381 matches
-
lui.Și,ne ascundem sub o ceață groasă de incertitudini,în spatele unor picături de rouă,doar pentru a ne potoli frustrările și setea asta de îngâmfare ce ne spânzură,numită frică.Te întrebi fără drept de vot asupra răspunsului,dacă consternarea asta nătângă de viață și reproș,ar putea fi umilită sau nu,ca să nu-și mai facă culcușul peste reprimări derizorii de destin,în care ne co-placem,ca niște intruși în sine-le nostru propriu.Am vrea să ștergem,cu
GARA SUFLETELOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384076_a_385405]
-
spectacolul degradării vieții, datorită, în mare parte, politicienilor și politicii, democrației „originale” oferită de politicieni. Uneori îți vine să râzi, gândul te duce la memorabilul nostru dramaturg Ion Luca Caragiale (1852-1912), la nedumerirea cetățeanului turmentat: „...Eu pentru cine votez?”, vădita consternare a oamenilor simpli în fața proceselor electorale false și orchestrate. În vremurile de atunci oamenii parcă aveau totuși umor, poate o oarecare naivitate, nu erau atât de rafinați, de perverși încât să-și ascundă intențiile. Umorul realizat de Ion Luca Caragiale
POLITICA, MINCIUNA ȘI OPORTUNISMUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383301_a_384630]
-
spectacolul degradării vieții, datorită, în mare parte, politicienilor și politicii, democrației „originale” oferită de politicieni. Uneori îți vine să râzi, gândul te duce la memorabilul nostru dramaturg Ion Luca Caragiale (1852-1912), la nedumerirea cetățeanului turmentat: „...Eu pentru cine votez?”, vădita consternare a oamenilor simpli în fața proceselor electorale false și orchestrate. În vremurile de atunci oamenii parcă aveau totuși umor, poate o oarecare naivitate, nu erau atât de rafinați, de perverși încât să-și ascundă intențiile. Umorul realizat de Ion Luca Caragiale
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
spectacolul degradării vieții, datorită, în mare parte, politicienilor și politicii, democrației „originale” oferită de politicieni. Uneori îți vine să râzi, gândul te duce la memorabilul nostru dramaturg Ion Luca Caragiale (1852-1912), la nedumerirea cetățeanului turmentat: „...Eu pentru cine votez?”, vădita consternare a oamenilor simpli în fața proceselor electorale false și orchestrate. În vremurile de atunci oamenii parcă aveau totuși umor, poate o oarecare naivitate, nu erau atât de rafinați, de perverși încât să-și ascundă intențiile. Umorul realizat de Ion Luca Caragiale
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
își ține răsuflarea, a simțit emoții care egalează tulburarea ocazionată de cele mai cutremurătoare drame shakesperiene. Astăzi, în Andaluzia, tot ce e legat de hăituirea bovinelor trezește reacții contradictorii, de la entuziasm până la respingerea totală, într-un amestec de fascinație și consternare. Explicația supraviețuirii acestei tradiții de-a lungul veacurilor, în ciuda numeroaselor încercări de a-i pune capăt, constă în inegalabila forță de atracție pe care o exercită acele momente de răvășire emoțională exacerbată. Sentimentul atingerii morții, presimțirea neantului și efemerității existenței
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
prostie au făcut desculții ăia, numai bine că i-au supărat pe-ai noștri, care or să le mai dea patru, ca să-i Învețe minte! Dar, stupefacție: desculții Înviază miraculos și mai marchează o dată, și Încă o dată, după care, spre consternarea stadionului amuțit, reușesc să Înscrie golul egalizator. Recuperează Întreg handicapul, În aparență insurmontabil, ba, Într-un final de infarct, cum zic comentatorii de fotbal, Își trec În cont inclusiv punctul unei victorii din care nimeni nu pricepe nimic și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
poponel, papă caca bombonel“. O tăcere sepulcrală puse stăpînire pe noi. Merceditas sughița de plîns. Fermín voi s-o consoleze cu o Îmbrățișare tandră, Însă ea se eliberă cît ai clipi. 19 — Imaginați-vă domniile voastre tabloul, conchise don Anacleto spre consternarea tuturor. Epilogul poveștii nu era de natură să Îmbunătățească expectativele. Dimineața, o furgonetă cenușie de la comisariat Îl lăsase pe don Federico lat În dreptul ușii casei lui. Era Însîngerat, cu rochia zdrențuită, fără perucă și fără colecția lui de fine bijuterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vă Întâlniți la teatru. ALEC: Da, tocmai m-am despărțit de el. Cum a mers azi publicitatea? Ai scris vreo reclamă sclipitoare? AMORY: O, cam tot așa. Mi-a crescut salariul...(Toți Îl privesc curioși.)... cu doi dolari pe săptămână. (Consternare generală.) DOAMNA CONNAGE: Să mergem, Alec, aud mașina venind. (Urări de noapte bună, destul de reci pe alocuri. După ce DOAMNA CONNAGE și ALEC pleacă, se instalează tăcerea. ROSALIND stă În continuare posomorâtă, cu privirea pierdută În foc. AMORY merge la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Facultatea de a gândi matematic îl părăsește. O vreme, în lungile lui răgazuri, mai citește cărți de filozofie. Urmează apoi, într-o cadență accelerată, cumplita dezagregare morală, despre care se vorbea la Göttingen, în șoaptă și numai cu o profundă consternare. Așa încît trebuie să privim sfârșitul acesta întîrziat ca o izbăvire, pentru lamentabilele resturi ale aceluia care, prin acordul tuturor, era arătat drept cel mai mare matematician în viață. * Născut în Königsberg, în 1862, Hilbert descindea dintr-o familie de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
uneori să mă simt „străin” de mine însumi și atunci mă simt pe deplin fericit. Să fie aceasta un simptom al transfigurării spre încarnarea supraomului lui Frederich Nietzsche sau simptomul unui confort al lașității?! Mă gândesc cu profundă amărăciune și consternare: ne lipsește un partid de cultură care să dăruie alegătorilor carte, gratuit să scoată „Manualul de ataraxie”, pentru a se înlocui gustul citirii plăcerii banilor cu gustul citirii plăcerii cuvintelor; ideologia acestui partid să fie cea de integrare a României
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
copiii simt când nu sunt iubiți și refuză cu îndârjire orice gest venit din partea acestor farisei, școliți special să vindece bolnavii. A mers la bărbatul care, între timp, își aprinsese altă țigară și i-a explicat situația fetei, exprimându-și consternarea și dezamăgirea cu privire la indolența lor. − Am stat și v-am urmărit cât de “profesioniști” sunteți, vă lipsește până și ultimul strop de omenie din voi! Ați văzut pe biata mamă cât de greu și-a cărat fata până la mașină, dar
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366854_a_368183]
-
căzut totuși ca un fulger și nu doar în România dar și în lume s-a adus un omagiu acestui mare om de stat. Vestea încetării din viață a aceluia care a fost Take Ionescu a produs în toată țara consternare. Abia atinsese vârsta de 63 de ani și era încă destul de robust. La fel ca Ionel Brătianu, care a murit la vârsta de 63 de ani. În privința morții lui Take Ionescu, măcar la nivel anecdotic, există suspiciunea unei “lichidări” efectuate
TAKE IONESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366939_a_368268]
-
Mergeți în slava cerului, însoțită de cetele de îngeri care vă duc la Domnul, în lumea fără dor! Lăsați în urmă un tezaur inestimabil! Respect și amintire veșnică!”. Acestea-s cuvintele rămase a se mai putea închega și rosti din consternare și tristețe, de către Maria Șalaru, într-o convorbire din dimineața zilei în care s-a stins Marioara Murărescu. Îngerul despre care e vorba, e fiul artistei, plecat să surâdă de la fereastra cerului de când avea zece ani (acum ar împlini doăzeci
MARIA ŞALARU, MAI SINGURĂ ŞI TRISTĂ, FĂRĂ MARIOARA MURĂRESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363741_a_365070]
-
elite sînt doar superficial europenizate ele însele și, pe deasupra, infuzate de mentalitatea de „bursieri premianți”, dorind mai mult să placă „profesorilor” europeni decît să-și convingă proprii concetățeni în chestiunea superiorității și adecvării modelului cultural și valoric european, ceea ce provoacă consternarea celor dintîi și opacitatea abisală a celor din urmă. Asemenea procese denotă nu doar precaritatea sistemelor educative din astfel de spații geo-culturale, ci și eșecul funcțiilor educative pe care le au, prin definiție, elitele veritabile, sînt o probă a eșecului
DESPRE MODERINITATEA ŞI MODERNIZAREA ROMÂNIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364701_a_366030]
-
de cenzură. Dar recunoașterea oficială, cea mai măgulitoare atunci, a venit din partea Uniunii Scriitorilor. În decembrie 1969, revista Steaua sărbătorea 20 de ani de la apariție. La festivități participa un grup de scriitori din capitală împreună cu președintele Uniunii, Zaharia Stancu. Spre consternarea oficialilor clujeni, acesta a acceptat o întâlnire protocolară cu echinoxiștii la sediul Asociației Scriitorilor, declarându-și ritos solidaritatea cu „mai tinerii colegi”; o întâlnire valorantă care ne satisfăcea orgoliul de scriitori și confirma statutul public, extra-universitar, al revistei. Gestul lui
REVISTA ECHINOX- ÎNTRE LIBERTATEA CREAŢIEI ŞI PRESIUNEA IDEOLOGICĂ COMUNISTĂ, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348371_a_349700]
-
a afla rostul parabolelor este să-ți imaginezi și să-ți închipui că Iisus Hristos nu ar fi făcut uz de ele. Ar fi ocolit forma pericopică și le-a fi spus discipolilor adevărul gol-goluț. Rezultatul ar fi fost fie consternarea unor minți care nu pot pricepe nimic, fie spaima dată de o perspectivă deloc înduioșă toare. Ține de alcătuirea debilă a spiritului uman ca să nu suporte prea mult adevăr spus dintr-odată, iar Iisus Hristos le spune: „mai am multe
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
târzii sculptate în... cristal Plâng lacrima iubirii dintr-un timp astral Amintiri ce dor, mă mistuie într-una Privesc spre... infinit și martoră e luna. Mi-aș striga durerea, s-audă fiecare, Dar, o-nchid sub lacăt, spre-a ei consternare. Cu-n geamăt îmi îmbrac mantia durerii Ceasul vreau să-mi bată, clipa... ușurării. Gândul zbuciumat, durerea-l atinge. El luptă cu tristețea, ce parcă-și înfinge Colții ascuțiți, adânc în trupul meu. Inima îmi plânge, sufletul mi-e greu
SĂ NE REVEDEM, OARE VOM AJUNGE? de DOINA THEISS în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361987_a_363316]
-
Păunescu, girat de Ceaușescu, amplasează batoane de dinamită la temelia orânduirii. Fitilul va fi aprins de generația prichindeilor care acum cântă legământul impus. Se va întâmpla până în anul douămii. „Voi,... noi generații... Iubiți-i pe-ai noștri eroi ! ” * * * Starea de consternare a pus stăpânire pe învățător. Dând să se dezmeticească, s-a întrebat dacă nu cumva este bolnav, dacă nu cumva stăpânit fiind dorința de a vedea sfârșitul comunismului, vede, în orice banalitate, prevestirea sfârșitului acestuia. Avea obiceiul, înainte de pensionare, ca
XIX. ECOU RĂTĂCIT (ÎNVĂȚĂTORUL) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365364_a_366693]
-
își ține răsuflarea, a simțit emoții care egalează tulburarea ocazionată de cele mai cutremurătoare drame shakesperiene. Astăzi, în Andaluzia, tot ce e legat de hăituirea bovinelor trezește reacții contradictorii, de la entuziasm până la respingerea totală, într-un amestec de fascinație și consternare. Explicația supraviețuirii acestei tradiții de-a lungul veacurilor, în ciuda numeroaselor încercări de a-i pune capăt, constă în inegalabila forță de atracție pe care o exercită acele momente de răvășire emoțională exacerbată. Sentimentul atingerii morții, presimțirea neantului și efemerității existenței
FIESTA TOTAL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366524_a_367853]
-
împreună și se roagă. Văd răvașe lăsate la intrările în temple, mă gândesc că sunt dorințele trecătorului lăsate la ușa templului, spre îndeplinire. Impresionează densitatea de temple în acest loc divin, unde Dumnezeirea exista chiar înaintea ridicării lor. Nikko invită consternarea, cu arbori înalți, cedrii seculari, o vegetație bogat udată de ploi abundente, așa cum numai la Sintra mai văzusem, un alt monument UNESCO, din Portugalia. Copacii seculari, aici ancorați unii de alții să se susțină, creează o impresie covârșitoare de catedrală
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
sclavul timpului, obosit de umblet. Ploaia îmi împrăștie lacrimile-n suflet. O briză amăruie îmi umple...paharul Tristețea ce-o simt...mă arde ca jarul! De ce-am venit pe-o Lume... fără îndurare? De ce îmi este gândul plin de consternare Pământul când îl văd, cum suferă-n tăcere Cu oameni gârboviți și fără de putere? De ce există Mame ce-și părăsesc copiii? Unde s-ascund Tații ce își reneagă fii? De ce există oameni lipsiți de omenie Ce Lumea otrăvesc cu-a
SCRISOARE CĂTRE UN PRIETEN de DOINA THEISS în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352420_a_353749]
-
nici nu aș vrea să ducem lucrurile înspre stilistica aparențelor sau a comportamentului. În orice caz, nu este greu să observi că de cele mai multe ori si pe termen scurt politețea nu este o armă și că eleganța provoacă mai degrabă consternare decât respect. Dar chiar și într-o lume în care trebuie să învingi cu orice preț, trebuie să fie loc pentru o atitudine cavalerească. Personal, am convingerea lui Alexandru Paleologu că „politețea este o armă". De ce să nu vedem în
INTERVIU CU BOGDAN TATARU-CAZABAN: DESPRE RELATIA DINTRE POLITICA SI RELIGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 75 din 16 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350487_a_351816]
-
precizeze exact, după stil nemțesc, cauza suferinței (se spune la ei fie dor de casă - „Heimweh” sau dor de ducă - „Fernweh”). Revin însă la tema adevărată a acestui articol și continui pe exemplul limbii lui Goethe: emblematică e stupoarea și consternarea cu care reacționează orice om nededat finețurilor germanei atunci când intră pentru întâia dată în contact cu ea. Spre deosebire de majoritatea covârșitoare a popoarelor lumii, germanii își compun propozițiile cu minuțiozitatea cu care matematicianul construiește enunțul unei probleme complicate. Începe cu localizarea
MINTEA PE LIMBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350599_a_351928]
-
multe de povestit, de ascultat, de trăit, de râs, de plâns, de iubit. Cu adevărat, „Timpul n-a mai avut răbdare”. Îl strigăm din rărunchi. Din rărunchii cuvântului. „Imposibilă întoarcere”. Dispariție care, scria Eugen Simion, a provocat „un sentiment de consternare și neliniște”. Ne-au rămas părticelele din întreg, cioburi dintr-un vitraliu, pe care cineva le-ar putea ansambla cu migală, să-i reconstituie făptura: luminile, umbrele și spațiile dintre lumină și umbră. Din viața lui, „ca o pradă”. Până la
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
Poeme > Conștiința > CETĂȚUIA Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1327 din 19 august 2014 Toate Articolele Autorului Cetățuia Sus de pe deal Cânți a Credință prea multa Susuri curgânde izvoare Ce viu îmi există în ființă Muta mereu ... Suspin consternare spre soare Clopotul tău Pe suflet stihuri răsună Turlele tale Mă înaltă în vesminte profunde .................................................... Darnice vederi spirituale Alunecă blând până în vale Mă bucur că-mi ies cald în cale Sus de pe deal Lupta-mi de bine și rău Urca
CETĂŢUIA de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352262_a_353591]