3,203 matches
-
scris proză scurtă - Viatge d'hivern (Călătorie de iarnă, 2000), eseu, scenarii pentru filme de televiziune, cronici de presă, și-a încercat pana și în teatru. A primit, în patria lui, numeroase premii. Din partea criticii, a cititorilor, chiar și a confraților de breaslă, care i-au acordat în 2003 Premiul Scriitorilor Catalani, ca recunoaștere a unei întregi opere "d'altíssima excelˇlčncia" (al treilea, după Quim Monzó și Jesús Moncada, ambii traduși în română, distins cu acest premiu). A primit de două
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
foarte deștept și foarte simpatic.Îl găsesc mult mai important pentru mine, dar muuuult mai important decît faptul că am scris niște cărți pe care unii mi le-au lăudat. Nici nu mă interesează prea mult, de altfel foarte mulți confrații mei, și cuvîntul confrate îl spun cu o oarecare lipsă de tandreță... Nu mă interesează să fiu confrate cu toți publiciștii. Și ideea de confrate e de înțeles între avocați, dar nu între scriitori, adică între oameni care îți publică
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
simpatic.Îl găsesc mult mai important pentru mine, dar muuuult mai important decît faptul că am scris niște cărți pe care unii mi le-au lăudat. Nici nu mă interesează prea mult, de altfel foarte mulți confrații mei, și cuvîntul confrate îl spun cu o oarecare lipsă de tandreță... Nu mă interesează să fiu confrate cu toți publiciștii. Și ideea de confrate e de înțeles între avocați, dar nu între scriitori, adică între oameni care îți publică părerile, bune sau rele
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
că am scris niște cărți pe care unii mi le-au lăudat. Nici nu mă interesează prea mult, de altfel foarte mulți confrații mei, și cuvîntul confrate îl spun cu o oarecare lipsă de tandreță... Nu mă interesează să fiu confrate cu toți publiciștii. Și ideea de confrate e de înțeles între avocați, dar nu între scriitori, adică între oameni care îți publică părerile, bune sau rele. Ei bine, mă gîndeam că voi muri fără posteritate și deci am trăit degeaba
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
unii mi le-au lăudat. Nici nu mă interesează prea mult, de altfel foarte mulți confrații mei, și cuvîntul confrate îl spun cu o oarecare lipsă de tandreță... Nu mă interesează să fiu confrate cu toți publiciștii. Și ideea de confrate e de înțeles între avocați, dar nu între scriitori, adică între oameni care îți publică părerile, bune sau rele. Ei bine, mă gîndeam că voi muri fără posteritate și deci am trăit degeaba. Pe urmă, cînd s-a născut fiul
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
acestea m-ar fi ținut treizeci de ani în kibuț. M-a ținut acolo convingerea că mă găsesc în fața unei ferestre larg deschise către natura umană. Dacă aș fi rămas în oraș m-aș fi învîrtit printre vecini și printre confrații mei scriitori. Aș fi stat cu ei la cafenea și aș fi discutat cronicile din revistele literare. Nu m-au atras niciodată cafenelele literare. A.R.: Și acum a doua ambiguitate din povestea vieții Dvs. E o întrebare mai delicată
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
asemenea comunicat. Dacă la un ziar apare o criză între patroni și jurnaliști, posibil ca ziarul să se spargă. Atunci, firește că e de preferat ca mai întîi să se întîmple asta de-abia după aceea să plîngem de mila confraților noștri. Trustul de presă Ringier a mai avut probleme cu ziariștii români, cu prilejul faimosului divorț intentat de echipa de la Pro Sport. îmi amintesc o propoziție a lui Cătălin Tolontan: , Vom lua și cîinii din fața redacției." Atunci a avut loc
Zile negre pentru presă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12505_a_13830]
-
nu e o circumstanță atenuantă. Imaginația nu e o scuză. Cu toții ajungem să ucidem în gând, dar numai că autorul, monstrul ăsta, își așterne crimele pe hârtie, și le mai și publică. Dacă nu mi-am omorât pe cei nouă confrați și frați întru obsesie, sunt vinovat de ficțiunea de a-i fi omorât. Trebuie să te conving, cititorule, că nu l-am inventat pe Lucídio ca să arăt că nu sunt vinovat de aceste crime oribile. Trebuie să te conving povestea
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
ca o revelație de taină, inedită, făcută de un ,martor", pentru a nu îngropa în uitare o chestiune importantă de istorie literară? Ma întreb cum poate un om de cultură să afirme cu seninătate ceva atât de grav despre un confrate care nu mai poate confirma sau infirma "mărturia" și despre care toată lumea știe că a trăit pentru literatură, pentru cea română, pentru cea universală, pentru literaturile neolatine, pentru literatura italiană. L-am cunoscut pe Marian Papahagi din 1976, în ambianța
În replică - Mărturie mincinoasă by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/11480_a_12805]
-
istorie În luna iulie a acestui an, mai multe ziare bucureștene s-au arătat mirate de o spargere dată într-o noapte, între orele 19.00 și 9.30, la Librăria Humanitas Kretzulescu situată ,pe un bulevard luminat și circulat". Confrații noștri ar fi fost mai puțin surprinși, dacă ar fi citit din când în când și revista noastră. Ar fi putut afla astfel că deja în anul 1859, la Librăria lui C.A. Rosetti din București s-a dat spargere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11488_a_12813]
-
de vitrină, căci lipită de cea a librăriei se află vitrina de obiecte bisericești, unele foarte valoroase. Se pare așadar că numai la 1859 hoții mai erau interesați cu adevărat de carte și de istorie. Ceea ce nu scuză însă lacunele confraților noștri, care, ei, ar trebui să (ne) citească. (Revista Magazin istoric nr. 8/ 2005. Pt. conformitate I. P.) Întâmplare ciudată Cronicarul a luat act cu sentimente amestecate de vestea că a fost spartă una din librăriile Humanitas, aceea de lângă biserica Kretzulescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11488_a_12813]
-
prin lovituri de presă, prin demascări de senzație etc. Dar nu sunt numai ei. Din păcate, câteodată, chiar foștii disidenți autentici se angajează pe această pârtie, din reflex de singularizare sau din cine știe ce alte motive. Sau pentru a le plăti confraților de condei cine știe ce polițe. Cazul lui Paul Goma e prea bine cunoscut. Iată și recent: întrebat, în ,Jurnalul literar", ce părere are despre declarațiile noi ale odiosului general Pleșiță, omul care îl maltratase în închisoare, trece de el repede, în
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
și soluții de nebănuit, uluitoare prin ingeniozitatea lor, dar și pentru prezența unei anumite note de mister și ambiguitate, așa cum îi șade bine oricărei opere care se impune prin ineditul ei, aș spune, metaforic vorbind, "exploziv". Referindu-se la Umbra, confratele francez Florian Siffer invocă mărturisirea chiar a lui Picasso, cu prilejul unui interviu acordat unei persoane al cărei nume nu ne este adus la cunoștință. "Era dormitorul nostru - precizează Picasso. - Vedeți umbra mea? Tocmai plecasem de la fereastră; vedeți acum umbra
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
experimentului artistic, i-au apropiat într-o solidaritate de idei și atelier ori de câte ori au avut prilejul să-și apere reciproc evaziunile metafizice din realitatea de facto în cea de ficțiune a operei, evaziuni criticate fără menajamente și partizan de ceilalți confrați. De altminteri, controversele adesea au vehemențe denigratoare, câteodată chiar scandalul sui generis, în legătură cu o scriere mai puțin ortodoxă a unuia dintre cei trei ,magi" ai avangardei din Polonia interbelică, nu s-au încheiat nici acum, nu puține semne de întrebare
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
Constantin Țoiu Prin 1977, călătorind în UȘĂ cu prilejul Programului scriitoricesc internațional, la care au participat mulți alți confrați de-ai noștri - I. W. P., - am stat de vorbă cu un sociolog autohton care se plângea întruna că America nu-i bine văzută și când îmi amintisem cuvintele celebre ale generalului De Gaulle: O țară mare nu-i iubita
Agheasma anglo-saxonă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11607_a_12932]
-
unul ajunsese în pisc, de acolo domina netăgăduit ambianța, cel de al doilea abia urca primele trepte ale succesului. Bărbatul mai în vârstă pleda pentru claritate, reprima efuziunile, acorda prioritate rațiunii și echilibrului, prefera înceata sedimentare a pasiunii, iar tânărul confrate se înfățișa ca un tumultuos, bântuit de exaltări și de nerăbdare. Legământul de loialitate Sub auspicii care păreau nefavorabile coeziunii s-a săvârșit un miracol. Contrar previziunilor sceptice, cei doi s-au tratat de la egal la egal, au solicitat unul
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
Alexandra Olivotto Fac ce fac și tot revin - actualmente indirect - la un curent care de obicei are darul de a marca, aproape tara criticii de film: La Nouvelle Vague. Măcar mă consolez cu observația că și câțiva dintre confrații mei împărtășesc această obsesie. Plus că de data asta am chiar și un motiv ca să scriu despre un film oarecum asociat acestui curent: pe marile ecrane autohtone aterizează ultimul lungmetraj al lui Alain Resnais, Nu pe gură! (2003). Ei, "oarecumul
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
în prezentele rînduri, ca și numeroase altele, apărute sau aflate în curs de editare, grație grijii devotate și acribioase a fiicei sale, doamna Nadia Marcu-Pandrea, aparține așa-numitei literaturi de sertar. O categorie minimalizată, șicanată ori direct contestată de către unii confrați în pofida evidentei sale existențe, a evidentei sale însemnătăți, din pricini nu tocmai oculte. Pe lîngă concurența pe care o instituie din partea unor "ratați", a unor "revenanți" ce reapar cu strălucire în viața literară, ea prezintă și un impact dintre cele
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
Mircea Mihăieș Virulența vecină cu linșajul cu care o pleiadă de jurnaliști s-au năpustit asupra a doi confrați - Cristian Tudor Popescu și Ion Cristoiu - reprezintă o nouă premieră în viața publică românească. Credeam că le-am văzut până acum pe toate: confruntări între ideologii, între interese economice, între clanuri și găști, spurcarea adversarilor, discreditarea nemulțumiților, folosirea măciucii contra
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
la o farsă. Și pe cale de consecință, cum ar spune Antonie Iorgovan, nu mai stă în picioare nici scenariul că Traian Băsescu s-a pretat la jocul înscenării, pentru a poza în salvatorul ziariștilor. Mai puțin sensibili la scenarii decît confrații lor din România, unii jurnaliști francezi pun la îndoială și versiunea îmbrățișată la Cotroceni, că răpirea ar fi fost pusă la cale în România, de Omar Hayssam și care i-a făcut pe unii să afirme că am făcut de
Clasicizarea lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11617_a_12942]
-
nu zic, formidabilă. Și pentru a cărei romantică, haiducească idee, le sunt recunoscător amabililor amfitrioni. La fel cum a fost și cu ce trebuia să se petreacă a doua zi dimineața. în loc să vină la hotel, să ne plimbăm, dragii mei confrați, reputatul prozator Corneliu Ștefanache, director al revistei însemnări ieșene, excelentul critic Al. Dobrescu, redactor-șef, însoțit de foarte tânărul și atât de înzestrat, critic și el, Bogdan Crețu, un telefon mă anunța că va veni să mă ia numai Constantinescu
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
din care va ieși Poezia, ori Povestea, cu majusculă... P.S. După-amiază, la Medicină, străvechea, umanista Instituție, în care jos se află încăperea unde a fost bibliotecar Eminescu, - o întâlnire pe care nu o voi uita niciodată, - mulțumindu-le din inimă confraților, ca și autorităților ieșene.
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
Puțin creditabilă ni se prezintă și teza că stabilirea deplorabilelor conjuncturalisme la "etajul superior" al literaturii ar servi nu descurajarea unor gesturi similare, ci, din contra, perpetuarea mentalității oportuniste: " După opinia mea, cu cît vom insista asupra greșelilor unor iluștri confrați, cu atît mai mult și mai bine se vor lăfăi rinocerii, aflînd că sînt demni Ťcontinuatoriť ai lui Arghezi, Sadoveanu, Călinescu, Camil Petrescu, Vianu, Marin Preda, Nichita Stănescu ș.a." Căci "rinocerii" se "lăfăie" oricum într-un prezent tulbure, într-un
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
Europa! Cărturarul venit din România, închisă în lăcașul ei cultural-geografic (și politic!) se bucura, călător prin Europa fiind, să descopere și să evidențieze orice prezență culturală românească. La Biblioteca Națională din Paris, la Coimbra, în Portugalia sau în discuții cu "confrați" străini. Dar în același timp de ce să nu întrevedem și un orgoliu personal al unui intelectual român de elită, conștient de valoarea propriei opere, despre care credea că este demnă de a intra în patrimoniul culturii Europei occidentale? Adrian Marino
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
de a intra în patrimoniul culturii Europei occidentale? Adrian Marino nu a fost cîtuși de puțin un om modest! El a năzuit întotdeauna să fie - în "republica literelor" universale - recunoscut ca un participant util, un colaborator "chiar necesar", "în calitate de coleg, confrate", adică "un colaborator român efectiv" și "neconvențional", adică "neoficial". Și-a împlinit oare Adrian Marino acest vis? Fost-a el, în adevăr, recunoscut, de oamenii de cultură occidentali drept unul dintre ei, unul "de-al lor"? Citindu-i atent - în
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]