1,131 matches
-
pe care o ducea, deși Încă nu căzuse În păcat. Plecînd confesorul Într-o călătorie În Italia, frumoasa doamnă Îl rugă să-i aducă de acolo o oglindă venețiană, una din acele oglinzi care pun În valoare perfecțiunea formelor. Aprigul confesor se hotărî să folosească prilejul pentru o drastică lecție de comportare cucernică. Revenit din Italia, el o anunță că și-a Îndeplinit promisiunea: «Priviți-vă, Îi spuse el scoțînd de sub sutană un cap de mort, aceasta este oglinda dumneavoastră. A
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Îi spuse el scoțînd de sub sutană un cap de mort, aceasta este oglinda dumneavoastră. A fost capul celei mai frumoase femei din Veneția. A fost ceea ce sînteți și Într-o zi Îi veți semăna Întocmaiă. Dar, spre marea dezamăgire a confesorului, prin această stratagemă doamna În cauză n-a fost cîștigată pentru penitență și cuvioșie. Dimpotrivă, fermecătoarea doamnă a găsit de cuviință să tragă o cu totul altă concluzie: s-a gîndit că dacă preafrumosul său chip va ajunge, vai, prea
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
scociorî la nesfârșit sordiditățile și turpitudinile, a sta mereu cu nasul în ele și a ne face un soi de fală din această „sinceritate” nu e câtuși de puțin ocupația unei conștiințe libere. În repertoriul păcatelor la care se refereau confesorii iezuiți figura și așa-numitul „péché de scrupule”. După pilda lui Gide și a încă unui celebru „jurnalier”, Henri-Frédéric Amiel, se îndeamnă mulți în a-și „analiza” infirmitățile și neputințele. Încalte acest Amiel, afară de niște anodine cursuri de estetică și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în anii precedenți, pentru că erau în mod evident foarte cerute de public, însă Grigorie le-a adunat apoi și le-a inclus în 592 în opera mai cuprinzătoare. Scrierea se încheie cu cartea a opta, redactată în 587, “întru slava confesorilor” care se deosebește de cea dinainte pentru că vorbește despre confesori, firește, și ei tot de origine galică. b) Operele minore La sfârșitul Isoriei francilor, Grigorie vorbește și despre sine și despre operele sale. În afară de cele pe care le-am văzut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de public, însă Grigorie le-a adunat apoi și le-a inclus în 592 în opera mai cuprinzătoare. Scrierea se încheie cu cartea a opta, redactată în 587, “întru slava confesorilor” care se deosebește de cea dinainte pentru că vorbește despre confesori, firește, și ei tot de origine galică. b) Operele minore La sfârșitul Isoriei francilor, Grigorie vorbește și despre sine și despre operele sale. În afară de cele pe care le-am văzut deja, mai există o scriere Despre slujbele nocturne (De cursibus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Om deplin, capú întregu, hire adîncă, cât poți dzice că nascú și în Moldova oameni”). Prin 1660, în luna aprilie, Gheorghe Ștefan cu cei care îl urmaseră, o veritabilă „curte” privată (între ei și câțiva cărturari, precum Antonie de Moldovița, confesor și secretar, autor al faimosului Codice) se afla la Viena, iar în 1662 cutreiera landurile germane, fiind, pe rând, oaspete al prințului Wenzel von Lobkowitz și al contelui von Rothal. în 1663, ajunsese în Rusia - cu bani de la prințul elector
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
largul lor împreună, întrețin cu multă ușurință conversații libere (fără constrângeri care vizează subiectul abordat sau formele gramaticale), reprezintă unii pentru ceilalți buni ascultători, permițând exprimarea necenzurată a gândurilor și sentimentelor, iar aceasta face ca unii să devină cu ușurință confesorii și, deseori, complicii celorlalți, își acordă reciproc suport moral și sprijin material... Dacă nu poate fi negată, legătura bunici nepoți nu este, totuși, una naturală, automată, ci, dimpotrivă, una construită; proximitatea geografică, debutul relației odată cu, sau foarte curând după nașterea
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
Datoria, București, 1972; Confesiune patetică, București, 1976; Poeme europene, București, 1980; Edenul, București, 1980; Tratatul despre spini și alte poeme, București, 1982; Via, București, 1984; Turnul onoarei, București, 1987; Aur și flacără, Timișoara, 1996; Darul, Oradea, 1997; Iisus, București, 1999; Confesorul, Oradea, 1999; Carla în decembrie, București, 2002. Repere bibliografice: G. Călinescu, Poezie, CNT, 1962, 7; Florin Manolescu, „Repaose”, RL, 1970, 1; Petru Poantă, „Repaose”, ST, 1970, 5; Corina Popescu, „Confesiune patetică”, RL, 1972, 4; Nicolae Prelipceanu, „Datoria”, TR, 1972, 49
MURGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288316_a_289645]
-
locuri unde oamenii se întâlnesc și discută: „Rolul Bisericii în sat este covârșitor pentru că nu se mai adună oamenii decât la praznice, botezuri, nunți și înmormântări” (lider local, 35 de ani). Și totuși preotul satului este foarte rar ales drept confesor sau sfătuitor spiritual, „de când cu revoluția cam toți sunt șefi, nimeni nu are nevoie de sfat” (idem). În ceea ce privește ajutorul între oamenii din sat, acesta, atunci când există, se manifestă mai mult în virtutea relației de rudenie pe criteriul „vin eu la tine
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
altă parte revista România Mare continuă să arunce Înspre adversarii politici exact aceleași acuzații. Nici nu are rost să insistăm! Vladimir Tismăneanu: Cine a cântat aria calomniei și și-a făcut din asta o profesiune nu poate să devină părinte confesor. Mircea Mihăieș: Dimpotrivă, se pare că, după cel mai recent sondaj, nehotărârea Îl costă pe Vadim foarte mult. E pentru prima oară când este creditat sub propriul său partid, lucru care cred că Îl Înnebunește. Mă refer la indecizia lui
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Rochelle? — Nu. Doar i-au anunțat sosirea. — Dimineață Îi era deja teamă de ceva, acasă și la cimitir. — Mă Întreb de ce vă privea pe furiș. — Cred că Înțeleg. Maigret zîmbi, oarecum jenat. — Jurnaliștii au făcut din mine un fel de confesor. Ar fi vrut să-mi mărturisească totul și să-mi ceară sfatul. Apoi a renunțat. Lecoeur se Încruntă. — Nu Înțeleg. — Bărbatul a Încercat să obțină o informație de la Hélène Lange, una destul de importantă ca să-l facă să-și piardă stăpînirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ajuta, se oferi el. Îmi prisosește ceea ce vouă vă lipsește: banii și bunul-simț. Credeți-mă, don Gustavo, am implicat deja prea multă lume În chestiunea asta. — Atunci, Încă unul În plus n-o strica. Hai, cu Încredere. Închipuiește-ți că sînt confesorul tău. — De ani de zile nu m-am spovedit. — Se vede pe fața ta. 33 Gustavo Barceló știa să asculte contemplativ și salomonic, asemenea unui medic sau nunțiu apostolic. Mă urmărea cu mîinile Împreunate sub bărbie, ca la rugăciune, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
comediile. Una este cea discutată mai sus, a polițaiului servil, cu dependență absolută față de cei pe care-i slujește. Pentru Leonida poliția e atotputernică și își poate permite orice. Autoritate politică este și Nae Ipingescu, ipistatul devotat lui Jupân Dumitrache, confesorul acestuia. Sunt apropiați pe plan social și sufletesc, discutând politică, schimbându-și ideile despre proza lui Rică Venturiano și ajutându-se reciproc. Ipingescu își aprobă amicul în mod mecanic prin „rezon” și răspunde chemărilor acestuia: „Săi, nene Nae!”, „Urgent”. Redus
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
a lui Dudley, de cea mai puternică factură teatrală pe care o auzise vreodată: — Iartă-mă, Doamne, căci am păcătuit. Ultima mea confesiune n-a avut loc, pentru că sunt evreu. Dar voi remedia curând această situație, preacucernici Smith și Considine, confesorii mei! Mal se întoarse și îl văzu pe Dudley cu un teanc de fotografii în mână. Rolff termină de dactilografiat paragraful, apoi își ridică privirea. Dudley îi împinse în fața ochilor o fotografie. Rolff spuse calm: — Nu. Mal făcu turul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu tot cu scaun dinspre confesiunea demnă de un film de groază, de care ar fi vrut să fugă urlând. Înainte de a fugi de-a binelea, zise: — Spune-mi totul. Minear ridică tonul, ca și cum i-ar fi fost teamă ca nu cumva confesorul său să dispară. Se grăbi, ca și cum abia aștepta să fie iertat sau pedepsit. Felix Gordean îl șantaja pe Reynolds de prin ’44 sau cam așa ceva. Își dăduse cumva seama de ce se întâmpla între el și Coleman și l-a amenințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
până atunci cam suspectată, începuse a fi bine văzută și căpătase chiar crucea de bună conduită. Totul mergea strună. . . - Să așteptăm aci tramvaiul! zise Mini. Se plimbau în sus și în jos, vorbind. - ... Dar ce să vezi! După câteva luni, confesorul, un biet bătrân, a venit aiurit să spuie maicei superioare că, de un timp, primește de la unele din "oile sale păstorești" mărturisiri ciudate. . . și, cu tot secretul confesiunei, nu știe, dacă nu trebuie. Superioara, care era o administratoare zdravănă, a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sufletului său, Amelia și-a scurtat existența pământească, mergând ireversibil către Moarte și nu spre Viață! A crezut orbește în preceptele și dogmele bisericii. Cu toate că Biserica este permisivă, tolerantă când e vorba de regimul alimentar al copiilor, bătrânilor și bolnavilor, confesorul Ameliei, preotul care-i inspirase încrederea totală, n-a fost la înălțimea situației de față - ori n-a vrut să fie - nedezlegând-o pe Amelia de canonul postului sever. Zadarnică stăruința disperată a mamei Ameliei, rămânând neînduplecat de rugămințile și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
egumeni ori viețuitori ne ajută să vedem profilul duhovnicesc al acestei așezări călugărești. „Un raport al Protoieriei Iași către Mitropolitul Calinic Miclescu spunea despre egumenul Cetățuiei, Arhimandritul Varlaam Stratulat, săvârșit din viață la 1877, că a fost distins protosinghel, arhimandrit, confesor, egumen la Mănăstirea Bârnova, la Hlincea și apoi la Cetățuia. Bunurile rămase de la el: un molitfelnic de Neamț, îmbrăcăminte și obiecte de uz personal, în total 24 de piese. Observăm sărăcia călugărească a arhimandritului Varlaam, care avusese mulți ani rosturi
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
XLVIII, Iași, 1972, p. 575 footnote>. Vatra mănăstirii a fost arendată între 1843-1846 egumenului Metodie cu 400 de galbeni. La 23 noiembrie 1776, semnalăm o adresă de la o unitate militară din Galați, referitoare la Ieromonahul Ioachim, din mănăstirea Cetățuia, fost confesor acolo, despre care se spune că a avut o purtate foarte bună. Într-o însemnare de pe prima pagină a foii de legătură a unui Triod din anul 1769 este amintit și numele arhimandritului Meftodie, egumenul mănăstirilor Cetățuia și Hlincea: Această
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
iar în cele din urmă spun, fie, să ne întoarcem la zilele tinereții, apoi s-a întâmplat ceea ce știi, nu trece nici o noapte fără să rememorez acea zi, eu clipesc reținută, de ce îmi împărtășește toate aceste detalii, ca și cum aș fi confesorul său, dar imediat încep să îmi imaginez, era atât de excitant, în ciuda consecințelor triste, apoi îmi dau seama că tocmai din acest motiv mi-a povestit, nu o făcuse pentru a se confesa, ci pentru a mă excita, încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de bună voie calea glorioasă a credinței și a spadei depunând, în Ordinul său monahal, cele trei voturi: de castitate, de sărăcie și de supunere, întru comuniunea cu Iisus Hristos! Cavalerul Fra Giovanni da Capestrano, acesta era numele companionului și confesorului lui Ioan al vostru, a dobândit faima unui călugăr învățat și a unui luptător destoinic, dar și pe aceea a unui mare persecutor de necredincioși evrei, de eretici husiți ori de valahi schismatici. Pentru a se facilita răscumpărarea spiritului său
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și ceașca de lut sau Duhul din sticlă, dar le lăsa și pe acelea neterminate. Se uita câte o oră întreagă, pierdut, la desenele fistichii ale fetițelor, și chiar intra cu ele în vorbă. Locul de "consilier intim" și de confesor (așa cum bănuiam noi) pe care îl avusese pe lângă Mendebil băiatul infirm, cu gheata lui ortopedică nichelată, fusese luat de Iolanda, cea cu funde uriașe. Mendebilul vorbea des cu ea, descriind curbe ciudate prin aer cu mâinile lui atât de expresive
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
altminteri de ce ar fi budat-o nevasta acestuia, Lisette ? Chiar ea îți spusese că numai de doi ani se reîmpăcaseră. După o lungă tăcere, te scutise de orice răspuns, spunând că a observat că ești de la o vreme ales de confesor pentru calitățile tale de persoană serviabilă ce pare să aibă, spre deosebire de alții, suflet. O postură pe care acum câțiva ani n ai fi sperat-o ! Mai ales că ți s-au făcut mai multe confesiuni decât crede ea, și toate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
urcuș care durează câteva ore și în care sufletul s-a desfătat în răcoarea dimineții și mai ales în frumusețea peisajelor. Mi-au revenit în minte urcările pe munte când eram elev și student, împreună cu răposatul preot Sociu Ianuș, fost confesor la catedrala catolică din București, cu care în vacanțele de vară, am colindat majoritatea munților din România. Menționez că el plătea totul și mai menționez faptul că nu l-am văzut niciodată nervos, supărat. Am ajuns apoi pe un platou
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Întrebarea iscă în sufletul lui Paul o neliniște vagă. Ba nu, nu vagă acută chiar. Răspunse, emoționat: Nu, n-am pe nimeni. Așa mă gândeam și eu. Neliniștea persista și Paul se întrebă de unde venea. Geta era pe cale să devină confesorul său, da, asta îi provoca acea neliniște; care, paradoxal, îi asigura un anumit confort interior, pentru prima oară de când se așezaseră la masă. Da? o întrebă. Era de așteptat? În ce lună ești născut, Paul? îl întrebă Geta. Pe Paul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]