiv? Libertatea? Privilegiile? Demonii? Expulzarea acelor demoni și spirite din aer, unde se aflaseră dintotdeauna, prin iluminare și raționalism? Iar omenirea nu trăise niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
kulturnaya. Shula era așa de kulturnaya. Nimic nu era mai potrivit decât acest cuvânt rusesc filistin. Kulturny. Poate că se lăsa În genunchi și se ruga ca o creștină; poate Îi făcea figura asta tatălui ei; poate se târa În confesionale Întunecoase; poate alerga la părintele Robles și invoca protecția creștinului Împotriva furiei lui evreiești; dar În devotamentul ei țicnit era cum nu se poate mai evreică. — Foarte bine, fotografia mea În librării. O idee bună. Excelentă. Dar să furi...? — Practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
parcă nu“ sau „Hei, sunt măgulit, dar...“. În loc de asta, părea învăluit într-o aură de deznădejde. Și, ce s-a întâmplat? am întrebat furioasă. Sunt încă una din cele cu care ai călcat strâmb? Te așteaptă un alt drum la confesional? — Nu. Nu, nu, nu, deloc! Cam după o lună, când eram la Boston, Janie a spus că ar trebui să luăm o pauză. —Oh? — Mda. Și, deși nu a spus-o pe față, a sugerat că știa despre celelalte femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în stare să mă agăț de mâinile salvatorului meu? Eram cu sufletul la gură, ochii mei implorau. Apoi a căzut sentința: „Așteaptă-mă aici! Am să te spovedesc!“ Mi-au dat lacrimile, trădându-mi fericirea. Dar, când am îngenuncheat la confesional, vocea îmi era iarăși fermă, pentru a rosti fără greșeală cuvintele pe care le repetasem de sute de ori. Cardinalul a ascultat în tăcere lungul meu strigăt de disperare, mulțumindu-se să dea din cap pentru a mă încuraja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ne-a demascat fără milă. Veți ajunge cel puțin cardinal sau papă. — Ce vreți să spuneți? — Nu e evident ca lumina zilei, prealuminate? — La drept vorbind, nu. — Ne putem bizui pe taina spovedaniei? — SÎntem Într-o grădină, nu Într-un confesional. — Ne mulțumim cu discreția dumneavoastră ecleziastică. — O aveți. Fermín oftă adînc și mă privi cu un aer melancolic. — Daniel, nu mai putem continua să-l mințim pe acest sfînt soldat al lui Hristos. — Sigur că nu... am adăugat eu, complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cumva, un fular roșu, de papițoi. Nu, Herr Doktor nu amintea scandalul cu scoaterea din învățământ, nici că acesta fusese, în realitate, cauza reîntâlnirii-surpriză dintre ei. Să nu pară nedelicat, probabil. Să nu se creadă că își contabilizează faptelebune. În spatele confesionalului, profesionistul pândea, înregistra, corela, totuși. Nu izbutea să scape de obsesia consultației ascunsă în dialogul cel mai banal, de rutina exercițiului polițist al medicului. Nici despre accidentul din adolescență nu aducea vorba, deși revedea, cu siguranță, adesea, în minte, bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am nevoie de Irina dumitale! Nu mai fă pe codoșul, nu mai am răbdare de giugiuleli... dacă nu cumva ești dispus să primești și alte motivări! Vărs, uite, vomit pe loc, felcere, m-am săturat de tertipurile voastre caritabile. În spatele confesionalului, profesionistul Marga, cu exercițiile sale de cazuistică și terapie și ergopsihoterapie: subterfugii, condimente exotice! Aiureli... messer Marga. Sunt cel de demult, adolescentul imatur, incurabil, ezitarea și excesul, tremur și taină. Intensitatea, intensitatea, doctore! Hipnoză, amețeală, pe șaua bicicletei, pe spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cu alte cuvinte, o tavernă liniștită și intimă, binecuvântată în plus cu o acustică tolerantă, care îți îngăduia să te auzi chiar și când vorbeai în șoaptă. Pentru Harry, locul trebuie să fi avut ceva din confortul și intimitatea unui confesional. În orice caz, aici prefera să se confeseze - mai întâi față de Tom și acum față de mine. În ce-l privea, cunoștințele mele despre existența lui prebrooklyniană se limitau la câteva lucruri: născut în Buffalo, fostul soț al lui Bette, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
enoriașii Îngroziți că, la urma urmelor, se puteau considera mai norocoși decât strămoșii lor, de vreme ce moartea le acordase timp suficient ca să-și pregătească sufletele În vederea urcării În eden. Au fost, totuși, câțiva preoți care, Închiși În umbra urât mirositoare a confesionalului, au fost nevoiți să-și adune forțele, dumnezeu știe cu câtă greutate, pentru că și ei primiseră, În acea dimineață, plicul de culoare violetă și de aceea aveau motive din belșug să se Îndoiască de virtuțile consolatoare a ceea ce spuneau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cât îi stătuse în putință. (Spre deosebire de domnul Elsworthy, preotul de la St. Olaf, care făcea concesii preferințelor vulgarizatoare ale enoriașilor.) Cu toate acestea avusese de suferit numeroase afronturi din partea episcopului. Nu i se îngăduia să asculte spovedanii, deși biserica avea un confesional frumos, țipător împodobit, ca o lectică, pe care-l adusese un enoriaș tocmai din Germania. I se desființase și corul și acum ținea doar o dată pe lună o slujbă în limba latină. Continua să folosească exclusiv cartea de rugăciuni Cranmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ci și spiritual. Nu mai prezintă interes. Aceeași realitate există și în Canada, intervin amicii mei. Multe lăcașuri de cult nu mai pot fi întreținute și nici nu le mai frecventează nimeni. La fel, multe școli care nu demult erau confesionale, acum s-au laicizat complet, iar conținutul doctrinal și moral catolic a fost înlocuit cu istoria religiilor, dialog intercultural și altceva asemănător. Acesta-i cursul istoriei prezente și parcă nu mai suntem noi artizanii ei, ci doar spectatori neputincioși ai
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mișcare penitențială” la care participă penitentul este o modalitate de căutare a convertirii, care se realizează prin parcurgerea unui proces dialogic în raport cu Dumnezeu. 1.1 Dialog pre-mărturisire Înainte ca omul să devină penitent și să pătrundă în spațiul sacru al confesionalului, pentru a se mărturisi, el începe deja un dialog cu Dumnezeu, dialog care nu este în mod necesar verbal și exterior, ci mai degrabă interior, realizat la nivelul conștiinței sale. Omul descoperă că, la un moment dat, Dumnezeu îi vorbește
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
continuă, însă într-o altă formă, stimulată, de data aceasta, de harul primit și de angajarea omului purificat. 1.3 Dialog post-mărturisire Îndestularea (sau pocăința) pe care penitentul o primește în timpul mărturisirii este împlinită în dialogul post-mărturisire. Odată ieșit din confesional, omul iertat va continua procesul său de convertire și de sfințire, începând chiar cu împlinirea operei penitențiale. Aceasta are un caracter medicinal, reparator, pedagogic și obligatoriu. Împlinirea acestei opere constituie un semn al voinței creștinului reconciliat de a distruge păcatul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
fidelitate evidentă față de Ritual. Ea se actualizează într-o atmosferă penitențială prin cererea de iertare din partea penitentului, oferirea dezlegării din partea confesorului și aducerea de laudă lui Dumnezeu din partea amândurora. Chiar dacă această celebrare are loc în spațiul „strâmt”, dar sfânt, al confesionalului, atât penitentul cât și confesorul vor fi conștienți că, prin relația și dialogul lor, se înscriu, în mod analogic, în marea istorie sfântă în care omul s-a aflat în dialog cu Dumnezeu. 2.1 Relația dintre penitent și confesor
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
lui întreagă trebuie să fie în comuniune cu Dumnezeu. Înainte de a avea intenția de a asculta mărturisirile penitenților, confesorul trebuie să se afle într-o unire intimă cu Duhul Sfânt. El este cel care îl va călăuzi pe confesor în confesional și îi va inspira cuvintele pe care acesta i le va spune penitentului. Însoțirea penitentului în confesional nu este pentru confesor un act sentimental și nu ține doar de o simplă compasiune sau milostivire omenească, pe care el le-ar
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
penitenților, confesorul trebuie să se afle într-o unire intimă cu Duhul Sfânt. El este cel care îl va călăuzi pe confesor în confesional și îi va inspira cuvintele pe care acesta i le va spune penitentului. Însoțirea penitentului în confesional nu este pentru confesor un act sentimental și nu ține doar de o simplă compasiune sau milostivire omenească, pe care el le-ar putea simți în acele momente. Acțiunea sa se fundamentează pe însăși prezența lui Dumnezeu, care lucrează prin
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
inspiră gândurile, atât ale penitentului cât și ale confesorului, dar care respectă libertatea amândurora. Un lucru particular, care poate denatura dialogul sacramental, este vestimentația neadecvată a confesorului și lipsa reverendei în momentul celebrării reconcilierii. Purtarea reverendei și a stolei în confesional este o cerință pe care Biserica o exprimă în mod decis, reamintind prin aceasta că, în celebrările liturgice, confesorul acționează în persoana lui Cristos. Acest aspect este și în favoarea penitentului, pentru că i se confirmă în mod nonverbal că el se
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
se realizează „în numele Sf. Treimi”. Confesorul devine mai conștient că acționează în numele lui Cristos și inspirat de Duhul Sfânt, iar penitentul este mai atent la faptul că se află în fața lucrării lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ambii își păstrează în confesional personalitatea lor umană, așa cum și Isus, deși a fost în mod total Dumnezeu și în comuniune cu Dumnezeu Tatăl (cf. In 10,30), și-a păstrat pe deplin și natura umană, pe care nu a anulat-o prin misiunea sa
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
pe care o face împreună cu preotul-confesor în vederea identificării rădăcinii păcatelor sale și a comportamentelor greșite. b. Intervenția confesorului În practica actuală a sacramentului reconcilierii, există, din partea unora, dubii asupra faptului dacă confesorul trebuie sau nu să spună ceva penitentului în confesional. Un lucru însă este evident: în confesional, penitentul îl întâlnește pe Dumnezeu, al cărui atribut este, printre altele, dialogicitatea. Dumnezeu vrea să fie în dialog cu omul. Iar dacă confesorul este slujitorul și instrumentul lui Dumnezeu, el trebuie să favorizeze
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
identificării rădăcinii păcatelor sale și a comportamentelor greșite. b. Intervenția confesorului În practica actuală a sacramentului reconcilierii, există, din partea unora, dubii asupra faptului dacă confesorul trebuie sau nu să spună ceva penitentului în confesional. Un lucru însă este evident: în confesional, penitentul îl întâlnește pe Dumnezeu, al cărui atribut este, printre altele, dialogicitatea. Dumnezeu vrea să fie în dialog cu omul. Iar dacă confesorul este slujitorul și instrumentul lui Dumnezeu, el trebuie să favorizeze acest dialog între Dumnezeu și om. O
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
o remușcare continuă pentru ceea ce a făcut. El se simte mai liber datorită puterii milostivirii lui Dumnezeu și are mai mult curaj de a se întoarce și de a împlini pocăința propusă, fiind însuflețit de bunătatea și milostivirea experimentate în confesional. Este recomandat ca pocăința să nu se întindă pe un termen prea lung în timp și nici să fie prea obositoare pentru penitent. Însă i se va indica acestuia să nu se reîntoarcă la situații care l-ar conduce spre
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
care, conform judecății sale, sunt lipsiți de această dispoziție și cei față de care nu există nici o siguranță, creându-se mai degrabă o situație de dubiu cu privire la starea lor. De aceea și cazurile cu care se poate întâlni același confesor în confesional pot fi uneori ambigue sau cu un anume grad de dificultate. a. Confesorul și dubiile cu privire la dispoziția penitentului În situații de dubiu, unii autori propun anumite criterii care să îi vină în ajutor confesorului pentru a evita unele îngrijorări inutile
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]