203 matches
-
simțul natural, perind supt această mască fără fond (subl. ns.), lasă un gol ce-l ocupă superficialitatea și minciuna”. Ochiul moralistului identifică „egoism”, „indiferență”, „profanațiuni”, „viclenii”, „șaralatanii”: Însă accentele elegiace sunt abandonate subit. Boerescu părea să găsească În progres explicația consolatoare: „În fine toate acelle societăți, cari sunt destinate ca prin experinția lor să ajungă la veritate, cată a trece din fatalitate prin toate aceste mizerii și contradicțiuni”. În fine, atunci când imaginația este proiectată asupra spațiului autohton, optimismul devine debordant: „Ceea ce
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
din cele "nouă ceruri" fiind necesară o altă spălare. Și, după consemnarea procedurilor, autoarea face pe dată saltul în poetic și imaginar: "Am înțeles limba mamei prin mirosuri. Prin fereastră cerul privea direct în oală". Pregătirea colivei are o funcție consolatoare: ea o face pe autoare să "uite plînsul". Dar atenție: "Nu tot ceea ce uiți dispare (...). Uitarea nu face decît să evidențieze lucrurile - spuse unchiul Costel". Același unchi, un fel de Caron modern, îi atrage atenția la finele romanului că: " Fiecare
Raftul cu ultimele suflări by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14291_a_15616]
-
mult înspre împăcare decât înspre revoluție. Nu tristețile țării îl fac pe cântărețul ruinelor să hulească viața, ci spleen-ul lui. Întâmplător, cele două se întâlnesc, dar nu se determină. Melancolia e înrudită cu aceea din O, chilia mea sărmană, consolatoare în austeritatea ei. Același lucru îl spune Cârlova: „Dar încă, ziduri triste, aveți un ce plăcut/ Când ochiul vă privește în liniștit minut.” O reverie, deci, în sobre haine de elegie. Ne-au mai rămas, în totul, trei poezii. Una
Un minimalist by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5976_a_7301]
-
pe cei care cred în Wagner mai presus de detaliile coregrafice. "Simbolismul wagnerian s-a retras în incinta operei și nu mai joacă un rol semnificativ în repertoriul sensibilității noastre." (p. 260) Frumusețea cărții lui Steiner e că nu e consolatoare. Te-ai fi așteptat ca, în replică la moartea tragediei, autorul să laude înflorirea altor genuri artistice. Din fericire pentru el, Steiner nu cade în această greșeală facilă, afirmînd răspicat că soarta tragediei e împărtășită treptat de restul artelor. "Artele
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
odată din scrisul d-lui Teodoreanu că îndeletnicirea slovei sale este „o boierie" - a cărei elementară eleganță ar fi trebuit să-i pară respectul pentru părerile unui confrate, corect și cinstit exprimate. Sistemul revolverelor răsucite prin redacții și al bătăilor consolatoare, are însă un neajuns - se prea poate ca într-o bună zi și revolverele să se descarce - nu în pieptul sau în tâmpla redactorului. Cu nădejdea aceasta îl acceptăm. ION DIMITRESCU O zi mai târziu, „Cuvântul" a revenit cu un
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
ale unui Paul Everac. Situația e reală, s-a întâmplat la începutul anilor nouăzeci, și nu l-a lăsat indiferent pe Mihai Zamfir). Cum, în astfel de condiții omul de litere nu poate interveni în nici un fel, datoria lui, cumva consolatoare, e să devină un martor echilibrat. Nu să contrapună pamfletului un alt pamflet, nu să amplifice gesturile scandaloase prin scandal. Dimpotrivă, discursul său e obligat să păstreze, chiar în plin tumult, firescul adevărului. Cu speranța discretă că poate, cândva, aceste
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
invita să retrăiți tulburătoarele povești de iubire, pe care le-ați admirat pe micul ecran în telenovelele latino-americane de succes. Iubiri ideale, iubiri condamnabile, mature, împărtășite, deznădăjduite, ipocrite, intrigante, convenționale, disperate, imature, periculoase, abuzive, perfide, altruiste, rafinate, mincinoase, imposibile, tragice, consolatoare, clandestine, nocive... (șirul continuă)“, explică Irina Ulieriu, editorul șef al „Acasă magazin“. Preț: 3,00 lei. l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm Secretul atroce Pe fondul unei istorii a școlii americane de pictură abstract
Agenda2006-07-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284757_a_286086]
-
mobilitatea versificată divers a clapelor pianului, atât Rudolf Fatyol cât și Remus Manoleanu și-au definit măiestria cu o delicată înțelegere a darului oferit de muzică. Nu uităm, ascultându-i, câtă dreptate avea George Enescu mărturisind că “muzica are virtuți consolatoare”.
Virtu?i ale muzicii camerale romantice by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/83550_a_84875]
-
ro); ,toate partidele care se respectă evoluează o dată cu lumea" (jurnalul.ro) etc. Din păcate, ca și în lumea lui Caragiale, excesul actual de formule ale respectului și de expresii ale autorespectului pare mai mult o dulce iluzie și o utopie consolatoare și mai puțin reflexul unor atitudini și practici curente ale societății românești.
,,Respect maxim", ,,super respect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11281_a_12606]
-
atît de factori de civilizație care nu-i sînt favorabili, cît și de fibra lăuntrică a inadaptatului la modul congenital, care-l evocă. Prezentul fiind o deplîngere a ceea ce n-a fost să fie, privirea bardului se rotește către istoria consolatoare, marcînd cu fior anii „stelei roșii”, „stînca-sinistră-roată”, adnotînd „noaptea lui Ștefan cel Mare” sau adîncind perspectiva prin raportarea la geologie (Muntele întunecat). Ori de-a dreptul la misterul locului-timp de obîrșie: „iată-s la marginea lumii/ cobor tot mai tăcut
Într-o nouă variantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4146_a_5471]
-
deși arcașii ceții spre mine își reped/ săgețile vestirii, sînt tânăr. Bună seara!/".ț Această constantă agresivitate produce și opoziții majore - nu numai între tandrețe și brutalitate, dar și între stagnarea provincială și elanul exotic, între așteptarea frustrată și promisiunea consolatoare. De n-ar fi să citez decât câteva versuri din splendidul poem Câtă Veneție: "Câtă Veneție consumă omul până ce moare/ hamal al umbrei, umblă cu ploaia parcă-n spinare/(...) sub limba noastră sate sărace trag la belșug/ de plictiseală una
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
identificat ca expresie a unei voințe productive) se întîmplă una dintre cele mai curioase și mai palpitante confruntări dintre... politicieni și scriitori. De la promisiunea electorală, trecînd prin tot felul de asocieri și disocieri partinice, și pînă la explicația revanșardă sau consolatoare a căderii de la putere, discursul politic se întinde ca o pînză de paianjen peste întreaga realitate. De la căutarea unor cuvinte și sintagme (de lemn) mobilizatoare, la activarea instituției promisiunii, toate ilustrate de declarații, programe, interviuri, dezbateri, "propagandă" tipărită, vorbită sau
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
pe care îmi place să îl asemăn cu cel al unui alt explorator al regiunilor antarctice, Robert Falcon Scott, celebrul învins în competiția cu Roald Amundsen pentru cucerirea Polului Sud. Epuizat și singur, Scott întocmește într-un ultim efort scrisori consolatoare pentru familiile camarazilor săi - deja trecuți în neființă. Apoi se stinge. Un comportament drag inimii de britanic, care ne face, de la un punct, să ne simțim cu toții britanici. Dincolo de condițiile nedemne ale ultimilor ani de viață, prin realizările fundamentale, prin
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
Soartă, căci ele îmi devin gîtlej. /Slujitorii surîsului curăță de pe sabie rugina. Acum din oțel se plămădește o muzică / Sau mai curînd al florilor miez" (Dacă aș rămîne în vidul ce de acum înainte are...). Muzicienii apar în rolul unor consolatoare duhuri sepulcrale: Și iată vin muzicienii cu flaute / Din care ies pe cînd eu mor / Gisanții frumoși cu frumoase moarte, / Despre cădere avînd ochi iertători" (Și iată vin muzicienii cu flaute...). Verbele înseși, în narcoza lor simbolic autumnală, se cer
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
de sentimente cu care este încărcat textul : de la aprilie a.c. a fost momentul optim în care violonistul a dat sideralul și amenințătorul îngheț al temei din Introducere măsura deplinei sale maturități artistice. Astfel, concertul (care reapare ciclic), urmat de starea consolatoare de Beethoven, una dintre cele mai pretențioase lucrări ale indusă de frumusețea naturii, de seninătatea Ländler-ului genului, și-a găsit exponentul ideal care a realizat un și a ambiguului marș funebru, ultimul la rândul lui echilibru perfect între o anume
Beethoven-Mahler/ Azoi?ei/ Wolters by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/83457_a_84782]
-
salvare din anonimat" (paragraf anume destinat mediocrilor). Ai impresia că istoria literaturii, bazată pe criterii severe de selecție a performanțelor estetice, se pierde într-o foarte generoasă și confuză geografie a literaturii. Ion Rotaru încetățenește și exemplifică acea păguboasă și consolatoare atitudine conform căreia e loc pentru toți în istoria literaturii. Mediocritățile și marile personalități stau laolaltă într-un Panteon compromis și decăzut. Ierarhia valorilor reflectă, cum e și firesc, mentalitatea tradiționalistă a criticului, în următoarea ordine, după spațiul acordat: Eminescu
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
fără stăpîn pare bine hrănit” (Dumnezeu într-un rol infantil). Locatară a unui apartament cocoțat la etajul opt al unui bloc purtînd, culmea, maleficul număr 13 bis, poeta trăiește singurătatea citadină care o determină să ia aminte la cîteva detalii consolatoare: un zid văruit care „nu spune nimic nimănui”, o fereastră „pictată în lumea fără iertare”, „un pui de cais/ răsărit copilărește prin crăpăturile cămășii de beton”, „un pisoi orfan, atît de liber/ că n-are ce mînca toată săptămîna/ decît
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
suedez însumînd amărăciunea a treizeci și două de plante, una mai meșteră decît alta", atenția lui Barbu Cioculescu se îndreaptă spre lucruri, precum spre niște entități răscumpărătoare ale decăderii omenescului. Despovărate de răspunderea materiei vii, naturile moarte îndeplinesc o funcție consolatoare și chiar inspiratoare, nu fără, totuși, obsesiva notă a fatalei cruzimi: "sub o măsuță de bar odihnesc două excelente mașini de scris: dacă una se blochează, cealaltă intră în tură. Altcînd, călăreții popoarelor de stepă aveau alături calul de rezervă
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
sfîrcurile sînilor ei mici și delicați și simțindu-le cum se întăresc. - Hai să facem dragoste, a continuat Michael, care era așa de excitat, încît abia putea să mai răsufle. - în ordine, zise Miriam. C., deprimat în amor, încearcă paliative consolatoare: să-i facă, pe înserat, o vizită fostei lui iubiri eterne, V. Sună la ușa vilei ei din Ralet și-i deschide soțul amic vechi și... în temă. Tot ceaiul se consumă într-un fel de trăncăneală surrealistă, timp în
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
-ți scoată ciorchinele ăla vânăt tot ce mai poți naște tu acum o învălmășeală de celule rele un conglomerat de cuvinte cleioase, banale, care-ți fac rău numai ție. Scuipate afară, nu spun nimic nimănui. " Toate trecem prin asta", fraza consolatore pe care o urăsc cel mai mult. Inserierea democratică a banalității, cuvintele astea scoase cu forcepsul, fără nici o șansă de supraviețuire. Ai dat afară răul, o să-ți fie bine. O să te coasă artistic, clemă, tampon, catgut, nu se va mai
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]
-
uită-mă poate înduioșăm moartea cu această complicitate. Peisaj normand Ani în picaj păsări plonjînd în mare pliscurile lor se înfig adînc între omoplați stol la orizont inexprimabilul se deschide doar pentru sine vîntul ghemuit în spatele dunei pîndește valurile. Briză consolatoare cînd fruntea ademenește ultimul snop de raze de după nori ca pe o recompensă pescărușii manevrează refluxul sub imobilitatea aparentă a cerurilor. Pretutindeni găsesc urma absenței mele dau tîrcoale aceleiași pietre spălată de flux caut intrarea. Lumina din pietre Fereastră deasupra
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
cuvântului. Lipsește artificiul, broderia conotației. Poezia devine veșmânt cernit. Este formă de a face vizibil sufletul Îndoliat și mijloc de exteriorizare prin care omul Își poate recupera umanitatea. Ileana Mălăncioiu Înțelege moartea În cheie creștină și paradoxală, repudiind iluzia, Înșelăciunea consolatoare, ficțiunea justificativă. Morții nu Îi sunt căutate definiri metaforice, nu Îi este imaginată o topografie liniștitoare ori o constituție logică. Moartea este străină și dușmănoasă, o taină cumplită, respingătoare. O realitate care, prin greutatea și concretețea ei, anulează tot ceea ce
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
desigur Infernul lui Dante), care își purta în mâini propriul cap, luminându-și drumul, sugerează, pe de o parte, că delimitarea ficțiunii de non-ficțiune nu se poate face odată pentru totdeauna, iar pe de alta poate conduce la concluzia - vag consolatoare - că lumile false, fictive, bietele baloane de săpun ale amintirilor "neadevărate", sunt singurele, în felul lor, durabile. Tocmai în măsura în care se situează în spațiul posibilului - populat de entități mai mult sau mai puțin "false", care nici nu trăiesc, nici nu vor
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
-și abandoneze propria sa identitate, iar evadînd din sine ea încearcă să-și trișeze destinul, să fugă de bătrînețe, de degradarea fizică și intelectuală, de moarte. America este pentru ea simbolul eternei tinereți. Nu un spațiu real, cît o himeră consolatoare. Dar romanul nu este o utopie a vieții fără moarte și tinereții fără bătrînețe. Odată sosită peste ocean, Maryna își redescoperă fragilitățile și vulnerabilitățile care nu rămîn în Europa, ci o urmează ca și prietenii, soțul, fiul. Ele chiar sînt
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
Dar Jean Améry iese din tiparul resemnării și se revoltă, întregul eseu descinzînd dintr-o dispoziție rebelă: un intelectual refuză să admită că bătrînețea poate avea părți bune. Bătrînețea este un rău definitiv căruia nu i se pot găsi virtuți consolatoare și orice încercare de a-i atenua durerea reprezintă o eschivă retorică, o formă lașă de atenuare a suferințelor pe care le provoacă. Așadar, problema nu este că omul crapă, ci că, înainte de a crăpa, trece prin calvarul mizeriilor senile
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]