167 matches
-
aducem strălucirea În viețile voastre, noi vă conectăm la cele mai electrizante experiențe... Așezată pe-o parte, Zora, cu ochii ei albaștri și cu părul blond, mă Întrebă: ― Am fermoarul tras? M-am uitat. ― Bazinul ăsta mă face să mă congestionez. Tot timpul sunt congestionată. ― Vrei ceva de la bar? ― Adu-mi un Negroni, Cal. Mulțam. ― Doamnelor și domnilor, a sosit momentul următoarei atracții aici, În Grădina Caratârtiței! Da, da, văd că băieții de la Acvariul Steinhardt tocmai o aduc. Băgați fisele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
partea de nord a lucrării principale, unde desigur se impunea, indicațiile sale. La un moment dat, avu o senzație nelămurită de prăbușire În gol!! Mersul Îi era nesigur, reușind cu greu să se mențină pe verticală, În timp ce cavitatea bucală se congestiona, contractându-se!! Încercă să nu dea atenție acestor simptome stranii, punându-le În sarcina sistemului său nervos, a oboselii În general. Totuși, fu necesar să facă un extraordinar efort de voință pentru a Întreține o mică conversație cu muncitorii. Dădu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În mod sigur, ai făcut alergie...!” „Ce alergie, doamnă doctor...!” - interveni Nando. „Dumneata nu Înțelegi...? Acest om e bolnav, nu vedeți cum Îi tremură mâinile...? Și, mai priviți cu atenție ochii lui. Oare, nu puteți constata nimic...?” „Întradevăr: sunt puternic congestionați! Specialitatea mea Însă, nu’mi permite să hotărăsc un diagnostic...!” Se adresă sorei medicale: „Scrie o rețetă de trimetere la doctorul specialist. Până aici e bine... Ce te mai supără...?” „Picioarele, Îmi provoacă necazuri. Pe verticală nu au stabilitate și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În aplauzele altor specii de reptile cu capete diforme care valsau În jurul său În acordurile unei alte melodii plăcute și totuși iritante...! Apoi, programul de virtuozitate fiind terminat, reptilele făcură o pauză privindu-l cu ochii lor puternic dilatați, Îngrozitor de congestionați după care dispăreau În abisul Întunecos...! Era sigur, acest spectacol Îi este cunoscut și, privind la o altă sumedenie de reptile ce se succedau Într-un tempo amețitor, forță memoria pentru a-și aduce aminte. Nu reuși. Cum putea să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
că, în cele din urmă, totul va trece în ele și, pe măsură ce vor deveni mai purulente, mai colcăitoare, eu însumi mă voi goli de venin. întrerup deocamdată scrisul și merg la masă. Sper că după-amiază voi avea creierul mai puțin congestionat și voi păstra mai multă distanță față de fapte. Fiindcă am stat atunci o săptămână la Budila, prima mea ieșire din oraș, și mi-e teribil de greu să scriu nu un poem apocaliptic, ci o povestire cât de cât coerentă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sărit ca mingea și am mai mers ca piticii, după care ne-au dat, la cantină, cunoscutul ceai de zahăr ars (are sau n-are bromură?). în dimineața aceea, Manix, cu o mutră foarte stranie, de bețiv sau de posedat, congestionat la față, interpreta un soi de pantomimă ritmată, mișcând din gât și din umeri, bătând cu lingurița în paharul de ceai și, uneori, recitind câteva cuvinte. Un banc obscen și stupid, care ar fi ocupat câteva rânduri într-o pagină
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tu n-ai nici o ocupație? - Nu! răspundea naiv Titi, urmărindu-și gândul neexprimat. Un instinct de fată însă făcea pe Otilia ca față de Titi să-și supravegheze gesturile ei, așa libere și de nepăsătoare, de obicei. Titi începuse să fie congestionat la față, distrat, și Aglae, bănuind pricina, îl îndemna să plece de acasă. Stând pe bancă chiar alături de Otilia, fiind de față și Felix și vorbind cu toții despre colegele lor, Titi, râzând chinuit, apucă stângaci brațul gol al Otiliei. - Dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
studia chestiunea. Dumneata fii gata cu certificate, ca să justifici neprezentarea. Să-ți găsești un doctor, care să te declare ofticos. - Am! zise repede Stănică, cu gândul la Vasiliad. De altfel, sunt realmente bolnav. Stănică, plin la față, era așa de congestionat de vin, încît toți râseră la ideea că ar fi tuberculos. Aglaei, Stănică îi spuse că familia Sohațchi i s-a părut foarte de treabă, că el nu crede că Titi a fost constrâns, că, în definitiv, așa apare dragostea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și strâmbându-și buzele într-un zâmbet caustic, pe care nu mai voia să-l ascundă. Îl fixa pe general cu privirea febrilă drept în ochi, parcă dorind chiar ca acesta să poată citi tot ce gândește el. Generalul se congestionă la față și se aprinse de furie. — Chiar așa, inteligența e lucrul cel mai important! preciză el, privindu-l tăios pe Ganea. Tare ridicol mai ești, Gavrila Ardalionovici! Observ că te bucuri de sosirea acestui fecioraș de negustor, ca și cum ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dus să se culce în camera lui de la catul de sus. Însă acum, din pricina extremei ciudățenii a inimii omenești, s-a întâmplat că tocmai o ofensă precum îndoiala privitoare la Eropegov trebuia să fie picătura care umple paharul. Bătrânul se congestionă la față, își ridică brațele și țipă: — Ajunge! Blestem... plec din casa asta! Nikolai, adu-mi rucsacul, plec... de-aici! Ieși grăbit și extrem de mâniat. În urma lui se repeziră Nina Alexandrovna, Kolea și Ptițân. — Uite ce ai făcut acum! îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei că au salvat un festival bășit din Reading la care am fost odată. Nici nu-mi dau seama când iat-o că apare În fața ochilor mei: Casa lui Hector. Hector Îmi strivește mâna Într-o Încleștare masonică, cu fața congestionată de alcool, zâmbindu-mi. — Ai timp pentru un păhărel, mă Întreabă el. — Îmi pare rău, prietene, cercetez o crimă. Un tăntălău de negrotei tocmai a reușit să fie ucis. Totuși, sunt mari șanse pentru ore suplimentare. Ai marfa? Da, zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Imposibilitate morală?... Ce vorbe sunt astea? Cum îndrăznești?... Eu nu cunosc asemenea fleacuri, care ascund pur și simplu lașitatea unor oameni fără sentimente patriotice! Nu cunosc, înțelegi? Nu vreau să cunosc! Apostol căută să protesteze, dar generalul îi reteză avântul, congestionat de mînie: ― Nu-ți dau voie să mai vorbești, ai înțeles?... Fiecare cuvânt al d-tale ar merita un glonte! Gândurile ce se ascund în dosul vorbelor d-tale sunt criminale!... Înțelegi? Criminale!... O, o!... Vasăzică asta ți-e vitejia
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fost realizarea zilei, că le-am mâncat pe toate reci... Viorel Angelescu își scoase batista, o duse la nas. Când suflă simți o înțepătură alarmantă în inimă, un semnal scurt, strident, care-l făcu să se strângă de teamă, se congestionă, simțea că-i ies pe urechi aburi. S-a întâmplat ceva? l-a întrebat îngrijorată Monica. Inima, îi spuse și duse brațul către piept, apoi văzând mimica alertată a musafirilor, făcu a lehamite din mână. Lasă, că nu mă sperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sunt un răspuns, dar n-am întrebare. în țara mea locuiesc un coșmar cu ieșire la mare. [când a început... ] când a început, viața mea a început de sus. ca o promisiune. ca un răsărit de soare la apus. zeii, congestionați la față, suflau în goarne. în parcări, toate mașinile cântau în cor, din alarme. când eram eu mic, țara mea era mare. se întindea de la mine și până hăt, la hotare. unde avea vecini niște oameni care vorbeau altă limbă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
la hotare. acum e fericită: toți îi sunt vecini niște oameni care vorbesc altă limbă, niște străini. îmi amintesc că, atunci când a început, viața mea a început de sus. ca o promisiune. ca un răsărit de soare la apus. zeii, congestionați la față, suflau în goarne. în parcări, toate mașinile cântau în cor, din alarme. dar timpul, ca tot timpul, a trecut. nimic nu mai este acum ca la început. zeii ori au murit, ori au plecat nimeni nu știe. mașinile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
să ajungi sublocotenent, după cum merg lucrurile la prefectura din Comana nici nu ai, așa că de ce să te fi zbătut să afli un fleac cum este data plecării prințului." Radul Popianu a simțit că obrazul străbătut de vinișoare subțiri i se congestionează, va trebui să aibă grijă, vinul oricît de curat ar fi urcă tensiunea, și-a încruntat sprîncenele stufoase și scurte ca două lipitori adunate cap la cap, a răsturnat pietrele, era gestul care-i plăcea cel mai mult, pietrele sunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o dorești cu tot dinadinsul n-o s-o capeți niciodată. Mai bine întinde-te pe pat că ești beat. Și omul cînd e beat își închipuie multe, nu-i așa? Bîlbîie s-a ridicat de pe scaun, avea o față uluită, congestionată din cauza vinului, dar mai ales pentru că se înecase, a mormăit ceva din care Popianu a înțeles că "a plecat, a plecat pe furiș, ca un hoț, dar tot degeaba, îl am uite aici" și a vrut să arate unde îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vor alcătui o singură familie, responsabilă în întregimea ei de bunul mers al afacerii." Popianu îl întrebă: "Responsabilă, în fața cui?" Fusese ca o plesnitură de bici. Stavri a rămas încremenit, cu gura întredeschisă, îi înghețase și respirația, fața i se congestiona, îl cuprinse o tuse spasmodică din cauza indignării. August Stoicescu se văzu silit să intervină: "În fața autorității, pentru că în primul rînd se va instala o autoritate. O autoritate adevărată, care va fi respectată și temută". "Ahaa", făcu Radul Popianu și înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca să nu izbucnesc în lacrimi, îmi înfigeam dinții până la sânge în degete. "Te omor, striga tata disperat, te omor." Îl înfruntam: "Asta și vreau. Ca să intri la pușcărie". El mă privea lung și aproape mă înduioșa furia lui neputincioasă. Se congestiona la față, arăta ca un rac fiert, iar buzele căpătau un tremur nervos. Cred că nu l-am iubit niciodată mai mult ca în asemenea momente când el mă ura. Și, în ciuda a tot ce se întîmplase, aș fi găsit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
retrag. ― Să mai facem una, hotărî el. Era ceva între rugăminte și poruncă. Intre dorință și amenințare. A trebuit să mă supun. Și, din nefericire, ar câștigat următoarea partidă. Bătrânul s-a enervat foarte tare. ― Încă una, zise el. Se congestionase la față, tăcea arțăgos și întreaga mea situație atârna, simțeam, de un fir de păr. Respira greu și scrâșnea din dinți. Trebuia să pierd neapărat. Am încercat să mă trișez, dar, ca un făcut, diavolul își vârâse coada și îmi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai puțină muzică de pian. La care Kerry s-a tăvălit pe podea, Înăbușindu-și râsul. — Pune Inimi și flori! a urlat el. Of, Doamne, Doamne, simt că nasc niște pisoi. Oprește afurisitul ăla de gramofon! a strigat Amory, cam congestionat la față. Nu dau o reprezentație! În tot acest timp, Amory Încerca, delicat, să cultive la D’Invilliers simțul apartenenței la o clasă socială, știind că de fapt poetul era mult mai conservator decât el și că, pentru a deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Ninei. Fiindcă nu auzea nici un sunet În telefon, hotărî să Încerce la Annette. Din nou răspunsul fu o tăcere deplină. Degeaba formă de cinci-șase ori la rând ambele numere. Toate sistemele din țara asta se destramă. Liniile de comunicații sunt congestionate, spitalele paralizate, rețeaua de electricitate cade, universitățile dau faliment, fabricile se Închid una după alta, educația și cultura coboară la nivelul Indiei, serviciile publice se prăbușesc, totul din cauza nebuniei Teritoriilor care ne distruge. Cum a spus șoferul de taxi? De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-i inspira nici o compătimire, fie chiar postumă. Grozav de singură, de altfel, acolo, în acea biserică de gală, ursuza de Sia, și fără nici o afecțiune aproape de ea. Deși era în totul decență și reculegere, lipsea tristeța. Lina avea o figură congestionată de gânduri, ce păreau însă absente de la ceremonie, iar Rim, pe măsură ce serviciul devenea mai lugubru, căpăta o expresie de neplăcere vădită. Se simțea acum nevoie de aer. Vitrajul vioriu al lui Mini se deschise și pătrunse dungi de lumină și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu automobilul, înainte de a fi dus la garaj. Tonul, era aspru și nu lăsa nici o îndoială. Fără să aștepte altă Invitare, Mika-Le plecă. Feciorul, omul vechi de casă, se apropia cu precauțiune de Drăgănescu: - O telegramă pentru doamna! Cu ochii congestionați în ziua aceea, Drăgănescu îl fulgeră, apostrof îndu-1: - Nu știi unde trebuie pusă corespondența doamnei? - Din Elveția! cuteză cellalt. în adevăr, Maxențiu își declarase la Leysins două domicilii, prin una din acele fantezii exaltate, corectată de mențiunea tristă și prevăzătoare
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îi impuneau mare respect, ea fiind desăvârșit opacă pentru muzică și pictură. Cum tăcerea se prelungea, Mini, ca să spună ceva, întrebă: - E inteligentă doamna Hallipa? - O femeie frumoasă e totdeauna inteligentă . Lina sosise și intră grămadă. Sărută pe Mini. Era congestionată ca de obicei. Mini spunea adesea cu grijă că Lina e un tip apoplectic. O calma Nory: - Lasă femeia în pace! E scurtă în gât. Atâta tot! încă sufocată de graba cu care venise, întrebă pe Rim dacă l-ar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]