231 matches
-
este o realitate cu răspândire universală, când dorința de a fi „la modă” trece și dincolo de sfera vestimentară, când patima înnoirii a dobândit un fel de autonomie, împingând în planul secund lupta concurențială pentru statut, rivalitățile mimetice și celelalte manifestări conformiste. De unde și noile funcții subiective ale consumului. Spre deosebire de consumul de modă veche care făcea vizibilă identitatea economică și socială a persoanelor, actele cumpărării în societățile noastre exprimă, înainte de toate, diferențele de vârstă, gusturile particulare, identitatea culturală și individuală a actorilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
unei tendințe de marketing, forma generală luată de consum când ceea ce este esențial se joacă între sine și sine. În sensul cel mai profund, consumul emoțional apare ca formă dominantă când actul cumpărării, încetând a mai fi comandat de grija conformistă pentru opinia celuilalt, basculează într-o logică dezinstituționalizată și intimizată, axată pe căutarea senzațiilor și a mai-binelui subiectiv. Faza III înseamnă noul raport emoțional al indivizilor cu mărfurile, raport instituind primatul senzației, schimbarea semnificației sociale și individuale a universului consumatorist
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
centralizată, a venit rândul etapei multipolare și dispersate a hiperconsumului, în care diferențierile se efectuează în funcție de o mulțime de criterii, fie ele de vârstă, de muzică sau sporturi preferate, proiecte de viață, etnicitate, orientare sexuală. În ciuda puternicelor curente mimetice și conformiste care structurează aceste microgrupuri, ele nu sunt mai puțin reprezentative pentru turbo-consumerism, datorită mai ales caracterului fluid, instabil, individualist care le este specific. Nimic nu mai seamănă cu configurațiile rigide și etajate de altădată: în aceste comunități „se intră” sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
se joacă deopotrivă Narcis eliberat și Narcis înlănțuit. Stadiul III a lansat pe orbită un consumator aproape liber de constrângerile și de ritualurile colective. Dar această autonomie personală aduce cu sine noi forme de servitute. Mai puțin respectuos față de valorile conformiste, el este în mai mare măsură tributar domniei bazate pe bani a consumului. Individul socialmente autonom este mai mult ca oricând dependent de forma comercială pentru satisfacerea nevoilor sale. Luat în parte, fiecare dintre actele consumului e mai puțin dirijat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Condotierul este O vacanță atât de lungă..., romanul unei „crize de afirmare”, care investighează un caz de „rebeliune” existențială, de refuz al soluțiilor social-profesionale pasive și convenționale, în numele urmării unei vocații artistice. „Rebelul” care respinge calea unei cariere banale și conformiste și a unei existențe terne constată că aspirația către independența deplină față de societate este irealizabilă, iar „evadarea” sa eșuează. Aici descripția amănunțită a cotidianului e dublată de o morală existențialistă, contrabalansată, pe de altă parte, de o propensiune spre cultivarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
tradiție și de conștiință civică, de tip liberal democratic occidental. A te bate pentru principii, democrație, drepturile omului și altele nu intră - în niciun fel - în mentalitatea subdezvoltată, minoră, a acelei categorii. Ea era, în mod structural, organic și tradițional, conformistă și obedientă cu guvernul. Oricare ar fi fost acesta. În sfârșit, detaliu deloc neglijabil, ea depindea economic integral de Stat. De salarii, sinecuri și alte avantaje. Noțiunea liberului profesionist intelectual lipsea cu desăvârșire. Pe scurt, un vid ideologic antiliberal și
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
cenaclului Junimea (1975) și al Studioului de Poezie ieșean (1983-1987). Debutând în perioada înnoirii aduse de promoția optzecistă, P. face, într-un fel, figură aparte printre colegii de generație. Poezia lui, mai ales cea din Norul de marmură, pare mai conformistă și mai conservatoare decât cea a altor optzeciști, vădind mai degrabă înclinația pentru exprimarea în filiația „înaltului modernism” postbelic, decât evoluția către soluțiile postmoderne. Modernismul rezidă nu atât în expresie, dicție, mijloace și recuzită, în imagistică și sintaxa specifică, cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
educație garantează starea de sănătate mintală, adaptarea socială, comportamentele corespunzătoare normelor modelului socio-cultural sau, altfel spus, măsurile de igienă mintală. Orice model de educație este expresia unei anumite mentalități sociale. În sensul acesta, putem distinge: modele de educație închisă, rigidă, conformistă, tradițională; modele de educație deschisă; educația liberă; educația incompletă, defectuoasă sau absentă. Nici un model de educație nu este ideal. Nici un model de educație nu poate cuprinde în sfera sa toate aspectele pe care le reclamă formarea omului. În plus, persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
invizibilă, despre existența căreia amintea insistent o „reclamă” des întâlnită pe marginea drumurilor, pe care scornitorii de bancuri o deturnau de la sensul avut în lozinca „Să triumfe Libertatea, Pacea și... Securitatea”. La prima vedere, așadar, trăiam într-o societate decerebrată, conformistă și amorțită, căreia i se potriveau de minune versurile lui Mircea Dinescu: „găinile n-aveau simț politic prea dezvoltat/ cârâiau în surdină și închideau ochii la tot ce se-ntâmplă”. Cu mai bine de un secol în urmă Caragiale observa
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
despre „bogătani”, care, în mod fatal, sunt „oameni cu păcat”, și despre „lupii” vânați de reprezentanții ordinii publice, în fine, despre „marile construcții ale socialismului”. Este greu de reținut ceva valabil din punct de vedere estetic din aceste texte dramatic conformiste: câteva pagini descriptive (peisajul dobrogean din povestirea Bedros din Bazargic) sau mesajul ascuns din Scrisoare de pe mare, o mică narațiune pe care Ion Vartic o socotește „o capodoperă a prozei scurte românești”. Drum fără pulbere concentrează toate fantasmagoriile literaturii angajate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
repetate rânduri (Marin Preda, Ștefan Bănulescu, Fănuș Neagu, Nicolae Velea, Nicolae Breban, Teodor Mazilu, Ion Băieșu, Alexandru Ivasiuc, D. R. Popescu, Sorin Titel, D. Țepeneag, Petru Popescu, George Bălăiță ș.a.), intră, observă criticul, în polemică implicită cu proza schematică și conformistă a anilor ’50. Remarcându-le modernitatea, comentatorul constată că acești autori se dezinteresează de stricta „verosimilitate”, au capacitate de sinteză, preferă adesea reprezentările metaforice și simbolice, deconstrucția, tehnica sugestiei, retragerea în parabolă și vizionarism, eseismul. Ei refac legăturile cu marea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
angajarea intelectiililor În luptele politice marcate de atracția pe care o exercită asupra lor totalitarismul comunist și fascist. Ori tocmai aceste regimuri au încercat să pună sub control viața intelectuală. Lupta împotriva artei moderne a deschis calea unei arte figurative, conformiste și academice de care artiștii s-au apărat fugind în străinătate, refuzînd supunerea și pasivitatea si chiar realizînd opere nonconfonniste ce se opuneau ideologiei oficiale. În sfîrșit, între cele două războaie, apare și se dezvoltă o cultură de masă în
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Carossa, de pictori mediocri precum Conrad Hommel, Paul Hermann și Fritz Erler, de sculptori preocupați de reproducerea stereotipă a modelelor glorificate de Reichskulturkammer cum sînt Kolbe, Klimsch și Scheibe. Se sustrag într-o oarecare măsură regulilor acestei arte, înțepenite și conformiste, arta statuară a lui Thorak, dar mai ales a lui Arno Breker, cîteva tablouri ale lui Ziegler și Padua, ca și o întreagă producție artistică ce ține mai mult de arta "designului" decît de cea a picturii sau sculpturii. Cît
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
cultură, dar și faptului că logica pedagogică solicită din partea cadrelor didactice creativitate și imaginație în activitatea lor, dar și în comportament. Școala, mai mult decât alte organizații, oferă membrilor săi libertate de manifestare și prezintă flexibilitate față de atitudinile mai puțin conformiste. desigur, această libertate se manifestă între anumite limite impuse de logica organizației. O a treia caracteristică ce distinge școala de alte organizații cu implicații în sfera educației și a culturii este prezența mai multor tipuri de membri, atât în plan
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
S. B.: Acolo se vede o grijă a discursului și chiar a ținerii documentelor și evidențelor. D. T.: O grijă pentru dosarul bun, pentru respectare liniei. S. B.: Am observat că fiecare când vorbea gândea trei mutări în față. Foarte conformiste discursuri, să nu deranjeze, "să nu se spună că..." La Politehnică mai apăreau derapaje. Aici mai protestau, mai ridicau probleme, că n-aveau ateliere ș.a.m.d. Erau mai vulcanici la Politehnică. La IMF, semnalau probleme, mai ales cele de
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
discute cu jurnaliștii modalitatea de sprijinire a presei studențești, mai ales la stabilirea unor tematici. Cum evaluați intervenția jurnalistei Alice Ouatu? D. T.: Era frustrarea și invidia singurului cotidian de partid, protejând totuși Viața Politehnicii. S. B.: De ce? Era mai conformistă revista? D. T.: Da. S. B.: Până și Petru Enache a părut mai rezonabil decât de ea. S. B.: În ședința de birou a comitetului de partid pe IPI din 26 aprilie 198034 s-a discutat activitatea revistei Viața Politehnicii
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
zise naționale și patriotice. O dezbatere prelungită și destul de furtunoasă pe tema Realismul minor - o pseudosoluție pentru abordarea problemelor realității (anchetă realizată de Ioan Adam) pare să marcheze un început de dezavuare a literaturii optzeciste. Se recomandă o cale mai conformistă și explicit „angajată”, deci cu adevărat minoră și retrogradă sub aspect literar și se conchide că „publicul are nevoie de o literatură cu un spirit mai combativ, patriotic” etc., ceea ce înseamnă implicit o întoarcere la formula literaturii de propagandă. Totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
Ajungând la acest punct, nu putem trece cu vederea opinia potrivit căreiainovația În materie de metodologie este stimulată de cercetare și nu atât de activitatea de predare sau instruire. Cu justificarea că predarea și instruirea sunt, În mod obișnuit, activități conformiste (și adesea repetitive), că prea de multe ori cei de la catedră tind să se bazeze pe ceea ce au făcut Înainte, În loc de a Încerca să descopere noi abordări, noi modalități de acțiune sau că, fiind prea aglomerați, sunt prea puțin motivați
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
CARMEN SYLVA, publicație care a apărut la București, bilunar, între 1 iunie 1909 și august 1910, având subtitlul „Revistă românească enciclopedică. Litere, artă, științe, sport, distracții”. Director-proprietar: Maria G. Temelie. De orientare preponderent tradiționalistă, cultivă o literatură de obicei cuminte, conformistă, cu prea puține accente de strălucire și profunzime. Poezie publică Victor Eftimiu, Mircea Demetriade, Th. M. Stoenescu, Scarlat C. Moscu, N. Țincu, N. Vulovici, Const. Râuleț, D. Sgură, I. Becescu, T. Teodorescu. Cu proză colaborează I.A. Bassarabescu, N. Gane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286112_a_287441]
-
une nuit d'Italie ou Pélopončse, Et Vesper brille au front du grand firmament pur". (L'élu) Prin cîteva realizări excepționale, proza lui Macedonski se ridică la nivelul poeziei. După ce practicase decenii la rînd o nuvelistică fără strălucire, ultra-romantică și conformistă, scriitorul își schimbă radical maniera tot în jurul anului 1890; atunci apar primele proze simboliste valoroase din literatura noastră. Ca și în cazul lui Eminescu, ele completează fericit poezia, dialogînd cu versul de la aproximativ același nivel. Numai că, în timp ce aproape fiecare
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
de l'homme": sub semnul acestei fraze din Ŕ rebours pare a se situa proza macedonskiană "artistă". Prin cîteva realizări excepționale, proza lui Macedonski se ridică la nivelul poeziei. După ce practicase decenii la rînd o nuvelistică fără strălucire, ultra-romantică și conformistă, scriitorul își schimbă radical maniera tot în jurul anului 1890; atunci apar primele proze simboliste valoroase din literatura noastră. Ca și în cazul lui Eminescu, ele completează fericit poezia, dialogînd cu versul de la aproximativ același nivel. Numai că, în timp ce aproape fiecare
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
de orice inhibiție în fața riscurilor pe care le presupune întîrzierea, fie ea și voită, în spațiile unei imagini deja erodate prin uz, artista realizează cea mai spectaculoasă și mai profundă experiență din pictura noastră de astăzi. Sub aparența unei priviri conformiste și ușor de localizat în convenția figurativului, a unui dialog asumat cu valorile instituționalizate în sistemele vizuale preavangardiste, dar cu lecția impresionismului și a expresionismului bine învățată, Ioana Bătrânu realizează, de fapt, una dintre cele mai interesante sinteze între vocația
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
nu de tot disprețul, atunci măcar de uitare. Părerea mea, dacă m-ar întreba cineva (o fac eu în locul oricui altcuiva, aici) este, însă, că n-ar cam trebui să-i și uităm, chiar dacă îi disprețuim. O istorie a literaturii conformiste, întâi din România, apoi din lumea largă ar fi, cred, cea mai instructivă istorie pe care am putea-o citi pentru a mai înțelege ceva și despre ceea ce trăim și citim sau vedem. Într-un moment nu tocmai inspirat, acum
Perspectiva furnicii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2960_a_4285]
-
șantiere, colectiviști, ilegaliști, luptele din '33, sirena lui Roaită, Comuna, proslăvirea lui Lenin, a lui Gagarin, a lui Julius Fucik, a Republicii, a Partidului. Și totuși s -au găsit în epocă oameni de gust în stare să depisteze, în compunerile conformiste ale acelor tineri, semnele dătătoare de speranță ale talentului. Un vers pregnant, o metaforă sugestivă, un efect ingenios de eufonie i-au făcut pe acei oameni de gust să-și dea seama că se află în fața unor poeți autentici, capabili
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
romanesc. Multe dintre pasaje nu mai pot trezi decât cel mult un zâmbet condescendent - teribilismele amoroase ale lui Dan Deleanu apar, prin trecerea timpului, de-a dreptul inofensive. Patima teoretizărilor e de asemenea redundantă stilistic. Opțiunea auctorială e ea însăși conformistă - deși Ionel Teodoreanu își plasează biografemele în textul romanului, Dan Deleanu conservă psihologia omului de prisos a eroului romanului omonim al lui Vlahuță. Feminitatea deviantă e drastic sancționată (Ioana Pallă și Adina Stephano), cea care triumfă fiind o feminitate domesticită
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]