223 matches
-
sexul oral). Însă situația în care o femeie face uz de putere pentru a obține o satisfacție sexuală de la o persoană de sex masculin este încadrabilă mai degrabă în categoria abuzului sexual decât în aceea de viol. Consimțământ și discernământ Consimțirea la o relație sexuală poate fi dedusă atât din vorbe, cât și din atitudini. În general, se consideră că nu ți ai dat consimțământul dacă ai spus „Nu!“ și dacă ai încercat să eviți întrunirea condițiilor de a fi agresată
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
întregului e diminuată de conflictul existent între ele, de presiunile pe care fiecare element le exercită asupra celorlalte. Cînd în lume sau în om domină orientarea spre universal, componentele superioare iluminează și ordonează componentele inferioare, le leagă în libertate și consimțire de principiul din care își trag realitatea și libertatea. Abia atunci ansamblul devine un organism. S-ar putea spune că prin cădere omul și lumea lui se condamnă la o funcționare de tip individual-general. Ieșirea din Paradis înseamnă ieșirea din
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
suveranitatea divinului rămîne să se reflecte în societățile noastre numai sub chipul autorității spirituale. Străină prin natura ei de forță, autoritatea spirituală se asociază strîns cu libertatea persoanei. Impune doar prin adevărul transfigurator pe care îl radiază, e respectată datorită consimțirii celor care recunosc în ea radiația adevărului și a dreptății. în lumile în schimb, modernitatea tîrzie pune autoritatea spirituală în fața provocării sau a șansei de a se manifesta fără coaja protectoare a puterii. Nu mai există o concepție despre lume
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Prin aceasta am intrat în zona păcatului și anevoie mai putem opri desfășurarea până la capăt a acestui proces odată declanșat ”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj, 1993, p. 96 footnote>. Urmează încuviințarea sau consimțirea, care, odată acceptată, duce la păcat, iar din acesta se naște robia, apoi urmând patima, care duce la deprindere prin obișnuința cu ea, făcând să se pornească la faptă de la sine<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, în Filocalia, vol.V
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
Ioan, op.cit., răspunsul 829, p. 688. footnote>”. Se va slăvi prin noi pentru că nu am făcut de ocară credința Lui în noi, arătând astfel cui aparținem și pe cine iubim când suferim atâtea pentru El. Așa cum am arătat mai sus, consimțirea cu ispita duce la păcat, iar păcatul repetat este de fapt patima. Păcatul este o tristă realitate, o otravă care nimicește sănătatea trupului și a sufletului, și constă în nesocotirea legilor morale puse de Dumnezeu în om. Această nesocotirea a
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
conspirație și o jună elevă de Conservator (Elena Tăutu): "în loc să se ocupe de felul în care trebuie să interpretez rolul, a vrut să-și bată joc de mine". Nu reiese, din plângerea copilei, dacă va fi fost viol sau generoasă consimțire, iar declarația înfățișează un scris întâlnit și la alte pagini din dosar oricum, nu de adolescent. Anny Braesky: "m-a rugat să-l las să mă sărute". Eliza Petrăchescu atacă invers: Maican ar fi afirmat că actrița i-a cedat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-i, oare, conducerea celor mulți, numită democrație? Chiar așa! Trei fiind aceste forme, nu devin ele cumva cinci, două dând naștere din ele însele la alte două nume pe lângă acestea? Care, de fapt? Cercetându-le acum după criteriile constrângerii și consimțirii, sărăciei și bogăției, legalității și ilegalității aflate în ele, două dintre acestea se divid fiecare în două; astfel, monarhia se poate spune că are două specii: cu numele de tiranie - una, de regalitate - cealaltă. Cum altfel! Și oricare cetate stăpânită
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
poate naște legături inter-umane și comuniune cu celălalt. Acest timp al suferinței poate fi însă convertit de cel suferind într-un timp al sensibilizării, al situării în prezența lui Dumnezeu, al evaluării propriei libertăți, al introspecției, al meditației și al consimțirii de a se face gazdă unui Dumnezeu iubitor. Unii, precum submediocrii consolatori ai lui Iov vor insista întotdeauna că suferința este o marcă a dizgrației sau pedepsei divine. Dar teologia creștină dezbate îndelung acest subiect. De la nivelul drumului vieții, suferința
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
Prin aceasta am intrat în zona păcatului și anevoie mai putem opri desfășurarea până la capăt a acestui proces odată declanșat ”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj, 1993, p. 96 footnote>. Urmează încuviințarea sau consimțirea, care, odată acceptată, duce la păcat, iar din acesta se naște robia, apoi urmând patima, care duce la deprindere prin obișnuința cu ea, făcând să se pornească la faptă de la sine<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, în Filocalia, vol.V
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
Ioan, op.cit., răspunsul 829, p. 688. footnote>”. Se va slăvi prin noi pentru că nu am făcut de ocară credința Lui în noi, arătând astfel cui aparținem și pe cine iubim când suferim atâtea pentru El. Așa cum am arătat mai sus, consimțirea cu ispita duce la păcat, iar păcatul repetat este de fapt patima. Păcatul este o tristă realitate, o otravă care nimicește sănătatea trupului și a sufletului, și constă în nesocotirea legilor morale puse de Dumnezeu în om. Această nesocotirea a
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
discută însă religiosul- și nu oricum, ci la persoana a III-a -, intelectualul respectabil n-ar vreasă-i și asume esența teologică. Ne rămân deci surprizele bucătăriei balcanice, care îndură fără efort ghiveciul și cacealmaua: o cultură a divertismentului - această puerilă consimțire la moarte-, stilistica nudității verbale și patima bășcăliei nemăsurate. Sunt multe exemple de paragină a simțului nostru critic postdecembrist și nu trebuie insistat. Prea mulți au întâmpinat numeroasele ipostaze ale „obscenității publice” românești cu logica inopinată a surdinei. Asfixiați de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
onto-teologice a devenit sarcina teologiei reformate a Cuvântului. Revenirea la „rațiunea scripturală” presupune o critică prealabilă a metafizicii eline ascunse în teologia de manual. Când în La Gaya Scienza (¬125) nebunul lui Nietzsche exclamă: „Voi l-ați omorât”, el acuză consimțirea treptată a lumii apusene la ideea abstract-metafizică de Dumnezeu. În versiunea moralizatoare de tip stoic 3, Dumnezeu intervine în orizontul conștiinței pentru a formula un imperativ categoric 4. Harul minții văzătoare și lucrarea inimii dispar. Dumnezeu nu se descoperă decât
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este nici pe departe revoluționar, întrucît este în întregime întors către trecut și încearcă să restabilească, în profitul seniorilor și al clasei conducătoare a orașelor, situația anterioară domniei lui Henric II. Așa cum ni se înfățișează, el enunță totuși niște principii consimțirea la impozite, libertatea personală a supușilor, judecată prin intermediul "pair"-ilor (cei care aparțin aceleiași categorii sociale) -, principii care se află la originea întregii evoluții ulterioare a monarhici engleze. La scara Europei și a istoriei sale, documentul introduce pentru prima oară
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
sale. Prezența înseamnă identificarea și exprimentarea unui obiect de artă, dar și "punctul de grefiere a investigației fenomenologice asupra ființei"18. Înțelegerea și conștientizarea existenței unui obiect de artă presupun o reprezentare sau o manifestare din partea sa. Înțelegerea existenței înseamnă consimțirea prezenței. La nivel ontologic nu există nicio diferență între existență și prezență, între reprezentare și prezență, în timp ce manifestarea presupune o modalitate sau mai multe de a fi a unei opere de arte împreună cu efectele sale. Fenomenalitatea prezenței are la bază
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
la trecut, ci aduce comentariul până în prezentul său. La capătul acestui amplu demers, scriitorul pune problema responsabilității pentru crimele regimului, ajungând la concluzia că vinovatul este I.V. Stalin "și noi împreună cu el". Puterea sovietică s-a consolidat, spune Soljenițîn, datorită consimțirii tăcute a întregii societăți la minciună. Până ca societatea să înțeleagă ce se întâmplă și care sunt dimensiunile răului, deja nu se mai putea împotrivi, deoarece devenise foarte vulnerabilă, iar teroarea se instalase pe deplin. Soljenițîn vrea să transmită vie
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
tare aprigă și dispusă la nebunii mai tot timpul. Totuși, Wilma nu era așa de coaptă și arăta trăsnet. Cînd termini treaba? întreabă Wilma. Mai spre seară, spune incolor Pedro. Nu știa că răspunsul său a fost înțeles ca o consimțire de Wilma. Dar Pedro nu era chiar atît de naiv și pur în gîndurile sale ascunse. Avea nevoie de 120 de pesos (patru dolari și ceva) și dacă i-ar avea... Adică, ce bine ar fi să-i aibă...Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Trebuie să-ți spun însă că nu m-a speriat niciodată haosul din oameni; mai degrabă absența lui. Toată problema e dacă are caracterul de haos viu ori nu. Ceea ce mi-ar părea atunci îngrijorător la D-ta ar fi consimțirea, acceptarea, nezbaterea. Mă tem însă că totul ține de un fel de a vorbi și, ca atare, nu te iau prea de-a dreptul în serios când îmi spui că nu mai lupți. Dacă nu lupți D-ta, văd în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dreapta, când la stânga, probabil în căutarea norocului. Și sunt unii creștini care li se aseamănă. Și nu este vorba nicidecum de pătimiri dureroase, și prin urmare meritorii, pentru a evita rele mai mari; nu, este vorba de tăceri inexplicabile, de consimțiri compromițătoare, de cuvinte și de gesturi care au un iz de complicitate, de dăruire capitulată, care determină situații de atmosferă echivocă în care adevărul este expus naufragiului, iar conștiințele, care așteaptă lumină, ajung să se găsească în dificultatea întunericului. Să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
buimăcit. Odaia ta, cu cele șase crisanteme galbene, străjuind fotografia ta, îmi pare că-ți primește salutul amintirii și că s’a înviorat; biuroul iluminat tare, singur, păstrează cu nota solemnă a cărților aliniate elegant aerul demn și plin de consimțire. Ai populat casa întreagă cu nume, ființe vii și cu năstrușnica ta gospodărie. Cere mai bine adresa unei spălătorese pentru lucrurile de mătase și mai ales pentru batiste, lenjul care caracterizează cel mai mult femeia. Acolo nu vine o femeie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu vreau să fii deprimată; gândește-te la Pauline, la Vlad... gândește-te că eu te iubesc atât de puternic, că mă voi sili să te aștept voinică și resemnată. Tu ai datoria viitorului tău și eu, prin înțelegerea și consimțirea acestei plecări, acestei despărțiri, am subliniat importanța ei. Voi căuta să-ți scriu în fiecare seară, cât voi putea, până când voi putea și după ce nu voi mai putea. Și mai ales atunci voi striga: „Monică mică, draga mea“... Sâmbătă seara
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
altele, când cuplul în cauză își manifestă deschis dorința de a ajunge la o anumită înțelegere prin mediere și în cele din urmă se încheie un acord prin această procedură, acest act este binevenit și salutar, nemaifiind nevoie neapărat de consimțirea instanței. Ori de câte ori medierea se referă la încredințarea minorilor unuia dintre părinți, este obligatoriu avizul autorității tutelare. Atât mediatorul, cât și părțile pot solicita avizul autorității tutelare înaintea înregistrării cauzei pe rolul instanței de judecată, pe baza contractului de mediere, care
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
probabil au ajutat, nici despre momentul zilei în care s-a făcut traversarea, ci ni se spune doar că totul s-a făcut „acoperiți de ajutorul lui Dumnezeu” și „fără vreun necaz”. Nu putem intui dacă este vorba de o consimțire tacită a autorităților moldovene de atunci, la exodul călugărilor slavi dinspre teritoriile de răsărit spre Țările Române, sau dacă, scriind această autobiografie pe teritoriul Moldovei, Paisie a preferat să lase la o parte amănunte care ar fi aruncat vreo umbră
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cât poți fi de caraghios sub impactul lor. IV. Viciile nu atacă solitar, ci în haită. Sfinții Părinți, care sunt doctori în materie, atrag mereu atenția asupra reacției în lanț pe care o provoacă întotdeauna primul mare derapaj malefic. Orice consimțire vinovată le instituie treptat pe toate celelalte. Ioan Casian, născut, pare-se, în Dobrogea, stră-român carevasăzică, crede că „fitilul“ optim al incendiului generalizat e lăcomia pântecelui. Fie că se manifestă ca nerăbdare a înfulecării, ca plăcere de a te îmbuiba
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a fost, aproape în întregime, produsul ideologiei și mecanismelor variabile, dar implacabile ale cenzurii. În concluzie "cultura" nu a fost o formă de rezistență, ci una de participare la dinamica spațiului public comunist. Ar fi mai potrivit să vorbim de consimțire prin cultură. Cenzura a fost într-adevăr unul dintre instrumentele prin care regimul a incitat și a stimulat "pasiunea pentru unanimitate" caracteristică a societății totalitare 71. Cenzura a împlinit așadar în cadrul culturii totalitare rolul de observator politic unic. Ea asigura
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
Te-ai înhămat la treaba asta din dragoste pentru Rotari sau fiindcă îți dă ghes pofta de răzbunare? M-am întors în culcuș spre el și i-am răspuns: - Din ambele motive. Gundo a închis ochii cu un grohăit de consimțire. Dimineața ne-am trezit înainte de răsăritul soarelui. Taică-meu și rabinul ne-au arătat doi saci dați prin smoală, precum cei folosiți pe nave. În fiecare se aflau veșminte de pelerin, începând cu pălăria rotundă vârfuită și cu boruri largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]