241,935 matches
-
emoțională a susținerii muzicale datorate muzicienilor oaspeți a fost în adevăr covârșitoare; ...a fost un veritabil complement sonor viu al stilului arhitectonic, un Jugendstil de început de secol XX - dintre cele mai frumoase în Europa - ce decorează Palatul Culturii, această construcție masivă, sumbră, bogat ornamentată, inaugurată în urmă cu o sută de ani. Dar spiritul locului și al muzicii - al muzicii camerale de ansamblu imaginate drept comunicare colocvială - l-am găsit ocrotit și împlinit în eleganta Sală Festivă a Primăriei din
Sezonul estival by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14908_a_16233]
-
Dar virtuozitatea evoluției teatral-coregrafice este susținută în primul rând de polifonia planurilor psihologice; ipostaze distincte ale vedetei, imagini distincte ale acesteia evoluează în structuri cvasiparalele a căror evoluție este condiționată în plan ideatic, justificată în cel dramatic și împlinită prin construcția însăși a aspectelor scenice. Wyss dispune de o imaginație spectaculoasă, de o forță a expresiei ce determină concretizarea acesteia în chiar actul scenic dramatic. Spectacolul a fost creat în mijlocul deceniului trecut, în Germania, la Karlsruhe; și atunci, și acum, la
Sezonul estival by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14908_a_16233]
-
un puternic impact dramatic; a fost creată de un maestru al genului, anume de Oliver Belz, prezent pe multe dintre afișele spectacolelor de pe Broadway. Nu poți să nu observi faptul că Wyss știe să subordoneze întregul arsenal al mijloacelor în vederea construcției celei mari ce servește marea sa dragoste... �My Marilyn", un spectacol seducător închinat unei vedete seducătoare. Este o importantă coproducție realizată împreună cu Agenția �Konzertdirektion Landgraf", un spectacol deosebit ce urmează a fi integrat unui turneu extins pe care teatrul urmează
Sezonul estival by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14908_a_16233]
-
nici un scrupul să se ridice pe față împotriva �cotroceanului". Disponibilitatea li se citește în priviri, lipsește doar ocazia. în clipa în care se va pune problema șefiei partidului, nu vor fi deloc dispuși să lase în mâna �babalâcului" Iliescu o construcție politică în care, ce e drept, vor fi pus întreaga lor nesimțire, nerușinare, lăcomie și mojicie. Ion Iliescu știe foarte bine aceste lucruri și e conștient că prea puțini oameni de la vârful partidului se mai identifică cu imaginea lui. Tinerii
Partidul numelor parfumate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14918_a_16243]
-
reușește pe deplin autoarei și al cărui prim efect de lectură e senzația că te afli în fața unei cărți capabile să dea un răspuns definitiv asupra existenței unui mod românesc de a vedea lumea. E doar un abil joc de construcție a demonstrației, o strategie care sfîrșește prin a-l convinge pe cititor că întrebarea asupra diferențelor dintre felul în care gîndesc și simt oamenii ce aparțin unor culturi diferite rămîne întotdeauna deschisă. Există o nedeclarată, dar evidentă notă polemică în
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
meritat. Nostalgia după viața care s-a dus, zădărnicia vieții care este, permanenta iritare stârnită de semnele de decrepitudine ale partenerelor de azil, oglindă a propriei decăderi, sunt liantul acțiunii comune. Meritul principal al regiei mi se pare a fi construcția și dinamica acestui grup alcătuit din individualități, armonia corului și felul cum cântă în surdină când trebuie să se audă soliștii, minuția elaborării pentru partiturile solo, strădania, de-abia acoperită, de a da tuturor satisfacția aplauzelor la scenă deschisă. Desigur
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
istorie cronologică (sic!) a cinematografului mondial. 3 martie 1895-31 decembrie 2000 - din cele cinci nume rămîn două și masiva tipăritură e semnată alfabetic Cristina Corciovescu, Bujor T. Rîpeanu. Cel mai ingrat afront cu care am întîmpina o asemenea incontestabil utilă construcție ar fi subterfugiul local al celor lipsiți de organul analizei critice și de resortul deontologic, dar epatați de volumul fizic al muncii depuse, imitîndu-i pe comentatorii afoni de la lansarea filmului O noapte furtunoasă al lui Jean Georgescu ca autor și
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
versiunea vetust-belferească a inițierilor din 1895. Ca să ne recuperăm noi înșine din tumult, colacul de salvare paradigmatic este dilema netranșată la dispariția lui Cantacuzino: între asumarea unei criteriologii și adaosul aglutinant. În funcție de acestea, se disting de la sine calitățile și defectele construcției. Conștiincios, Argument-ul are calitatea de a ne preveni de altfel prompt asupra reînnodării unei tradiții locale cunoscute, alta decît cea a Filmografiei adnotate. Spre deosebire de tandemul I. Cantacuzino - B.T. Rîpeanu, în noul cuplu auctorial domină complexul protocronist, cu funcția suplimentară
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
vremea emoțiilor intense." (Încerc să scriu o poesie - V). Poezia pare deseori a fi doar un punct de plecare (multe pagini "degenerează" în eseu pur) și ar fi interesant de știut, dat fiind faptul că ultimele opt poeme nu prezintă construcția celorlalte, în ce măsură acest ciclu inedit a fost definitivat. Impresia mea este că el nu are final și că putem reconstitui modul în care Iustin Panța scris dezvoltînd ulterior în sensul aprofundării, al căutării și într-un alt registru de tip
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
importantă și ea, dar purtând stigmatul restrictiv al timpului căruia îi aparține (1959-1964). "Integrala" nu acoperă doar o noțiune de circumstanță. Este o lucrare extrem de elaborată, pentru care existența ține de stilul elaborării. Autorii ediției, stăpâni pe tehnica specială a construcției, pornesc de la început de la dezideratul explorării pe spațiul și planurile multiplu avansate, folosind orice detaliu care să dea sens și tensiune gândirii, condiție a împingerii mai departe a cercetării. Odată ce am luat contact cu primele note, realizăm importanța Bibliografiei. Autorii
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
desen complicat, un amalgam de imagini, adesea contradictorii și incoerente, diferite în funcție de perioada istorică și de interesele celor care consemnează informația, dar între acestea autoarea descoperă o captivantă coeziune, dictată de legi ale reprezentării spațiului în imaginar, de modul de construcție și de funcționare al heterotopiei. Africa se dezvăluie ca un teritoriu privilegiat de fantezia lumii "civilizate", iar Tombouctou ca un rezumat perfect al reprezentărilor despre continentul negru. Convinge încă de la început interpretarea propusă în carte: Tombouctou nu este încă una
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
a artistului, uite, cam astea ar fi temele mari, Heruvimi, Jilțuri, Porți, Veșminte, cîmpuri de cruci născute la intersecția liniilor, a tușelor și a gesturilor, cele care semnifică ideea de sacrificiu, ideea individuală, istorică și mistică (,,Pentru realizarea propriei sale construcții lăuntrice, decupez eu un citat dintr-un text mai vechi, Marin Gherasim și-a sacrificat numeroase tentații și și-a abandonat multe miraje. în planul imediat al viziunii, el a abandonat simbolismul pentru a recupera simbolicul, a părăsit o lume
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
și nici nu încearcă reevaluări sau schimbări de perspectivă. Capitolele cărților sale nu sînt mai mult decît simple rezumate ale unor bine cunoscute momente ale istoriei culturii, dar alăturarea lor pare a fi pretextul de a formula un mesaj original. Construcția cărții, concepută în trei mari părți, reflectă teoria lui Boorstin, sumar expusă în nota către cititor. Au existat în cultura occidentală, potrivit lui Boorstin, trei epoci de căutare. Prima e cea eroică, a profeților evrei și a filosofilor atenieni, căreia îi
O istorie a căutării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15291_a_16616]
-
de condiția lecturii devine dinamică teatrală: relațiile între personaje, textul și subtextul dialogului, căutarea adevărului de dincolo de cuvinte deveneau cărămizile unei lumi ordonate conform unui criteriu specific. Piesele alese de criticul Victor Scoradeț nu erau dintre cele tradiționale nici în ceea ce privește construcția, nici în domeniul expresiei, dar tinerii regizori incluși în acest program, alături de actori au izbutit de fiecare dată să asigure elementului de noutate acel fundament de adevăr care îl leagă de eternitate. Cele trei piese germane ( la cea pomenită se
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
conjugat) este menținută în fondul pasiv al cunoștințelor lingvistice ale vorbitorilor mai ales prin școală. E important totuși de precizat că toate aceste considerații privesc asocierea dintre o formă și o semnificație temporală: așa cum am mai arătat și altă dată, construcția în sine nu e deloc ieșită din uz, cîtă vreme are valoarea de prezumtiv trecut (exprimînd dubiul, formularea de presupuneri asupra evenimentelor deja desfășurate). Deși cu această valoare este în mod clar mai frecventă varianta populară-familiară cu afereză (oare o
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
presupuneri asupra evenimentelor deja desfășurate). Deși cu această valoare este în mod clar mai frecventă varianta populară-familiară cu afereză (oare o fi plecat?), nu e rară nici cea cultă, preferată în contexte mai formale, solemne (va fi plecat el oare?). Construcția e folosită pentru a indica o acțiune viitoare terminată înaintea unui reper plasat în viitor (eventual, înaintea altei acțiuni): o situație oarecum atipică, în măsura în care viitorul - timpul încă nerealizatului - implică trăsături modale de irealitate și incertitudine. De fapt, cînd apar condițiile
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
sală"), fie pur și simplu de prezent ("o să-i vorbesc după ce termină de scris"). Se întîmplă totuși ca în limbajul jurnalistic actual să apară din cînd în cînd forme de viitor anterior: cu inerenta prețiozitate a formulării, adesea chiar în construcții ambigue și discutabile. Un exemplu relativ recent e absolut corect, dar atrage atenția asupra faptului că acțiunea posterioară nu trebuie să fie neapărat exprimată tot printr-un viitor (ci, ca aici, printr-un conjunctiv): "telefoanele s-au mai potolit, dar
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
indici suplimentari, forma e în-tr-o oarecare măsură derutantă: "Prin asemenea creșteri, așa cum prevăzusem, lucrurile se vor fi complicat încă și mai și" (RL 3617, 2002, 4). O dovadă a redusei întrebuințări a timpului o constituie și identificarea fantezistă cu o construcție care ar avea parțiale similitudini cu unele perifraze temporale din limba veche; formularea voit arhaizantă e ironică, dar paranteza pare să exprime o convingere gramaticală sinceră: "În legătură cu plecații în deșert, să sperăm că, la ora la care citiți acest răspuns
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
et Philologiae), demersul hermeneutic îmbină erudiția filologică și sagacitatea analitică, într-o formulă care amintește de acea coniuctio elementorum din practicile alchimice. Ce a însemnat pentru cultura română tipărirea Bibliei de la București sau circulația cărților populare, care erau procedeele de construcție în povestirile istorice versificate și în teatrul popular românesc, cum funcționează alegoria animalieră în Istoria ieroglifică a lui Cantemir, ce anume a moștenit Eminescu din vechiul scris românesc, sînt doar cîteva din întrebările la care studiile cuprinse în volumul de
Farmecul discret al erudiției by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15316_a_16641]
-
Istoria ieroglifică a lui Cantemir, ce anume a moștenit Eminescu din vechiul scris românesc, sînt doar cîteva din întrebările la care studiile cuprinse în volumul de față își propun să ofere un răspuns. Cu deosebire merită amintit capitolul despre semnificațiile construcției labirintice în Istoria ieroglifică, capitol în care autorul ne propune un interesant excurs comparatist. Pornind de la distincția între diferitele trepte de semnificație ale imaginii labirintului (de la aceea de loc comun sau simplă figură, trecînd prin cea care echivalează, alegoric, traiectul
Farmecul discret al erudiției by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15316_a_16641]
-
de semnificație ale imaginii labirintului (de la aceea de loc comun sau simplă figură, trecînd prin cea care echivalează, alegoric, traiectul existențial cu traiectul labirintic și ajungînd la treapta pe care s-ar situa operele care, "deși nu folosesc referirea la construcția labirintică, prilejuiesc alegoriei interpretative această referire"), Mihai Moraru constată că esențial, în toate aparițiile modelului rămîne faptul că "labirintul e înțeles ca sistem uman, irațional, apropiindu-se astfel de construcția malefică; labirintul nu este rodul acțiunii legii naturale, ci o
Farmecul discret al erudiției by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15316_a_16641]
-
s-ar situa operele care, "deși nu folosesc referirea la construcția labirintică, prilejuiesc alegoriei interpretative această referire"), Mihai Moraru constată că esențial, în toate aparițiile modelului rămîne faptul că "labirintul e înțeles ca sistem uman, irațional, apropiindu-se astfel de construcția malefică; labirintul nu este rodul acțiunii legii naturale, ci o intervenție împotriva acesteia." Interesante sînt, în această ordine de idei și trimiterile intertextuale, foarte numeroase (sînt citate o mulțime de nume ilustre de la Aristotel, Juan de Mena și Comenius, la
Farmecul discret al erudiției by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15316_a_16641]
-
AC 20, 1999, 13); "MTV pare că s-a cam plictisit să dea doar clipuri la tot poporul" (pcmagazine.ro). Nu e nici un dubiu asupra intenției umoristice a formulei a da bine la popor - combinare a termenului politic-patetic cu o construcție verbală familiar-argotică: "să-i scrie majestății sale să se delimiteze și excelența sa, că dă bine la popor" (AC 49, 1997, 8); "dădea mai bine la popor că Președintele rade și el la unșpe dimineața, ca tot omu', o votculiță" (AC
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
obișnuit, nici criticul literar nu se simt nici o clipă derutați de o atare ariditate, și nu refuză să se angajeze, dintru început, în dimensiunea lirică a textului. În același timp, versul citat beneficiază de o arhitectonică perfect "închisă", de o construcție verbală atât de echilibrată, încât ne dăm seama că nici una din vocabulele care-l compun nu ar putea să fie dislocată, fără a-i prejudicia existența lirică. La fel se întâmplă cu multe versuri celebre, de la Et les fruits passeront
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
unei opere care se încheie oarecum în anii '70 în sensul originalității, după care apar diverse antologii și colecții, deci problema permutării textelor, a montajului e una esențială. De altfel, poetul a și mizat pe aceasta. Critica a semnalat ineditul construcției din Jurnal de campanie, iar în 1989 Nicolae Manolescu făcea o întreagă discuție în jurul aceleiași probleme, optînd pentru dispunerea cronologică. Eugen Simion discută despre opera lui Geo Dumitrescu în Scriitori români de azi urmînd aceeași linie istorică. Se pare însă
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]