KorAP: Find »[drukola/base=conjuncțional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...8 >

192 matches

Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

să, și să, măcar să: „Chiar să fi vrut cineva să urce sau să coboare n-ar fi reușit.” (O. Paler, Viața, 130) „Nu mă duc la Socola măcar să mă omori.” (I. Creangă, 77) Introduc concesive reale, conjuncția deși și locuțiunile conjuncționale pe baza conjuncției că: măcar că, cu toate că: „Ce știi tu? Ăsta-i loc cu viitor, măcar că nu mai terminăm noi cu astupatul!” (E.Barbu, 21) Celelalte elemente de relație introduc amândouă categoriile de concesive; deosebirile sunt marcate de modul verbului predicat

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
limbile orientale...” (C. Hogaș, 320), „Numai că de data aceasta descoperisem și altceva dincolo de faptul că-mi doream numerele câștigătoare pentru a mă apăra de o resemnare sălcie.” (O. Paler, Viața..., 38) Completiva cumulativă se introduce în frază prin: • locuțiuni conjuncționale: în afară că, după ce (că), lasă că, plus că, pe lângă că: „Lasă că tatăl său era, în gândul lui, vinovat de toate, dar el se mai și temea, ca nu cumva acesta, aflând ceva, să facă, om îndărătnic cum era

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
o mânie universală...” (G. Bogza, 39) Se constituie în mărci distinctive ale complementului cumulativ prepoziția compusă pe lângă și locuțiunea prepozițională (în) afară de, atunci când funcția se realizează prin adverb: Sâmbătă, în afară de dimineața el merge la ziar și după amiaza. și locuțiunile conjuncționale pe lângă că, după ce că, las’că, plus că, pentru dezvoltarea sa propozițională. Când relația de dependență se exprimă prin locuțiunile prepoziționale (în) afară de, în afara (singure sau precedând pronume relative), comune și dezvoltării complementului de excepție, identitatea complementului cumulativ este fixată de

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
poate lua totul, mai puțin dreptul de a o regreta.” (O.Paler, Galilei, 148) • adverbul decât (întrebuințat prepozițional): „Nu mai puteam face alte eforturi decât cele minime”. (O. Paler, Viața, 283) Completiva de excepție este introdusă în frază prin: • locuțiunile conjuncționale în afară că și decât să: „Ce să le facem altceva decât să le interzicem să mai crească atâtea vite?” (M.Preda, Cel mai iubit ..., III, 177) • pronume relative precedate de locuțiunile prepoziționale în afara, în afară de, cu excepția sau de adverbul decât

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
mi se pare că românul dracului te-a legat la ochi și, în loc de iapă, ți-a vândut o mâță.” (C. Hogaș, 143) Locuțiunea prepozițională în loc de este marcă distinctivă absolută pentru complementul opozițional. Completiva opozițională se introduce în frază prin locuțiunile conjuncționale în loc să, pe când40, de unde, care se constituie în mărci distinctive absolute: „În loc să răspundă, Pașadia își sorbi paharul până la picătura cea din urmă.” (M. Caragiale, 83), „Senzația îți dă câte ceva din ce este în lucruri, pe când percepția îți dă și ce

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
răspundă, Pașadia își sorbi paharul până la picătura cea din urmă.” (M. Caragiale, 83), „Senzația îți dă câte ceva din ce este în lucruri, pe când percepția îți dă și ce nu este în ele.” (C. Noica, 21), prin alte conjuncții și locuțiuni conjuncționale: dacă, decât să, în timp (vreme) ce, (pe) câtă vreme, fără (ca) să, pentru ca să și prin adverbele întrebuințate cu valoare de conjuncție unde și când, comune dezvoltării propoziționale și a altor funcții sintactice: „Iscusința lui George ajunsese de poveste: unde

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
fac a mânca în trapeză borș de știr, pentru ca apoi în chiliile lor să se înfrupte cu plachie de crap, sunt niște ipocrite.” (G. Călinescu, C.O., 177) Când se introduce prin această din urmă serie de conjuncții și locuțiuni conjuncționale, identitatea specifică a completivei opoziționale rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență: „Preferi tăcerea, așa cum o preferă cei mai mulți, uitând că dacă duce la autoconservare, nici într-un caz ea nu înseamnă viață.” (P. Sălcudeanu, 310) Identitatea sintactică a

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
mai exist, Și ochii mei atârnă de lumină.” (A. Păunescu, Manifest, 169), „Nimic din zbuciumul de altădată Nu mai frământă azi «bătrânul munte».” (M. Codreanu, 43) Atributiva se introduce în frază prin: • conjuncții: că, ca... să, de, dacă și locuțiuni conjuncționale (de parcă, ca și cum): „N-a apucat să răsufle bine că i-a venit vestea că și la Lespezi s-a pus foc.” (L.Rebreanu, 464), „Aglaia îl știa de când sosise la groapă cu omul de măsura loturile.” (E. Barbu, Groapa, 13

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Arghezi, 354) „...Reziduul combustiunii se scutură jos în chip de cenușă, devenind pământ.” (G.Călinescu, U.P., 103), „Ședea și privea locul cu palmele la spate.” (E. Barbu, 7). Propoziția completivă predicativă se introduce în frază prin: • conjuncții și locuțiuni conjuncționale: că, ca să, ca și când, ca și cum: „I-am simțit de la ușă că erau intrigați și curioși.” (O. Paler, Viața..., 60), „... Boierii țării te-au ales ca să urmezi răposatului în domnie...” (Al. Odobescu, 6), „Numai că Marmoroșblanc prea se arăta ca și când nu s-

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
treilea, cel ce știind ceva nu se mai miră...” (N. Iorga, 260) Exprimarea relației de coordonare copulativătc "Exprimarea rela]iei de coordonare copulativ\" În planul expresiei, relația de coordonare copulativă se realizează prin două mijloace principale: • joncțiune; prin conjuncții (locuțiuni conjuncționale): și, nici, iar, și cu, precum, și, nu numai... ci (dar) și, atât... cât și, cu, împreună cu; • juxtapunere; prin pauză între termenii relației. Cele două mijloace pot coexista în desfășurarea aceleiași relații de coordonare sau se pot actualiza numai câte

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Destul că foarte de dimineață, dumnealor, frumos gătite, împreună cu tânărul Goe, așteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat...” (I.L. Caragiale, II, 192) Observații: Când termenii relației de coordonare și odată cu aceștia, cei doi membri ai locuțiunii conjuncționale discontinue nu numai... ci și sunt inversați, conjuncția ci nu mai intervine: „Parcă te-ai teme și de altceva nu numai de moarte.” (O. Paler, Galilei, 141) Locuțiunile conjuncționale discontinue sunt în ele înseși mărci absolute ale coordonării copulative. Conjuncțiile

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
relației de coordonare și odată cu aceștia, cei doi membri ai locuțiunii conjuncționale discontinue nu numai... ci și sunt inversați, conjuncția ci nu mai intervine: „Parcă te-ai teme și de altceva nu numai de moarte.” (O. Paler, Galilei, 141) Locuțiunile conjuncționale discontinue sunt în ele înseși mărci absolute ale coordonării copulative. Conjuncțiile sunt mărci relative (și, iar pot asigura și desfășurarea coordonării adversative). Locuțiunea conjuncțională împreună cu (care poate marca și un complement sociativ) precum și conjuncția cu (prezentă, ca prepoziție, și în

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Parcă te-ai teme și de altceva nu numai de moarte.” (O. Paler, Galilei, 141) Locuțiunile conjuncționale discontinue sunt în ele înseși mărci absolute ale coordonării copulative. Conjuncțiile sunt mărci relative (și, iar pot asigura și desfășurarea coordonării adversative). Locuțiunea conjuncțională împreună cu (care poate marca și un complement sociativ) precum și conjuncția cu (prezentă, ca prepoziție, și în manifestarea în planul expresiei a unor funcții sintactice: complement sociativ, circumstanțial instrumental etc., în dezvoltarea relației de dependență), se constituie în mărci ale coordonării

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-i desmierd mânile, ori să-i despletesc părul, ori să-i sărut umerii!” (M. Eminescu, P.L., 58) Exprimarea relației de coordonare disjunctivtc "Exprimarea rela]iei de coordonare disjunctiv\" Coordonarea disjunctivă se manifestă în planul expresiei prin două mijloace: • conjuncții (locuțiuni conjuncționale): sau, ori, fie, fie că; acestea preced sau numai ultimul termen, sau fiecare termen al relației: „O acopere-mi ființa cu-a ta mută armonie, Vino somn - ori vino moarte. Pentru mine e totuna.” (M. Eminescu, I, 49), „Și când

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
pustiu și nebinecuvântat - trist mergea în război...” (M. Eminescu, P.L., 3) Exprimarea relației de coordonare adversativătc "Exprimarea rela]iei de coordonare adversativ\" Relația de coordonare adversativă se manifestă în planul expresiei prin elemente relaționale: conjuncțiile dar, iar, însă și locuțiunile conjuncționale numai că și în schimb. Conjuncțiile dar și însă coordonează termeni aparținând la orice tip structural: „Cu noi ședea și moș Bodrângă, un moșneag fără căpătâi însă de tot hazul.” (I.Creangă, 53), „- Nici vorbă că seamănă, însă nu ceasul

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
de palidă, plină, dar tristă, surâdea suferitor oarecum gura de purpură...” (M. Eminescu, P.L., 93), „Tragicul e sublim prin definiție dar în zilele noastre sublimul e eliminat.” (M. Preda, Cel mai iubit..., II, 17) Conjuncția iar și cele două locuțiuni conjuncționale coordonează numai propoziții sau fraze: „Jilțul e ros și arată destul de mizerabil, în schimb sfeșnicul, chiar pătat de funingine, îmi place mult.” (O. Paler, Viața..., 85), „Se auzea răsunând glasul unui pârăuaș ce venea ca și noi din deal în

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Va să zică, nu mă recunoști, făcu bătrânul clătinând din cap cu melancolie.” (M.Eliade, 212) Exprimarea relației de coordonare concluzivătc "Exprimarea rela]iei de coordonare concluziv\" Relația de coordonare concluzivă se manifestă în planul expresiei concomitent prin pauză și conjuncții (locuțiuni conjuncționale): deci, așadar, dar, prin urmare, în concluzie, ca atare, (care) va să zică: „Dar, vei răspunde, părinte, duci idei și cugetări în natură după analogia împrejurărilor omenești, judeci așadară organizațiunile de stat ale animalelor numai întru cât le vezi asemănătoare cu cele

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Ecaterina Teodorescu, Comparația și complementul comparativ, LR, XXIX (1980), nr. 6, pp. 585-590. 36. Cf. Mioara Avram, Cu privire la definiția complementului de agent, LR, 1968, nr. 5. 37. Această situație a determinat-o pe Mioara Avram, Evoluția subordonării circumstanțiale cu elemente conjuncționale în limba română, București, Editura Academiei, 1960, p. 143, să numească aceste propoziții consecutive finale. 38. Motiv pentru care majoritatea lucrărilor de gramatică nu înregistrează în interiorul propoziției un circumstanțial consecutiv. G.A. îl discută ca o variantă a circumstanțialului de

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
A., II, p. 333, pe când și de unde sunt considerate elemente relaționale care introduc circumstanțiale de timp și, de loc, ceea ce ar determina situarea completivelor opoziționale, pe care le introduc, în categoria falselor temporale și, respectiv, locale. De fapt, devenind locuțiuni conjuncționale, adverbele pe când și de unde nu pot introduce decât completive opoziționale, marcându-le astfel identitatea sintactică specifică: „Zdravănă femeie! ce a făcut, ce a dres, de unde era cât p-aci să le vânză hanul, când trăia bărbatu-său, acuma s-a

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

DEF - articol definit / definit ERG - ergativ f. - feminin G - genitiv GAcord GAcordO - grupul acordului verbului cu obiectul GAcordPart - grupul acordului verbului cu participiul GAcordS - grupul acordului verbului cu subiectul GAdj - grup adjectival GAdv - grup adverbial GCompl - grup complementizator GConj - grup conjuncțional GD - grup determinant GFlex - grup flexiune GN - grup nominal GP - grup prepozițional GV - grup verbal GX - proiecție maximală, al cărei tip nu este specificat m. - masculin n. - neutru N - nominal N, Nom - Nominativ NP - nume predicativ p., pers. - persoană pl.

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
murit și dintre ei. (cf. GALR, II: 350) 1.3. Subiectul non-nominal Poziția subiectului este destul de permisivă, admițând diverși constituenți: (11) (a) nominal: Cărțile sunt pe masă., Ion este inginer. (b) propoziție relativă: Cine are carte, are parte. (c) propoziție conjuncțională: Îmi convine să plec mai târziu. (d) verb la o formă verbală nepersonală: A greși e omenesc. (e) grup prepozițional: După ora 9 e foarte bine. (f) propoziție redusă: Ion ministru la Finanțe ne mai lipsea acum. Primele patru tipuri

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
mai multe tipuri de contexte în care subiectul nu este lexicalizat: (i) subiectul este recuperat anaforic Acest tip de subiect este numit în GALR și în gramaticile tradiționale "subînțeles". Uneori, subînțelegerea subiectului este impusă obligatoriu sintactic. Astfel, subiectul unor propoziții conjuncționale sau verbe la o formă verbală nepersonală este controlat de un nominal anterior (subiect sau complement): (15) a. Ion începe / poate să meargă. b. Ion are de scris. c. Ion se apucă de repetat lecția. (ii) subiectul este recuperat din

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
chiar și atunci când este postpus gerunziului (ca în Se aude apropiindu-se o mașină). 3.2. Grupurile prepoziționale Poziția subiectului poate fi ocupată de diverși constituenți non-canonici, care nu sunt nici nominale, nici forme verbale nepersonale, nici propoziții relative sau conjuncționale. Este vorba de grupuri prepoziționale, ca în (109), sau propoziții reduse, ca în (110)58. Trebuie spus că termenii non-canonici (grupuri prepoziționale, propoziții reduse) pot ocupa poziția de subiect când verbul are anumite caracteristice semantice, selecționale. În general, este vorba

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
fi aceea că enunțurile sunt eliptice. Sintagmele nominale ajung în poziția de subiect prin elipsa unor verbe și a altor fragmente de propoziții. Verbul este la singular deoarece în structura fără elipsa acestor elemente, el era construit cu o propoziție conjuncțională subiectivă, deci avea forma de persoana a III-a, singular: (121) a. Trei mere îmi ajunge [să mănânc]. b. Două cafele e cam mult [să beau]. c. Cinci kilometri e foarte bine [să alergi]. d. Două exemplare e suficient [să

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
are și o nuanță impersonală este ceea ce favorizează lipsa acordului. 4.2. Acordul operatorilor modali Verbele care funcționează ca operatori modali a fi, a părea, a rămâne, a trebui și a urma sunt impersonale atunci când sunt urmate de o propoziție conjuncțională (GCompl): (126) a. Era să cadă pachetele din camion. b. Părea că râd niște copii. c. Ar fi trebuit să plecăm eu și tu. d. A rămas să venim noi mâine. e. Urma ca liberalii să depună o moțiune de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]