4,975 matches
-
sunt evidente. Bogăția și claritatea ideilor, subtilitatea și rigoarea demonstrației, patosul argumentativ se îngemănează cu expresivitatea stilistică, paranteza fermecătoare, vorba de duh ori detaliul suculent, lucru vizibil îndeosebi în note. Corpusul lor formează, la propriu, o carte în carte, potențând consistența, varietatea și actualitatea unei bibliografii mai degrabă organic asimilate decât utilizate.
Proiecte himerice by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10511_a_11836]
-
ample ale solitudinii, ca preludiu melancolic al morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență "textului lumii", adeseori sufocat de poncife livrești. Multe poeme au - după cum am văzut - aspectul unor "rescrieri" ale unor texte de un anumit gen (romane polițiste, de pildă), dar la o lectură atentă constatăm că ele se înfățișează mai curând ca
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
degrabă prospectiv decât un ,regressus ad uterum"; mai curând saphic sau egotist și decât matern. Așadar toate aglomerările barochiste de obiecte și tropi ajung indicii ale unei repoziționări discrete a lumii pe criterii obsesionale. O reificare neajutată însă și de consistența retoricii. Restrânsul ciclu final (trăiesc într-o continuă ficțiune sau pentru o apocalipsă a interiorului), în fapt un hiperteliu al primelor trei părți, încearcă o relaxare (citește: devitalizare) a discursului anterior, prin acreditarea traumelor drept ficțiuni. Poemele devin mai onirice
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
meu creier, cum de altfel, nu mă îndoiesc, va sfârși și universul: ca o peltea galactică obosită de coagulări succesive și de un take off reluat, inutil și prostește, la nesfârșit. Creierul meu matinal are de fiecare dată ceva din consistența pastei ăsteia cosmice aflate în derivă, navigând bezmetic - farg you, univers, farg you, creier al meu - printre fractali, feromoni, fisuri, fibule, vistule, Vistula. (Apropo, se pare că polonezii vor să-mi scoată o nouă ediție din Travesti, iar Ireneusz Kania
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
adormi când se desface cu mișcări rapide în globii oculari & lucrurile pe care le credeam uitate sunt marii poeți ai zilelor noastre declanșați de o digestie lacrimală întinsă repede până în spatele genunchilor unde îți ascunzi transpirația dimineața când zgomotele capătă consistență & la început erau numai sunete tăria lor lumina/ ce-au ținut minte cu orice atingere sunt corpurile șuieratul fin care îți încordează fiecare mușchi când nu mai ești doar tu & Câinii sentimentele cui sunt flacăra de la aragaz fiecare nasture dezvăluie
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
într-o pădure, Vlada a ascuns mașina printre copaci, iar ei și-au continuat drumul pe câmp, printr-un lan de porumb. Frunzele porumbului o loveau pe Ana-Cristina peste față, niciodată nu suferise frunzele de porumb, tăioase, parcă nu aveau consistență vegetală, parcă erau niște lame ascuțite, de hârtie pergaminată sau chiar de oțel subțire. La capătul lanului, Vlada s-a oprit. Gata, până aici ne-a fost înțelegerea, unde vedeți luminița aia e Serbia, le-a arătat el o căsuță
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
eu exist pentru el la nivelul mirării, și el nu poate să mă uite. Scara aceea mă duce departe, foarte departe, dacă eu urc pe treptele ei, urc Într-o realitate În care amintirea răutății altora nu mai are nici o consistență. El pentru mine nu mai există. În schimb, el pe mine nu poate să mă uite, pentru că el poartă cu el, toate răutățile lui la timpul prezent. Asta e până la urmă pedeapsa care se acutizează În timp. IMAGINEA A CINCEA
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
acea stare și pe altă cale. Un exemplu îmi e la îndemână: prin clopote. Și iată că am ajuns la clopote, a doua caracteristică a orașului. E-adevărat, clopotele Bambergului nu posedă bucuria și clinchetul strălucitor al clopotelor Parisului, nici consistența și bogăția celor din Londra ori Roma, dar au o însușire comună: toate clopotele sunt acordate în gama si major. Totul sună armonios în Bamberg, căci oricare ar fi combinațiile dintre sunete, ele vor suna consonant pentru urechile noastre. Iar
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
-ncercării lor, la început a fost imaginea: "Scara bate semne din far/ peste goarnele vagi de apă/ cînd se întorc pescarii cu stele pe mîini/ și trec vapoarele și planetele." (Tuzla) Repusă în drepturi, după sfumato-uri care-i destrămaseră consistența, "pictura" lui Vinea e portretul cotidianului tăvălit prin simboluri. Modernismul greu, ca al lui Blaga, declină în mici șocuri ale întîlnirii, triste, mai totdeauna triste, cu banalul: "Treaz gînd mă-ntîrzie la proră/ înainte, unde nu sînt urme,/ vis întrerupt luna
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
mai puțin glorioase drept parte a experienței naționale sunt acele premise fără de care ne vom menține într-un teritoriu al ambiguităților conformiste și al traumelor inavuabile". După schimbarea de putere rezultată în urma alegerilor din 2004, lucrurile au început să prindă consistență și Vladimir Tismăneanu este astăzi coordonatorul Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste în România. Scopul acestei comisii este acela de a elabora un raport, pe baza căruia președintele Traian Băsescu să condamne regimul comunist. Vladimir Tismăneanu are perfectă dreptate atunci când
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
același număr din HISTORIA, dr. Dumitru Suciu prezintă cîteva dintre tentativele mai vechi de constituire a unei mari federații europene. Cele dintîi datează chiar din secolul al XIX-lea, doar abia după primul Război Mondial preocuparea cu pricina capătă oarecare consistență. Cel dintîi protagonist al ideii unei Uniuni Europene a fost contele Richard N. Coudenhove-Kalergi, austriac după tată, japonez după mamă, convins că numai o Europă federalizată va fi capabilă să mențină sistemul de state stabilit la Versailles și să se
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
90. Edgar Papu, Adrian Marino, Lucian Raicu, Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Liviu Petrescu, Al. Călinescu au fost, în deceniile opt și nouă ale secolului trecut, critici cu metode complet diferite de abordare a fenomenului literar, dar care, toți, au dat consistență schimbului de idei și au contribuit la impunerea unui sistem de valori funcțional. Mircea Martin reușește să pună în evidență esențialul gândirii critice a fiecăruia dintre acești autori, să exprime particularitățile și avantajele și vulnerabilitățile metodelor acestora. Fiecare dintre aceste
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
90. Edgar Papu, Adrian Marino, Lucian Raicu, Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Liviu Petrescu, Al. Călinescu au fost, în deceniile opt și nouă ale secolului trecut, critici cu metode complet diferite de abordare a fenomenului literar, dar care, toți, au dat consistență schimbului de idei și au contribuit la impunerea unui sistem de valori funcțional. Mircea Martin reușește să pună în evidență esențialul gândirii critice a fiecăruia dintre acești autori, să exprime particularitățile și avantajele și vulnerabilitățile metodelor acestora. Fiecare dintre aceste
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
de informații. Ceea ce îmi dovedește că natura umană, coruptibilă fiind, nu-și poate susține, pe termen lung, nici măcar proiectele malefice. Sfârșitul lamentabil al lui Saddam, căutat de păduchi și cu lumina lanternei proiectată pe dantura de-o curățenie îndoielnică, arată consistența jalnică a personajelor din această familie. În cazul lui Zarkawi, s-a preferat metoda eliminării brutale, a distrugerii feroce. Nu e exclus ca formulele de anihilare a teroriștilor să fi fost gândite cu multă vreme înainte. Într-adevăr, tratamentul acordat
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
dovadă, "suporterii" de extremă dreaptă dezlănțuiți împotriva homosexualilor și travestiților au fost asmuțiți de indivizi ce acționează în spatele ușilor închise, și nu în incandescența tubului catodic. Grevele, demonstrațiile de protest ale forțelor de ordine au ceva sărăcăcios și lipsit de consistență, cel puțin pentru cineva obișnuit cu peisajele publice ale anilor '90: atunci, orice formă de protest lua dimenisunile unui vulcan în erupție și orice lozincă bubuia precum tunetul lovit de stâncile abrupte ale muntelui. Din acest motive, și încă din
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
literatura lui nu respectă explicit nici criteriul identității eului-personaj cu eul-narator, nici criteriul pragmatic al naratorului ca origine a enunțării 1. Eul cosașian are ceva din vacuitatea eului autoficțional (este o ființă de cuvinte, un nod intertextual), dar și din consistența eului-în-formare. Expresivitatea eului, deși intensă, este mereu mediată, temporizată - cu un cert beneficiu terapeutic pentru subiect, desigur, dar asta-i o altă problemă. Radu Cosașu, căruia probabil că practica autoficțiunii în literatura feminină franceză nu i-ar spune mare lucru
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
impecabilă, referințele culturale foarte subtile, rod al frecventării cu asiduitate a operelor anticilor (nu lipsesc substanțialele citate în limba latină), dar și al sălilor de expoziție, se topesc firesc în substanța romanelor sale, argumentarea ideilor este bine articulată, personajele au consistență și identități ferme. Totul se scaldă în apele liniștite ale unui estetism superior. Cel mai recent roman al prozatorului, Istorisirile Signorei Sisi, nu face excepție de la regulă. Miza noului roman al lui Constantin Țoiu este una cu totul specială, în
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
Cardura 4 mg/zi. EXAMEN FIZIC La internare constatăm pacient normoponderal febril 38,5°, cu icter sclerotegumentar, prurit generalizat, abdomen sensibil la palpare în epigastru și hipocondrul drept, ficat cu marginea inferioară la 2 cm sub rebordul costal, suprafață netedă, consistență elastică, sensibil, TA = 120/80 mmHg, AV = 72 b/min, scaune acolice și urini hipercrome. Episoadele de dureri epigastrice, febră asociată cu frison și apariția icterului sclerotegumentar ce se succed la interval de 2-3 săptămâni, sunt foarte sugestive pentru diagnosticul
Revista Spitalului Elias by ANA MARIA BUCUR, ANA MARIA ORBAN-ŞCHIOPU () [Corola-journal/Science/92056_a_92551]
-
scoți oala de la foc, strecori și pui usturoi pisat... lași să se închege și garnisești stratul de gelatină cu un rând de felii de ou răscopt. Mai pui zamă deasupra, tot cam de două degete, și o lași să prindă consistență. Peste stratul acesta pui carnea zdrențuită (fără oase) și o lași să se prindă. Când o servești, o scoți din formă, răsturnând-o pe o farfurie rotundă." - Gata? (întreabă Păstorel, n.n.) - Bineînțeles, zicem noi, abia mai putând să nu ne
Păstorel recomandă: piftie de cocoș bătrân by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10015_a_11340]
-
pentru această pulsație neîncetat activă, egală și care dă naștere unui muzici perfect omogene”, Ramaut-Chevassus, op. cit., pp. 62-63. footnote>, integru, fără „fisuri” și „inegalități”, un stil care, pe întreaga desfășurare a vieții compozitorului, și-a păstrat un nivel constant al consistenței structurale, expresive, valorice. Fără abateri, alegerile făcute fiind de natură mai degrabă „conformistă” (la nivelul genurilor abordate), însă investite cu un indescriptibil și „inevaluabil” spor de creativitate, ingeniozitate și fantezie, la nivelul concepției structurale și expresive deopotrivă. Această formulare o
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
muzicală romantică, relație cuantificabilă prin comparația între sonatele lui Domenico Scarlatti și Sonata nr. 29, „Hammerklavier” de Ludwig van Beethoven. Iar o asemenea originalitate și densitate ideatică și estetică avea nevoie de un suport structural de o cu totul altă consistență. Sinteza elementelor simfonic-operistice a fost realizată prin sistemul de leitmotive - o proiecție amplificată a concepției organice, doar că de această dată lucrarea nu creștea dintr-o singură entitate generativă, ci dintr-un întreg ansamblu de asemenea entități. Fie că este
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
a activităților muzicale aparținând timpului nostru. Este vorba despre amplificarea stratificării sistemului stilistic unitar de epocă într-un șir de sub-sisteme stilistice, care afișează deseori un contrast evident. Acest fapt este datorat unei tendințe generale de creștere în importanță și consistență a creației individuale, dar și naționale, proces cu proveniență din epoca Renașterii, amplificându-se progresiv în Baroc și Clasicism și continuând în Romantism.”<footnote Mihail Mihailov, Stilul în muzică, Leningrad, Editura Muzîka, 1981, p. 224. footnote> Cu alte cuvinte, această
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
progresului și a noii ordini sociale. Cel puțin aceste două criterii determină transformarea perspectivei și evoluția de la ideea „localismului” înspre „mondialitate”. Timpul romantic sau, într-un alt sens, timpul victorian nu mai este suficient pentru a asimila frecvența, intensitatea și consistența transformărilor, lăsând loc timpului și, implicit, mentalității și identității de tip modernist și de o cu totul altă deschidere către spațiul mondialității. Analogiile aferente acestei noi specii temporale sunt tehnicismul (cu fetișizarea implicită a puterii, vitezei, eficientizării, mecanicismului și progresului
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
durata vieții la limitele unei singure lucrări muzicale. Definiția stilului se transformă în conformitate cu această tehnică a unui „serialism stilistic” și adoptă titulatura (într-o anumită măsură tautologică) de stil polistilistic, polistilism sau polistilistică. Partea a treia din Sinfonia, celebră pentru consistența ei „multifațetată” este concepută prin alăturarea unei impresionante multitudini de citate din lucrări muzicale cunoscute, „panorama” istorică sau „panoplia” numelor de compozitori invocate întinzându-se de la Bach până la Berio însuși. Întreaga „cavalcadă” a acestor citate reprezintă, însă, doar un „etaj
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
istoric, primele trei decenii ale secolului al XIX-lea (ultimele decenii ale Clasicismului și primele decenii ale Romantismului) în care devine vizibilă „abaterea” de la modelul „monolitic” îl reprezintă creația lui Ludwig van Beethoven - trecerea de la dominanta retorică la aceea organică, consistența stilului beethovenian „defoliindu-se” în imaginea celor trei „vârste” sau „stiluri” consecutive (ca formulări convenționale ale unei diferențe graduale), separabile în trei etape. Sensul mutației poate fi calificat ca anulare a omogenității, deși în continuare este vorba despre recognoscibilitatea structurii stilistice
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]