674 matches
-
industria lifting-ului a făcut progrese enorme, tinerețea nu poate fi trucată. Rigiditatea feței nu poate fi compensată de nimic, nici de felul entuziast în care-i aplaudă pe cei care iau premii, nici de "bravo"-urile repetate, adresate unor congeneri și nici de foiala permanentă, ca de elice pierdută la o barcă cu motor, nici de felul neechivoc în care se ridică spre a da o dimensiune solemnă aplauzelor. De altfel, e singura care se ridică în picioare: artistul pe
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
Dimitrescu-Iași, intitulată Der Schönheitsbegriff. Eine ästhetisch-psychologische Studie, care va sta la baza prelegerilor susținute de autorul ei la universitățile din Iași și din București. Ioan Pop-Florantin, cu studii la Viena, repudiat de junimiști pe motive politice, dar nu mai puțin congener în plan estetic, este autorul celui dintâi tratat integral românesc în materie de teoria frumosului: Estetica (1874 și 1879). Dorind să înnoiască principiile școlii teatrale românești, dominată de școala franceză, Mihail Pascaly îi solicită lui Eminescu, în 1869, să traducă
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
literară. Fără a-și asuma ferm formula poetică a optzecismului, cu care, dintr-un unghi nemilitant, trebuie să recunoaștem că are destule în comun, și fără să fie asumat de gălăgiosul grup al celor cărora, editorial, avea să le devină congener, Ion Monoran avea să rămână, din perspectiva încetățenitului protectorat al autorității, complet descoperit. Cum mai departe de asemenea pripite împărțiri de teritoriu nu s-a mers - studiile lui Radu G. Țeposu sau Ion Bogdan Lefter, concepute la cald, fiind ultime
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
-o, e adevărat, din tinerețe, dar pe parcurs, din mers. Sau că trăiește de câteva decenii la München, în afara centrelor de efervescență ale vieții literare din țară, pentru care nici nu manifestă vreun interes deosebit. Este apoi și d-sa congeneră cu „generația amânată", dar cu o evoluție atipică acesteia, impunân-du-se mai târziu și fără aura celor trecuți prin experiențele dure, traumatizante, ale terorii. In fine, lipsită de vocația militantismului, dar nu și a atitudinii civice, Mariana Șora și-a cultivat
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
absenteismului auctorial. Nuanța nu e, deci, temporală, ci sociologică. Nicolae Manolescu intuiește corect convalescența textului și resuscitarea autorului. Nu e de mirare că, dintre criticii generației 2000, cei care n-au agreat Istoria sunt aceiași care n-au gustat, la congenerii lor, decât lestul de conservatorism. Ceea ce, în ambele situații, le invalidează serios munca analitică.
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
II", Antologia poeților tineri, cu 55 de chipuri de Margareta Sterian și postfață de Ion Pillat. Ceva între volum colectiv de debut (destui dintre antologați semnau doar în reviste), și recunoaștere sumativă a unor afirmări pe cont propriu. Selecția unui congener (deși, din pro-priu-i portret de autor de antologie Stancu omite, cu cochetărie, anul nașterii, 1902), nu a vreunei autorități critice în materie de poezie fragedă, făcută în anii tuturor crizelor identitare, generaționiste, în deceniul, ori chiar lustrul, cred că am
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]
-
Format într-o epocă patetică, de un vitalism care a generat renașterea interbelică, N. Steinhardt a pătimit mult într-o istorie prea vrăjmașă. Și s-a bucurat, ca om literar, și de-o sfințenie omenească. Nu traseul criterionist al marilor congeneri (Eliade, Noica, Mircea Vulcănescu etc.) este cel pe care se situează scrisul său, ci mai degrabă cel al moraliștilor francezi sau, și mai aproape de realitate, pe terenul unde se împacă umanul-creștinesc, eticul și esteticul, plenitudinar, cum spuneau tinerii interbelici, sau
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
retrospectiv.) Firește, se poate discuta mult și contradictoriu în această privință. Personal, văd lucrurile puțin altfel decât profesorul Ion Pop. Mă îndoiesc, de pildă, că echinoxiștii afirmați în preajma anilor '80 îi preferau tacit pe colegii mai vârstnici (echinoxiști și ei) congenerilor imediați (lunediști sau nu). Am, pentru aceasta, argumentele mele bibliografice, oferite, printre altele, de volumele, concepute la cald, semnate de Radu G. }eposu și de Ion Bogdan Lefter. Ceea ce nu mă împiedică să constat, cavalerește, credibilitatea și autoritatea raționamentelor puse
Argumentul Echinox by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7149_a_8474]
-
alcooluri. Ritualul primitiv al fierberii înlocuiește, aici, chimismul modern al distilării. Lipsa lui dintre articolele explicite ale Dicționarului e o probă pentru maniera, mereu adiacentă, în care Coman își concepe volumele de poeme. (Aici se aseamănă cel mai mult, dintre congenerii săi, cu Teodor Dună. Catafaziile acestuia erau, în ciuda bunei orchestrări morfologice, nici mai mult, nici mai puțin decât niște insistente sondări de ferment arhetipal.) Tentația arhetipului există și la Coman. El e, în definitiv, un tată profund. Levitația, frecventă aici
Exiguum Etimologicum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7173_a_8498]
-
aici o gamă întreagă de stări de spirit. Și prin aceasta se apropie nu numai de Traian T. Coșovei, dar și de ceilalți lunediști fantaști, de Iaru, de Stratan, de Cărtărescu. Iată de exemplu un remix după celebra Ciocnire a congenerului său: „Stăteam la masă așteptând chelnerul./ Și eram triști și îngândurați,/ căci știam că mult nu mai avem de trăit./ Când, imaginea noastră s-a decupat în peretele dinspre stradă,/ ca și cum, chiar atunci, urgent, ar fi vrut să ne vadă
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
dar și de-a afla lucruri noi, surprinzătoare, ce sporesc la maximum tensiunea evenimentelor din decembrie 1989. Este evident că „independența" față de Moscova, clamată de dictator, era o gogoriță. Odată ce s-a retras umbrela sovietică, prăbușirea sa, ca și a congenerilor săi, chiar dacă lipsiți de alura-i despotică, din Estul Europei, era iminentă. La fel de evidentă este însă și continuitatea mentalității și conduitei comuniste. Dacă, precizează pe bună dreptate dl Cartianu, Revoluția s-a consumat pînă la 22 decembrie, ora 12,09
Cum au sfîrșit dictatorii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6034_a_7359]
-
un portret al autorului de M.H. Maxy, Sasa Pană este, pesemne, cel mai puțin avangardist si cel mai mult poet. Călătoria poticnită, au ralenti, li se potrivește întru totul unor poezii care încearcă să rețină ceva din lumea pe care congenerele lor o dinamitează. „Ceasul copilăriei colbăit în tăcere" (Palmares) e cel care sună, în cadențe minore, în aceste notații de-o vagă înduioșare, frumoase ca viața văzută de sus. Un soi de artă poetică e Plasa lui Pitagora, o blândă
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
Simona Vasilache În scrisorile pe care Ghica le compune, la bătrânețe, pentru congenerul Alecsandri (Editura Librăriei Socec & Comp., 1887) se găsesc, una după alta, iscălite din Ghergani - domeniul din Dâmbovița care i-a aparținut - în iunie si iulie 1881, Libertatea si Egalitatea. Două, deci, din visurile Revoluției Franceze, la care și pașoptiștii au
Fraternitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6308_a_7633]
-
că nu există efect fără cauză. Sămânța răului, aruncată în gospodărie, rodește în școală. Repet, fiindcă școala vremii e fără metodă și fără perdea, fără filtru între ceea ce ești și rolul pe care trebuie să-l oficiezi. Vucea, precum toți congenerii lui, suie pe catedră purtându-le cu sine pe toate ale lui. E o școală indiscretă și nepăsătoare, în care profesorul nu face vreun efort să se constrângă, să se disciplineze, ca să-i poată disciplina pe alții, într-un sens
Școala fără metodă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5243_a_6568]
-
se îmbulzesc acum, neputîndu-se desprinde de figura acestui dascăl de mare vocație. Jonglînd cu subtilitățile gramaticești, Traian Blajovici putea aborda orice subiect de literatură cu o lejeritate și cu o vervă în care punea mai totdeauna un pigment de umor. Congener al membrilor Cercului literar de la Sibiu (a urmat cam în același timp cu corifeii acestuia, pe care însă, din cîte mi-am dat seama, nu-i prea simpatiza, cursurile Facultății de Litere și Filosofie de la Cluj-Sibiu), Traian Blajovici a mers
„Un risipitor fericit” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5334_a_6659]
-
80. El depășește inventarul modernist al categoriilor negative și reușește să îndolieze atmosfera numai prin tonuri ce bat spre alb. Nici măcar negurii nu i zice negură, ci ceață. Ca tehnică, îi lasă-n urmă pe atât de sumbrii (rămân între congeneri) Ion Mureșan și Aurel Pantea. Într-un singur caz, formula se dovedește inadecvată: în ultimul ciclu, ale cărui poeme de dragoste și fornicație operează indistinct cu stări și organe. Nu impudoarea e de vină (poemele se pot citi la orice
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
publicistică de cele mai multe ori contondentă, ambii s-au despărțit de excesele tinerei generații "anticritice", care, pe de altă parte, nu de puține ori intrau în discordie cu democrația vremii și chiar cu înțelesul consacrat al democrației. S-au despărțit de congenerii "spiritualizați", activiști ai totalitarismului și colectivismului, dar înregistrând mari rezerve față de efectele spiritului și politicii "burgheze". Structural, ei, francofili, intră în categoria inteligențelor raționalist-afective... Trec peste interpretările piezișe, făcute de dragul zarvei, atât cât îl privește pe "ucenicul" Sebastian al "diavolului
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
încît sugera în juru-i o luminiscenta, o promisiune de nimb. Se arătă plin de o decentă voie bună și de proiecte ce nu dădeau de bănuit că în puține luni nu se va mai află în viață. A rămas, aidoma congenerului sau moldav, N. Labiș, mai mult decît o promisiune: un nume de referință sub o creație invocată cu o specială prețuire, în primul rînd, firește, de către cei ce l-au cunoscut, de colegii de generație peste creștetele cărora adie în
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
băltoacele alea sentimentale. / mai lasă din basmele alea care prisosesc pînă și copiilor - în însoțirea căderii tu faci lucruri specifice acesteia și nu mai este nimeni sub frunze" (poate că aparții altui sfîrșit). În raport cu candoarea avîntată, cu dezarmantele frăgezimi ale congenerului d-sale Vasile Muste, Echim Vancea ilustrează polul opus al unei elaborări circumspecte, pigmentate de ironie. n Vasile Muste: Constelația copilăriei, Ed. Grinta, 2009, 68 pag. Vasile Muste: Proprietarul de distilerii, Ed. Galaxia Gutenberg, 2008, 52 pag. Gheorghe Pârja: Poeme
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
Dandysmul acestui personaj pare o mască a ceea ce părintele său scriptic nu cutează a mărturisi decît indirect, și anume acea despărțire de ființă, "ratarea" ontologică a creatorului de acest tip, extrovertit prin simulare. Teatralitatea feerică a lui Emil Brumaru e congeneră cu cea minulesciană. Disociat de sine, poetul nu încetează a curta lumea. A o trata ca pe o compensatoare atracție. Din nou intervine o indirectitate, prin apelul la angeologie (întreaga poezie în chestiune e suprasaturată de îngeri, nu la modul
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
Eco este un autor de un umor abundent, pestriț și incoercibil - pleacă din neputința de a se pasiona de oameni în aceeași măsură cu care s-a împătimit de cuvinte. E sarcasmul mizantropic al celui ce-și privește cu cinism congenerii, așa cum stă de altminteri bine oricărei inteligențe care a încetat să mai nutrească iluzii în privința speciei umane. De la arbore spre labirint este o antologie de studii inspirate de patima filologică a autorului italian. Eco precizează în prefața volumului că textele
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
în care lipsește de la muncă drept consecință a consumului prea mare de alcool. Un studiu despre alcool arată că băuturile de culoare închisă sunt mai toxice decât cele incolore. Spre exemplu, romul sau whiskeyul conțin mai multe substanțe toxice, numite congeneri, decât vodca sau ginul. Aceste substanțe fermentează în corp și se transformă în formaldehide, care sunt destul de dăunătoare organismului. Oamenii de știință sugerează totuși, dacă ai o afinitate pentru whiskey, să îl combini cu apă și, bineînțeles, să bei cu
Învinge mahmureala într-un mod simplu și natural by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64479_a_65804]
-
coordonatele lumii fizice, spre a lua locul „planului divin" nesocotit. Dacă la un Ioan Alexandru, bunăoară, rebeliunea sufletului țărănesc, amestec de expresionism și socialism exacerbat în disimulare, s-a orientat izbăvitor către homo religiosus, aici nu se petrece așa ceva. Inconsecvenței congenerului îi răspunde o trufașă consecvență. Sumbru, îndărătnic, Radu Ulmeanu rămîne în postura omului „fără nimic sfînt". Amoralitatea și anafectivitatea, mereu deductibile, dacă nu declarate fățiș, ale eului poetic, îi specifică patetismul rece pe care preferă a-l pune în scenă
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
Cu autoscopică justețe, poetul mărturisește: „Importantă mi se pare nuanța: nu luciditatea sau ambiția m-au îndemnat către concizia expresiei, ci un dat natural, un anume simț al echilibrului și al măsurii”. E o postură sensibil diferită de cea a congenerilor covîrșiți de o dispoziție eruptivă, de un discurs eterogen, sans rivages. Înzestrat cu un spirit critic ce reverberează asupră-i, Ilie Constantin vădește o fibră clasică. Îl putem socoti un soi de clasic sui generis, plantat în ambianța modernistă, adică
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
la Eugen Barbu, socotindu- i, pentru acel moment, competitorii săi literari cei mai redutabili. În ceea ce-l privește, Petru Dumitriu ne lasă să înțelegem că a făcut amintitul pact pe de o parte pentru că și alții îl făcuseră, intelectuali comuniști congeneri („m-am găsit antrenat, nu zic târât, nu, dar primit printre intelectualii comuniști, români și evrei, din generația mea”), iar pe de alta obligat, constrâns de mizerie, de boală, de deprimare („Mor de foame, mor de pneumonie, mor de tristețe
Cazul Petru Dumitriu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4806_a_6131]