1,399 matches
-
cu ce se alege "inițiatul" sau cel care a căpătat acces la secret? Mesajul codat - într-un text de fapt supracodat, în sensul că folosește simultan mai multe coduri, literare, mitologice, esoterico-mistice - nu conține "indicații", de vreun fel, încurajări sau consolări, nici măcar pentru acel lector in fabula sau cititor implicit de care s-a vorbit în teoria literară din ultimii 20-30 de ani. Mesajul ascuns - chiar cînd alegoria e dezlegată în sensul propus de Culianu - nu îndeamnă la nimic, nu recomandă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
dansatoarele/ Cu trupurile lor abia îndrăznind/ Să lumineze în jur./ Uneori desfăceau degetele încet,/ Rotindu-le ca pe un cuțit vinețiu/ Prin aerul tot mai umil și mai greu" (Pavilionul de noapte). Paradoxal, Alexandru Mușina își resimte criza ca o consolare, vorbind despre "căldura singurătății" (Ruth și eu cel tînăr) și specificînd dubla valență a "florilor răului", "cînd însăși duhoarea trupului tău se preface în mireasmă" (ibidem). Alexandru Mușina, Tea, Ed. Axa, Botoșani, 1999, 158 pag., preț nespecificat.
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
să m-așez/ Cînd toate vîrstele îmi sunt străine/ Și în zadar/ Copilul care sunt/ Caută speriat un timp cărunt/ Sau chiar,/ Mergînd cu visul mai departe,/ O cît mai luminoasă moarte..." (Bătrîni și tineri). Îmbătrînirea devastatoare nu exclude totuși consolarea unicității și nici speranța unei topiri într-un anonimat analog Neantului originar, pe care Meister Eckhardt îl socotește una cu Dumnezeu: "Sunt primul om care îmbătrînește/ Sub soare./ Singură descopăr,/ Și fără să mă poată ajuta cineva,/ Această enormă mirare
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
prea legat de țară prin determinări feudale (ceea ce am numit exilul intern în România). * A bîrfi Parisul, Londra, Romă (după ce le-ai experimentat îndelung) drept medii închise, meschine, plicticoase. N-ar fi mai simplu să vorbim despre insuportabilul sat planetar? * Consolarea pe care ți-o da faptul că unele dorințe dispar înaintea dispariției noastre. * Eroarea: față întunecat a vitalității. Totuși, o fată a vitalității. * Imposibilul are o latură tragică și una comică. Ultima produce ridicolul. * Trei-patru oameni ar fi putut, dacă
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
din corpul medical și chiar pentru cei (auto)intitulați specialiști în domeniul respectiv. Părinții disperați caută autorități profesionale reale, care să le explice coordonatele și determinantele bolii. Dar tot ce pot ei obține, până la un punct, este sintagma high-functioning autism. "Consolarea" care li se oferă este aceea că M are numai o gravă întârziere emoțională, nu și una mentală. Abia în timp, cu progresele înregistrate în cercetarea acestei boli "moderne", de dată recentă, prin articolul științific al lui Asperger, cunoașterea maladiei
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
ce răspândesc confuzia între viață și moarte (p. 45). Râsul este învins de "durerea infernală" (p. 46). În poemul Vântul bate miezul nopții, lacul plânge și el, impresionat de povestea tristă a poetului (p. 51). Durerea lui nu are nici o consolare și o constată, ca Octavian Goga, extinsă la întregul neam: Se plânge poporul în grea sărăcie,/ Un altul suspină căci carte nu știe./ Se miră poetul când vede în lume/ Deșerte de stare, avere și nume!!// Astfel în viață mereu
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
asemenea ocazii, ne adunam în bucătăria de "dincolo" - un "dincolo" care nu există - cîți eram, cum sporovăiam... Ca să rup tăcerea, îi laud Ilenei clătitele. Surîde cu tristețe, fără să comenteze." O poveste, așadar, cu before and after. Un șir de consolări nereușite, o "terapie" prin amintiri depănate în șoaptă. Despre soarta mobilelor din casele de altădată, despre pianele Bösendorfer sau Blüthner, ai căror pasionați cunoscători nu mai sînt. Și, mai ales, despre "tipicul" pierdut al scrisului. E, Steaua fiecăruia, căutarea neliniștită
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
modelul crepuscular, de literatură cu trăsături amestecate, situate pe graniță. Relatarea exhaustivă a istoriei personajelor cu toate alegerile lor e, însă, în economia demonstrației, redundantă. Până la urmă, studiul lui Ion Vlad își duce de nas cititorul dar îi oferă, drept consolare, câte o trufanda când se așteaptă mai puțin. La un moment dat, pe la mijlocul capitolului despre Musil, se lămurește și dilema cu știința, care părea, la începutul cărții, suspendată în aer: "Nu există zonă și domeniu ale cunoașterii neinvestigate de romancierul
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
picătura de apă cu/ degetul/ așa cum făceau desigur și strămoșii tăi" (Despre mine însumi așa cum voi fi după ce voi scrie rîndurile de mai jos). Scutite de redundanță, de parada aparențelor, lucrurile reprezintă o garanție a existenței autentice și, subsecvent, o consolare a alterărilor pe care aceasta e nevoită a le îndura în zona conveniențelor: "toți sînt supărați pe mine că trăiesc/ mă privesc ironic și condescendent/ marea mă vrea cît mai repede o cochilie goală/ văzduhul mă dorește creangă ruptă și
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
unde se aflau, printre alții, Adriana Bittel, Dan Stanca și Gheorghe Buluță), referirile la "concurența" dintre lectura clasică și cititul pe ecranul computerului, depășită printr-un "hibrid", prin tratarea diferită a lui utile și a lui dulci. Chiar dacă, se pare, consolarea lui Eco, aceea că nu poți adormi cu un computer pe piept, așa cum adormi cu o carte nu mai e de actualitate, lectura de plăcere se va face, în continuare, după edițiile tipărite. S-a vorbit, apoi, despre situația bibliotecarilor
Gutenberg n-a murit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11923_a_13248]
-
sub pămînt aflat în posesia ei obține la o licitație suma de 75 de mii de dolari. Iar titlul de "Doctor honoris causa" , pe care muza de odinioară îl ia în primire în 1923 , aduce o undă de bucurie și consolare în ultimii ani ai vieții ei. Muza înțelegătoare ostă iubită platonică a lui Nietzsche, soție nu mai puțin "platonică" vreme de aproape 5 decenii, a profesorului și lingvistului Friedrich Carl Andreas, amantă a lui Rainer Maria Rilke, timp de patru
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
de o nălucă profilată în zare, spre care aleargă zoriți, fără să-și îngăduie popasuri, ca nu cumva să-i ajungă moartea la vreo răscruce. Victime ale suficienței sau ale insuficienței, ei își pierd treptat libertatea, se dezumanizează, găsind o consolare amăgitoare în ideea prăpastiei ireductibile dintre om și creator". Nu de puține ori Ovidiu Cotruș nu e de acord, total sau parțial, cu cele afirmate de interlocutorii săi, operînd distanțările corespunzătoare. Cu deferență și distincție intelectuală, însă cu o substanțialitate
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
putea fi atins decît apelînd și la cîteva "trucuri" ale discursului (literar), în a cărui albie își livrează faptele. Presați de istorie, scoși din matca unor privilegii sau a unor îndeletniciri dubioase, o seamă de "politicieni" își găsesc salvarea (sau consolarea) în convențiile unui discurs cu priză la cititor/ ascultător/privitor. De multe ori textul literar/ publicistic are mai mare impact asupra receptorului decît fapta ("politică") inițială sau inițiată. Mai mult, pot fi depistate cărți (postrevoluționare) scrise de politicieni, în care
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
Simona Tache Reiau un apel disperat, adresat pe 24 octombrie 2008 firmei Vodafone. Apelul îl puteți citi aici. Iar la acest post, aștept consolări, încurajări și sugestii. Ce să fac ca să pot avea și eu, ca orice om, semnal în casă? Să schimb casa? Să o vând și să mă mut în parc, unde e semnal mai bun? Să schimb firma de telefonie? Să
Îmi cer dreptul la telefonie mobilă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20123_a_21448]
-
-o pensionarilor militari, opinia publică nu susține protestul acestora, deci autoritățile nu riscă mare lucru dacă resping orice concesie făcută rezerviștilor. Militarii au pierdut războiul mediatic, iar lupta pe care o vor duce în instanțe are mai degrabă efect de consolare, rezultatele fiind așteptate peste ani buni. Motivul? Au acționat ca niște amatori în confruntarea publică, în fața unei armate de profesioniști ai propagandei politice. Cel mai recent exemplu este chiar anunțul de luni al colonelului Mircea Dogaru, liderul SCMDR, care estima
De Ce a pierdut Armata lupta pentru pensiile militare () [Corola-journal/Journalistic/27043_a_28368]
-
este singur, îngrozitor de singur, în mijlocul lumii ce nu mai poate face nimic pentru el. Soresciană, adică inteligent-ironică și modulată pe roluri, e o poezie ce are încă aderențe la viața din jur și la semnalele ei. Poetul închipuie dialoguri cu consolări reciproce pînă la finalul acoperit de tăcere. Fiindcă aceasta se asociază cu singurătatea la care, mai devreme sau mai tîrziu, se va ajunge: „Arăt atît de îngrozitor/ Încît pierd mult timp/ Consolîndu-i pe cei/ Care vin să mă vadă.// }ipă
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
democrației, a statului de drept, în rândurile celor pe care ne place să-i percepem ca fiind „lumea bună”, „lumea elitelor”. „Dreapta”! Rechizitoriul ei este dur și amar. Dar este adevărat. Faptul că „ceilalți” sunt mai răi nu este o consolare. Citind cartea Anei Blandiana înțelegem, o dată în plus, că tăria și speranța nu ne rămâne să le descoperim, fiecare dintre noi, în sufletele noastre. 19.04.2014
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]
-
ploaie fără vînt/ numai cu mîncărimea asta de limbă” (Miaduc aminte dar). E drept, pe alocuri pot fi surprinse frăgezimi, delicatețuri cum petale de floare prinse-n vîrtejul unui torent. Dar ele au doar rostul de a sublinia dezastrul. Singura consolare autentică a bardului damnat o reprezintă o evanescență a suferinței, precum starea unei ființe foarte ostenite, uneori cuprinse de torpoare. Din nou un bacovianism anesteziant: „mi-aduc aminte sfîrșitul/ tresar și nu mi se-ntîmplă nimic” (Scîncind încet sau doar). Raportabil
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
nonetice. Alex este pasionat de Beethoven și a folosit Simfonia a IX-a ca pe un stimul al visurilor lui de violență. Aceasta a fost propria lui alegere, dar nimic nu îl împiedica să aleagă această muzică doar ca o consolare sau imagine a ordinii divine. Faptul că, atunci când începe condiționarea lui, încă n-a făcut alegerea mai bună nu înseamnă că nici nu o va face vreodată. Dar, cu o terapie prin aversiune care îl asociază pe Beethoven cu o
Marmelada mecanică by Anthony Burgess () [Corola-journal/Journalistic/2585_a_3910]
-
Țării și celor dragi pe buze. Toader PENTELEICIUC n-a aflat nici până în prezent unde și-a găsit liniștea veșnică tatăl său Petrea. Dar e sigur că sufletul părintelui său, care își iubea baștina, nu-și putea găsi liniștea și consolarea în pământ străin, departe de glia străbună, de casă și familie. Or, ca și ceilalți români din Voloca, care în consecința represiunilor staliniste au închis ochii pe veci în neagră străinătate, Petrea PENTELEICIUC a fost aruncat într-o groapă comună
„ Se caută noi metode pentru a ni se distruge neamul” [Corola-blog/BlogPost/92672_a_93964]
-
aproape, până și urma de vină închipuită, ori săvârșită cu gândul, cuvântul, cu fapta și omisiunea. „O teamă ne cuprinde apusul meditând, O teamă fără margini, și totuși o scăpare; Atunci o rugă a noastră spre ceruri înălțând Ne-aduce consolare în viața viitoare.// Și străbătând cărarea legendelor prea vechi Simțim o ușurare, o clipă mai fecundă, Trăind în așteptarea odihnelor cerești Cu bucuria-n suflet ce-n chip plăcut inundă.” (Motiv de meditație I) Să nu ne pierdem cu firea
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
un cântec și atunci m-am speriat, eu nu mai aveam vuiet. Nu este așa, așa și este sufletul de frumos se izbește, și ca o boare de frig afară se trezește și lovește arid. Și, și... nu mai există consolare în exilul meu, doar eu, atârn de întrebare. Amintirea, draga de ea, este aici în inima mea și doar luna s-a oprit în privirea de iubit. Referință Bibliografică: Doar luna / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2355
DOAR LUNA de PETRU JIPA în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381595_a_382924]
-
un cântec și atunci m-am speriat, eu nu mai aveam vuiet. Nu este așa, așa și este sufletul de frumos se izbește, și ca o boare de frig afară se trezește și lovește arid. Și, și... nu mai există consolare în exilul meu, doar eu, atârn de întrebare. Amintirea, draga de ea, este aici în inima mea și doar luna s-a oprit în privirea de iubit. Citește mai mult Prin fereastra deschisă se arată lunapentru că am dreptul la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
de la răsărit la apus și colindă cu ploile peste întinderi ce sorb ninsorile. Rostogolesc o stâncă spre vîrful muntelei. Iar mă întorc la Sisif. Nu este important muntele, nici stânca important este că urc cufundat de adânc și dincolo de orice consolare ung rănile cu sare. Cei care au visat cel mai mult sunt cei ce au suferit mai mult, fiecare cu muntele și stânca ce urcă împinsă spre creasta de muncă și... ? Tăcerea țipă iar durerea speră. Tăcere! Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
lut și doar întâmplarea, ea, a tăcut ca un fulg de nea. Complicate balanțe... timpul răsare și apune flux, reflux, marea se îmbracă cu spume m-am pierdut în orizontul orb cu privirea unui șoim miop. Și, și... nu există consolare pentru fiecare stare se naște ceva, ceva, natura timpului din stea. Citește mai mult Era o lumină aparteși dincolo de ea,se afla o cupă de stea îmbrăcatăde o iluzie de șoaptă.Candoare, te rog...! Neînțelesul privea la nedumerireîntr-un loc de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]