2,949 matches
-
întîmpla". Un eveniment poate fi o ACȚIUNE sau un ACT (cînd schimbarea este produsă de un agent: "Maria a deschis fereastra"), sau o ÎNTÎMPLARE (cînd schimbarea nu-i produsă de un agent: "A început să plouă"). ¶Împreună cu EXISTENTELE, evenimentele sînt constituenții fundamentali ai ISTORIEI. ¶Chatman 1978; van Dijk 1974-75. existent [existent]. Un ACTOR sau un element al MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR: subiectul și obiectul din "Suzana s-a uitat la masă" desemnează existente. ¶Împreună cu EVENIMENTELE, existentele sînt constituenții fundamentali ai ISTORIEI. ¶Chatman 1978
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
plouă"). ¶Împreună cu EXISTENTELE, evenimentele sînt constituenții fundamentali ai ISTORIEI. ¶Chatman 1978; van Dijk 1974-75. existent [existent]. Un ACTOR sau un element al MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR: subiectul și obiectul din "Suzana s-a uitat la masă" desemnează existente. ¶Împreună cu EVENIMENTELE, existentele sînt constituenții fundamentali ai ISTORIEI. ¶Chatman 1978. expeditor. Vezi DESTINATOR. expozițiune [exposition]. Prezentarea împrejurărilor de dinaintea ÎNCEPUTULUI acțiunii. În multe narațiuni există o expozițiune întîrziată: informațiile ce țin de expozițiune sînt furnizate după ce a demarat acțiunea. ¶Brooks, Warren 1959; Freytag 1894; Sternberg 1974
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
apare în narațiune cînd sînt abandonate modurile "sale" logico-temporale în favoarea modurilor privilegiate în mod tradițional de poezie (cea non-narativă). În forma spațială, mișcarea temporală a unui episod încetează; atenția este atrasă de relațiile de simetrie, antiteză, gradație, repetiție etc. între constituenții episodului, iar înțelesul izvorăște din aceleași relații, ca în scena iarmarocului din Doamna Bovary. ¶Frank 1945. formulă inquit [inquit formula]. O PROPOZIȚIE INCIDENTĂ; o propoziție atașată la reprezentarea enunțurilor sau gîndurilor, subliniind una din calitățile lor și identificîndu-l pe vorbitor
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Mitchell 1981. gramatica povestirii [story grammar]. O gramatică sau o serie de aserțiuni și formule legate între ele de un set ordonat de reguli și dînd seamă de un set de POVESTIRI sau de structura lor; o gramatică ce individualizează constituenții "naturali" ai (unui set de) povestiri și le caracterizează relațiile. ¶Gramaticile povestirii consideră o povestire ca fiind o serie de EPISOADE care aduc un PERSONAJ mai aproape sau mai departe de un SCOP, prin atingerea sau neatingerea unui SCOP SECUNDAR
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și explicînd (aspectele structurale) ale unui set anumit de narațiuni, sau setul tuturor narațiunilor posibile. Între diversele gramatici narative apărute deja, GRAMATICILE POVESTIRII concepute de cercetătorii psihologiei cognitive și ai inteligenței artificiale au dobîndit deosebită notorietate: ei încearcă să specifice constituenții de bază ai NARATULUI și să descrie relațiile lor reciproce, contribuind la investigarea efectelor variabilelor de structură și conținut asupra memoriei și înțelegerii textelor. S-au propus gramatici narative evoluînd în direcții structuraliste și textual-lingvistice și încercînd să specifice sintaxa
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
variabilelor de structură și conținut asupra memoriei și înțelegerii textelor. S-au propus gramatici narative evoluînd în direcții structuraliste și textual-lingvistice și încercînd să specifice sintaxa și semantica intrigii (Pavel), elementele macrostructurale ale narațiunii și articularea lor (van Dijk), sau constituenții atît ai povestirii cît și ai discursului, ca și relațiile lor reciproce. Asemenea gramatici urmăresc (adesea) amplitudinea (cuprinzînd toate narațiunile și delimitîndu-le de non-narațiuni), limpezimea (indicînd, cu un minimum de interpretare lăsată la voia partenerilor, cum se poate produce și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și evenimentelor (un început în mijlocul lucrurilor e urmat de întoarcerea la o perioadă de timp anterioară). La început, totuși, ea se referea la un principiu de selecție (Horațiu): naratorul începe cu situația care este pertinentă pentru povestire (și îi consideră constituenții ca fiind bine cunoscuți). ¶Horace 1974 [1943]; Sternberg 1978. indice [index]. O unitate narativă legată de alte unități din aceeași SECVENȚĂ sau ACȚIUNE, altfel decît la modul cronologic sau cauzal (să spunem, tematic). Barthes a opus indicele (care presupune corelate
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
SUBIECT; situațiile și evenimentele, așa cum sînt prezentate destinatarului. ¶Formaliștii ruși au operat o distincție influentă între subiect (sjuzet) și FABULĂ (sau materialul de bază al POVESTIRII). 3. Organizarea globală dinamică (direcționată către un scop și deplasîndu-se pe direcția înainte) de constituenți narativi care este responsabilă de interesul tematic (într-adevăr, însăși inteligibilitatea) al unei narațiuni și de efectul său emoțional. 4. O narațiune de evenimente cu accent pe cauzalitate, în opoziție cu ISTORIA, care este o narațiune de evenimente cu accent
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
narativ [narrative medium]. SUBSTANȚA planului EXPRESIEI din narațiune; mediul în funcție de care se manifestă narațiunea. În narațiunea scrisă, de exemplu, acel mediu este limbajul scris; în narațiunea orală, el este limbajul oral. ¶Chatman 1978. Vezi și MANIFESTARE. mesaj [message]. Unul din constituenții fundamentali ai oricărui act de comunicare (verbală). Mesajul este textul (materialul semnificant, setul de semne care urmează a fi decodate) trimis de DESTINATOR spre DESTINATAR. ¶Jakobson 1960 [1964]. Vezi și COD, FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII, FUNCȚIE POETICĂ. metadiegetic [metadiegetic]. Ceea ce
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
structurare) unuia sau mai multor EVENIMENTE reale sau fictive, comunicate de unul sau mai mulți NARATORI (mai mult sau mai puțin expuși) unuia sau mai multor NARATARI (mai mult sau mai puțin expuși). Texte (poate că interesante) ca "Electronii sînt constituenții atomilor", "Maria este înaltă, iar Petru este scund", "Toți oamenii sînt muritori"; "Socrate este om"; "Socrate este muritor", și "Trandafiri-s roșii/Violetele-s albastre/Zahăru-i dulce/ La fel ca tine" nu constituie narațiuni întrucît nu reprezintă vreun eveniment. În
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ORDINE, POVESTIRE. orientare [orientation]. În terminologia lui Labov, partea din NARAȚIUNE care identifică situația spațio-temporală (inițială) în care au avut loc evenimentele povestite. Dacă se consideră că o narațiune constituie o serie de răspunsuri la anumite întrebări, orientarea este acel constituent al său care răspunde la întrebările "Cine?", "Cînd?", "Ce?" și "Unde?". Pratt 1977. orizont [reach]. Distanța temporală între TIMPUL ISTORIEI acoperit de o ANACRONIE și momentul "prezent" (sau momentul cînd relatarea cronologică a unei secvențe de elemente este întreruptă pentru
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
complică urmează ORIENTĂRII și duce la REZULTAT sau REZOLVARE. Este MIJLOCUL unei ACȚIUNI, SITUAREA ÎN INTRIGĂ, puntea între situația inițială și modificarea sa finală. Considerînd că o narațiune constituie o serie de răspunsuri la anumite întrebări, acțiunea complicantă este acel constituent al său care răspunde la întrebarea " Ce s-a întîmplat apoi?". Pratt 1977. punere sub tensiune. Vezi PUNERE ÎN INTRIGĂ. R răsturnare de situație [reversal]. Vezi PERIPEȚIE. răufăcător [villain]. 1. Un ANTAGONIST rău; un dușman al eroului, capabil sau vinovat
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
potrivit lui Propp. Răufăcătorul (analog OPOZANTULUI la Greimas și lui MARTE la Souriau) se opune EROULUI și, mai exact, îi aduce prejudicii, lui sau altui personaj. ¶Propp 1968 [1970]. Vezi și ACTANT, DRAMATIS PERSONA, SFERĂ DE ACȚIUNI. receptor [addressee]. Unul din constituenții fundamentali ai oricărui act de comunicare (verbală): DESTINATARUL (programat), ENUNȚATUL. Receptorul primește un MESAJ de la EMIȚĂTOR. ¶K. Bühler 1934; Jakobson 1960 [1964]. Vezi și FUNCȚIE CONATIVĂ, FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII. recompensă [sanction]. În descrierea pe care Greimas o face structurii
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
CENTRALĂ. H. James 1972. Vezi și FOCALIZARE. rezultat [result]. În terminologia lui Labov, rezolvarea evenimentelor care constituie PUNEREA SUB TENSIUNE; SFÎRȘITUL. Dacă se consideră că o NARAȚIUNE constituie o serie de răspunsuri la anumite întrebări, rezultatul sau REZOLVAREA este acel constituent al său care răspunde la întrebarea " Ce s-a întîmplat în final?" Într-o narațiune "ajunsă la maturitate", rezolvarea este urmată de CODA. ¶Labov 1972. rezumat [summary]. Un TEMPO narativ canonic; împreună cu ELIPSA, PAUZA, SCENA și SEGMENTAREA, una din VITEZELE
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
al autorului [author's second self]. ¶Tillotson 1959. Vezi AUTOR IMPLICAT. sinopsă [abstract]. Partea dintr-o NARAȚIUNE care conține SCOPUL sau orientarea principală. Dacă se consideră că o narațiune constituie o serie de răspunsuri la anumite întrebări, sinopsa este acel constituent al său care răspunde la întrebările "Despre ce a fost această narațiune?" și "De ce a fost povestită această narațiune?". Pratt 1977. sintagmă [syntagm]. O secvență guvernată de reguli aducînd împreună cel puțin două unități de același tip. În "Ioana roși
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1965. strategie picturală [pictorial treatment]. În terminologia lui James: în opoziție cu STRATEGIA DRAMATICĂ, o prezentarea non-scenică a opiniei unui personaj despre situații și evenimente; TABLOU. H. James 1972; Lubbock 1965. structură [structure]. Rețeaua de relații care apar între diverșii constituenți ai unui întreg, ca și între fiecare constituent și întreg. Dacă o narațiune este definită ca avînd ISTORIE și DISCURS, de exemplu, structura sa este rețeaua de relații dintre istorie și discurs, istorie și narațiune, discurs și narațiune. ¶Chatman 1978
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ca energie în Putere a formelor observa Ludovic de Gaigneron înseamnă a se condamna la a nu înțelege nimic din "trecerea la limită" ce caracterizează actul cauzal și obiectivitatea lui Imago Mundi..."22. Potrivit logicii formulate de Lupasco, energia, "...în constituenții săi fundamentali, posedă totodată proprietatea identității și proprietatea diferențierii individualizatoare..."23. Manifestarea unui fenomen oarecare este echivalentă cu o anume actualizare, cu o tendință spre identitate, dar această manifestare însăși implică o refulare, o potențializare a tot ceea ce nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
universului: "... nu există sistem experimental pe care să-l putem considera simplu, primar sau elementar, adică fiind compus dintr-un singur și ultim cuplu de dinamisme antagoniste... Orice sistem se dovedește a fi un sistem de sisteme..."42. Credința în constituenții ultimi ai materiei e foarte veche și e fondată pe bun-simț (în accepțiunea macroscopică a cuvîntului). Lupasco subliniază cu pertinență fundamentul metafizic al unei asemenea convingeri bazate pe bun-simț: "... elementul... va fi mereu, la rîndul său, compus din elemente, va
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
atomii, a putut fi spart nucleul atomic, punîndu-se în evidență particulele sale constitutive și s-au putut chiar pune în evidență (indirect) quarcii. Vom putea, oare, vedea într-o zi, în telescoapele noastre, vreo supercoardă fosilă a Big-Bang-ului ? Conceptul de constituent ultim al materiei este un concept asimptotic, un concept-limită. Democrația dimensională 44 a teoriei M nu este compatibilă cu acest concept. Căutarea constituenților ultimi ai materiei pare fără sfîrșit. LUPASCO ESTE, OARE, UN PROFET AL IRAȚIONALULUI? Unii comentatori ai filosofiei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
particulă este ceea ce este pentru că toate celelalte particule există în același timp. Într-un anumit sens, orice particulă este făcută din toate celelalte particule. Nu este, deci, de mirare că Lupasco împărtășește, alături de teoria bootstrap-ului, ideea că nu pot exista constituenți ultimi ai materiei. E neîndoielnic faptul că, pentru Lupasco, știința, cel puțin o știință demnă de acest nume, are obligatoriu un fundament ontologic. Dacă nu, ea s-ar reduce la "un proces-verbal întocmit la contactul cu succesiunea faptelor"16. Ontologica
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Inițial, modelul personalității se află "în afară", iar în suflet se găsește, la început, o materie amorfă, care așteaptă să fie cioplită după model. Pentru această împlinire, pentru trecerea de la potență la act, intervin condiționări care se vor transforma în constituenți ai personalității. De altminteri, modelul configurat prin ideal și normă nu este ceva abstract, ceva desprins de realitatea vieții, ci însăși personalitatea poporului în mijlocul căruia trăiește individul; și, mai mult decât atât, modelul corespunde sufletului individual. Personalitatea trece de la potență
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un ctitor, el întemeindu-l și dându-i totodată conștiința de sine"291. Modelul antropologic al lui Mounier este deosebit de cel al lui Renouvier în intenția determinării omului în structura lumii. E drept, regăsim la "ctitorul" personalismului același dezechilibru între constituenții lumii datorită îndreptării persoanei către Absolut și îndepărtării sale de condiționatul natural. Însă, spre deosebire de Renouvier, care așeza persoana într-o "involuție", cu șansa de a renaște (evoluând) întru Divinitate, adică de a reveni la propria sa origine, Mounier plasează persoana
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acești doi filosofi personaliști (C. Rădulescu-Motru și Em. Mounier), pentru că libertatea și omul nu sunt privite în sine, ci numai prin rostul lor în ordinea lumii. Viziunea aceasta "ecumenică", sub raport cosmologic, nu poate pune omul în dezacord cu alți constituenți ai lumii. De aici, desigur, și acordul cu Absolutul. Viziunea asupra omului este, totuși, prinsă în cadre diferite la cei doi filosofi. C. Rădulescu-Motru reconstruiește filosofic, pornind de la datele științei experimentale, ajungând la o reconstrucție de ontologie a umanului prelungită
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
la cumpăna dintre condiționatul natural și Necondiționat, antropomorfizează. Dar, mai întâi, posibilul antropocentrism nu presupune antropomorfizare; în plus, centrul reprezentat de om nu se află "peste tot și nicăieri". C. Rădulescu-Motru îl limitează cât mai mult cu putință, iar ceilalți constituenți ai lumii au demnitate existențială necondiționată prin om. Astfel, natura (condiționată prin ea însăși și prin Absolut) nu este umanizată în sensul desființării sale, deși este integrată procesului de personalizare, determinismului prin finalitate; Necondiționatul nu este un hazard sau o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Europa (satelit al lui Jupiter), Marte, Luna? Cercetările recente au demonstrat, prin metoda spectroscopiei, prezența apei în univers, atât în formă gazoasă (vapori), cât și în formă solidă (gheață)? Apa moleculară apare în norii circumstelari și interstelari și este un constituent important al cozii unor comete? În timp ce în SUA consumul zilnic de apă este de circa 1000 l de apă pe cap de locuitor, în țările lumii a treia, trei persoane din cinci nu au acces la apă potabilă, iar trei
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]