225 matches
-
ca și cum... aș fi avut vreo boală contagioasă sau ceva de genul ăsta. Și acum nimeni nu mai vrea să știe de mine, și n‑am să mă mai mut la nici un New York... Ridic ochii, ștergându‑mi ochii și văd chipul congestionat și stresat al lui Suze. — Bex, mă simt atât de prost, îmi spune. — Tu te simți prost? De ce te‑ai simți prost tu? E numai vina mea. Am fost așa o idioată! Am lăsat‑o pe fata aia de la ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
s-ar mai fi bătut cu pumnul în piept în fața lui Velicu că cine mai e ca ea, o femeie liberă și așa mai departe, căreia nu-i pasă și nu depinde, păi, cum dracu’, iar fața lui osoasă și congestionată, de cocoș și drac împielițat, se umbrea de un surâs îngăduitor, ce părea să spună că știe el mai bine cât de liberă și de cine depinde... De o vreme, apărea tot mai rar, iar ea îl aștepta parcă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pâlpâiala lumânării pe pereți. Petrișor înfofolit pe masă, era un boț și un ghem de umbre din care creștea trupul alb și slab al lui Velicu, oasele împungând pielea, părul roșcat de pe piept și aura de păr roșu din jurul sexului congestionat, agresiv, ca un țipăt de luptă victorios, care numaidecât se transformă în geamăt și plâns. I se păruse prea slab. Lung și slăbănog, țânțăros, etalându-și parcă slăbiciunea, neputința când termina numaidecât. Trebuie că asta i-a plăcut la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
frumoasă, ca să-și dorească să mă găsească, îi voi scrie că am o grămadă de bani sau că sunt un top-model faimos, dar eu zâmbesc jenată, nu știu dacă să râd sau să plâng, în fața trupului rotunjit, scund, cu fața congestionată. Ilana, spun eu, dorința copilului de a te întâlni nu depinde în nici un caz de aceste lucruri, de bani sau faimă, trebuie să construiești o legătură pe niște baze reale, trebuie să îi povestești câți ani ai, despre toate greutățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunet pe lumea aceasta mai încurajator pentru mine decât bâzâitul mașinii de spălat rufe, rugăciune a curățeniei și purității, o chintesență a bunelor intenții. Metabolismul sănătos și zgomotos al acestui organism pe care îl numim casă, cu cele trei camere congestionate ale inimii sale, mă liniștește puțin și stau noaptea pe terasă printre hainele curate, din când în când câte un cearșaf moale sau tivul vreunei rochii îmi mângâie părul, mișcat de adierea slabă a vântului, acompaniindu-mi singurătatea, pentru că Udi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce-am văzut eu. ― Așa este. ― O creatură care dispune de o asemenea putere de adaptare trebuie să aibă mai multe simțuri de depistare, adăugă Ash cu convingere. ― Mie oricum nu-mi place ideea cu cablul, zise Parker, cu fața congestionată. Nu-mi place să mă joc de-a șoarecele și pisica la nesfârșit. Când o s-o ejectăm prin sas, vreau să fiu de față. Vreau să văd cum moare. (Tăcu un moment, apoi zise mai puțin emoționat:) Vreau s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se solidifică prin polimerizare, aderând puternic de țesuturile bine afrontate. Uneori (copii, persoane emotive sau agite), este necesară o anestezie generală sau o premedicație. În genral către a 10-a, 15-a zi, bolnavul este mai calm, ochiul mai puțin congestionat, mai puțin sensibil și ablația mai ușoară. În sacul conjunctival, firele se scot a 3-a/a 4-a zi, căci lăsate mai mult timp constituie o cauză de secreție și de infecție secundară. Orice fir care supurează trebuie scos
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
evacuarea; în acest scop, dacă este necesar, se pot scoate 1-2 puncte de sutură. Infecția. Este rară, iar când survine este localizată, în general, la nivelul unui punct de sutură. Dacă un fir de sutură este înconjurat de o zonă congestionată și tumefiată, el trebuie scos, fiind infectat. Dacă infecția este accentuată, se va recurge la toaletă riguroasă și aplicații locale de antiseptice. Sfacelul și supurația. Apar între a 2-a și a 4-a zi, fiind favorizate de prezența unui
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
ironic, în vreme ce își controlează cheile. Și exasperarea ei, care o face să fie patetică. Ridicolă. Vocea lui ironică. Mâinile neglijent înfundate în buzunarele sweater ului, un picior puțin mai înainte. Doar afară, în lumină, au să se vadă ochii prea congestionați ai lui Niki, care, din senin, lăcrămează. — Să lichidezi un întreg trecut în 24 de ore, când știi că suntem atât de legate... Să te înfunzi într-unul din cartierele unde nu se mai poate spune că locuiești în București
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai spune nimic, pentru că treaba asta cu noile tehnologii ne face să visăm un pic: se schimbă lumea, clar. Spre ora 4 dimineața, cineva pune DAF, toți tipii dansează și cîntă odată cu melodia:...we are brothers from different mothers... Fețe congestionate, cămășile și tricourile atîrnă, scoase din pantaloni. Fetele, cu părul tapat, afișînd o plictiseală studiată, se retrag În altă cameră, Împreună cu un teanc de reviste de modă, cele mai multe de anul trecut - sau de acum doi ani. Gara de Nord din București arată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se putea corecta de apucături naive și plebeianc. Avea un gest al ei cu care își punea mina peste gură. Când Elena spusese lui Drăgănescu că Mika-Le va fi oaspeteie lor, se roșise încă mai mult peste fața lui cam congestionată de-blond-sanguin. Își amintise că altădată cutezase ei --ă facă propunerea asta, și chiar se supărase că a fost refuzat. Supunerea lui făcuse progrese și își simțea acum greșeala de atunci. Iată dar că Elena singură iertase pe Mika-Le, când crezuse
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
numai forțând imposibilul. Acum, însă, nu mi-a mai rămas decât să mă îmbăt ca un porc, fără să-mi mai pese ce zic imbecilii și înțelepții... Doctorul Luca se opri, câteva clipe, pentru a-și șterge de transpirație fața congestionată... Aici toți se socotesc filosofi. Ce e cu praful? De unde vine? Asta se întreabă mereu. Stau cu obloanele trase, jumătate din an, pe urmă, în cealaltă jumătate, ascultă cum sună ploaia pe acoperișurile de tablă, și vor să-și umple
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
biletul de loterie. 98.38.51. Adică: anul care vine, cum îi ceruse Nicu, anul nașterii lui, anul nașterii nevesti-sii. Se priviră amândoi în ochi, foarte emoționați, ca întotdeauna când provoci soarta la joc. Nea Cercel, cu fața puțin mai congestionată decât de-obicei, îi conduse la Peppin Mirto. Nicu aflase fără mirare că domnul Peppin o să-l ajute în privința străinului, era un om care suplinea orice oricând și intra oriunde era greu. În schimb, nu înțelesese prea bine de ce îl
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe străzi. CAPITOLUL V NU-ȘI GĂSEA LINIȘTEA. De trei ori, în timp ce pășea în lungul și-n latul navei, se opri în fața oglinzilor energetice care te arătau în mărime naturală. Din aceste imagini reflectate îl priveau cu asprime ochii lui congestionați. Și, mai presus de întrebarea disperată "ce ar avea de făcut acum?", se gândi cum de-l aleseseră tocmai pe el ca victimă? Ce anume din înfățișarea lui îi făcuse pe acești trei membri ai bandei să se îndrepte tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
operație ― cu greu ar putea demonstra că tu ești autoarea biletului, dar nu strică să-ți iei toate măsurile de precauție." Se uită întîmplător la Florence și se înspăimîntă. Ochii înguști dispăruseră sub pleoapele umflate, părul alb răvășit și obrajii congestionați o făceau să semene cu o bătrână alcoolică. Îi amintea o gravură de epocă, englezească din casa soacră-sii... Femeia beată, nepieptănată cu jupoanele rupte și murdare zace înăbușită peste masă. În spate se văd pălării înalte. Hangiul, de o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pat. Panaitescu sforăia. Îi alunecase capul peste marginea fotoliului. Mărul lui Adam se zbătea viu, ca un animal mic prins în cursă. Vâlcu se apropie pășind fără zgomot. Îi prinse delicat ceafa căutând altă poziție. Panaitescu tresări căscând un ochi congestionat, încleiat de somn, apoi adormi din nou. Contabilul zâmbi. Își luă valiza și părăsi locuința. La ferestre, un soare de iarnă, aspru, spăla florile de gheață, migălite peste noapte. * Valerica Scurtu crăpă subțire pleoapele. Întâlni privirea trează a sculptorului și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
APOI I-A ZÂMBIT LUI RIEUX: ― Dar, la urma urmei, doctore, asta e mai ales treaba portarului. Și doctorul îl găsește tocmai pe portar în fața casei, sprijinit de zidul de lingă intrare, cu o expresie de lehamite pe chipul lui congestionat de obicei. Da, știu, spune bătrânul Michel când doctorul îi semnalează o nouă descoperire. Acum dai de câte doi sau trei deodată. Dar și în celelalte case e la fel. Părea abătut ți îngrijorat. Își freca gâtul cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dureroasă. Firește, am intrat. Împinseseră o ușă și se găseau în pragul unei odăi luminoase, dar mobilată sărăcăcios. Un om mititel, scurt și gros, stătea culcat într-un pat de bronz. Respira tare și se uita la ei cu ochii congestionați. Doctorul se opri. În pauzele dintre respirații i s-a părut că aude chițcăituri de șobolani. Dar nimic nu mișca prin colțuri. Rieux se apropie de pat. Omul nu se spânzurase la prea mare înălțime, nici prea brusc, vertebrele rezistaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ÎNCĂ SĂ JUDECE DACĂ ERA BEAT. LA UNA DINTRE CELE DOUĂ MESE CARE OCUPAU RESTUL LOCALULUI STRÂMT ÎN CARE SE AFLAU, UN OFIȚER DE MARINĂ ȚINÂND ÎN STÂNGA ȘI ÎN DREAPTA CÂTE O FEMEIE DE BRAȚ, ÎI POVESTEA UNUI INTERLOCUTOR GRAS ȘI CONGESTIONAT, DESPRE O EPIDEMIE DE TIFOS LA CAIRO: "TABERE, SPUNEA EL, SE FĂCUSERĂ TABERE PENTRU INDIGENI, CU CORTURI PENTRU BOLNAVI, ȘI DE JUR ÎMPREJUR, UN CORDON DE SANTINELE CARE TRĂGEAU ASUPRA CELOR DIN FAMILIE CÂND ACEȘTIA ÎNCERCAU SĂ ADUCĂ PRIN FRAUDĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
găsit loc în partea cealaltă a patului, opusă lui Tarrou și s-a sprijinit de perete. O expresie dureroasă se citea pe chipul său și oboseala tuturor acestor zile în care se expusese direct primejdiei săpase riduri pe fruntea sa congestionată. A venit apoi Joseph Grand. Era ora șapte și funcționarul s-a scuzat că era cu sufletul la gură. N-avea să rămână decât o clipă, poate acum se știa ceva precis. Fără să scoată un cuvânt, Rieux i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
timp, mirată că nu-l vede pe părinte ieșind din odaie, se hotărâse, după multe ezitări, să-i bată în ușa. Îl găsise încă în pat, după o noapte de insomnie. Suferea de o apăsare în piept și părea mai congestionat ca de obicei. Conform propriilor ei cuvinte, îi propusese cu amabilitate să cheme un medic, dar propunerea îi fusese respinsă cu o violență pe care o considera regretabilă. Nu-i rămăsese altceva de făcut decât să se retragă. Puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
eu prea bine, băiete. Dacă și-a văzut cineva vreodată de treaba lui, acela am fost eu, spuse gâfâind Ignatius. Hai, te rog, să ne oprim. Am impresia c-am să fac o hemoragie. — Bine. Doamna Reilly îi privi chipul congestionat și își dădu seama că ar fi fost fericit să i se prăbușească la picioare, numai ca să-i demonstreze că are dreptate. Îi mai făcuse figura asta și altădată. Ultima oară când îl silise s-o însoțească la slujba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
timp și aș veni să te văd personal. Rezistă până ne vom întâlni din nou! M. Minkoff Ignatius împături cu violență scrisoarea. Apoi făcu ghem punga de plastic împăturită și o aruncă la coșul de gunoi. Doamna Reilly privi chipul congestionat al fiului ei și-l întrebă: — Ce tot vrea fata aia? Ce mai învârte acu’? — Myrna se pregătește să-și dea poalele peste cap pentru un nenorocit de negru. În public! — Groaznic! Ce mai prieteni îți alegi, Ignatius! Ș-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Lea a încercat să se ridice în picioare, speriată de moarte, dar Inna i-a spus să nu-și dezlipească picioarele de pe cărămizi. Asta era bine, a zis ea. Însemna că copilul era pe drum. Lea a împins, cu fața congestionată, cu ochii ei albaștri și verzi strălucind ieșiți din orbite. Îi tremurau picioarele de parcă aveau să se îndoaie în orice clipă și Zilpa și Rahela au trebuit să-și adune toate forțele ca s-o țină. Apoi Inna i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fierb oale. Mixerul amestecă de zor. M-am fript la mâna dreaptă de două ori, când am luat tăvile din cuptor. În bucătărie sunt întinse opt cărți de bucate, una pătată cu ulei, iar alta cu gălbenuș de ou. Sunt congestionată la față, transpir ca un porc și din când în când îmi bag mâna sub jetul de apă rece. Muncesc de trei ore. Și n-am reușit să fac nimic care să se poată mânca. Până acum am aruncat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]