221 matches
-
și la suflet, întorc capul și, din depărtarea înghețată în care mă aflam, îl întreb oarecum mirată: „Dar câți ani aveți, domnule Liiceanu?”. „Patruzeci și cinci” răspunde morocănos, fără să mă privească. Eu aveam cincizeci și unu, așa că-i spun consolator: „Sunteți tânăr, domnule Liiceanu!”. Trebuie să recunosc că această cochetărie, după cum credeam atunci, nu mi-a plăcut, dar după ce am citit ultima carte a domniei sale, Întâlnire cu un necunoscut, în care mărturisește că-i timid și vorbește de cele două
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
margini cu îngeri posesia utopiei pseudocontur/ Viața mai mult o răstignire pentru cel mereu singur, Doamne" Și, la fel se întâmplă, alunecând în confuzie, dacă nu neapărat în erezie, într-o primă secvență dintr-un ciclu bogat numeric, Captiva nesfârșire. Consolator cu Dumnezeu însuși la început, tonul păcătosului în dialog cu El cade în derizoriu, coerența se destramă și ritmul se rupe, parcă speriate de îndrăzneala și trufia omenească: Doamne, va veni o vreme/ când amândoi ne vom minți,/ eu de
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
și nici măcar să-l vezi cum își conduce emisiunea de cultură pe unul din posturile locale de televiziune din Timișoara ca să înțelegi de îndată că omul e dintre învingători. Pentru cei mulți, ce nu-și iau revanșa decît în refugiul consolator al visului, asta nu sună prea bine. Dar faptele sînt sub ochii noștri: lui Robert Șerban îi iese totul cu simplitatea și firescul ce decurge din naturile virile și solare cărora nu le rezistă nimic, așezate parcă neîncetat sub o
Robert cuceritorul by Vasile Popovici () [Corola-journal/Imaginative/10099_a_11424]
-
mai ales în ultima vreme, a zis arătarea, fiindcă mi s-a spus că numai dumneavoastră mă puteți ajuta într-o problemă extrem de delicată... "I-o fi plecat soțul să împlânte steagul pe Everest și nu și-a găsit alt consolator?", m-am întrebat cu speranță. Speram din tot sufletul că Dumnezeu nu dormea și știa ce se întâmpla la ora aceea din noapte la ușa din PFL a apartamentului meu și, din compasiune pentru fiul său sub formă de oaie
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
păzești. Ne-am luat rămas bun, fără a ști că este și cel din urmă, cu două zile înaintea sfârșitului. În timpul plimbării prin oraș, se bucurase de venirea întârziată a primăverii. Era exaltată, își făcea planuri, visa cu ochii deschiși. Consolator pare doar gândul că, în ultimele ei luni, Mariana Marin a simțit și a întors cu infinită tandrețe întreaga dragoste a celor ce o iubeau. Dacă ai mai fi alături de noi, ți-aș aminti că niciodată dragostea care ți se
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
cen mormânt se-ncuie Dumnezeu?”) Moartea e rea! Viața este bună, iar cel care o iubește curat până În ultima clipă, Împotriva nonsensului care o cotropește, calcă pre moarte cu moartea. Nebunie frustă. Nu amăgire, nu iluzie poetică, nu peisaj edenic consolator, ci iubire de viață, atât cât mai este această viață, atât de cumplită cum este. O astfel de „Înțelegere” nu exclude credința În mântuire și nu anulează rostul smeritcurajoasei rugi: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni Întru Împărăția Ta”. Credința
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
are sentiment fiduciar (de încredere în misterul cosmic), cine n-are, e ateu. Ce este uimitor e că ateul are înclinația de a-l privi cu dispreț pe credincios, ca pe un naiv căruia slăbiciunea îl silește să ia drogul consolator al himerei divine, cum și credinciosul îl privește cu compasiune pe ateu, ca pe un mutilat căruia îi lipsește o coardă în strunele emotive. În plan cognitiv, ateul e convins că o cunoaștere cu rădăcină în credință este o aventură
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
cazul lui Sorescu. A doua încredințare uzuală - de reținut - este aceea că nu apărea nimic necenzurat. Chiar dacă erau cărți traduse. Semnate fie și de Homer, Flaubert ori Faulkner. Homer și toți ceilalți puteau să adoarmă, cenzura nu. Și mai puțin consolator este faptul că lupta cu cenzorii săi nu ar putea-o reconstitui nici scriitorul însuși. Pentru că ea, lupta, se desfășura pe mai multe fronturi, cel mai puternic dintre ele fiind frontul subteran. Ce publica o editură comunistă era, dar nu
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
trandafir". De la enumerarea speciilor, splendorilor florale, la Baconsky răsfăț nominalist, rafinament de pictor impresionist, ajungem la enumerarea aproape autobiografică, jumătate ingrediente utile, jumătate aspirație spre misterul simbolului florilor la Mazilescu. Prozaicul și poeticul întrețin un dialog la ultimul, un dialog consolator, obosit, o atmosferă de tihnă domestică regăsită, se poate bănui, "noi nu ne mai putem despărți niciodată niciodată", după o furtună a sentimentelor. Al doilea adverb, "niciodată", e și el marca autorului, un maestru al repetițiilor, nu doar al enumerărilor
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
în timpul regimului comunist e nevoie de o analiză atentă a unei mari diversități de situații: urmărind cuvintele absente, definițiile ideologice - de condamnare, prin epitete exprimînd judecăți negative - , suprimările parțiale, parantezele explicative istorizante ("în trecut", "în regimul burghezo-moșieresc"), dar și - semn consolator al onestității profesionale - numeroasele explicații corecte, neutre, pur descriptive, chiar ale unor cuvinte "cu probleme". Cazurile cele mai periculoase mi se par acum cele ale definițiilor unor termeni neaparținînd direct lexicului politic, care deci trec neobservate și își păstrează tonul
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
aș vrea să redevin scriitor ar trebui să refac în sens invers drumul pe care l-am parcurs... Cît sînt de dezarmat în lumea asta! Iar mai grav e că nu văd de ce n-ar trebui să fiu", adaugă el consolator, cum l-a mîngîiat Beckett ca pe un om iremediabil pierdut. Se îndepărtase, recunoștea, de creștinism și îmbrățișase, într-adevăr, budismul (" După ce-ai frecventat o vreme budismul, e cu neputință să revii la dulcegăriile creștine..."). Și, totuși, în ciuda tuturor
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
Care să fie soluția unui atare conflict, să recunoaștem nutritiv pentru poezie, căci se situează în sfera ei? Nu alta decît o viziune care pe de o parte se dezlipește de fețele concretului brut, pe de alta refuză a ancora consolator în glaciala lume a abstracțiilor geometrizante. Descoperindu- se străin de sine, „închis pe veci în pătratele clare/ din misteriosul Tabel cu Elemente” (Vers clasic), poetul încearcă o mișcare de emancipare prin cultul expiator al unor „Materii/ ce se-ncheagă încet
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
totuși, cînd războiul din Irak devine tot mai sîngeros, promițînd să dureze multă vreme, nu cumva beletristica își pierde din importanță cedînd locul cărților de specialitate? Sau poate tocmai ea, adevărata literatură, rămîne cea care oferă un adăpost tandru și consolator prin ploaia bombardamentelor de imagini și prin puhoiul cotidian al derutantelor știri de pe front...
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
în sufletul omenesc. Aproape toate povestirile sunt spuse în totalitatea minoră a unei drame ce s-a jucat și din care a mai rămas piaza rea, blestemul, contratimpul. Cărora li se opune când și când minunea, miracolul. Ce se înfățișează consolator într-o viață dependentă de stihia naturii și de hazardul orb. Galeria bogată de figuranți îi oferă lui Ioan Neșu posibilitatea de a sonda firea omului și firele destinului, pasiunile omenești ce sunt aceleași, indiferent de spațiul geografic, temporal sau
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
femeilor”, cu „ochii goi”, ațintiți „dincolo de camerele sordide/ unde pictorul/ trist/ imortalizează trecutul prezentul viitorul” (Cadru în cadru). La fel cînd evocă ceasurile petrecute la Biblioteca franceză, într-o ambianță semiclandestină, deoarece acolo „libertatea era măsurată cenzurată drămuită”, băută însă, consolator, „împreună cu mirosul salcîmilor/ cu parfumul dulce al paginilor poroase”. Astfel nu e deloc exclus ca visul apăsat, urmărit cu sistem, să fie nu doar o chemare a unui eu sensibil ci și un mijloc de apărare. O evaziune dintr-un
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
pe nepregătite... Și sentimentele s-au schimbat, dar ele nu te pot ajuta căci exprimă o stare impusă pe neașteptate pe care nu o poți modifica nicicum. Chiar dacă ai cuvinte la îndemână, parcă ele, cuvintele au devenit incredibile. Patosul lor consolator nu mai are nici o acoperire. În clipele grele auzi o altă voce interioară, anonimă și familiară, o voce de fapt mută, pentru că n-are cuvinte. Ea induce un sentiment puternic de prezență, de apartenență la ceva care poate fi "lumea
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
și de ce închei această scrisoare veselă, stând drept, fiindcă...". Subînțelesul, cu detaliile din text, e la îndemâna celui care citește această pagină din Traversarea cortinei, volumul de scrisori publicat de Virgil Nemoianu. în ultimele zile de viață visa cu ochii deschiși, consolator, să-și regăsească râsul curat al prietenilor. Numai că voia să se râdă de tragedia generației, adică pe ce era de plâns. Convertirea plânsului în râs poate fi interpretată ca încercare de depășire a absurdului: "Marianne, când nu dorm nopțile
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
închipuim că am recunoscut-o își întoarce chipul către noi și întîlnirea se dovedește a fi o confuzie, dezamăgirea noastră e dublă: concentrată în regretul de a nu descoperi față cunoscută, dar și în vagă jenă a Celuilalt, în zîmbetul consolator sau nedumerirea Alterității străine, care ne reamintește că și noi sîntem obiectul unei descoperiri eșuate. Nici Celălalt nu ne recunoaște, pentru că esența confuziei este de a fi, măcar în acea fracțiune de secundă a interpelării, reciprocă. Deși cumva rușinata și
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
loc, în ritm constant/ Pe muzică de jale,/ În fiecare zi, același chip oglindit în zis” (Ritualul de trecere). Remediul îl constituie călătoria, o mobilitate simbolică. Destule versuri o consemnează, cu aerul de-a surprinde astfel un mod de existență consolator: „Orașe prin care trec lipită de ispită, bagaje, iluzii,/ trenuri de care mă agăț pe ultima sută de metri,/ autostrăzi spintecate rîzînd” ( Viața în bagaje). Dar inhalarea acestei mobilități similare unui stupefiant duce la figurile unor destructurări, ale ambianței ca
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
începuturi uscatul de apă,/ pămîntul tare se întinde în fața lui,/ din spate vine îndurarea mării” (Arca). Favorabilă expresiei unei stări tensionale, această simplificare schematică sugerează și o decepție produsă de un existențial apăsător prin exactități, prin certitudini, tinzînd spre „vagul” consolator, spre „uitarea” absolutorie: „Forme de spumă se-alungă, fantome de nave,/ proiecții de păsări, foștii delfini./ Doar atît îmi rămîne? Doar linia vagă/ a încovoierii de ceruri peste trecut?/ Mă întreb, și capul îmi cade în piept,/ revin la uscat
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
să-și demonstreze ,independența", refuzînd explicit să trateze ,cazul" drept o ,afacere Dreyfus" transformată într-o ,afacere Houellebecq". Autorului Posibilității unei insule i se va acorda, peste doar o săptămînă, după ce a ratat ,Goncourt"-ul, un alt premiu onorific și consolator - ,Interallié". Cu aroganța-i notorie, laureatul avea să decreteze public că ,era cît se poate de firesc să încaseze... un premiu!". între timp, o parte din mass-media, inclusiv cea din Germania, a recurs la un apelativ menit să sporească popularitatea
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
marii literaturi: iubire, destin, libertate, moarte. De altfel, dinspre literatură poate veni și „revanșa“ popoarelor mici asupra (fatalității) istoriei: „Atuul major al popoarelor minore este tocmai «oglinda strâmbă» a ficțiunii, «lanterna magică, fata morgana, fantasticul și fantasmagoria care se strecoară consolator între ceea ce este și ceea ce ar trebui să fie». Din contactul permanent cu cei ce ne privesc de sus se naște «acea autoironie care ne permite să ne jucăm cu propria soartă, luând-o peste picior, îngânând-o, preschimbând declinul
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
tîrziu se va lăsa cu sînge, singura soluție fiind anihilarea sentimentului religios. Cînd se reușește acest lucru, cum se întîmplă în lumea țărilor occidentale, bisericile ajung să arate ca cele din Europa: muzee pentru turiștii aflați în vilegiatură sau refugiu consolator pentru cei care au atins senectutea. Și atunci, fie că o comunitate cade în apatie religioasă, fie că-și trăiește credința fanatic printr-o exacerbare a instinctului de conservare, deznodămîntul e același: europenii se sting cu zîmbetul pe buze. Cartea
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
poți recunoaște că, într-o lume de a cărei natură rațională nu te îndoiești, se află lucruri ce contrazic această natură. În fața unei asemenea stări de lucruri, reacția firească ar fi resemnarea sau cel mult suplinirea acestei neputințe prin surogate consolatorii, de pildă prin încercarea sofistică de a vîrî în concept pînă și realitățile ce nu pot fi concepute, ajungînd astfel să vorbești cu seninătate de conceptul inconceptibilului. Dar nu aceasta este reacția lui Vianu, așa cum reiese dintr-un fragment din
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
de boala lui. Aceștia țipă, blestemă, se răstesc, își pun mîinile la ochi, invocă Divinitatea, îl încurajează cum pot pe bolnav, suferă pentru el... În schimb, pacientul e de o filozofică resemnare și găsește chiar resurse de umor stoic și consolator. El își pune încă pe obraji o mască a vieții, dînd replici spirituale, citînd din clasici și mîngîindu-i pe cei care, văzîndu-l cum arată, țipă și blestemă. După care, odată aceștia plecați, masca este dată deoparte și bolnavul fără speranță
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]