1,576 matches
-
personajul îmbrăcat în niște trențe, nu?, un adevărat majordom care se încadra de minune în acel decor. Da, doamnă. Voce caldă, aproape murmurată, cele două cuvinte articulate corespunzător, respect bine dozat în ton, nimic ostentativ. Clasă. Jack, aș dori un coniac, te rog. Și ți-aș fi recunoscătoare dacă ai accepta să ciocnești un pahar cu mine, înainte de a merge la culcare. Plăcerea nu poate fi decât de partea mea, Lady Esmeralda. Bărbatul se întoarse și părăsi încăperea cu pași măsurați
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
așa cum doriți). O sticlă pătrată, cu multe înflorituri, o sticlă de cristal (poate, dar nu ne împiedică nimeni să gândim că era chiar așa) în care lichidul vălurea ușor, într-un clipocit mut, ca o mare în miniatură, de culoarea coniacului, captivă, dornică de eliberare, însă resemnată la gândul că doar câteva picături din ea vor cunoaște o scurtă, foarte scurtă, libertate, înainte de a începe ultima călătorie, către buze. Paranteză Dacă Jimmy l-ar urmări acum pe majordom, în timp ce se apropie
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
important. Atunci du-te la Fort Knox și dă o spargere. Cu hoașca va fi o plăcere. Să dea Dumnezeu. N are Dumnezeu treabă cu Rembrandt și cu Picasso. Poate nu-i plac pictorii celebri... Lady Esmeralda & Jack Majordomul turnă coniacul în pahare, cu gesturi studiate, deloc ostentative. Întinse unul stăpânei, iar pe al doilea îl ridică încet, cu mâna învelită în mănușa albă. Lady Esmeralda ridică paharul, la rândul său, și cei doi ciocniră. Paharele în formă de lalea se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ceea ce observăm azi în jurul nostru. Substantivul aristocrat rămâne, la urma urmei, doar un termen lipsit de substanță. De ce crezi că n-am mai ieșit în societate și am preferat să rămân aici, alături de tablourile noastre, de țigările mele și de coniacul acesta? Majordomul înclină capul, în semn de aprobare. Lady Esmeralda întinse portțigaretul către unul dintre tablouri. Doi adolescenți, un băiat brunet și o fată cu părul lung, roșcat, surprinși la liziera unei păduri, pe jumătate dezbrăcați, într-o poziție ciudată
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
negativă asupra acestor tablouri, asupra detaliilor și trăsăturilor, asupra expresiilor, așa ați spus. Dar nu a fost așa. Ele trăiesc în continuare. Sub ochii dumneavoastră, doamnă... Sub ochii noștri, Jack... Arătă un alt tablou, apoi sorbi încă o gură de coniac. Știi, Jack, această posibilitate neanticipată de a fixa viața pe pânză și, ulterior, între patru rame, i-ar face pe mulți să ne privească lung, ca și cum am fi anomalii ale naturii. Sau ne-ar pune în camere izolate, pentru a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
că se sufocă, simți nevoia de aer proaspăt și rece. Își zise: Dacă aș încerca o tărie? Nu era băutor, dar se gândea că un pahar de ceva tare i-ar face bine. Intră alături, la Capșa și ceru un coniac, spunându-și, după ce a tras primul gât: Uite așa încep toți bețivii. Te apucă un of și fuga la pahar! Știa că așa ceva n-o să i se întâmple lui, dar zâmbi, amintindu-și de budana babei Floarea. Și ea "consuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
erau mușterii la Capșa! Localul decăzuse, nu mai erau vremurile când aici întâlneai tot ce era mai de interes și de talent în București politicieni, scriitori, artiști, ziariști... Totul se schimbase și nu în bine... Mai trase o înghițitură din coniac, plăti și plecă. Băutura îi ardea gâtul, inelul îi ardea capul, imaginea lui Clody îi ardea ochii. Îi venea să se arunce, ca să se "stingă", în Dâmbovița, dar râul era înghețat, podul prea înalt... Gândi: Dacă n-am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
spectacol și poetul. Cartea d-sale de vizită e delicios parodică: "în prezent sînt un biet poet premiat / cu frunze de urzici Doamne cît de trist / am fost aseară pe cînd alergam prin ploaie / după ultima literă" (Șambelan la curtea coniacului). Aidoma unui prozator american, poetul nostru se repliază într-un mediu rustic, dedicîndu-se ocupațiilor de fermier și stabilind amicale contacte cu localnicii, conturînd astfel o postură cu funcție de antidot al gloriei literare. Inițial autoexilat în timp, prin actul recuperării unui
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
un rol salutar. Poetul se confesează astfel: "Doamne cît de trist am fost aseară / literele mele au luat-o razna prin ploaie /m-a salvat în cele din urmă credeți-mă / amintirea unei vieți trăite de mult" (Șambelan la curtea coniacului). Obsedat de cîștigul umil ce l-ar putea dobîndi la "roata norocului", ne informează că se întoarce acasă "cu pușculița de ghips - / în ea să strîngem bani să plecăm pe altă planetă". Așadar imaginația d-sale precar reparatoare acoperă și
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
demoni ai jafului sufletesc. Ne vor întineri mereu cu insolența lor, pretinzându-ne gratuitatea. * Amintirile fără sfârșit ale lui André Salmon ni-l înfățișează pe „Dom’ Ubu“ într-o cârciumă de pe Rue de Seine, comandând și consumând pe rând: „un coniac, o cafea, brânză de Gruyère, un compot de fructe, o jumătate de pui, o macaroană, un antricot, o ridiche de lună, un borș țărănesc“, în ordinea indicată. Patronul îl compătimește sincer: „Tinere, îți faci rău.“ Ce jignit a fost „Dom
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dar și pe de-a-ntregul distrugătoare: pentru cine nu se poate desprinde de lumea de jos, a doua moarte garan tează infernul, focul gheenei. Această recapitulare îmi evocă bătrânele bordeluri de lux: la primul etaj - necesitatea și un păhărel de coniac; la etajul superior - destrăbălarea fastuoasă. Exact ca în poveștile noastre de dragoste, moartea devine actul final al efortului de seducție. Atâta doar că uneori ți se refuză îmbrățișarea sau totul devine murdar, alteori orgasmul e desăvârșit. * Nu iubi bucuria, rolul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
politice și uneori bea un pahar cu maiorul Scipione care apărea și el să audă ce se mai mișcă prin oraș. Maiorul mînca seara doar o felie de pîine picurată cu ulei de măsline, dar bea două, trei pahare de coniac Martel și la plecare o cupă de șampanie. Judecătorul îi ținea piept cu țuici urmate de șprițuri, după ce mînca un cașcaval la capac și o tuslama regală. Apoi maiorul se suia într-o birjă, iar judecătorul își ambala îndelung motorul
Buick de holtei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7723_a_9048]
-
cele două firme pe care le reprezentau, și-au Împărtășit din experiența fiecăruia, s au schimbat idei tehnice și au fost făcute evaluări și supoziții precum și posibilități de colaborare pe viitor. Pe două măsuțe joase au apărut cafele, ceai și coniac. Din cel din urmă, numai Ștefan, Amina și un inginer italian căsătorit În Maroc de zece ani au gustat. Ștefan a fost cucerit de amabilitatea gazdelor, a privit către Amina, aceasta era foarte rezervată. A răspuns la o serie de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
tăia răsuflarea. Primi un apartament situat la primul etaj, admiră cu plăcere modul cum era utilat și decorat, făcu o baie binemeritată și se odihni Îndelung și fără vise. Când s-a trezit a comandat o cafea dublă și un coniac la fel, apoi s-a Îmbrăcat și a făcut cunoștință cu terasa imensă Încărcată cu flori și de pe care vedeai ca În palmă apele verzi-albastre ale Atlanticului și plaja care se golea Încet-Încet. Ștefan Își mută privirea către curtea interioară
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o oarecare nedumerire a românului și s-a simțit obligată să precizeze: este o pizza foarte rară și foarte scumpă, a fost inventată de un ...italian și dacă intenționezi să o pregătești În România ai nevoie de homar marinat În coniac, medalioane de vânat, somon scoțian afumat, caviar Îmbibat În șampanie, oțet balsamic Învechit, prosciutto și fulgi comestibili din aur de 24 karate. Ștefan nu a lăsat să se vadă ignoranța sa În materie de Pizza Royale 007, a dorit să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
făcuseră două de noapte și cei doi aveau certitudinea că vor avea parte de multe bucurii și de o noapte albă. Așa a fost! S-au trezit pe la zece, au băut câte o cafea, ea ceai de mentă și el coniac Napoleon, se Îmbrăcară și Fănică a fost obligat a promite că se va lăsa condus de Amina, că va urma programul făcut de aceasta. Au mers Într-um magazin select de unde după multe probe și priviri În oglindă, Amina i-a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dar cu gust. Am contractat-o ca să pot fi mai aproape de stație și ... să fiu singură. Garsoniera aceasta este ea micuță dar nici eu nu-s prea mare! Fac imediat o cafea, vrei un pahar cu ceva, nu am decât coniac de Huși. Vrei! Da nu trebuie, nu se cade, știți eu mă grăbesc, dar tot stau la un pahar cu mata! Sosiră cele două cafele mari și o sticlă de coniac cu două pahare mici. Sorbiră puțin din amândouă, Sorina
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cafea, vrei un pahar cu ceva, nu am decât coniac de Huși. Vrei! Da nu trebuie, nu se cade, știți eu mă grăbesc, dar tot stau la un pahar cu mata! Sosiră cele două cafele mari și o sticlă de coniac cu două pahare mici. Sorbiră puțin din amândouă, Sorina Îl privi intens și mai mulțumi Încă odată pentru vestea bună adusă acum mai bine de un an. Spuse: Nu mai știu nimic de ... cred că nici mata? Ba eu chiar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Servește-te cu orice din frigider, din debara, vezi mata, comportă-te ca acasă! Fata plecă zburând, cu acel strop de bucurie omenească În suflet iar Victor inspectă casa ca un bun jandarm și se opri la pâine, tobă și ...coniac. Sorina reveni peste două ore. Discutase cu doctorul Obreja și a durat mult până să-l convingă, era foarte riscant să dai asemenea rețete cu medicamente-droguri ținute sub strictă observație. Mai durase mult până ce doctorul se documentase complet asupra a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
grase, Îmbrăcate anost și trecute de cincizeci de ani, parcă erau surori, vorbeau la fel de monoton și cu glasuri groase și dogite. După primele zece minute de zbor, Rică Olaru a chemat-o pe una din cele două, a solicitat un coniac mic și a plătit cât pentru trei mari! Noapte, liniște, oameni obosiți și cum nu avea nimic special de văzut, vasluianul Închise ochii cu gând să prindă un pui de somn, mâine va merge În Piața Roșie și la Kremlin
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
urmat același ritual și același program pigmentat cu noutăți care de care mai calde și excitante. Într-o seară frumoasă, cei doi stăteau pe o canapea somptuoasă iar pe măsuța joasă din fața lor se aflau cafea, apă minerală, pepsi și coniac Martell. Cei doi erau Îmbrăcați foarte sumar, se țineau de mână și se mângâiau, sărutându-se din când În când, așa ca doi iubiți adevărați. Era aproape de miezul nopții când G l a privit În ochi și a rostit cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a pensionat la revoluție, dar alte date nu mai poate da. Într-un moment de fastă inspirație, Rică sună la Sinaia și Își anunță vizita la cuscrii săi. A fost bine primit și bine omenit, vinul de Huși dar și coniacul Napoleon și-au făcut cu prisosință datoria și după aluzii mai mult sau mai puțin directe, rugăminți și promisiuni de discreție totală, Mariana dădu câteva telefoane iar În final Rică Olaru plecă având În buzunarul de la piept poate cel mai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
aminti brusc că și el deținuse cândva un teanc asemănător cu care, ca și americanul, își plătea consumația. Iar acum, nu era ca și cum se transformase într-o fantomă, dar devenise un om care n-avea prea mulți bani. Își bău coniacul și mai ceru unul: încetineala cu care se mișcau chelnerii îl enerva. Ceru să vină șeful lor. Omul încercă să-l evite, dar în cele din urmă se văzu nevoit să se apropie. —Bună, Jules, i se adresă Charlot. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cu ce să-mi plătesc un pat pentru noapte. —Pot să vă găzduiesc eu o vreme, ce ziceți, domnule Chavel? — Nu, nu, o să mă descurc eu. Vă rog măcar să acceptați să fiți oaspetele nostru în această seară. Mai doriți un coniac, Monsieur Chavel? —Mulțumesc, Jules. Iată că încercarea a dat rezultate, se gândi el, punguța era inepuizabilă: „Cele trei sute de franci sunt neatinse în buzunarul meu“. —Jules, crezi în existența diavolului? Firește, Monsieur Chavel. Era tentat să acționeze nechibzuit. —N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
el brusc. — Doar câteva, și merg foarte încet. N-au combustibil. Opresc în fiecare stație. Uneori nu circulă toată noaptea. Ați ajunge la Brinac abia în zori. —N-am nici o grabă. Știu că veniți, Monsieur Chavel? —Cine? —Chiriașii dumneavoastră. Nu. Coniacul, cu care nu mai era obișnuit, își făcuse loc prin galeriile subterane ale minții sale: faptul că ședea în această cafenea atât de bine cunoscută, unde își amintea fiecare colț ciobit dintr-o oglindă sau dintr-un ornament, îi stârni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]