970 matches
-
constructiviste despre lumea internațională, constructivismul reușește să constituie, în mod coerent și promițător pentru viitorul disciplinei, al treilea pol teoretic în Relațiile Internaționale. O altă critică, amintită succint anterior, este diversitatea metodologică excesivă. Tocmai pentru că este o poziție metateoretică laxă, constructivismul poate fi afiliat, în funcție de metodologia aleasă de un cercetător sau altul, diferitelor școli de gândire deja existente, fapt care nu contribuie, desigur, la întărirea identității și contribuției sale distincte la dezvoltarea disciplinei. Adler consideră că adevăratul impact al constructivismului asupra
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
laxă, constructivismul poate fi afiliat, în funcție de metodologia aleasă de un cercetător sau altul, diferitelor școli de gândire deja existente, fapt care nu contribuie, desigur, la întărirea identității și contribuției sale distincte la dezvoltarea disciplinei. Adler consideră că adevăratul impact al constructivismului asupra domeniului Relațiilor Internaționale se va judeca în primul rând în funcție de gradul în care adepții lui vor reuși să constituie o bază metodologică proprie, solidă și coerentă (2002). În categoria criticilor se situează și autorii care consideră că abordarea constructivistă
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
constructiviste a relațiilor internaționale fiind încă într-un stadiu incipient. Completarea acestei critici subliniază nevoia de a crește cantitativ și calitativ numărul cercetărilor care tratează implicațiile teoriei constructiviste pentru practicile internaționale și pentru transformarea acestora. Concluzii O contribuție majoră a constructivismului este (re)descoperirea caracterului de produs social al lumii internaționale. Sistemul internațional anarhic nu este un fapt natural al vieții comunităților umane, precedând actorii internaționali și existând în afara interacțiunii umane, ci este un construct social validat și revalidat prin reificarea
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
revalidat prin reificarea lui, prin prezentarea lui ca dat obiectiv. Ceea ce considerăm a fi realitatea internațională este produsul percepțiilor și identităților sedimentate de-a lungul timpului, confirmat sau transformat prin interacțiunile internaționale și procesele de construcție ale actorilor de astăzi. Constructivismul nu vine să afirme că lumea este mai bună, mai rea sau fundamental diferită decât o descriu marxiștii, realiștii sau idealiștii. El susține că resorturile înțelegerii lumii internaționale sunt altele decât cele propuse de paradigmele anterioare, ceea ce se reflectă în
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
sau constructori ai societății în care trăiesc. Societatea nu mai este privită ca naturală, dată, obiectivă, exterioară, determinată, ci ca produs istoric, contextual și cultural al acțiunilor lor saturate de semnificații. Ieșirea din realism coincide astfel sociologic cu intrarea în constructivismul cultural centrat pe agenția umană. 2. Discursului iluminist despre societate și tranziție îi sunt inerente conceptele de progres și evoluție. Concepției biologice evoluționiste a lui C. Darwin îi corespunde un discurs sociologic centrat pe progresul legic (Comte, Marx), care, uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ei critică sau constructivă ar fi pierdută. Implicația acestei afirmații este că diferitelor perioade ale modernității trebuie să le corespundă paradigme sociologice distincte. Evoluționismul social se asociază direct și irevocabil cu o teorie sociologică unică și universală, obiectivă și deterministă. Constructivismul sociologic, pe care îl susțin, este menit să răspundă nevoilor de cunoaștere ale contemporanilor, să le stimuleze „imaginația sociologică” (C. Wright-Mills) și, prin aceasta, să facă modernitatea lor cât mai reflexivă. Ne aflăm astfel în perioada în care teoriile sociologice
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
p. 40. D. Held, The development of modern state, în S. Hall, D. Held, D. Hubert, K. Thomson (ed.), Modernity. An Introduction to Modern Societies, Blackwell, Londra, 1996, p. 62. A. Minc, Le Nouveau Moyen Age, Gallimard, Paris, 1993. Realismul, constructivismul și deconstructivismul, ca orientări metodologice de inspirație filosofică, în special epistemologică, polemizează intens pe această temă. Vezi G. Thomas, J.W. Meyer, F. Ramirey, J. Boli, Institutional Structure: Constituting State Society and the Individual, Sage, Beverly Hills, 1987. A. Smith
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
să evadeze. După ieșirea Rusiei din Primul Război Mondial, a rămas acolo și a studiat sculptura la "Academia de Arte" din Moscova (1919-1921). În acest timp, a proiectat costume pentru teatru și a lucrat ca scenograf, devenind și adept al constructivismului. La sfârșitul anului 1921 a revenit la Timișoara. Împreună cu prietenul său, pictorul Albert Varga, timp de doi ani (1922-1923) a întreprins o călătorie de studii la München și Dresda (la școala liberă de arte "Der Weg"). În această perioadă, arta
Ferdinand Gallas () [Corola-website/Science/305721_a_307050]
-
doi ani (1922-1923) a întreprins o călătorie de studii la München și Dresda (la școala liberă de arte "Der Weg"). În această perioadă, arta sa s-a dezvoltat în concordanță cu direcțiile europene, parcurgând traseul ce duce de la Cubism prin Constructivism și Expresionism. Cea mai activă perioadă a activității sale artistice a fost între cea de-a doua jumătate a anilor ’20 și prima jumătate a anilor ’30. În perioada 1924-1927 a realizat reliefuri simbolice pentru fațadele unor clădiri publice din
Ferdinand Gallas () [Corola-website/Science/305721_a_307050]
-
În acest caz. Vezi David Harvey, The Condition of Post-Modernity: An Enquiry into the Origins of Social Change, Basil Blackwell, Oxford, 1989, pp. 35-44. După primele două decenii ale carierei sale, Le Corbusier era un adept convins al purismului și constructivismului. Pentru constructiviști, forma ideală a unui obiect era cea care se dovedea cea mai eficientă; detaliile decorative erau interzise, considerându-se că ele doar diminuează frumusețea pură a designului funcțional. Proiectarea În acest spirit a unei case ar fi Început
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
că avem suficiente motive, atunci și acum, care să ne determine, pe noi toți, cei cu origini sănătoase, rurale și nu numai, să fim alături de colega noastră pentru derularea proiectului Practici de Sântandrei și să multiplicăm demersul nostru, în spiritul constructivismului didactic, prin atragerea unor parteneri constanți: Seminarul Teologic Liceal Ortodox Sf. Vasile cel Mare, Iași, sau Școala Tudor Arghezi, Iași. Fără să ne propunem o enumerare, a meritelor cuiva în sprijinirea proiectului, nu vom uita: ediția în care colega noastră
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
social, nu numaidecât de conformitate cu exigențele și presiunea lor. Reactualizând celebra interpretare „culturală” a „relațiilor de clasă”, formulată în anii ’60 de Edward P. Thompson (1963) și integrând reflecțiile lui Clifford Geertz (1973) și Pierre Bourdieu (1980) privitoare la constructivismul social și la definiția culturală a acestuia, istoria vieții cotidiene pornește de la premisa că grila de lectură propusă observatorului neutru de „instituții”, „teorii” și, în genere, de tot ceea ce este „oficial” deformează, cel mai adesea, realitățile de la nivelurile inferioare, care
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a iubirilor, emoțiilor avute, a ideologiei comuniste, dacă vrei, etc. și a ceea ce au reușit structurile mele cerebrale să facă din toate aceste intersectări, amplasate pe un corp de 1,81 m care asigura „trăirea”. Răspunsurile neurobiologilor sau ale teoreticienilor constructivismului la întrebarea retorică „Cum știm ceea ce credem că aflăm?” ating domenii atât de profunde ale subiectivității, încât s-a aterizat socratic în „certitudinea absolută a incertitudinii” sau chiar în aceea a „realității născocite”. Se pare că noi nu putem percepe
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
simulacru. Tot ceea ce ne înconjoară, toată așa-numita „lume reală” este doar o combinație de simulacral environements (Baudrillard, 1989). Reflecția postmodernă afirmativă sugerează câteva perspective de analiză, mai aproape de noua viziune asupra realității și cunoașterii din cadrul științelor socioumane. a) (De)constructivismul renunță în primul rând la distincția netă dintre stările mentale și lumea externă. Nu se poate vorbi despre o realitate în afara sensurilor și semnificațiilor pe care noi le dăm lumii pe care o percepem. Cercetătorul din științele socioumane contribuie el
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
și incontrolabilă, care să-i anuleze efectul sau să i-l pervertească (un exemplu în acest sens pot fi elementele de curriculum ascuns). d) Dezvoltarea unei viziuni constructiviste asupra cunoașterii. Un puternic fundament în dezvoltarea acestei viziuni l-a constituit constructivismul social dezvoltat mai ales în lucrările lui Berger și Luckmann (1966, 1967). Conform perspectivei constructiviste, un loc central în cadrul discursului îl ocupă „sensul”, „înțelesul” (engl., meaning). Nu spunem că internalizăm diferite sensuri ale realității. Spunem că noi creăm diferite sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
nu este o proprietate a individului, ci un „construct social”, o emanație a contextului și discursului social. Oamenii stabilesc norme, interacționează, comunică, negociază sensuri, construiesc Împreună o viziune comună, definesc acțiunile dezirabile și organizează discursuri și convenții sociale. Din perspectiva constructivismului psihosocial, personalitatea umană se exprimă prin trei dimensiuni care se completează: actorul care-și valorifică dispozițiile și trăsăturile, observatorul care descrie pe alți actori și clasifică și autoobservatorul, care Înseamnă o altă ipostază a actorului, actorul care produce și construiește
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Nezval, românii Ilarie Voronca, Sașa Pană, Ștefan Roll, Constantin Nisipeanu, Gellu Naum, Geo Bogza, Virgil Teodorescu. Primii patru români, dar și alții, mai puțin notorii, scriu în prima jumătate a deceniului al doilea, la reviste de avangardă în care predomină constructivismul - „Contimporanul” (1922-1932), „75 HP” (1924), „Punct” (1924-1925) „Integral” (1925-1928), „Urmuz” (1928) ș.a., dar producțiile lor dobândesc caractere distinct suprarealiste doar în revista „unu” (1928-1932, 1935), nici ea diferențiată întru totul în contextul avangardismului. Publicație pur suprarealistă va fi „Alge” (1930-1931
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
artă. Trăsătura definitorie a acestei epoci consta în transgresarea canoanelor tradiționale a sistemelor bidimensionale de reprezentare vizuală, a codurilor cromatice și a figurării volumelor, în încălcarea vechilor norme de "obiectivitate" ale figurativului prin diversele mișcări abstracționiste, începând cu Suprematismul și Constructivismul și ajungând până la Expresionismul abstract 497. Renunțarea la concepția realist-naturalistă la care apelaseră artiștii perioadelor ulterioare Renașterii, eliminarea narativismului și descriptivului, ca și refuzul perspectivei liniare, a clarobscurului sau trompe-l'œil-ului din rândul creațiilor moderne au fost doar o
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
care au grijă de viața noastră, n.n.] nu scuipă, ci de-a dreptul fac pe "noi">. Opțiunea metodologică pe care ne-am asumat-o nu este întîmplătoare. Ea se înscrie într-o perspectivă teoretică mai largă din științele sociale, apropiată constructivismului social (Gergen, 1973, 2001; Glasersfeld, 1995; Nystrand, 1996; Grant, 2000, 2007; Kukla, 2000; Poerksen, 2004; Schmidt, 2007) și psihologiei narative, în cîmpul științei despre personalitatea umană (Berger, Luckman, 1963; Bruner, 1986, 1987; Gergen, 1989; Gergen, Gergen, 1983, 1986; Crossley, 2000
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
de patos. Germanității îi sunt dedicate două cărți: Thomas Mann (1965) și Hegel și arta (1980), amândouă construite din perspectiva unui autor „luminist prin formație, raționalist prin atașament”, dispus să rețină de la cel dintâi limpezimea tenebrelor traversate, iar de la celălalt, constructivismul „grandios, logic și istoric, teribila și terifianta măreție”. Alte patru cărți au drept obiect spațiul culturii ruse: Dostoievski. „Tragedia subteranei” (1968), Romanul unui oraș. Petersburg-Petrograd-Leningrad (1972), Poveste cu doi necunoscuți: Dostoievski și Tolstoi (1977) și Romanul unei drame: Lev Tolstoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
1914. �n URSS, arhitec?i ra?ionali?ți, care proiecteaz? case colective ?i fuziuni de arte, instituie, �n 1920, la Moscova, acele VHUTEMAS (Ateliere superioare de art? ?i de tehnic?), �n care se �nfrunt? tendin?ele �idealiste� ?i �productiviste� ale constructivismului, p�n? �n 1930, c�nd stalinismul impune realismul socialist. �ntre toate focarele modernit??îi, ideile, operele ?i oamenii ?es o re?ea internă?ional? de schimburi ?i de confrunt?ri, uneori polemice, ca urmare a varia?iilor de apreciere
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
-a (Moscova, 1920) de V. Tatlin (1885-1953) st? m?rturie, �n vertiginoasa-i spiral? metalic? �nalt? de 400 de metri, pentru energia, tragismul ?i spe-ran?a pe care o st�rnesc la vremea aceea revolu?ia bol?e-vic? ?i inspir? constructivismul sovietic, care neag? artă pentru art?. Continuitatea spa?ial? obstinat?, comun? casei Schroder (Utrecht, 1924; vezi pliantul, foto 26) de G. Rietveld (1888-1964) ?i pavilionului german pentru Expozi?ia internă?ional? de la Barcelona (1929) de L. Mies van der Rohe
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
a universit??îi din Leicester (1963), desenat? cu J. Gowan �ntr-o volumetrie violent contrastant? pe baz? de structur? metalic?, c?r?mid? ?i sticl?, el re�nnoad? �n mod str?lucit tradi?ia arhitecturii industriale locale cu limbajul eroic al constructivismului sovietic al anilor �20. Dispari?ia CIAM-urilor, ca semn major al evolu?iei ideilor ?i formelor �n c�mpul arhitecturii ?i urbanismului, contribuie f?r? �ndoial? la eliberarea spiritului chiar ?i pentru aceia care nu au luat parte personal
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
o serie de studii care, inspirându-se în special din paradigmele relațiilor internaționale, s-au concentrat pe rolul organizațiilor internaționale în promovarea normelor și valorilor. Aceste cercetări, utilizând în principal paradigmele raționalismului și instituționalismului sociologic (sau mai bine spus ale constructivismului), au încercat să identifice care sunt mecanismele care susțin acțiunea organizațiilor internaționale și în ce condiții aceste mecanisme produc efecte palpabile și, în special, care sunt motivațiile care fac statele să se conformeze standardelor stabilite de un regim supranațional. Explicațiile
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
socializarea este înțeleasă, în literatură, ca un model explicativ alternativ față de cel al condiționalității pentru explicarea transpunerii și adoptării de norme UE. Paradigma din care provine acest concept este aceea a instituționalismului sociologic sau într-un sens mai extins a constructivismului. Mecanismul socializării, spre deosebire de condiționalitate, acționează pe o perioadă lungă, prin răspândirea și învățarea colectivă, contribuind la legitimarea normelor și valorilor internaționale din arena națională, în așa fel încât acestea să nu difere de acea "logică de armonizare" care în unele
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]