269 matches
-
Motto) (Miclău, 1978 : 249) Arrêtez la marche du temps. [...] Pourtant, Seigneur, je viens vous prier : Arrêtez l'horloge par laquelle vous mesurez le temps de nos déchirements. (Dans le grand passage) (Romanescu, 1998 : 87) Arrête ce passage. [...] Je t'en conjure, pourtant : arrête, mon Dieu, l'horloge avec laquelle tu mesures notre effilement. (Exergue) (Pop-Curșeu, 2003 : 41) Suspends le fil ! [...] arrête, Seigneur, l'horloge avec laquelle Tu mesures notre désagrégation. (Exergue) (Loubière, 2003 : 13) Leș termes clé de cet exergue șont
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
te faci, de sare / Trecutul arde, / fugi, hai fugi mai tare”) ori împăcarea cu gândul că viitorul nu poate aduce mai mult decât a fost („Cad frunză moartă, galbenă pe lut / cântându-mi viitorul din trecut”). Poet al contrastelor, B. conjură și amenință pe rând, oferă, unul după altul, spectacolul comedianului și pe cel al tragedianului în fața puterilor implacabile. Înfruntarea cu timpul este pentru el mai mult decât drama firească a oricărui om care descoperă că îmbătrânește, ea înseamnă punerea în
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
care le-neacă în răsufletul murind. Tu nu mai trăiești, vorbele tale sunt confesiune, faptele tale [sunt] ultima pocăință, fie comunicarea din sângele lui Cristos, căci libertatea și Cristos (crucea) una sunt. Binecuvântarea mea, gândirea mea, care totdeuna te va conjura, fie mirul din urmă. Ilariu! știi tu ce ai să taci?... Vezi tu Moldova?... Un Domn desfrânat, vânzător de țară... iată Moldova!... în sufletul acelui nimic, acelui om beat de omor, e sufletul Moldovei... numele lui e numele Moldovei... O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sunt rău și aspru însă te înșeli, eu sunt în stare De-a fi bun și blând. Fii bun dar. N-avea frică. Iartă-mi gluma Eu te-am sumuțat prin vorbe însă n-o mai fac de-acuma, Te conjur să nu-ți faci seamă, să nu-ncerci a-ți face rău. CHALKIDIAS Află Psamis că un suflet mândru, cum nu e al tău Sufere cu înlesnire orice pierdere, afară De aceea-a libertății. De-am vîndut-o așadară Pentru a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bună voie a plăti lui Bomilkar... CHALKIDIAS Și cu toată-mprotivirea mea, tu te lipsești de toate? LAIS (lui BOMILKAR) Mai departe... BOMILKAR "Una sută de talenți... CHALKIDIAS Dar nu se poate. BOMILKAR "Iar pentru acoperire... " CHALKIDIAS Nu... O, Lais, te conjur Pe toți zeii cei din ceriuri și din lumea demprejur Să nu-ți fii vrăjmașă ție și de-aceea nu lăsa {EminescuOpVIII 473} Pe fantasma sărăciei palide în casa ta... Tu nu știi ce faci, tu încă sărăcia n-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
merge lumea? ZUGRAVUL Se tocește crescând. POETUL Știut lucru. Ce lucru mai cu samă, rar ori straniu, care să nu se potrivească cu ceea ce se știe prin multă povestire? Dar ia te uită.! O, magie a bielșugului! Puterea ta au conjurat toate spiritele astea. Pe negustor îl cunosc. ZUGRAV[UL] Eu îi cunosc pe amândoi; cellalt e giuvaergiu. NEGUSTOR[UL] De treabă boier. GIUVAERGIUL Fără-ndoială. NEGUSTORUL Om fără samăn; dascălit cum am zice ca să fie pururea bun. (Surpasse) GIUVAERGIUL Am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
însuși pe-o icoană cu ochii scoși și fără pălărie împarătească; afară de aceasta ghicitorul acela îl trată c-un dispreț ce era aproape mojicie. Tăcuta proorocie simbolică a icoanei se-mplini prea curând. Într-adevăr, propriul său frate Alexios se conjură contra lui, îi plănui căderea, câștigă armata, nobilimea înaltă și pe demnitarii cei mai-nalți pentru sine, se sui pe tron, prinse pe-mpăratul, care apucase să fugă, îi scoase ochii și-l aruncă într-o mănăstire, care de astă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
crunte nu-l amenințau pe noul stat numai despre partea împăraților grecești, ci și despre împărații latini din Constantinopole, precum și din partea regilor Ungariei, cari pretindeau suveranitatea asupra Bulgariei. Dar, prin o politică cu minte, cei doi domni români știură să conjure primejdiile situației. Împăratul Germaniei Frederic I (Barbarossa), pornind în cruciată spre Palestina la anul 1189, luă drumul preste Serbia, dar începu o ceartă rea, care era să fie aproape ruptură, cu-mpăratul grecesc, Isaac Angelos, care se supără cumplit pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puternicul român, Chrysos, care, încuviințîndu-i-o, trimise suma cerută de doi centenari de aur și luă pe răscumpăratul prizonier la sine în Moesia, iar, până la răspunderea sumei împrumutate, îl așeză pentru siguranță în cetatea Prosakon. Din nou și mai fierbinte protostratorul conjură pe împăratul să răspundă suma de răscumpărare, într-adevăr mare, dar pe care averea solicitatorului o-ntrecea cu mult, de vreme ce trecuse de unul din oamenii cei mai bogați. Împăratul, pus între iubirea de rude și pofta de-a se folosi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lua parte în această campanie și are același efect ca și absoluțiunea dată cruciaților ce merg la Sf[întul] Mormânt. Din fericire latinii nu avuseră nevoie de ajutorul unguresc pentru a respinge cu succes noua năvălire a aliaților și a conjura furtuna momentană. Afară de asta a mai fost o favorabilă dispoziție a sorții pentru împărăția latină că Vatatzes, neprivind cu ochi buni cucerirea Traciei de către romîno-bulgari, încăpu într-o ceartă vehementă cu Ioan Asan, a căreia urmare a fost că acest
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apropiată a unei sorți mai bune. Împăratul se grăbi a le asigura și întări prin trupe trimise în ajutorule și rândui pe fiul și coimperatorul său, Mihail, să meargă c-un corp de oștire spre apus contra inamicului. Pentru a conjura primejdia, ca nu cumva puternicul despot și stăpânitor din Krunos, Eltimeres, ginere lui Smiltzus, frate cu Terteres, deci unchi lui Sfentislav despre tată, să deie ajutor războinic {EminescuOpXIV 148} acestui nepot al său și pentru a-l atrage din contra
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rară imprudență. Nu putem tăgădui că-n Englitera, unde, cum zice Macaulay, a ști a transige a fost totdeuna fondul științei de guvernământ, o politică care-și are drept regulă întîie de purtare de-a te pleca necesităților momentului a conjurat de multe ori furtuni care fără această mlădioșie și îndemînare ar fi supt cu sine națiunea. ["MAȘINA SOCIETĂȚII CONSISTĂ.. "] 2257 Mașina societății consistă, ca și aceea a corpului omenesc, din părți cari funcționează independent și totuși toate stau într-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
demoni un inel în care era vârâtă una din rădăcinile folosite de Solomon în acest scop, l-a pus pe bolnav s-o adulmece, silind duhurile rele să iasă pe nări. Posedatul s-a prăbușit la pământ și [Eleazar] a conjurat demonul să nu se mai întoarcă vreodată, a pomenit numele lui Solomon și a recitat invocațiile compuse de el [...]. Astfel s-au adeverit înțelepciunea și știința lui Solomon (Antichități iudaice, VIII, 2, 5 ; cf. 202, pp. 435-436 ; 28, p. 92
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dragoste. O făcea din obișnuință, deși știa că Aloim poate să-i străpungă zidul dogmatic al meditației aparente și să pătrundă până la natura fundamental laică a celor mai intime resorturi ale gândirii sale. De multe ori, îl mustra și îl conjura să se roage și el. Aloim, la adăpostul chiliei Starețului, prefera însă să răspundă de fiecare dată că este cu mintea alături de rugăciunea Abatelui către Dumnezeu și Sfântul Augustin cel Nou, dar nu îngenunchea niciodată. Se întrebase de nenumărate ori
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
clipa Armaghedonului și totuși nu pot fi sigur. Tu știi ce ar însemna să mă înșel asupra acestui moment și să dezlănțui asupra Universului furia lui Mesia cel venit a doua oară! Te implor... Ba nu, nu te implor, te conjur! Dumnezeul nostru are nevoie în egală măsură și de mine, și de tine. Vorbește odată, blestematule! În culmea furiei, Radoslav lovi cu pumnul în chipul sculptat al Sfântului Augustin cel Nou și apoi se prăbuși la pământ. Aproape că leșină
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sărăcind informația emisă, se reduc marjele de imprevizibil, de anormal, de aleatoriu. Guvernez mai bine, căci prevăd mai bine. E cazul informării oficiale în statul socialist, Kim Il-Sung, împlinind dorința secretă a inconștientului politic. În toate cazurile (și țările), a conjura hazardul, în loc să-l poți absorbi în Plan, sugerează atît restrîngerea posibilităților de ocurență a cuvîntului, cît și a ceea ce poate fi proferat legal. Un astfel de eveniment este necesar, dar regularizat și cadrilat pe cît posibil. Din secolul al XVI
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a o transcende, salvând din evanescență, prin invocație, imaginea ideală a ființelor trecătoare. E, cu alte cuvinte, cântec orfic. Firește, în primul rând, cântec de iubire, chemând femeia, ca pe Euridice, și celebrând-o în ipostazele ei fundamentale. Moartea e conjurată prin identificarea ei cu iubirea și prin resurecția pe care o efectuează sacrificiul perpetuu al femeii. Imnurile lui Dan Verona celebrează principiul feminin ca factor cosmogonic; el cântă fiorul genezic pe toată întinderea lui, începând cu „tandra învăluire a staminei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cu „căscate guri”, „giunci și tauri”, lei, „ce apucă și zbiară”, sau într-o viziune grotescă, terifiantă, a clevetirii („Mă-mprohită cineș mă zărește, / Buze mișcă, cu capul clătește”). Asupra „păgânilor” se rostogolește impetuos imprecația, vigoarea lexicală anticipând sonorități argheziene. Sunt conjurate, spre pieirea „ticăițească” a vrăjmașilor, inutilitatea apei vărsate, slăbiciunea arcului „moale”, focul ce „topește” ceara, soarele ce arde culbecii, vântul care „seacă” păduceii. Într-o altă tonalitate, profund elegiacă, precum într-o recunoaștere a mitului, presimțind întoarcerea celui „risipitor”, se
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Ecaterina Cleynen-Serghiev, La Jeunesse littéraire d’Eugène Ionesco, Paris, 1993; Alexandra Hamdan, Ionesco avant Ionesco, Berna, 1993; Lucian Raicu, Journal en miettes cu Eugène Ionesco, București, 1993; Mihai Zamfir, De cealaltă parte, RL, 1994, 13; Al. Paleologu, „Vă rog, vă conjur, sunt un geniu”, RL, 1994, 14; Mircea Martin, Alegerea lui Eugen Ionescu, RL, 1994, 15; Alexandru Niculescu, Ionesco al nostru, JL, 1994, 17-20; Monica Lovinescu, După „Scaunele”, JL, 1994, 17-20; Gheorghe Grigurcu, Un om față cu istoria, JL, 1994, 17-20
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
Voevod, vă leat 7164 [1656]”), văduvele (nespunându-ne câteodată, din inscripții, prea multe despre ele: (trad.) „S-au pristăvit roaba lui Dumnezeu jupanița Dobra, fostă mare băneasă, veșnica ei pomenire...”584 - glăsuiește o piatră funerară fostă la Mănăstirea Bucovăț) își conjurau urmașii, rude ori străini, spunându-le că vor să-și afle odihna eternă lângă defuncții lor soți585. Pe muchia din stânga a acelei pietre de mormânt faimoase (lucrată, la cererea văduvei stolnicului de un meșter local atent și la pretențiile tradiției
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Securității (iar când a fost posibil, chiar fotografiați și filmați). Primele forțe de ordine vizibile, sosite să înfrunte mulțimea, au fost ale pompierilor. Apoi acestea au fost întărite de detașamentul antiterorist al trupelor speciale de securitate. La început, mulțimea a conjurat soldații să nu reprime demonstrația, pledând pentru nonviolență; au existat și reacții mânioase împotriva sosirii soldaților, aceștia fiind admonestați. În cele din urmă, dezorganizată și presimțind reprimarea, mulțimea s-a retras, fugărită de detașamentele antiteroriste. Cu această ocazie, au fost
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aproape organică a orizontului ideatic. Poeta arborează o directețe tăioasă, consemnează eșecul, deruta, marasmul, aprehensiunile, angoasele, lirica ei fiind - în pofida peisajelor geometrice, reci ori a beatitudinii existențiale - una marcată de o melancolie de fond, fără încetare contracarată de elanuri controlat-inflamate, conjurând „triumful”: „Exersându-mi privirile/până ce n-ar mai arde decât/ triumful, strălucirea demnității mele de om liber. / O, și ce aripi pot închipui/ pentru a trece zidurile-aceste”. Apropiată de generația optzecistă prin vârstă și prin perioada în care s-a
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
într-o istorie a liricii religioase românești. Invocat drept făcător și stăpân al lumii („Potentissimo Dio del sommo, et imo, / Tu che creasti il ciel, la terra e’l mare...”), ca dăruitor generos (și nerăsplătit) și ca mântuitor, Dumnezeu este conjurat cu o pietate în care duhul ortodox răzbate limpede: „Îmi iartă, Doamne, grelele păcate/ Și-atât de mare ai milostivire / Spre mine, sluga ta cea vinovată, / Ca să trăiesc cu tine-n nemurire / Și fă-mă, Doamne, vrednic de răsplată...”. SCRIERI
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
oară, de data aceasta însoțit de o călugăriță răpită de la Mănăstirea Dintr-un Lemn. Trădat și aparent înțelepțit, se întoarce la București, dar avatarurile lui sentimentale, de altfel savuroase, nu contenesc, fiind legate de alte două neveste, pe care le conjură, disperat și zadarnic, să-i fie fidele. În 1842 realizează însă o performanță profesională: este orânduit protopsalt la Biserica Domnească de la Curtea Veche și profesor de cântări la Seminarul Mitropoliei. Mai mult decât atât, în 1843 ajunge proprietar de tipografie
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
o maimuță din Santiago. De fapt, aș vrea să-i spui din partea mea că-i un maimuțoi. Ă Monsieur, dumnealui se jură că cealaltă balenă, cea uscată, e și mai periculoasă decît cea puturoasă. într-un cuvînt, Monsieur, dumnealui ne conjură să ne descotorosim de aceste hoituri dacă ținem la viața noastră. Căpitanul se repezi atunci la prova și, cu o voce puternică, porunci echipajului să nu mai înalțe palancurile de tranșare și să desfacă numaidecît lanțurile și cablurile care legau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]